Suicide Club

Subiect: Suicide Club Lun 11 Mar 2013, 23:44

S-ar supăra cineva dacă aş spune că acesta este primul meu fic? Până la urmă celălalt are doar un capitol, şi nu cred că îl mai continui.
Acest fic e inspirat dintr-un film pe care l-am văzut de curând(în mare titlul, ideea nu e atât de asemănătoare). Ştiu că nu mă pricep absolut deloc la titluri şi fac greşeli de ortografie/tastare/exprimare, dar sper să mă perfecţionez pe parcurs. Ce mai pot spune?
Spor la citit şi aştept păreri, îmi pare rău că e atât de scurt.
P.S. În timp ce citiţi, ascultaţi asta: Youth

Suicide Club

Capitolul I
Rumors

Hey, did you hear? The rumored Suicide Club is opened again.

Sakura's Point Of View:

     Camera clubului e goală. Geamul e închis, iar încăperea a început să prindă un miros de praf şi, bineînţeles, veşnicul miros de hârtie veche şi de cerneală de pix. Cutiile de carton sunt pline ochi cu ziare şi pe masa prăfuită de lemn zac schiţele şi citatele, frumos măzgălite pe alcuri cu nişte linii orizontale. Telegraful, de vârsta mea şi foarte zgomotos, nu a mai fost folosit de ceva vreme, iar fotocopiatorul deja e ireparabil.
     Încăperea clubului de ziar e aceeaşi ca întodeauna. Oamenii se schimbă, dar încăperea va rămâne la fel, de parcă ar îngheţa în timp. O cameră mică şi neaerisită, cu pereţi ai căror colţuri sunt atinse de mucegai, cu o podea ce scoate zgomote ciudate când apeşi în anumite locuri, cu rafturi pline cu ziare şi cărţi ce nu lasă pereţii să se vadă. Ăsta e locul de unde aparţin. Clubul de ziar ce trece aproape neobservat în şcoală, elevii neavnd nevoie de o revistă pentru a ştii zbonurile ce, şi aşa, se răspândesc cu mult mai repede prin viu grai.
     Aici e linişte. O linişte în care mă simt bine, lucru ce în curând se va schimba, pentru că la ora asta se vor aduna toţi, din moment ce preşedinta însăşi a insistat să venim cu toţii aici.
      - Repede, scoate-mi un pix şi o foaie, sunt sigură că am dat lovitura de data asta!
     Îmi ridic uşor o sprânceană şi, fără să mă mai gândesc, apuc rapid o coală albă de pe masă şi i-o întind. Ao îşi ridică ochelarii ce i-au căzut pe nas, îşi prinde părul albăsrui într-o coadă de cal la spate, dupa care se năpusteşte precipitată asupra biroului şi începe să scrie. Intrase atât de rapid încât nu avusese timp să observe că sunt singura persoană din încăpere, lucru ce ar fi deranja-o foarte tare, faptul că au întârziat cu toţii. Rămân uimită însă, văzând cât de mult scrie şi cât de multă atenţie acordă, astfel încât rămân tăcută şi nu îndrăsnesc să îi pârasc pe ceilalţi, ştiind că oricum va observa la un moment dat.
      - Unde sunt viermişorii ăia? Nu v-am spus să fiţi cu toţii aici la ora stabilită?! spune ea în timp ce îşi plimbă ochii de ametist de-a lungul camerei, vizibil iritată.
     Eu tac. Mă aşez calmă pe scunul fără spătar şi mă rezem de masă, aşteptând să îi treacă, lucru ce s-a întâmplat mai rapid decât credeam.
      - Pierderea lor! continuă ea scoţând un oftat indiferent. Am veşti despre Clubul de Suicid. Ai auzit de el?
     - Bineînţeles, îi răspund eu uşor intrigată. Puştii aceia nebuni ce comit o sinucidere în masă în fiecare an, nu?
     - Exact, spune ea în timp ce mijeşte un zâmbet. Dar nu e doar atât. Ştiai că obiceiul ăsta datează de când s-a înfiinţat şcoala?
      -Chiar se aprobă aşa ceva? Adică, mă refer... un club de suicid?
      - Normal că nu. E un club secret, iar membri săi nu sunt ştiuţi de nimeni până în ultima clipa. Şcoala depune în fiecare an eforturi pentru a-i găsi şi a-i opri, dar nu s-a întâmplat să reuşească niciodată. Membrii săi sunt persoane la care nu te-ai aştepta să recurgă la aşa ceva. Oricum, altceva voiam să te rog. e prima oara când îţi cero favoare şi nu ai dreptul să refuzi. Eşti o jurnalsta minunata şi am nevoie de calitaţile tale pentru a avea informaţi despre activitatea acelui club. Trebuie să îi oprim pe dezaxaţi ăia!
     Mi-am desfăcut părul rozaliu şi lung până la talie, destul de rar însă, şi am privit-o atent. Mi-aş dori să îşi dea seama că e o nebunie ceea ce vrea să facă, înainte să mă pună să particip la ceva atât de complicat şi să nu mai putem da înapoi.
      - Ştii că nu o pot face, şi şti şi de ce. E o nebunie faptul că vrei să te implici, pe tine şi pe mine în aşa ceva. Ştii doar ce se poate întâmpla cu mine!
     Ea se înroşeşte brusc în obraji şi îşi mută privirea în pamânt. Are un aer atât de vinovat, încât pentru moment cred ca va renunţa la tot planul acesta nebunesc, aşa că mă ridic de la masă şi dau să ies pe uşa. Dar înainte să mai apuc să fac vreo mişcare, mă apucă de mână şi îşi ridică spre mine nişte ochi scânteietori şi plini de optimism.
      - Nu o să se întmple nimic! Haide, Sakura, nu vreau să pierdem ocazia asta! Uite, chiar problema ta e motivul perfect petru a inta în acel club. Chiar acum vreau să ieşi din clubul de ziar şi să te apuci de treabă!
     Îi arunc o privire veninoasă şi răutăcioasă care întâlneşte privirea ei zglobie şi îi stinge puţin din optimism. Însă, deşi descurajată de reacţia mea, continuă să menţină contactul vizual şi să pună din ce în ce mai multă forţa în strânsoarea ei infernală. Chiar atunci, se aud nişte paşi grăbiţi pe hol, ca un tropot, iar ea se ridică de pe scaun şi se apropie de urechea mea, aplecându-se uşor pentru a ajunge la nivelul meu.
      - Nu am vrut să recurg la aşa ceva, dar dacă îndrăzneşti să refuzi, cu toţii vor afla despre problema ta, şi te asigur că nu vei mai putea duce o viaţă normală de liceană până termini.
     Închid uşor ochii, privind-o printre gene şi analizând situaţia în care mă aflu. Ştie că este cel mai sensibil punct al meu şi profită din plin de faptul că, făcând abstracţie de mica mea dificultate ce m-iar distruge viaţa, tot ce îmi doresc este să am cei mai frumoşi ani în liceu.
     Palidă la faţă, înghit în sec şi aplec uşor din cap în semn de aprobare, după care simt cum mi se înmoaie picioarele şi o senzaţie acută de greaţă mă face să îi îmbrâncesc pe toţi ceilalţi membri şi să mă grăbesc spre baie.
     Îi aud cum îmi strigă numele din urmă, dar râsul ei satisfăcut, deşi aproape interceptibil, mă zgârie pe timpan. Iau colţul şi dau să urc scările, dar nu mai ajung până la capăt, astfel încât sunt nevoită să vărs tot ce aveam pe geam. Nu apucasem să iau pastila la timp.
Însă ăsta nu a fost atât de rău. Doar un atac de panică

Subiect: Re: Suicide Club Mar 12 Mar 2013, 00:09

Buna!:D
Am venit si eu pe la ficul tau si ca intotdeauna, titlul m-a atras.
Pai, pentru primul fic, e chiar foarte bine structurat. Ideea nu am mai vazut-o pana acum ceea ce iti ofera un +. Nu stiu exact ce sa comentez aici, am ramas surprinsa ca esti o incepatoare si totusi, scrii atat de bine. Nu am vazut prea multe persoane pe acest forum care sa scrie atat de bine de la inceput. Citesti multe carti?
Oricum, ai mici greseli care se pot ascunde cu un edit, asa ca nu-ti fa griji. Cand vei aduce next-ul, sper ca repede, te rog sa ma anunti. Te-am pupat!:*

Subiect: Re: Suicide Club Mar 12 Mar 2013, 00:25

Hei.

Imi place acest prim capitol, imi place si titlul, care m-a atras, recunosc. E un inceput promitator, cu o idee frumoasa. Imi place mult.
Desi ai zis ca e inspirat dintr-un film, eu sper sa-l faci tu cat mai original.
Ai potential, si eu sunt uimita, scrii foarte bine.
Imi cer scuze pt comentariul minuscul si scris, dar sunt pe telefon. ~~O sa dau edit.~~
Mult succes in continuare si sper sa ma anunti si pe mine cand aduci capitolul. <3

Subiect: Re: Suicide Club Mar 12 Mar 2013, 08:48

Eu ti-am citim si celalat fic, daca asa vrei sa-l numesti si e destul de bun si acela. Acesta pe de alta parte chiar e intrigant si excelent. Ai o idee detsul de originala intiparita in minte si aceasta chiar merita o continuare la fel de buna precum este primul capitol. Sper ca vei posta curand nextul si te rog sa ma anunti cand o vei face. hi!

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.