Am venit si eu aici cu un fic. Presupun ca am criticat si trebuie sa fiu si eu criticata, nu? Ca doar din greseli se invata. ^.^ Ei bine, ideea mi-a venit in ora de istorie cand profesoara ne dicta intrebarile pentru test. -Stiu ca e ciudat doar ca mie ideile imi vin in cele mai ciudate locuri si in cel mai nepotrivit moment- Aaaa... sper sa va placa! :)



Prolog


Te iubeam.

Se pare ca destinul nu tine cu mine, de fapt, a tinut candva cu mine?

Ma iubeste cineva? M-ai iubit? Inca o mai faci?

Am lasat timpul sa treaca, sa zboare cu o oarecare retinere. Nu ti-am spus adevarul si te-am pierdut. Cred ca te-am pierdut. Pe veci.

Au fost zeci de adevaruri, sute de minciuni si miliarde de secrete.

Si ne-am pierdut. Ne-am pierdut unul pe celalt, ne-am pierdut speranta la iubire, speranta la viata.


La ultima noastra sansa de fericire...


Si inca te iubesc enorm de mult si mi-as da viata pentru fericirea ta. Pentru ultima sansa de a te vedea zambind din nou, la fel cum o faceai inainte. Inainte sa cunosti monstrul din mine.


Capitolul I - Intalnirea

Itachi:


Sunetul provocat de acel obiect enervant numit ``ceas`` loveste cu putere peretii biroului.
Urasc timpul si urasc tot ce tine de el, ce imi aduce aminte ca trec prin viata, ca imi e dor de acel trecut. Trecut pe care il urasc de alt fel. Trecut de care am devenit dependent din nimic. Am devenit dependent de o lume nebuna, intr-o lume de nebuni, intr-o lume proasta, in care exista foarte putini oameni culti.
Nu am vrut sa fiu un prost printre alte miliarde, poate chiar un prost printre un infinit de prosti. Am ales sa fiu asa cum sunt, de prost. Am ales sa fiu un om inteligent si nu unul destept. Am ales sa fiu elegant si rebel, timid si pervers. Am ales sa fiu tot ce sunt, gandind.
Revenind la introduceri neimportante.
Ceasul suna la fiecare ora fixa, determinandu-ma sa il privesc.Ora douazeci si doi. Ora pe care am inceput sa o urasc la fel da mult ca toate cele douazeci si patru de ore. Le urasc pe toate.


Imi aprind o tigara. Fumul imi provoaca un dor nebun. Dorul de a merge intr-un club in care sa ma simt bine. Poate ca nu e o idee ingrozitoare. Oricum, am nevoie de o pauza. Ma ridic de pe scaun si sting tigara,apoi ies din birou. Intru in lift. Lift pe care il urasc, la fel ca si muzica asta proasta care se aude venind din boxe. Acum incep sa ii inteleg pe cei care intra in biroul meu si se plang de muzica oribila din lift. O sa o schimb. Cand imi aduc aminte. Zambesc ironic, dandu-mi seama din nou, ca nu duc lipsa de nesimtire. Ajung la parter.
Pasesc pe parchetul din lemn pana cand ajung in fata secretarei.

-Astazi o sa fiu plecat. Daca ma cauta cineva poate astepte mult si bine. i-o arunc scurt, fara sa ii astept raspunsul balbait.
Tampita asta se inroseste si se balbaie de fiecare data cand ii spun ceva. Pe cand cealalta nebuna, vine si mi se pune in poala, pe jumatate dezbracata. S-a mai si invoit azi, cica are treaba cu o prietena. Bine ca isi face treaba ca lumea, alt fel zbura de mult de pe teritoriul meu.
Fara sa constientizez am ajuns in masina. Pff, ce ingandurat mai sunt si eu. Si cu toate pipitele astea pe cap... nici nu-i de mirare.
Pornesc in viteza. Trafic aglomerat, prosti care merg cu zece la ora, dame de companie prin mii de locuri. Doamne, ce-a ajuns Tokyo-ul!

Intr-o ora ajung in sfarsit acasa. Urc treptii in graba si ma schimb intr-un tricou negru cu un schelet care face pe Dj-ul -tricou pe care il ador de alt fel- si o pereche de blugi negri pre-spalati, tenisi gri si inainte sa ``fiu dus``, l-am sunat pe Madara sa vad daca se afla in clubul pe care-l detine. Se pare ca e acolo. Fara sa mai astept invitatii speciale ma grabesc pentru a ajunge cat mai repede la ``locul de relaxare``. Clubul e la doua strazi departare.



Yuki:


Privesc in sus si observ doua pasari calatoare. Doua pasari calatoare care se intorceau din lunga lor calatorie inspre tarile calde. Imi aprind visatoare o tigara si admir. Admir fumul care se inalta inspre cer. El nu e obligat sa se tarasca pe pamant. Oftez usor. Tremur incontrolabil din cauza frigului. Cu o fusta scurta nu e de mirare. Doamne, unde mi-a fost capul? Si cascatei asteia ii ia o ora sa coboare treptii. De ce dracu mai poarta tocuri daca habar n-are sa umble pe ele nu stiu zau. In final, blonda iasa din scara blocului.


-Scuza-ma Yuki, doar pe la jumatatea scarilor s-a rupt tocul si am...
-N-am nevoie de explicatii Temari, te inteleg perfect. Prin asta am trecut si eu la cincisprezece ani, nu la douazeci si trei, dar nu conteaza, am trecut. ii spun destul de rece.
-Scuza-ma ca ai inghetat de frig, dar chiar nu pot invata sa merg pe tocuri!

Ce fata trista avea. Imi place sa o vad asa, iubesc sa o vad cum sufera. Am suferit si eu mai demult, poate chiar mai mult decat isi imagineaza ea. Am ajuns in fata clubului, dar, neatenta de Temari, reuseste sa cada peste un brunet. Iisus! Il cunosc de undeva.


-Sefu` imi pare rau! Imi pare atat de rau!


Ce agitata e blonda. La cat de mult da din maini uita sa se ridice de pe barbat. Stai, `` sefu` ``? Wow, asta-i buna! Tipul asta ciufulit si destul de anormal dupa cum vad eu, sef? In costum si-n cravata? Asa ceva trebuie sa vad si eu. In premiera!

Surad scurt determinand-o pe blonda sa se ridice instantaneu de pe brunet, acesta luandu-i exemplul.


-Temari, eu nu vreau sa il aud pe Madara cum face pentru a mia oara crize ca tu esti intarziata. Si prefer sa plec, nu sa dea din nou vina pe mine ca tu habar n-ai sa umblii pe tocuri de zece centimetri. Dupa ce iti termini treaba, miscati picioarele de capra inspre biroul lui. Ne vedem mai tarziu!
Ianinte sa aud vocea subtire si pitigaiata a blondei, inaintez cu pasi eleganti inspre biroul fratelui meu.




Yuki:





Itachi:





Madara:

Sa sti ca m-a atras in primul rand titlul insa nici continutul nu m-a dezamagit.Vreau sa spun ca imi place cum descrii,renunta la unele cuvinte cum ar fi ,,tampit'' sau mai stiu eu cum,e doar o idee.In rest eu una nu am ce comenta.Mi-a placut cum ai inceput.Cred ca acele spatii in unele locuri nu isi au rostul mai ales ca e cam mult lasat.
Frumos primul capitol si astept next-ul.
Pupici!

Buna!
Pai uite ca am ajuns si eu pe aici acum.
Am cateva critici, dar te rog nu te supara.
Pai in primul rand ar trebui sa descrii personajele,
Sa ziki cum arata etc.
Ar trebui sa zici ce simt si cum se simt.
Si in rest imi place enorm.
Cred ca va fi un fiic foarte frumod.
Imi place stilul de afi al lui Yuki.
Deci spor in continuare
Si sprer ca nu te-am suparat!
Te pupa Puffi

E superb ficul!!!Chiar merita sa continui!!ideea merita 10 pentru originalitate deci bravoooo!!!! :*

Buna !
Imi place fic-ul tau . Greseli nu am vazut . Naratiune e , dialogul nu-i mult si sec . Descriere ... este dar nu suficienta .
Cam atat , nu prea stiu eu sa spun tot ce lipseste si ce nu . Nu ma prea pricep la asa ceva . Tot ce stiu este ca imi place fic-ul tau si sper ca next-ul sa " aterizeze" cat mai repede cu putinta .
Pupici

Maaa, da rapizi sunteti. :))

Ei bine ficul meu nu e rapid. De fapt, capitolele mele nu sunt. Timpul meu e limitat cu simpozionu si concursurile pe cap, deci, scumpele mele, imi pare rau, capitolele aterizeaza cand apuca. :-s


@Puffy, imi pare rau, dar eu nu pot descrie fizucul unei persoane. Sunt varza la chestia asta si crede-ma ca nu vrei sa incerc. Adica, mi se pare o prostie sa descrii fizicul. Mereu fizicul unei persoane este descris asa ``am ochii albastrii ca cerul, care devin uneori cenusii ca cenusa si parul pana sub coapse, brunet``...

Urasc chestia asta, pur si simplu nu o suport. O sa vezi tu ca o sa mai precizez ``ochii lui negrii`` sau ``parul ei mov`` sau mai stiu eu ce pe acolo, astfel incat sa va dati seama cat de cat de aspectele fizice. :))

Ehh, sper sa nu ma omori acum, dar nu pot! Prefer lipsa, decat sa nu iasa. :">


Oricum, va multumesc si... dupa cum spuneam, capitolele o sa vina mai greu. :">

Miau !

Pai ma bucur ca ai postat si aici un fic . Sa vedem despre el , pai ideea mi se pare draguta , imi place sa stii . Descrierea vad ca nu lipseste , adica ma rog .. lipseste cea fizica insa vad ca ne-ai pus poze astfel incat sa ne dam seama cum arata personajele . Pai capitolul este destul de scurt insa nu ma plang fiindca si ale mele sunt asa , stiu cum stai cu timpu' .. adica imi pot imagina . Hmm .. pai actiunea nu este grabita , mergi bine pe tema asta .. dialogu' nu este lung si nici sec .. este bine . Cum am mai spus ideea imi place insa pentru ami forma o parere mult mai clara trebuie sa mai pui cateva capitole . Astept next-ul si sper sa vina repede de si stiu ca esti ocupata cum de altfel toti suntem , asa ca nu o sa ma plang .

Pai spor la scris in continuare .. si la multe idei .

Pupici !

Mrr

Frumos primul capitol. Titlul mi-a atras atentia si e bine ales dupa parerea mea. Prologul mi-a placut foarte mult. Foarte interesant draga mea. Imi place mult felul in care gandeste Itachi si Yuki de asemenea mi-a placut. Descrierea este si e buna doar cea fizica lipseste insa daca tu consideri ca nu poti spune despre fizicul unei persoane atunci eu nu ma plang. Poate sa ramana asa. Actiunea nu este grabita si asta e foarte bine. Dialogul nu este mult , e pus cand trebuie si nu e sec. Foarte bine Goth, draga. Imi place primul capitol. Astept urmatorul tau capitol. Sunt extrem de curioasa sa vad ce se mai intampla. Spor la scris si multe idei . succes la scoala!

Dupa mult timp in care am chiulit m-am intors cu un mini-capitol. -nu va asigur ca are 40 de randuri-


Capitolul II


Yuki:

Visez sa-mi iau zborul, sa plec, sa ma ascund, sa ma duc departe, foarte departe. Atat de departe incat sa scap de revederea cu el, de vocea aceea ragusita, care mai tot timpul striga. Ma simt ca un copil, cu toate ca am douazeci si cinci de ani, ma simt ca un copil in fata lui.
Bat usor la usa apoi intru speriata in birou.

-Buna scumpo!


Dau din cap, in semn ca si eu il salut si iau loc pe scaun. Imi intinde o tigara si un foc, apoi, dupa ce trag un fum, vreau sa vorbesc, dar, cineva bate la usa. Brunetul de mai devreme si blonda intra in birou. Temari sare pe movaliu si il saruta apasat, apoi incepe sa ii ridice camasa sifonata. Madara o loveste peste palma, oprind-o, apoi, dracu stie cum, fata ajunge in bratele lui. Brunetul imi aranjeaza breteluta de la sutien, apoi se aseaza pe scaun. Ma uit ironic la el. Inainte sa comentez ceva, movaliul vorbeste:

-Yuki, Itachi. Itachi, Yuki.

Itachi ha? Ce nume. Ce nevastuica, ce, ce imbecil. Cu ochii lui mari si negri si parul lui brunet, lung si perfect... e un tampit. Un pervers timpit. De fapt, un vampir pervers tampit! Exact! Nu pot sa cred ca m-am lasat prinsa in abisul ala nenorocit. Nu, nu! Nu sunt eu atat de prejos. Nu ma las eu atat de usor.

-Acum, ca v-ati cunoscut, vreau ca tu, continua Madara aratand inspre mine, sa mergi cu el la o intalnire, daca o pot numi asa. Vezi tu, trebuie sa iasa cu cineva la o intalnire cu toti oamenii aia bogati. Aham, aia prosti si plini de aere, cum ii numesti tu.

Zambesc ironic. Poate atat de ironic incat fata mea avea un aer rautacios si plin de ura, de dispretul pe care il merita.

-Madara, nu am timp de asa ceva. Trimite-o pe Temari! Ea, fiind cu tine, are o situatie materiala destul de bunicica si cu toate ca e a ta, imparte-o. Eu nu ma duc cu nea` Itachi pentru ca asa s-a sculat garoafa. In plus, ce-o sa zica Sasori? Cand isi vede surioara cu cel mai mare dusman al sau? Sti Madara, il respect mult prea mult pe Sasori ca sa ma duc undeva cu asta.

-Domnisoara, nu mai comenta! Faci ce-ti spun eu!

-Sti ceva Madara, poti s-o uiti! Tu locuiesti la mine asa ca, daca ma mai enervezi mult iti iei zborul. Poti putrezi in clubul asta plin de idioti! De fapt sti ce? M-am razgandit! Nu mai ai ce cauta in casa mea, nu vreau sa te mai vad in viata mea! M-am saturat de toti libidinosii aia obsedati sexual care-mi pun mana pe fund si ma saruta cand vor. Nu sunt jucarie, frate, traiesc pe banii mei si sunt o persoana matura, mai cunoscuta de mii de ori decat esti tu. Poate servesc la pizzeria lui Sasori daca ma roaga, dar nu sunt tarfa! Poate Sasori avea dreptate, poate chiar esti un om care nu merita respect, un om care duce lipsa de asa ceva! Poate chiar nu mai esti Madara pe care il cunosteam noi, Madara bland si dulce care nu suporta ca fratii lui sa fie ce sunt acum.

Si spunand toate acestea am plecat. Am iesit fluierata de fraeri la fel cum am intrat. Imi venea sa ii omor, pe toti, pe rand. Sa simta toti cat de folosita ma simt. E un vis. Cu pasi hotarati si apasati am plecat inspre... Dracu stie inspre ce. Nu stiu unde am plecat. Pur si simplu mergeam inconstienta pe strazile pustii ale Tokyo-ului. M-am intalnit cu gasca lu` frate-miu pe care i-am salutat cu un ``Hei io`` lenes, apoi am mers in continuu. Dupa mult timp in care m-am lasat condusa de picioare am simtit o mana rece care o strange pe a mea. Am tresarit scurt si m-am intors. Poftim? Cum isi permite?Priviti de aproape, ochii lui negri aveau un aer bolnavicios. Parea un drogat. Imi sunt simpatici ochii lui. Imi aduc aminte de trecut. Un trecut nu foarte placut, intr-adevar. Cu raceala in glas il intreb ce vrea.


Itachi


Am iesit dupa ea din birou. Prostii o fluierau dar ea nu-i baga in seama. Mergea la fel de elegant ca intotdeauna. Am zambit pervers si am urmat-o. Cred c-am urmat-o mult timp. Pana am dat de gasca fratelui sau, boul de Sasori. I-a salutat politicos apoi i-am auzit fluierand-o. Bine-nteles dupa mult timp dupa ce a trecut pe acolo.Am prins-o de mana. M-am cam saturat sa o urmaresc, ce dracu? Mergea privind in gol, intr-un punct fix si totusi, privea in gol.

-Ce vrei?

Ochii ei mari si albastrii sunt reci, reci sloi. Ma privea fix. Probabil aratam oribil. Oricum, o indrageam. O admiram de cand avea cincisprezece ani. Nu m-a observat, de fapt, n-a vrut sa ma observe. De multi ani o urmaresc, o admir, o iubesc. E atat de inchisa in ea, e un mister. Un mister pe care oricat as incerca si eu si ceilalti sa-l descifram, sa il dezlegam, nu reusim. Vreau sa inteleg ce e ea. Ii zambesc dulce. O vroiam de mult. Sa fie doar a mea, numai si numai a mea. Intr-un fel am inceput sa o urasc, sa o urasc ca exista, ca ma face sa fiu nebun dupa ea. Totusi, dragostea mea e mult prea mare. Mult prea imensa. Trecutul meu era oribil. Tot ce tine de mine este oribil. E pur si simplu plin de droguri, tigari si alcool. Bani, pitipoance si oameni de afaceri. Cred ca ea e singura care ma poate schimba. Cu ea le-as uita pe toate. I-am lipit trupul de al meu si i-am soptit:

-Sa vii cu mine la intalnirea cu oamenii aia.

Se uita ironic la mine si incepe sa rada.

-Trebuie sa iei un premiu. Esti amuzant! De fapt, poate faci pe clovnul. Tot ce-ti lipseste e un nas rosu.

Ok, asta a durut. Atat psihic cat si fizic. Sincer, nu am putin amuzament in mine. Ii prind mana in a mea si ma uit adanc in ochii mei, apoi ii spun ca vorbeam serios. Incepe sa rada.

-Depinde cum te comporti in zilele astea.

Apoi, cu pasii ei eleganti paseste in fata si ma lasa cu ochii in ploaie. Frumoasa interpretare. ``O sa fi a mea domnita.`` mi-am repetat in gand. Am chicotit apoi m-am indreptat inspre casa.

Foarte frumos Goth! Imi place din ce in ce mai mult ficul tau! Extrem de interesant! Descri totul asa de misterios si foarte frumos! Cand citesc toata atentia imi este acaparata de cuvintele tale! Parca as fi fost langa Yuki. Cum am mai spus imi place mult felul in care gandeste Yuki!Tine-o tot asa! Mult spor la scris si a mai multe idei! Astept next-ul!

Foarte frumos.. imi place mult
Dialogul e bun, nici lung, nici sec. Descriere ai, imi place, desi nu e prea multa. Gresi nu am vazut. Nici macar una.
Astept next-ul
Pupici :*

Hei fetelor. Am venit cu un capitol. Nu e foarte lung, cred ca e mai scurt ca celelalte. Oricum, asta e tot ce am.



Capitolul III



Yuki:


Razele palide ale soarelui m-au provocat sa deschid ochii si sa injur pe sub mustati. Suvitele de par mov si scurte erau lipite de fata mea, determinandu-ma sa le indepartez. Somnoroasa, ma ridic in fund. Cineva bate la usa si fara sa astepta un ``ham`` memorabil, intra. Parul roscat si ciufulit ii dadea un aer rebel iar ochii mari si caprui ma priveau fix. Paseste lent, apoi, ajungand in dreptul meu se aseaza langa mine. Ma pupa usor pe frunte si-mi zambeste amar. Degetele lungi si slabe ca ale unui schelet si le intinde inspre mine, dorind sa ma ia in brate si sa-mi spuna soptit un ``Adio!`` plin de sentimente, cum nu o mai facuse niciodata. Stiam ca o sa moara. Stiam ca o sa-l pierd si pe el si asa, nu o sa mai am pe nimeni. O sa fiu singura si fara ajutor, asa cum sunt de fapt. Speriata il iau in brate, incepand sa plang. Imi era frica. Nu vreau sa il pierd, am nevoie de el, de imbratisarea lui calda si de privirea aceea blanda pe care mi-o oferea de fiecare data. Ma indeparteaza lent.

-Uite pustoaico, inainte sa ma sinucid, jura-mi ca-mi vei indeplini trei dorinte.
Ete na, dar ce sunt eu? Pestisorul de aur? Fiind vorba de Sasori, las ironia si-l intreb care.
-Prima, n-o sa plangi, a doua, o sa mergi cu Itachi la intalnirea aceea si a treia, Yuki, fi alaturi de el.
Ma uitam ciudat la fratele meu, nestiind de ce vrea toate astea. Ma simteam ciudat, in privinta cu Itachi. Cu toate ca e simpatic. Sa fiu alaturi de el? Adica cum? De ce ar avea vampirii nevoie de cineva? Dar atunci, eu de ce am nevoie de Sasori, de ce simt nevoia de a avea pe cineva care sa ma asculte si sa ma iubeasca. Mintea mi-e incetosata. Pentru ultima oara il iau in brate. Il sarut pe frunte si il las sa plece. Il las sa iese pe geamul ala nenorocit. Ma simteam simpatic de groaznic. E ca si cum esti langa mama ta si vezi cum merge sa arda in foc iar tu nu o opresti. M-am ridicat din pat si m-am dus pana la geam, deschizandu-l larg. Ma uitasem in jos, avand tendinta de a ma arunca. De ce sa nu o fac, mereu am visat ca zbor, iar acum o sa o fac, o sa-mi iau zborul inspre lumea cealalta. Si asa, am sarit. Poate asa era mai bine. Nu ma iubeste nimeni. Acum ca Sasori e pierdut, am ramas singura. Sincer, zborul pare chiar placut. Mai aveam doi metri la pamant dar cumva ma opresc. Persoana care ma tinea ca pe o mireasa, aterizeaza gratios pe sol. Ma uit in sus sa vad cine e ``superman``-ul care m-a salvat si am parte de o surpriza placuta. Este scumpul de Itachi. Imi pun mainile dupa gatului lui si astept sa spuna ceva. Privirea lui rece si calma ma facea sa ma simt ca o fiica certata de tatal ei. Ma pune jos si deschide gura pentru a ma intreba:
-Esti nebuna?
-Eu...
Nu continui. Nu am de ce sa o fac. Stiu ca sunt nebuna. O nebuna de aceea periculoasa, care trebuie legata de pat doar pentru a nu face prostia secolului. Nebuna aceea care ar fi cercetata si de FBI la creier, doar pentru a vedea daca nu e posedata de un sobolan maniac, iubitor de trandafiri.
Vantul a inceput sa bata, deterinandu-mi pielea sa fie ca al unei gaini. Ma intoarce in asa fel incat sa fiu cu spatele la el si ma i-a in brate. Abia acum observ ca e cu un cap si jumatate mai inalt decat mine. Ma saruta incet pe gat, plambandusi o mana pe corpul meu.
-Itachi... soptesc usor, sperand ca-si va da seama ca vreau sa ma lase in pace.
-Asta e pedeapsa ta.
Ochii negri, acum au devenit rosii iar caninii sunt lungi si ascutiti. Ma ridica din nou sarutandu-ma tandru pe buze. Zici ca eram in Vampire Knight. Daca pe el il chema ``Kaname`` era aproape ca in acel anime. Usor, am cedat si i-am raspuns sarutului. Sincer, imi place. Intra in casa apoi urca scarile, cu mine in brate, inspre camera mea. Opresc sarutul si ma uit in ochii lui. Picioarele mele fac cunostinta cu solul. Zambetul acela cald si privirea blanda, ``sangeroasa``, pe care mi-o ofera imi provoaca un fior pe sirea spinarii. Incet, incet, fluturasii au inceput sa danseze prin burta mea si fiorii sa fie tot mai desi. Tremur incontrolabil, facandu-l pe brunet sa rada.


Itachi:


-Nu musc pe nimeni.
Ii spun amuzat de situatie, facand-o sa fie ca un mielusel. Ma asteptam sa o speriu. Pe langa faptul ca musc si sug sange, mai si omor.
Ma enervase ideea ei stupida de a-si lua zilele. E nebuna. Asa cum gandea si ea, trebuie legata de pat. O iau de mana si o duc in camera ei, o imping pe pat, iar eu ma pun peste ea.
-Inainte sa pleci cu mine la servici, explica-te!
I-o arunc scurt, enervand-o. Ce draguta arata nervoasa. Vocea ei care acum cateva minute era calda, acum e rece. Nu mai exprima sentimentele acelea triste, care o faceau sa para ca are suflet de femeie, nu de barbat.
-Uite Itachi, nu stiu cum ai ajuns la fix aici, si-as minti al dracu de tare sa spun ca nu ma intereseaza, doar ca nu trebuia sa o faci, ok? De fapt, nu erai obligat sa ma salvezi. Ma simt chiar foarte aiurea. Pfff, pe langa toate astea, nu te bucura prea mult de noul meu comportament. N-o sa dureze mai mult de o saptamana.
Am ras ironic auzind ultimele ei propozitii. Ce explicatie mi-a dat! Cu toate astea, ma enervase la culme. Se uita la mine ca speriata de bombe si o apuca rasul. E cu un vampir care o poate omori, si vorbind in particular ar un sange al naibii de ``atractiv`` si delicios, dar ea rade. Printre hohote de ras continua:
-Stai ca nu am fost atenta la ce-ai spus. Sa plec cu tine la servici? Ce legatura ai tu cu oamenii care au terminat dreptul? Sincer, ce motive am sa vin cu tine la servici? Daca face parte din pedeapsa...
-Daca face parte din pedeapsa ce? Ce-o sa faci? o intreb nervos.
-N-o sa vin! Nu sunt obligata sa o fac. In plus, n-o sa vin in camasa lui Sasori si cu tine aici, de fata, nu ma schimb.
-Ca e complicat sa ies din camera. Hai, intr-o jumatate de ora intru peste tine.
Ma ridic de pe trupul ei micut si ies grabit. Cobor scarile in forma de spirala si ajungand in curte ma arunc direct pe un sezlong, dar nu inainte de a-i spune unei servitoare sa-mi aduca o cafea. Privesc piscina, parca fiindu-mi dor de o baie. Elasticul care-mi prinde parul superficial, cade, lasandu-mi firele de par sa se miste in bataia vantului. ``Ce motive am sa vin cu tine la servici?`` Daca pustoaica asta ar sti ca eu sunt ``domnu ala`` care o sa o lanseze pe ea, o sa-mi sara in brate. Servitoarea imi aduce cafeaua, iar eu, pofticios ca deobicei, incep sa beau. Dupa ce o termin, intru in vila si-mi iau sacoul din cuier, apoi il asez pe ultima scara, punandu-ma cu fundul pe el. Stai, ce cauta sacoul meu la ea?


In trecut:


``Rasul meu si al lui Sasori rasuna in toata casa.
-Itachi, iti fac o cafea?
In timp ce imi arunc sacoul pe cuier si ma indrept inspre canapea, scot un ``da`` sec. Ma asez si deschid televizorul, butonand telecomanda. Pe masuta vad un biletel pe care incep sa-l citesc cu voce tare pentru a auzi si prietenul meu.
-``Bai batrane, am plecat cu G. in club. Poate o sa ies din starea asta. Sa nu ma astepti si sa ai grija de tine. Te iubesc!


Semnat, Yuki. ``
-Doamne! Ce copila! Eu sa am grija de mine? Ea sa aiba grija ce face cu Gaara acolo.
Da din gura afemeiatul de Sasori, aducand cafelele si aruncandu-se in fotoliul de langa canapea. Absent, il intreb:
-Cine e Yuki?
Aveam un sentiment ciudat. Unul pe care nu-l mai simtisem de pe la douazeci de ani cand auzeam numele iubitei.
-E o tipa pe care a gasit-o Madara. Ma rog, am luat-o din ghearele lu` fratemiu si am adus-o sa locuiasca aici cu mine. Ma intelegeam bine cu ea. O sa va fac cunostiinta candva. E patru dimineata, dobicei vine acasa pe la patru si jumatate, deci nu mai e mult.``

Doua maini calde ma trezesc din starea euforica. Un zambet pana la urechi, mai cald decat nisipul din Grecia in Iulie, ma intampina cand ma uit la ea. O privesc in ochi, incepand incet, incet sa ma inec in decor. Zambetul dispare, odata cu caldura lui. Se aseaza usor langa mine,oftand. Ma simteam ciudat. M-am ridicat si i-am intins mana, zambindu-i cu subinteles. Se ridica si ea la randul ei cu sacoul meu in mana. Mi-l inmaneaza apoi, dupa ce il pun pe mine, o iau de mana tragand-o dupa mine.


Sasori:


Tadaaam. Sper sa va placa. :)