Bună sunt pisicuta
si vreau sa încerc sa scriu one shot,ori cum sunt începătoare deci primesc cu drag criticile voastre si sfaturi
,deci sper sa va placă.
O poveste de primăvară
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Era o zi de primăvară,în care pomii își îmbracă haina cu flori și frunze verzi lăsând un miros plăcut în aer,păsările zburau vesele pe cerul albastru infinit.
Soarele cânta printre crengile maroni ale copacilor ,mai ales cu razele lui calde pline de iubire unde iarba prindea un nou colț verde și proaspăt,vesela era natura .Acolo într-un loc plin de verdeață cu milioane de flori ce cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor.în care cântecul meleodios a păsărilor se auzea ușor pe un fundal ce ziceai că era pictat de artist ,era viziunea unui parc.Unde vedeai bănci de lemn vopsite în verde , iar dincolo de acesta se afla un teren de basket care era din beton rece de ciment nu se putea să lipsească și coloratele hintele pentru copii îndrăgite de aceștea. Toate acestea ziceai că sunt luate din tablou artistului dar acesta era realitatea unui mic parc îngrijit de oameni harnici ce respectau natura.Nimeni nu avea curajul să îl strice sau să-i facă rău,ori cărei ființe cel privea îi se făcea milă de acesta coparandu-l cu un mic fragil copil.
În acest parc la jumătatea zilei în care soarele atinge ușor asfințitul ,mă aflam eu ,inima îi bătea mai tare ca niciodată la doar 15 ani pe care îi aveam,aflând iubirea adevărată ce era si prima din viața mea.Eu eram un puști înalt cu părul brunet ,iar ochii căprui primiți cadou de la mama,stăteam pe una dintre bănci ,liniștit cu firea mea de timid alături de ea ,persoană foarte îmi portantă pentru mine.
Acesta avea obrajii roşi ca para focului,ochii blânzi şi mângâietori de o culoare profundă de căprui ca unei căprioare ,fața ovală albă ca laptele iar parul lung moale ce îi acoperea umeri ,privirea ei inocentă mă făcea meru să îmi sare inima din piept,poate acest lucru mă făcu să mă îndrăgostesc de ea..ori vocea ei calmă drăguță mai ales când iși cerea scuze,sau pur și simplu personalitatea ei.Ea nu semănea de loc cu colegele mele sau ca celelante fete,era diferită de ele ,era o fată foarte copilăroasă ,sensibilă ce punea tot la suflet .Era prima noastră ieșire în parc doar noi doi,singurei ,nici unul nu zicea nimic ,stăteam și priveam în gol spre o altă bancă lăsând o liniște mortală între noi,desori ne mai priveam începând a zâmbi fără să ne oprim de parcă vrobea codat prin priviri .
Brusc îi aud vocea ei cântătoare de privighetoare ,având o privire foarte plitisită cred de atâta sta și privit.
-Aș vrea să ploua fară ca să pot merge acasă...zise ea apoi întoarse capul într-o direcție opusă.
-De ce?mă întoc cu privirea spre ea privind-o fix în ochii,nu doream să plece de loc.
-Că mie frig!!
Afară chiar nu era deloc cald ca vara,iar ea nu era îmbrăcată într-o pereche de blugi cu o bluză lungă albastra ca cerul ce era foarte subțire.
-Dacă îți dau jacheta mea ,rămâi?
-Bine!!afișând zâmbetul ei dulce
-Dar trebuie să faci ceva?
-Ce?
-Sau mai bine nu că dupăia zici ca mis magar!începând a mi scoate jacketa de pe mine.
-Zici te rog,hai că nu zic?
-Să mă pupi pe obraj!având o stare foarte jenată față de ea..
Dau ușo jacketa privind-o cu o îmbracă ,îi era mare dar asta era,acesta o îmbracă apoi mă privește brusc timp de 5 minute fix în ochii de parcă vroia să zică ceva ,apoi îmi arată cu mâna într-o parte făcând să mă uit acolo,dar nu era nimik.
-Ce era?
Atunci în mometul acela acesta îmi furase un sărut dulce cu buzele ei de mierie ,era cel mai frumos moment din viata mea pe care las putea retrăi de 10 de mii de ori..Acolo în parcul acela erau gravate amintirle noastre ...de la cel sarut urmase altele apoi altele...iar tot acolo acuma pe acea bătrână bancă stau alături de ea și cu baietelul nostru mic ,cu ochii plini de sperante.....
Sfrâșit