Paiiii....Nici nu stiu de unde sa incep...Desi nici eu, nici Anna nu am spus ca suntem surori, o vom face acum. Adica ma rog....Deja am facut-o. Noi doua suntem mai nebune si am vrut sa fie o surpriza. Si poate va intrebati care e treaba cu ficul? Ei bine aceasta este o revansa din partea mea si a Annei pentru ca nu am mai intrat de mult timp pe forum din diferite motive pe care nu le voi mai enumera. Well...Speram sa va placa ficul nostru. Apropo... Eu voi scrie din perspectiva Sakurei, iar Anna din perspectiva lui Sasuke. Ahh... Si nu voi descrie cum arata ei, pentru ca tot poporul stie si nici gand sa descriu si camerele sau cu ce se imbraca ei. Voi pune la sfarsitul capitolului poze.



Capitolul I
Decizia

Iarta-ma ca fac asta. Un singur pas si lumea mea se va termina. Singurele ganduri ce imi treceau prin minte erau rugaminti. Imi doream sa ma inalt la cer si sa merg in Rai, caci in Iad am trait pana acum. Doream sa fac asta, dar parca imi era teama. Mi-a fost greu sa i-au o astfel de decizie, dar este singura optiune ramasa. Imi doream sa scap de aici. Mereu totul era la fel. Din nou si din nou. Parca viata mea e in “replay”. De ce toate persoanele pe care le-am iubit m-au parasit. S-au inaltat la cer si pe mine m-au lasat aici, pe acest pamant plin de oameni cruzi. Mai intai mama, apoi tata si tot asa pana eu am ramas fara familie. Nu aveam rude. Nici macar rude indepartate nu mai aveam. Singurele lucruri pe care le mai aveam erau cei trei prieteni ai mei. Mi-au fost mereu aproape si au fost singurii in care am putut avea deplina incredere. Cei calora le datorez o viata intreaga pentru ca au fost alaturi de mine. Nu stiu cum le-as putea multumi vreodata. Ei… Itachi, Deidara si Sasori. Mereu m-au iubit ca pe o sora mai mica, dar simteam ca am nevoie de altceva. Nici eu nu stiam ce vreau, dar trebuia sa fac ceea ce mi-am propus. Si in plus… Ce am de pierdut? Ei bine, poate doar pe cei trei baieti, dar in rest? Nu mai aveam pe nimeni. Nu vreau ca Dumnezeu sa mii i-a si pe ei, iar eu sa raman singura definitiv. Mai bine mor eu inaintea lor. Sunt sigura ca vor “supravietuii” si fara mine. Se au unul pe altul la bine si la rau si asta va conta mereu.

Priveam distanta ce se afla de pe acoperisul blocului pana la sol. Probabil ma veti crede nebuna, dar intenita mea este sa ma arunc de pe acoperis. Sa mor odata, poate asa nu voi mai suferi. Am mai privit odata cerul, soarele, norii si tot ceea ce vedeam in acel moment, apoi mi-am luat avant fiind pregatita sa mor.

Cand eram gata sa ma arunc, sa parasesc aceasta lume, sa imi i-au adio de la durere si sa nu mai sufar in tacere, am simtit doua brate puternice ce imi inconjurau talia, nelasandu-ma sa fac ceea ce doream. Nu imi intorceam privirea catre faptas. Stiam deja cine este. Parul sau negru era purtat de vant, fiindu-mi de ajuns sa ma uit cu coada ochiului la acele cateva suvite si sa imi dau seama ca este Itachi.

-Sakura, de ce faci asta? Stii, azi am primit o veste minunata, dar cand te-am vazut aici fiind doar cu un pas departare de moarte, bucuria mea a disparut. Sakura, esti sursa fericirii mele. Inteleg ca iti este greu fara parinti, fara sa ai o familie sau prieteni cu (,) care sa te distrezi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ajungi la astfel de concluzii si apoi sa le mai si pui in aplicare.

Vorbele lui Itachi imi dadeau de gandit, insa nu aveam timp de analizat aceste lucruri in momentul de fata. Simteam cateva picaturi ce imi uda bluza la spate. Plangea… Si asta doar din cauza mea.

Ma intorc cu fata la Itachi si il imbratisez, cerandu-i iertare. Nu mi-am dat seama cat de mult ar suferi cei trei, daca eu as muri. Stiam ca ei tin foarte mult la mine, dar chiar si asa, suferinta lor nu ar fi durat pentru totdeauna.

Itachi ma da jos de pe bordura ce se afla pe marginea blocului si ma conduce la Deidara si Sasori. Acestia ma imbratiseaza strans, spunandu-mi sa nu mai fac niciodata astfel de gesturi pentru ca s-au speriat foarte tare. Le-am promis ca voi fi cuminte de acum incolo, apoi m-am indreptat spre lift,avand ca destinatie masina lui Deidara. Am iesit din lift, apoi din scara blocului, in urma mea fiind baietii. Deidara s-a urcat la volan, Itachi urcandu-se langa el, iar eu si Sasori am stat pe bancheta din spate.

Pe drum mi-am adus aminte ca Itachi spunea ceva de o veste minunata, asa ca nu am ezitata sa il intreb despre ce era vorba.
-In seara asta fratele meu se intoarce din America pentru ca vrea sa faca facultatea aici si m-am gandit ca ti-ar placea sa il cunosti, mai ales ca este cam de varsta ta. imi explica Itachi.
-“Cam”?Pai eu am optsprezece ani. El este mai mare sau mai mic decat mine?il intreb eu confuza.
-E mai mic decat mine cu un an, deci mai mare decat tine cu un an.
-Si cum il cheama? Cum arata? E la fel de prietenos ca tine?
-Il cheama Sasuke. Cum arata sincer nu stiu. Nu l-am mai vazut de doisprezece ani. El este prietenos, dar doar cu cei pe care ii cunoaste de mai multa vreme, cu restul persoanelor este putin mai arogant. Mai nou am aflat ca e si pervers de la un prieten de al lui. Apropo de prietenul lui. Vine cu gasca lui si vor ramane la noi.

Inteleg. Deci trebuie sa suport un ingamfat, adica acel Sasuke si inca nu stiu cati baieti care cu siguranta sunt copii fidele de a lui. Atata timp cat si Itachi, Deidara si Sasori sunt acolo nu imi voi face mari griji. Si tot stand eu si gandindu-ma nici nu mi-am dat seama ca am ajuns acasa. Cobor din masina, indreptandu-ma spre vila ce mi se infatisa in fata ochilor.

Cobor din masina si inaintez sprea vila cu pasi repezi. Intru in curte, unde sunt intampinata de un miros irezistibil de trandafiri. Acestia erau plantati de o parte si de alta a gardului, incantandu-ti privirea. Am intrat in vila si am urcat la etaj, ducandu-ma direct in camera mea.

Eram adancita in gandurile mele legate de faptul ca am dorit sa ma sinucid, incat nu mi-am dat seama ca Itachi intrase in camera mea. Acesta ma trezise din visare, spunandu-mi sa ma pregatesc pentru ca fratele sau ajunge intr-o ora. Mi-a mai spus ca el pleaca la aeroport si sa mai aranjez putin vila pana vin ei. Am aprobat din cap, apoi l-am vazut cum paraseste camera.

M-am ridicat de pe pat indreptandu-ma spre dressing-ul propriu. M-am imbracat cu ceva lejer, dar in acelasi timp si frumos si m-am machiat cat se poate de natural. Dupa aceasta “pregatire” am iesit din camera si m-am dus la parter, unde Sasori si Deidara erau cam agitati. Deidara se invartea de colo-colo ca o curca beata, iar Sasori facea stanga-n prejur la fiecare cinci pasi de mai avea putin si facea gaura-n podea.
-Da voi ce ati mai patit? Nu imi spuneti ca aveti emotii ca va veti intalni cu fratele lui Itachi. spun eu chicotind.
-Sakura, am pus un pui la cuptor, dar a ars! Ce ne facem?! Daca afla Itachi ne omoara de vii. imi spune Deidara pe nerasuflate.
-Deidara, linisteste-te. Mergem amandoi pana in Carrefour, cumparam cativa pui la rotisor si pizza si s-a rezolvat totul. Acum i-ati cheile si hai sa mergem. Sasori, daca Itachi se intoarce spune-i ca am mers sa luam desert.

Si dupa ce lamuresc totul, am urcat in graba in masina alaturi de Deidara si am pornit spre market-ul propus. Deidara gonea pe strazi, nepasandu-i ca semaforul e rosu sau verde. Intr-un sfarsit ajungem pe varianta, unde Deidara mareste viteza. Intram in parcarea market-ului, unde Deidara parcheaza masina in apropiere, apoi o luam in fuga spre intrare. Fugim cat ne tin picoarele printre raioane, apoi ajungem la un fel de restaurant, care mai mult era un Fast Food. De acolo cumparam trei puii la rotisor, trei pizza si zece portii de cartofi prajiti, apoi mergem la “standul” alaturat, de unde luam mai multe prajituri. Dupa ce platim toate cele cumparate, iesim din market si mergem la masina. Deidara iese din parcare ca un fulger, ajungand pe autostrada.

Intr-un sfarsit ajungem acasa si luam repede din portbagaj ceea ce am cumparat si inaintam spre intrarea in vila. Intram val-vartej inauntru si spre surprinderea noastra Itachi inca nu sosise. Ceea ce noi am omis este faptul ca nu am cumparat suc. Imi dau o palma peste cap, apoi le spun celor doi ca ma duc la magazinul alaturat sa cumpar sucuri. Cand sa ies din vila dau nas in nas cu un brunet ce semana foarte mult cu Itachi. Ne uitam unul la altul analizandu-ne din cap pana-n picioare.
-Sakura, vad ca ai facut deja cunostiinta cu Sasuke. ii aud vocea lui Itachi ce parea mai mult decat incantata. Dar tu unde vroiai sa te duci? ma intreba acesta putin suspicios.
-Mpai…Ma gandeam sa mai cumpar niste sucuri, in caz ca nu ne ajung, mai ales ca fratele tau si-a adus armata dupa el. spun eu facand aluzie la prietenii lui Sasuke.
-Inteleg…Atunci ma duc sa ii spun lui Deidara sa vina sa te ajute… dar n-apuca sa mai spuna ceva pentru ca fratesu’ il intrerupe.
-Nicio grija fratioare. Ma duc eu cu ea. spuse Sasuke, avand pe fata un zambet pervers.

Fara sa mai spun ceva ma indrept spre magazinul din apropiere, in urma mea fiind Sasuke. Intram in magazin, unde ii spun vanzatoarei sa imi dea mai multe sticle de Cola si cateva de portocale si dupa ce platesc, parasesc magazinul. Mergem inapoi la vila, unde prietenii lui Sasuke ma intampina, vrand sa filtreze cu mine. Imi dau ochii peste cap, apoi ma indrept spre Itachi, care imi spune sa i-au loc la masa. Fac cum imi spune, apoi Itachi il roaga pe fratesu’ sa ii prezinte pe prietenii lui.

Hiperactivul era Naruto, cel care parea cel mai normal la cap din gasca era Jugo, cel care era putin cam ciudat era Suigetsu, cel tacut era Gaara, care din cate am inteles o avea pe sorsa’ tot in Tokyo si ultimul baiat din gasca era Sai, acesta fiind cel mai inteligent si cel mai talentat din gasca.

Pun maine poze, ca acum nu mai am chef... Bye ^^