Mituri universale

Mitul lui Sisif

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

"Sisif, fiu al lui Eol, zeul stapan al vanturilor, este intemeietorul orasului Corint, care in vremuri stravechi se numea Efrya.
Nimeni in toata Grecia nu se putea masura in viclenie, siretenie si istetime cu Sisif, el a contribuit la dezvoltarea navigatiei si a comertului, insa s-a dovedit a fi avar si inselator, violand legile ospitalitalitii prin uciderea calatorilor care-i cadeau in mana. Datorita sireteniei, acesta stransese bogatii fara numar in Corint si faima despre comorile lui se raspandise pana departe.
Egina, fiica lui Asope, a fost răpită de Zeus . Tatăl, uimit de această dispariţie, i s-a plâns Iui Sisif. Acesta, care ştia de răpire, i-a făgăduit lui Asope să-i spună totul, cu condiţia ca el să dea apă citadelei Corintului. Nu s-a temut de fulgerele cereşti şi a ales binecuvântarea apei.
Pentru ca nu a stiut sa pastreze tacerea cu privire la rapirea Aeginei de catre Zeus, acesta din urma i-a ordonat lui Thanatos, zeul mortii, sa il inlantuiasca pe Sisif in Tartar. Cand Thanatos, intunecatul zeu al mortii, veni la el sa-l ia in trista imparatie a lui Hades, Sisif, care presimtise acest lucru incearca sa il pacaleasca pe Thanatos, cerandu-i sa ii arate cum functioneaza lanturile care ii erau dedicate. Spre uimirea tuturor , Thanatos cade in capcana si ramane inlantuit in Tartar. Din clipa aceea, pe pamant nu mai muri nimeni. Nicaieri nu se mai faceau inmormantari bogate si nu se mai aduceau nici jertfe zeilor din imparatia subpamanteana. Randuirea pe care Zeus o statornicise pe pamant fusese incalcata. Atunci Zeus, stapanul tunetelor, il trimise la Sisif pe Ares, puternicul zeu al razboiului. Acesta il elibera din lanturi pe Thanatos care ii smulse lui Sisif sufletul si-l duse in imparatia umbrelor celor morti.
Dar si acolo, Sisif cel siret stiu sa iasa din incurcatura. El ii spusese sotiei sa nu-i ingroape trupul si sa nu aduca jertfe zeilor subpamanteni. Aceasta ii indeplini dorinta. Hadews si Persefone asteptara mult si bine jertfele de inmormantare, dar zadarnic. In cele din urma, Sisif se apropie de tronul lui Hades si-i zise stapanitorului imparatiei mortilor:
- O, stapane al sufletelor mortilor, mare Hades, tu care esti deopotriva de puternic cu Zeus, lasa-ma sa plec pe pamantul plin de lumina. Voi porunci sotiei mele sa-ti aduca jertfe bogate si aopi ma voi intoarce in imparatia umbrelor.
Astfel il amagi Sisif pe marele Hades, care ii dadu drumul pe pamant. De buna seama, Sisif nu se mai intoarse in imparatia lui Hades, ci ramase in palatul lui falnic, unde se tinea de vesele ospete, bucuros ca e singurul dintre muritori care izbutise sa se intoarca din intunecoasa imparatie a umbrelor.
Hades se manie nespus si-l trimise din nou pe Thanatos sa-i aduca sufletul lui Sisif. Zeul mortii se duse la palatul celui mai siret dintre muritori, pe care-l gasi la un ospat imbelsugat. Zeul mortii, pe care-l urasc atat oamenii cat si zeii, ii smulse sufletul lui Sisif care zbura pentru totdeauna in imparatia umbrelor.
Pentru indrazneala de a se socoti mai istet si mai viclean decat zeii, Sisif a fost condamnat pe vesnicie sa impinga un bolovan urias pana aproape de varful unui deal, fara a reusi sa atinga varful. Imediat ce Sisif pare ca isi termina cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luata de la capat."

Mitul androginului

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

În "Banchetul", Platon prezintă o explicație iubirii și formării acesteia. Aici cititorul află ”mitul androginului”, povestit de un personaj al lui Platon. După această legendă, la început trăiau pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie.

Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau.
Zeii se tem de puterea aproape infinită a androginilor și, pentru a nu mai reprezenta o posibilă amenințare, îi despart. Separați însă, părțile nu mai fac nimic. Pe pământ domnește o letargie completă. Tot mai mulți mor de tristețe și dor.
Zeii, văzând că rămân fără supuși, caută o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel oamenii își petreceau viața căutându-și jumătatea. Cei norocoși care se găseau se contopeau formând ființa de odinioară.
Această idee este preluată și de scriitorul realist Liviu Rebreanu în romanul Adam și Eva, însă dintr-o altă perspectivă. Rebreanu se concentrează pe ideea sufletelor pereche. Despărțirea o explică numai pe scurt: el vorbește de un atom spiritual în echilibru, datorită a două principii din atom. Când atomul se rupe în planul spiritual, acest echilibru este distrus. Principiile se diferențiază și ajung pe planul material. Aceasta are loc înainte de prima naștere. În planul material, sufletul există, chiar mai mult, acesta nu se schimbă precum corpul fizic. Acesta râvnește necontenit după starea de echilibru, astfel începe o căutare involuntară pentru jumătatea pierdută. Dar Rebreanu consideră că o viață nu este de ajuns pentru această misiune. După părerea lui o viață adevărată conține șapte vieți omenești în care sufletele se caută neîncetat. A șaptea viață aduce revelația: este sfârșitul vieții materiale, și-a regăsit jumătatea. O asemenea bucurie aduce o scânteie aparte în ochii muribundului (numai pe pragul morții își dă omul seama dacă a trăit în zadar sau nu).

Edit:

Mitul zburatorului

Zburătorul este un personaj mitologic, adeseori apare prezentat în basmele româneşti ca fiind un tânăr înalt şi subţire, iar uneori este înfăţişat şi ca un şarpe cu aripi sau ca o flacără. Personajul acţionează doar noaptea şi este capabil să ia forma unui bărbat, a unei femei sau a unei stele. Din punct de vedere al simbolului, în general, zburătorul personifică fiinţa iubită la care nu se poate ajunge.
În unele credinţe populare, în funcţie de regiuni, zburătorul este asemănat cu un zmeu, are coadă de foc şi este supranumit „ceasul cel rău” sau „ăl mai rău”. Conform aceloraşi credinţe populare, zburătorul este un spirit malefic care coboară noaptea printre oameni, în casele acestora, chinuie fetele tinere şi nevestele bărbaţilor şi le cauzează acestora nesomn, nelinişte şi frământare. Uneori acelaşi personaj este descris ca fiind responsabil de vânătăile de pe corpul femeilor.
Cea mai comună descriere a zburătorului, întâlnită în majoritatea credinţelor populare, este cea a unui flăcău tânăr. Acesta ia naştere ca urmare a interzicerii unei relaţii de amor, dintre o fată şi un băiat, de către părinţii fetei. Tânărul îndrăgostit se transformă în zburător, se întoarce noaptea în camera fetei, iar în timp ce aceasta doarme o chinuie în diverse feluri, o sărută şi o muşcă. Există mai multe moduri prin care zburătorul pătrunde în camera fetei, în general acesta se foloseşte de hornul casei, gaura cheii, fereastră sau chiar de crăpătura uşii. Fata îl vede pe zburător ca fiind real, se trezeşte din somn şi este mereu cuprinsă de fior, iar ca stare generală, fata vizitată de un zburător, slăbeşte din ce în ce mai mult. Boala care o cuprinde pe fată este numită „lipitură”, iar cele care sunt chemate să o vindece pe cea bolnavă sunt babele care au priceperea de a descânta.
În mitologiile populare sunt imaginate şi metode de protecţie împotriva acestui personaj malefic. Una dintre acestea vorbeşte de posibilitatea de a unge cu „untură de zmeu pleznit” locurile prin care aceştia pătrund (horn, uşă, geam). Zmeul încearcă să găsească o cale de intrare neunsă, dacă nu găseşte, strigă pentru a i se deschide. În cazul în care nimeni din interior nu-i răspunde, crapă.
În literatura română mai mulţi autori au folosit mitul zburătorului ca temă pentru textele literare. Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Ion Heliade Radulescu prin poeziile Zburătorul, iar Mihai Eminescu prin Călin (file de poveste) şi Luceafărul, au descris mitul zburătorului şi relaţia dintre zburător şi fata îndrăgostită de acesta.

Subiect: Re: Mituri universale Dum 21 Dec 2014, 00:34

Al doilea si al treilea mit mi-au placut, in special cel de-al doilea depsre gasirea sufletului pereche, chiar dragut. Chiar daca nu cred in asa ceva.
La un moment dat se spunea ca si Dumnezeu ar fi o fiinta androgina, m-am amuzat cumplit.
Frumos topic oricum dap !