Hey, scumpo! Scuze ca am trecut tarziu. Capitolul postat este cel mai frumos din tot ficul tau! Sasuke este atat de dulce, retrag lucrurile rele pe care le-am spis despre el. Nu mai pot de bucurie pentru ca el o iubeste pe Sakura! <3 Abia astept capitolul urmator, in care cred ca cei doi vor fi impreuna. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Te pup! :*

Heeeiii.... neata.... e seara. Mdeeaaa...
Pai... capitolele au foat minunate. Mi-a placut declaratia de dragose de la sfarsit. Doamneee.... ce dlagut a putut sa fieee! Imi place felul in care te exprimi, ma faci sa ma simt in pielea personajelor. Adica, felul in care povesteai toate sentimentele Sakurei... este minunat... te face sa te simti de parca tu ai fi personajul... de parca tu ai face actiunea. Tu simti totul!
Imi place ca ficul tau nu este doar de comedie, sau drama sau etc. Tu le amesteci pe toate. Nu pot sa zic ca nu.mi plac ficurile amuzante, din contra... le iubesc. Drama... doamneee... este atat de dlaguta si de lovely dovely.... stiu ca vorbeam despre DRAMA. Mdeeaaa... romance nu mai zic si horror mereu mi.a placut.
S.ar putea ca acest comentariu sa aibe foarte multe greseli... poate cele mai multe de tastare... dar sunt pe telefon... si... iti dai seama...
Bine... deci... stiu ca am venit dupa foarte mult timp cu (,) comentariul... numai ca nu am avut chef de citit... NESIMTIRE... nu???
Bine... deci.... merci de anunt... sper sa continui. Mi.au placut foarte mult capitolele.
Abia astept next!
Savvy!

Ai un fic frumos.L-am citit cu sufletul la gura.Sper sa aduci nextul curand!Spor la treaba!

Odododododoododooooooo ! 
Ce draguuuuuuuuuuuut ! 
Nu pot sa cred ca a spus asta :') 
Scuze de intarziere, Kathy, iti multumesc ca m-ai anuntat ca de fiecare data.
Asta a fost un capitol sublim, mi-a mutat inima din loc si a facut-o sa planga de fericire, adica la ultima parte. 
Ca de obicei, iti ador fic-ul si nu imi doresc sa se schimbe, chiar deloc. Iti respect decizia de a nu schimba pov-ul, si nici nu cred ca e nevoie sa il schimbi, noi simtim tot ce trebuie prin intermediul Sakurei, iar daca ai povesti din punctul de vedere al lui Sasuke ar mai taia din misterul care il invaluie. 
Capitolul asta a fost genial, ca intodeauna, dar un piculet cam scurt, stiu ca este greu sa scrii capitole lungi, te inteleg, dar asta a trecut parca prea repede, deobicei ma afund in sentimente si ma trezesc cand se termina capitolul, acum s-a terminat imediat. 
Cam atat am avut de spus, sper ca nu te-a deranjat in vreun fel comm-ul meu, daca da, imi cer scuze.
Multumesc  mult pentru anunt, sper sa il primesc si data viitoare.
Pupicei de la Demy ;***
Ja ne !

    Bună! Îmi pare rău că am întârziat cu next-ul destul de mult timp, dar în acest week-end a fost ziua mea de naştere şi am dat o petrecere, deci nu am prea avut timp să scriu. Cât despre săptămâna trecută, am dat o groază de teste şi a trebuit să învăţ ceva-ceva. Dar acum am revenit cu next-ul, şi e doar pentru voi! Enjoy!
 
 
 
 
      M-am uitat la el derutată, încercând să-mi estompez vocea inimii ce-mi spunea să-l cred. Dar, privindu-l, îmi dădeam seama că este ceva la el ce pur şi simplu nu mă lasă să renunţ, ceva ce mă face acum să mă apropii de el, să-mi încolăcesc braţele în jurul gâtului său şi să-i şoptesc:
 
   -Te iubesc mai mult decât mă gândesc că ar trebui..
 
      A zâmbit ştrengar, lăsându-mă încet să alunec pe pat. Poate că, în alte circumstanţe, nu aş fi recunoscut niciodată că îl iubesc, sau că îl iert, dar fiecare cuvânt pe care-l rostea, vocea lui puternică şi totuşi dulce, mă îmbăta şi mă făcea să uit în ce joc mizerabil mă învârteam, unde eram de fapt sau ce avea să se întâmple cu mine. Dar acum, pe bune, întotdeauna am un plan B. Orice s-ar întâmpla, o s-o scot la capăt. Până la urmă, sunt Sakura Haruno, sunt o supravieţuitoare.
   Mi-a muşcat încet lobul urechii, dându-mi fiori în întreg corpul. L-am sărutat încet şi apăsat, realizând că devenisem oarecum dependentă de el. Şi acesta reprezenta un dezavantaj, dar viaţa e plină de întorsături şi am învăţat că e atât de uşor să-ţi fie teamă, dar atât de greu să lupţi să fi puternic.
 
   -Semeni foarte mult cu viitoarea mea iubită, mi-a spus şi am început să râd, aruncându-i tricoul pe jos.
 
 
 
 
      Îl priveam în timp ce dormea, asemenea unui copil mic, fără probleme. Puteam să fug oricând din braţele lui, dar erau atât de strânse în jurul meu, încât nu mi-era teamă de ele, pentru că îmi inspira siguranţă. Ceva ne adusese împreună şi ne lega acum. Nu ştiam dacă era adevărat, sau îmi impuneam să cred acest lucru, dar ajunsesem la acel punct în care nici nu-mi mai păsa. Voiam doar să evadez din rutină. Pentru câteva momente. Să uit cine eram. Pentru că meritam asta, meritam ca după tot ce mi s-a întâmplat să păşesc pentru puţin peste graniţa dintre vis şi realitate, şi să-mi las dorinţele să se îndeplinească.


   Unul dintre cele mai curajos lucru pe care l-am făcut vreodată a fost să-mi continui viaţa atunci când voiam să mor. Am apreciat întotdeauna persoanele care erau puternice, deşi aveau tot dreptul să cedeze, izbite de o lume ce nu am crezut că era cu putinţă să existe. Şi fără să-mi dau seama, devenisem una dintre acele persoane. Eram eroul meu. Şi nu înţelegeam cum în tot acest timp nu am văzut asta. Sau poate că Sasuke m-a ajutat să fiu aşa? Totul părea atât de uşor..
    Însă cineva a bătut la uşă, şi mi-am adus aminte de vorbele mamei. Când lucrurile sunt perfecte, ei bine, atunci viaţa te va face să înţelegi că nu e bine să crezi în aparenţe. Niciodată să nu ai impresia că totul e bine, pentru că nu e. Cineva, acolo, afară, îţi pregăteşte finalul.
 
      M-am îndreptat din nou spre fereastra mare, ascunzându-mă în spatele perdelelor. Aleea părea pustie, încât mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că bărbatul scund şi plinuţ stătea în faţa uşii, ciocănind la fel de puternic ca şi acum câteva zile. Dar atunci când mă pregăteam să plec spre Sasuke, privirea lui s-a aţintit spre geamul în care mă aflam. Am rămas încremenită, înghiţind în sec. Murmuram ceva indescifrabil, şi bănuiam probabil că-l strigam pe Sasuke. Eram albă ca varul, iar bărbatul a făcut câţiva paşi mai aproape, zâmbind diavolesc. Mi-a făcut cu mâna, ca şi unui prieten, încălecând motocicleta pe care nici n-o auzisem.
 
      -Sasuke.. mi-am pus mâna pe umerii săi goi, încercând să-l trezesc. Te rog, te rog, Sasuke!
 
   Şi în acel moment am început să plâng. Nu am vrut, dar nu m-am putut opri. Auzindu-mă suspinând, brunetul s-a ridicat din pat imediat, ştergându-mi lacrimile îngrijorat. Mă întreba încontinuu ce am, dar îl ignoram. Uram când încercam să vorbesc atunci când plângeam.
 
   -Şhhh, totul o să fie bine. Sakura..
 
      Tot ce am putut să fac a fost să arăt spre fereastră şi şi-a dat imediat seama despre ce vorbesc. S-a desprins din braţele mele, uitându-se la mine şi spunându-mi din priviri să nu mă mişc de-aici, după care i-am auzit paşii pe scări, pe hol şi la parter, apoi uşa trântită şi liniştea.
 
 

Buna, Kathy !  
Multumesc mult pentru anunt. 
Deci, cel mai scurt capitol ever, dar vad ca ai reintrat in joc, sper sa readuci suspansul de care ne-ai cam lipsit in ultimele capitole, pentru ca imi plac in special capitolele acelea. 
Si eu am sa scriu un comm scurt pentru nu stiu ce as mai putea zice.
Stay chill, nici eu nu mai am asa de mult timp si nu vreau sa pierd prea multe capitole, asa ca din partea mea poti sa le aduci si mai rar. 
Ja ne !

edit

Hei, sweety! Am reusit sa ajung si eu azi cu (,) comentariul ramas..
As vrea sa-ti marturisesc un lucru (pe langa faptul ca ficul tau ma lasa fara cuvinte), de fiecare data cand citesc simt niste fiori prin tot corpul, ma crez!?   Deci e ceva..wow!
Continuand...ma tot intriga cine-i piticul de gradina care-i tot deranjeaza :-w
Oricum, eu tot sper ca vor avea un sfarsit fericit si bla bla..de obicei sunt mai optimista, vad numai partea plina a paharului (cand e nevoie )

Bun, cam atat am avut de spus (app Sasuke e genial! -gata-)
Te pup si astept cu aceeasi nerabdare nextul!

P.S.-> Nu uita sa ma anunti

Buna, scumpo! Capitolul este genial, dar scurt. As fi vrut sa fie mult mai lung. Nu stiu cine este omul acela sau de ce a speriat-o atat de tare pe Sakura. Poate are legatura cu trecutul ei. :-?? Macar Sasuke s-a comportat ca un barbat si a iesit sa-si apere iubita. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc in continuare. Spor la scris si la idei! Te pup! :*

Anneyong!!
Chiar e un capitol foarte scurt, dar este si foarte reusit!! <3
Sincer nu cred ca Sakura ar trebuii sa aiba atata increfere in Sasuke...adica doar zic si eu... :-/
Deci...sper ca urmatorul capitol sa fie mai lung si sa vina mai repede!!!
Sa ma anunti si pe mine la.nezt!! :o3 Spor la scris!! :*

Katy... imi pare rau ca n-am putut comenta dar am avut olimpiada la vioara su n-am apucat. Oricum... capitolul a fost dement! Super! Cel mai mult mi-a placut faptul ca i-a spus ca-l iubeste. Ca sa nu ma mai lungesc iti urez bafta la scris!Ja ne!

Hei. Mersi ca mai auntat de next si scuze ca vin asa tarziu cu com'ul
Capitolul a fost foarte dragut. Tine'o tot asa
Acum te'am lasat. Ceau

Auzi! Vezi că dai in BULANGEALĂ!!! Da' poi ce... crezi că te las aşa... Ai pus un next cât 10!
Gata cu gluma, dar ce-i asta?? Măăă, ai aduc un next nici cât negrul de sub unghie! Bine... n-aş fi reacţionat aşa de obieci, dar acum sunt... cred ca în formă... şi am chef de comentat!
Păăăi... mă cam enervează să scriu cu diacritice şi am chef de un Metin. Deci s-a cam dus cheful!
Păăăi... chiar dacă a avut aproximativ doar 15 rânduri... şi nici alea întregi... capitolul a fost dlăguţ. Eu mă apuc de volei şi afară e urât deci o să fac mâine curat în săptămâna altfel.  Stiu ca propozitia asta n-a avut nici-un sens dar aveam chef sa vorbesc ca proful de fizica!
Gata... m-am lepadat de diacritice.
Bine... eu o sa termin commul... daca urmatorul capitolul nu e CEL PUTIN dublu fata de asta eu nu mai comentez.
Savvy!

Prima.
edit

Mi-a placut mult Katy!!! Abea astept sa vad continuarea!! Te rog sa ma anunti ! Ja ne!

Buna, scumpo! Deci, am citit capitolul de doua ori cu aceeasi placere si tot nu pot sa cred cat de grozav este. A fost asa romantic, in prima parte, Sasuke chiar o iubeste, nu pot sa cred! Iubesc momentele SasuSaku din ficul tau, sunt foarte reusite. Revenind, sper ca cei doi vor scapa teferi din lupta aceea. Multumesc pentru mesaj si te rog sa-l primesc si data viitoare. Kiss! :*

Trebuie sa recunosc ca am observat ficul tau acum mult timp, dar numele vechi, POvestea mea, nu m-a impresionat, am crezut ca o sa fie o alta poveste plictisitoare. Nu-ti poti inchipui cat de uimita am fost cand am citit primele randuri si am realizat ca ideea este una profunda, tragica si, pur si simplu, horror. Poate toate astea ma imboldesc sa citesc, nu cred ca ficul tau ar fi fost mai placuta, pentru mine, daca surprinderea asta nu ar fi avut loc.
Scena asta este demna de un film slab, pentru e imposibil ca doi oameni sa invinga "trei masini negre", ma refer la cantitatea de oameni care ar trebui sa fie acolo. O sa aiba loc o tradare, o intorsatura, ceva.
Te rog sa ma anunti