Firmituri de realitate

Subiect: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 14:42

Firmituri de realitate

     Băiatul... plutea. Se afla deasupra lumii şi se simţea practic prostit de privelişte. Stătea acolo, suspendat in aer, de ceva vreme. Nu mai avea de mult noţiunea timpului, iar pe-a spaţiului abia dacă o mai sesiza.
     Tânărului nu i se părea normal ca o planetă să arate ca o mlaştină fermecată. După parerea lui, nu putea exista viaţă într-un asemenea loc. Şi totuşi, în ciuda a tot ceea ce considera el a fi lipsit de logică, acolo trăiau nişte omuleţi; locuitorii acelei planete erau nişte omuleţi dubioşi pictaţi în toate culorile curcubeului. Peste aceştia domnea o regină despotică a frumuseţii divine; ea controla acest univers. Cum făcea acest lucru? În cel mai ciudat şi anormal mod cu putinţă: picăturile de ploaie ce se vărsau neîncetat, la nesfărşit, din cer hipnotizau fiinţele lipsite de suflet ce populau locul. Dacă vreun strop, cât de mic, nu era la locul lui, dacă picura în direcţia greşită sau era pur şi simplu abătut, ea ştia. O simţea; ca şi cum acesta era felul unic în care femeia avea cum să vieţuiască – era ceva veşnic ce-i aparţinea, fireşte. Numai ei. Cu asta se diferenşia de restul conducătorilor de lumi nemaivăzute, acest trai o ajuta sa coexiste atât prin ea însăşi, cât şi prin intermediul locului ce-o înconjura. Astfel, depinde în mod inconştient de ceva mai ireal până şi decât conceptul irelevant pe care-l dezvolta creierul său în surdină, acesta făcând o referire neobişnuită la aprofundarea prin filozofie ca fiinţă umană.
     Femeia aceasta era ca o piatra, una mult prea grea. Care a căzut din dalta urâtă a ploii, s-a rostogolit zâmbind şi şi-a plătit în tăcere dementă abilitatea spectaculoasă de-a hoinări printre viduri demente. Este o imitaţie de suflet gol, lipsit de orice trăire – negrul sufletului unui alt suflet căzut drept din rai pe marginile iadului. În loc de aer respira un praf de stele blestemat, îşi găsea suflul numai în urletul beznei ce-o înconjura subuit. Ea se alimenta cu putere din fricile melodioase se cântau cu nesăbuinţă la ţambale.
     Malefica regină tocmai descoperise intrusul, băiatul misterios cu ochii abisali. Ea îî deranja ploaia. Iar ei nu-i convenea sub nicio formă să simtă cum ceva nu era în regulă, în acea ordine perfectă ce numai ea o putea înţelege.
     Lucas se uită în jur, copleşit de-o confuzie ceţoasă. Încă nu avea habar cum ajunsese el într-un astfel de tărâm – nu semăna cu nimic din ceea ce cunoştea. Peisajul ce îl învăluia era unul înspăimântător, mult prea înfricoşător şi ucigător de înfiorător. Acel spaţiu de care era cuprins este unul posomorât, plin de tristeţe şi durere;de parcă o furtună a trecut pe acolo şi a distrus totul în jurul ei, a lăsat natura fără pic de viaţă, i-a furat ţi ultima picătură de prosperitate, lăsând totul într-o tortură a amărăciunii. Ca un plan machiavelic al Mamei Naturi. Asemănarea era izbitoare; totul arăta parcă flambat cu indispunere macabră – mult prea dezolant. Îţi dădea fiori acel décor satanic rupt dintr-un film de groază.
     Copacii – dacă mai pot fi numiţi aşa - au o culoare murdară, noroioasă, ca şi cum ar fi acoperiţi de o pelerină de nămol, o plapumă de mâl. Natura este alcătuită numai din glod, un strat nesfărşit de tină; doar acolo, în locul necunoscut în care se afla el.
     Vântul şuiera peste ţinutul părăsit, parcă aducând un val de depresie cu el. Lucas simte cum il cuprinde mâhnirea, punându-i stăpânire pe mine, înconjurându-l cu totul. Îşi simţi inima mai grea decât o statuie druscă de aluminiu. Însă acel vârtej de suferinţă îî este imediat ameliorat de vocea de catifea a împărătesei, ce cântă amar:
     - Tristeţea este o melancolie a sufletului etern, pe când melancolia este o tristeţe a sufletului efemer. Dar aici este o exceptie, o abatere de la regulă: în acest loc uitat de lume, părăsit de fericire, suntem într-o altă dimensine – domensiunea mea, doar a mea – un spaţiu în care realitatea nu înseamnă decât o închipuire de pveste nesfărşită, pătată de o raţiune mult prea imperfectă pentru a nu putea fi numită perfectă.
     Deodată, pe ceruri s-a construit o vrajă. Se împung, pragmatici, arborii printre pietre şi bolborosesc asfixiaţi de lumină. Nimeni n-ar putea simţi cum arborii spaţiului ştiu să moară frumos. S-ar putea spune că este o imitţie de noapte, o faţadă de întuneric, dar dacă cineva s-ar uita mai atent, cu o durere sfăşiată în piept, nu ar vedea decât un vid nebunesc şi gol, prea extatic. Parcă ziua s-ar sinucide fără o voinţă proprie cu un pumnal ce-i apaţine uneia dintre razele perfide ale soarelui. Albul luminii agonizează adânc peste lume şi vis. Şi bezna muscă din întinsul nemărginit, acoperind universul. Absolut fascinant.
     O stăină şi-un străin au deranjat legile firii, au rupt iremediabil echilibrul galaxiei. Moartea lumii le curge profund prin vene; ace ei îngheţate, ale lui fierbinţi. Ca focul şi gheaţa, soarele şi luna. Atât de antitezice, exagerat de diferite, dar cu o legătură indispensabilă.
     Infinitul se micşoreză în interiorul punctului, se simte; devine invizibil.
     Băiatul se uită la domnişoară pierdut, scurs parcă printr-o viziune unică, personală şi subiectivă, filrat printr-o prismă a personalităţii sale originale. Era de-a dreptul uimit, fermecat, de superbitatea fetei, nevenindu-i să creadă că putea să trăiască tocmai acolo, într-un astfel de loc. Dar el nu ştia că aceea era numai şi numai alegerea ei; putea pleca oricând dorea. Şi totuşi, lui i se parea magnific.
     Peste copacii aproape dezgoliţi din jurul lor, peste nudul lor maroniu, se aştern picături mici de apă, lacrimi ale cerului, care îi înconjoară asemeni unei coroane de frunze care le întregeşte crenguţele zgribulite de singurătate. Aveau o dorinţă ce le poruncea să depindă de o nevoie inexplicabilă de cineva, de ceva. Orice, oricine, oricând. Doar să fie acolo. Era o trebuinţă prea fantasmagorică.
     Amândoi şi-ar fi dorit în acel moment să îşi poată deschide porţile sufletelor şi să privească cum pulsează sângele prin venele frunyelor ruginii, să vadă cum scoarţa copacilor se umezeşte, devenind însângerată; voiau cu ardoare să privească cum roşina se topeşte sub puterea ploii. Atâtea ramuri, atâtea pagube şi dureri stinse cu melancolie şi o melodie de suflet. Izvoare nesecate de lacrimi fierbinţi care se aştern pretutindeni în bătaia vântului. Un câmp infinit de umbre ce pier sub cerul întunecat. O pădure plină de mister în care răul şi binele nu există. Păsările robotizate ale văzduhului ciugulind piesele puzzle-ului în nuanţe de mov.
     Natura îl alina pe Lucas cu un cântec de leagăn care răsună neîncetat in urechile lui, în timp ce somnul veşnic îl înfioară... e un citremur şi un vârtej totodată. Superba regină despotică, cea mai tiranică din câte-ar putea vreodată exista, încearcă să-l atragă spre o moarte necunoscută, transmiţându-i printr-o singură privire că locul său nu este acolo.
     Oare va ceda atât de uşor? Va lupta sau se va lăsa învins pur şi simplu? Se va evapora fără să se opună?
     - Acea perspoană are încearcă să trăiască singură va eşua ca fiinţă umană, rosteşte băiatul lipsit de vlagă, un pic cam prea absent. Inima i se va ofili dacă nu va răspunde altei inimi. Mintea i se va micşora dacă aude numai ecourile gândurilor sale, dacă va lupta veşnic cu conştiinţa, fără a găsi o sursă de inspiraţie, o muză.
     Cu aceste cuvinte, a găsit cheia care opreşte timpul, cel puţin pentru împărăteasa malefică.
     Odată cu prăbuşirea îngerilor negri are să se cearnă. Nu va mai gusta sânge etern. Nu va mai poseda acel minunat creier abstract de lumină drept glas. Va muri, căci lumea îi va bea nemurirea în noduri. Nu mai are timp decât pentru trei mici lacrimi; venin amar ca nişte existenţe absolute. Va muri odată cu acel suflet negru. Lumina picură prea aproape de sufletul ei bătut în cuie, mai translucid decât însăşi un lichid de cristal. Dar gata, ăsta îi este sfărşitul, iluzia deschiyându-i-se ca un hău dedesubt.
     Cum ploaia s-a oprit, aşa a încetat să mai trăiască, a îngheţat în puterea emoţiei şi a fanteziei.

_____________________________________________

Ăsta este un one-shot făcut aşa, de plictiseală, mai de mult. Cred că-l am de vara trecută, iar acum, dând întâmplător peste el prin calculator, m-am gândit să-l postez aici. Desigur, l-am modificat, ştergând din greşelile de tastare şi am adăugat şi diacritice.
Sper din tot sufletul să-i pleacă cuiva, chiar dacă nu este el cine ştie ce minune.

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 19:10

Nu este cine stie ce minune? Asta ai zis? O sa ma prefac ca nu am citit randul ala in care ai zis chestia asta, o minciuna totala. Este magnific, mirific, minunat..nu stiu cum sa descriu. Mi-a placut foarte mult inca de la inceput, de la primul cuvant pe care l-am citit. Chiar ma bucur ca m-ai anuntat si ca am avut ocazia sa citesc o asemenea creatie. Pot doar sa iti multumesc ca scri asa de frumos.

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 19:12

Cu adevarat firimituri de realitate. Foarte ciudat. Nu am inteles mai nimic. lough

Cred ca ea a murit, sau gresesc ?
Dar mi-a placut mult de tot cum ai descris. L-am citit incet, cu voce tare, savurand fiecare cuvant. Ai scris intr-un mod exceptional, parerea mea. Cum a inceput, regina, acea lume extrem de ciudata si Lucas. Cum a ajuns acolo ? Frumoase cuvintele care i le-a spus la sfarsit, dar ce tot spun eu aici, toate au fost frumoase. a hug

Cand a aparut in spatele lui aveam impresia ca poate nu ii va face nimic rau, dar nu a fost asa. Totusi el a reusit sa ajunga in locul cel mai profund din mintea ei.
Jur ca m-a innebunit felul in care ai scris, foarte diferit de celelalte dati. Pai, mersi ca m-ai anuntat si s-o faci in continuare pentru tot ce scri. Te pup kiss

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 19:32

Hey! Ma bucur ca m-ai anuntat , deoarece am fost placut surprinsa de creatia ta. Mi s-a parut oarecum trist , sobru si putin inficosator. Oricum , ai scri un one-shot magnific care merita toate laudele. Este superb si vreau sa te felicit pentru aceasta idee , care cum ai spus tu , ai facut-o din plictiseala. Insa nu imi prea vine sa cred , deoarece e mult prea frumoasa poveste. Atat am avut de spus si sper ca in curand ne vei incanta cu ideile tale. Deny te kiss

si iti ureaza succes in continuare a hug

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 20:37

hey dulceata.trecui si eu pe aici si sunt foarte placut surprinsa de ce vazui. al noualea cer

bravo.te astept in continuare cu anuntul, si desigur,si la celelalte ficuri pe care ti le-am comentat, dar poate nu le-ai terminat.nici eu nu mai stiu ce am citit.Akatsuki_lavy ti pupa $rainbow :\$

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 21:01

Hey

Mersi ca mai anuntat de acest one-shot happy

Chiar daca tu spui ca este facut la plictiseala sa stii ca ti-a iesit bine heh

.....Tot stau sa ma gandesc de unde iti vin asa idei minunate??
Succes in continare heh

Ne mai auzim heh

Subiect: Re: Firmituri de realitate Sam 13 Apr 2013, 21:13

Hey, Alle

. Mersi mult pentru anunt, scuze ca nu am venit mai devreme sad

. Asa, pai ce avem noi aici ??? well? awesome right?

. O frumusete de creatie, imi place foarte mult cu ai descris totul, a fost o poveste mai triste, dar cu intelesuri atat de profunde, incat iti sta minteain loc, pentru a analiza totul cu atentie si migala roll

. Well cam atat am avut de spus, sper ca ma vei mai anunta cand vei mai posta diferite creatii happy2

Te pupaceste Lola kiss

Subiect: Re: Firmituri de realitate Mar 16 Apr 2013, 17:21

" Sper din tot sufletul să placă cuiva" waiting

Asta nu e nimic în comparaţie cu modul meu de a iubii ficurile tale absolut captivante care te fac să te lipeşti cu ochii de ecranul monitorului waiting

Acest Shout îmi place la fel de mult ca toate creaţiile tale ! kiss

Chiar ai talent kiss

!"

Subiect: Re: Firmituri de realitate Mar 16 Apr 2013, 17:37

Nu am sa-ti dau o critica in adevaratul sens al cuvantului, ci pur si simplu voi comenta putin lucrarea ta, ce imi place si ce mai trebuie lucrat. Mi-a placut ca te-ai bazat pe figuri de stil si pe cuvinte pe care le-ai impletit cu talc, caci mi-ai redat o imagine foarte frumoasa a peisajului pe care l-ai descris. Mi-a placut ca te-ai legat de ceva diferit, un taram aproape magic si o regina haina, un intrus care sa distruga intreg echilibrul si acea scanteie care a provocat totul. Bineinteles, lucrarea este mai profunda de atat, daca stam si analizam am putea chiar face o paralela cu realitate, lucru pe care il sugereaza si titlul. Cred ca cel mai mult mi-a placut replica baiatului cu privire la mintea care se pierde in singuratatea propriilor ganduri, chiar a fost o expresie frumoasa si care m-a facut sa meditez putin asupra situatiei. Nu stiu cum ti-a venit aceasta idee, insa este clar ca e ceva bine conturat in imaginatia ta, caci m-ai facut sa vad toate acele scene si fiecare detaliu. Despre idee si descriere, ori alt mod de expunere eu una n-am ce comenta, caci se imbina frumos si in final ti-a iesit o lucrare foarte frumoasa. Titlul mi se pare special, original si foarte frumos, releva intrucatva paralela aceea de care iti vorbeam mai devreme.

La capitolul greseli de tastare, ori ortografie, am vazut vrei trei cuvinte scrise gresit, insa asta s-a intamplat, mai mult ca sigur, din cauza neatentiei. Nu am ce-ti reprosa in afara acestor mici scapari in afara de verbe, pentru ca la un moment dat ai folosit si prezentul si imperfectul in aceeasi propozitie si nu suna foarte bine. Ai mai multa grija. In rest, absolut nimic de comentat. Mi-a placut lucrarea ta, atat ca simplu cititor, cat si ca si critic si sper sa ne mai incanti cu astfel de creatii de-ale tale. Spor la scris in continuare si te pup. :*

Subiect: Re: Firmituri de realitate Mier 17 Apr 2013, 10:54

Mai intai imi cer scuze ca ajung aici atat de tarziu nervi!

Sunt o mare intarziata, stiu! Si, multumesc mult de tot ca m-ai anuntat! a hug

Este complet si totsl genial. Si realizez ca-mi folosesc replica asta caracteristica dupa un car de ani, deci cineva mi-a simulat simtul aprecierii puppy eyes

Multumesc! Asa, nu ma pot abtine sa nu analizez in detaliu superbul titlu pe care i l-ai dat. Iubesc titlul! Pot doar spune ca vreau atat de mult sa fi fost ideea mea incat imi vine s-o fur! Norocul tau ca eu nu-s hoata, ci sunt mare fana a legii... uneori, exceptand deci momentele de nervozitate cand folosesc un limbaj colorat ca un curcubeu we party !!

Bine ca sunt foarte rare! Acest one shot este superb, absolut excelent! Esti cea mai carismatica fire din lume! Alaturi de inca cateva rolling on the floor

Pai, mult succes in continuare! Si, sa ma anunti la alte idei din astea geniale! Te kiss

dulce! Spor la scris! Ja ne! hi!

Subiect: Re: Firmituri de realitate Mier 11 Sept 2013, 09:43

One shot finalizat.