Abducted [+16]

de anunt si imi pare rau ca nu am ajuns mai reede dar scoala asta este oribila...
Doamne ajuta...in sfarsit au scapat di casa aa blestemata...dar cine au fost barbati care le-au ucis pe toate cu sange rece?? sper sa nu e gaseasca si pe ele puppy eyes

Spor la scris in continuare si ne vedem data viitoare kiss

~Sayonara~ a hug

Buna draga mea Zizu, ce fic, ce fic. M-am indragostit de el din primul capitol. Nu-mi spune ca Hinata a murit, nu, ce trist. Dar macar a scapat de tot chinul. Si Sakura prin cate a trebuit sa treaca , chiar nu-mi vine sa cred. Oau Ino sa dovedit a fi o adevarata prietena, si sper sa continue tot asa prietenia lor. Iar tot ce sa intamplat in capitolul anterior ma socat, cat de cruzi pot fi acei oameni, adevarati canibali. Cum au putut sa le omoare pe toate fetele, asa fara mila, ce crud. sad

Poate ca in capitolul urmator o sa-si faca aparitia si Sasuke, ar fi ceva. dap !

Multumesc ca ai inceput acest fic. Si daca mai anunta cand o sa postezi nextul nu mas supara. ;;)

Serios? Ce fel de maniac sa fii ca sa omori toate acele fiinte ? Adica, okai, cele care le-a adus acolo isi merita moartea, dar celelalte cu ce au gresit? Ma rog, mai exista astfel de oameni si in realitate, nu numai in povesti.
Mi-a placut acest capitol, a fost emotionant, si ma bucura faptul ca Sakura si Ino vor fi pe propriile picioare. Dar este inca prea frumos ca sa fie adevarat, asa ca sigur se va intampla ceva care le vor strica planurile.
Te rog, anunta-ma la next.

Heiiiiii
Capitoluuuu e superbbb....putin cam sadic(dar se accepta) lough

Imi cer scuze ca am ajuns asa de tarziu,dar nu am mai avut timp sa intru.
Multumesc ca m-ai anuntat si daca poti sa o faci in continuare. kiss

Heeei. E prima data cand comentez la ficul tau, dar nu pot sa zic decat ca e superb. Te rog sa aduci next-ul mai repede. Te-am pupat. :*

Ficul asta este preferatul meu. Si o spun cu mana pe inima! Toate detaliile, personalitatea personajelor, actiunea, replicile, se potrivesc foarte bine. Ai reusit sa surprinzi viata distrusa a unei adolescente, ca apoi sa-i redai speranta scapand-o din acel bordel. Imi place mult si nu pot sa ascund asta! Sper sa il mai continui pentru ca merita si chiar vreau sa vad ce se intampla mai departe, neaparat sa aduci next-ul mai repede si sa nu uiti sa ma anunti. I'll give you a lot of kisses and a big hug, bye!

Doamne...deci iti jur...mi s-a facut pielea de gaina...m-au trecut toti fiorii cand ti-am citit ficul...

Cel mai rau si mai greu de crezut e ca astfel de lucruri se intampla si in realitate...asta doare cel mai tare... very sad

Tu esti geniala!

Ma intreb daca cei doi sunt Naruto si Sasuke?!

Si saraca Hinata...inca nu pot crede!!!

Deci imi tremura si mainile pe mouse... ingrijorat

Sunt obisnuita cu ficurile +16, chiar si +18...pentru ca nu e prima oara cand citesc...

Dar ce a facut diferenta dintre ficul tau si un fic sa spunem +18 e felul in care povestesti...atat de profund si de expresiv...

Doamne...trebuie sa aduci cat mai repede next-il ala! Cred ca o sa mor de suspans!

Anunta-ma la next!!! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Hello my darling! :3 Scuza-ma daca te intreb, dar tu ai doar 13 ani?(D) Hm, lasa-ma sa te laud, dar scrii atat de bine. Adica pentru varsta ta …. Bine, nici eu nu sunt mare, pana la urma tot copii suntem, dar scrii foarte bine. Ideea pe care ai abordat-o este geniala, e … ah, nu am ce spune. Descrii atat de bine, sincer, am numai cuvinte de lauda pentru tine. Jos palaria. :3( pff, nu am o palrie pe cap : ]]] ) Imi place mult cum conturezi idea, este foarte originala, eu nu am citit in viata mea o asemenea poveste. Iar titlul … este la fel de genial ca si poveste, fic-ul, ma rog. Adica, viata Sakurei este atat de trista, m-a intristat chiar si pe mine. Hm, sunt tare curioasa cum o sa apara si Sasuke :3 Mna, sper sa nu devin o obsedata de aceasta lucrare, prostul meu obicei. Sper sa ne incanti cu next-ul cat mai repede (D) Okey, eu iti urez … Bafta la scris in continuare. :3 Multi pupici si PACE! :3

Hei guys! Normal, eu m-am decis sa inchid acest fic pentru ca... Nu stiu, pur si simplu nu mai aveam idei si nu prea mai aveam timp sa scriu, dar cand am vazut cate comentarii am si cat va place, am zis ca ar fi o greseala sa fac asta si ca sigur cineva m-ar cauta si ar fi fost vai si-amar de capul meu, nu? Acum sa vedem daca mai am idei si daca o sa-l continui cu-adevarat, dar momentan „Povestea mea [+16]” este in perioada de proba, ca sa spun asa. Deci, nu va mai retin, spor la citit si comentat. Enjoy!

Povestea mea [+16]

Din capitolul anterior…

Cand ajungem la usa de la intrare, ezitam, cercetand padurea cu privirea. Oare sunt oameni care ne asteapta in masinile lor intunecate mai incolo, pe drum, fiind convinsi ca mai devreme sau mai tarziu vom aparea?

-Nu pe acolo, imi spune Ino, citindu-mi parca gandurile. Nu pe sosea.

Ne strecuram afara, prin spatele casei si de acolo spre padure.

Capitolul 8.

Nici eu, nici Ino nu stim unde ne indreptam. Nu am mai mers niciodata prin padurea asta asa ca nu stim unde vom ajunge sau prin ce directie trebuie sa mergem ca sa ajungem undeva. Nu purtam sosete, iar frigul patrundea usor prin pantofii mei subtiri inghetandu-mi picioarele. In ciuda puloverului si a gecii „Mamai”, mi-este foarte frig si tremur. Luminile casei au disparut si uitandu-ma in spate vad doar intuneric si crengile copacilor. Imi taram picioarele inghetate printre frunzele reci, uitandu-ma dupa Ino care era in fata mea.
Mergand prin padure, ma simteam ca intr-un film cu razboi, unde soldatii se clatinau, mergand lent printre copaci si incercand sa supravietuiasca. Nu te opri, mergi inainte fara sa pui la indoiala nimic- asta era lucrul la care probabil se gandeau acei soldati disperati.

Brusc, o lumina in fata noastra licareste. Ino imi face semn sa ma opresc. Stateam neclintite, urmarind cum luminile se misca si auzim scartaitul cauciucurilor pe drumul umed. Iesim din ultimul tufis si ajungem pe asfalt. Eram atat de inghetata, incat nu imi mai simteam picioarele si mergeam taras, pe cand Ino parea ca este un robot, marsaluind incontinuu fara ca macar sa se clinteasca sau sa se aplece intr-o parte. Zarim case si masini, dar nu ne oprim. Mergeam in spatele sergentului, ca un un soldat pro*t si neindemanatic, urmand o femeie care nu stia mai multe decat mine.

-Nu putem merge la nesfarsit, ii spun eu. Priveste, casa aceea are luminile aprinse. Putem sa mergem sa cerem ajutor ! a dat din cap negativ. Cat o sa mai merge, o zi, o saptamana? nu ma baga in seama. Stii macar incotro mergem ?
-Stii ceva? M-am saturat de tine! Parca esti un copil. Un iepure pr*st si speriat. Tot ce faci este sa te smiorcai. Am terminat-o cu tine.

Baga mana in cutie si scoate teancul de dolari americani. Desface elasticul si imi arunca jumatate din suma. Gestul ei ma surprinde. Simteam lacrimi in ochi, dar nu de teama, ci din cauza ca eram pe cale sa pierd singura mea prietena. I-am spus ca n-am vrut sa o incetinesc si ca promit sa tin pasul cu ea, dar nu-i pasa. Ma acuza ca sunt imatura si ca nu tin la binele meu. Incepem sa ne certam, aruncand reprosuri una celeilalte. As fi vrut sa-i sar in brate si sa-i spun ca-mi pare rau, ca nu vreau sa ma abandoneze, dar asta ar fi insemnat sa-i dovedesc ca sunt un copil ce are nevoie de protectie.

Nu auzim cauciucurile care scartaie in zapada si nici masina care s-a oprit in fata noastra. Farurile ne iau prin surprindere, ca pe niste animale ce sunt gasite de pradator. Era masina veche, neagra. Un barbat la vreo douazeci de ani scoate capul pe geam si ne intreaba daca avem nevoie de ajutor, dar suna mai mult ca o constatare decat ca o intrebare. Era evident. Doua fete umbland in mijlocul noptii singure, inghetate si certandu-se. Bineinteles ca aveam nevoie de ajutor.

Ino isi schimba imediat comportamentul. Cu un mers seducator, lasandu-si usor coapsa la vedere- aceasta era Ino pe care o stiam, seducatoare si ferma. Razand firav, i-a spus soferului ca ni s-a stricat masina. Barbatul a studiat-o cateva secunde. Probabil ca si el si-a dat seama ca e ceva putred la mijloc. Eram pe cale sa fac un pas in spate si sa fug inapoi in padure inainte ca el sa sune la politie, dar Ino parea sigura pe ea asa ca am ramas in aceeasi pozitie. Ar fi trebuit sa-mi fac griji ? Da, probabil ca da. M-am linistit totusi atunci cand l-am auzit pe barbat spunandu-ne :

-Este o benzinarie in apropiere. Oricum trebuie sa alimentez asa ca o sa va iau pana acolo si o sa intreb de un remorcher. Ne urcam in masina, eu pe bancheta din spate iar Ino in fata, langa sofer. Simteam bacnotele americane ca niste carbune incinse in buzunarul meu. Inca eram suparata si ranita din cauza ei. Cu banii acestia ma puteam descurca fara ea, fara nimeni. Si asa voi face. Brabatul nu scotea niciun cuvant, ca si cand ar ignora complet strainele pe care le avea in masina. Dar ii vad ochii stralucind in oglinda retrovizoare si imi dau seama ca ne studiaza. In tacerea lui, e alert ca o pisica.
Luminile celorlalte masini care veneau de pe contra-sens ma orbeau. Nu am mai vazut de mult atatea masini. Lumea, dupa atata timp, mi se parea mai ciudata, mai schimbata. Incepea sa-mi placa…

Masina s-a oprit in statia de benzina, iar barbatul s-a dat jos si a mers catre un angajat, rugandu-l sa sune pentru un remorcher. I-am facut semn blondei de pe locul din dreapta. Si acum ce o sa facem ? Nu avem nicio masina stricata si remorcherul nu ne va fi de niciun folos. Cum o s-o scoatem pana la capat. M-am uitat in stanga si in dreapta, observand o masina neagra care a parcat langa noi. Au coborat doi barbati, unul blond si celalalt brunet. De cum i-am vazut mi-am dat seama cine sunt- barbatii care au fost in acea seara in casa „Mamei” si care au facut ce au facut. Am simtit cum sangele mi se opreste in vene si scarba ma cuprinde, gandindu-ma la victimele ce zaceau in acea casa fara suflare. Am inchis ochii speriata, intorcandu-mi capul in partea opusa.

-Sakura. Sakura ! Ino ma striga incontinuu. Intinde-te pe bacheta si inceraca sa nu te faci vazuta. Ai inteles ?

Am facut ceea ce mi-a spus, ingaimand cateva cuvinte neintelese. Mi-am tinut respiratia in timp ce barbatii se invarteau intr-o parte si in alta. Mi-am tras repede gluga pe cap, urmarindu-i prin geam. Insa daca eu nu ma faceam recunoscuta acolo, ghemuita, parul blond si lung a lui Ino era inconfundabil in intuneric. Barbatul brunet a zambit lacom, indreptandu-se catre portiera ei. A ciocanit usor in geam, razand malefic. Ino se foia pe scaunul ei, blocand repede usile. I-am soptit numele, dar sunt sigura ca nu a auzit. Simteam cum panica imi intra in oase si am inceput sa suflu greoi. Barbatul care batea in geam ne-a spus cu calm :

-Deschide-ti voi si o s-o terminam usor, sau o deschidem noi si o sa va para tare rau ca nu ati facut-o voi !

Fara sa-mi pese de ce ar spune Ino, m-am intins catre portiera.

<<< To be continued >>>

Mda, nici nu a mai fost nevoie sa ma anunti, ca eu deja am fost pe faza cand ai postat next-ul. Ioi, a fost exceptional-desi, dupa cum ai recunoscut nu mai ai idei, am gasit numai cateva greseli de ortografie-. Deci cum naiba sa se-ntoarca aia doi dupa ele? Tu vrei sa ma omori sau ce? Ehem, uite ca pornind de la ce-ai scris tu azi iti pot veni o gramada de idei. Deci cred ca m-am speriat mai tare ca cele doua atunci cand am auzit de cei doi barbati, unul brunet si unul blond-presupun ca sunt Sasuke si Naruto, in fine ne lamuresti tu cand va fi timpul-. Hugs and kisses, darling!

Nu pot sa cred Dupa ce au scapat de ei,iar au dat peste ei.... Oare sa ii fi anuntat acel sofer? Dar de ce vorbea asa brunetul cu ele...parca le-ar cunoaste adica totul pare foarte ciudat
Oricum mersi mult ca mai anuntat de next Sper din suflet ca, capitolul urmator sa vina putin mai repede deoarece mor de nerabdare sa vad ce se va intampla cu cele doua....dar mai ales sper sa dezvalui numele blondului si brunetului desi cred ca stiu cine sunt...dar nah...vreau sa fiu sigura 100%
Pana data viitoare iti urez spor la scris in continuare si sa ai parte de mute idei bune .Te-am
~Sayonara~

Doamne!

Cred ca glumesti cu mine?! Cum sa te opresti aici?

Si ce idei iti mai veneau tie...i-auzi...sa inchizi ficul...Nici macar sa nu te gandesti la asa ceva! Nu te las!!! waiting

E prea genial ficul ca sa-l abandonezi!!! puppy eyes

Legat de capitol...nu te cred...Nu deschide usa, nu, nu!!! $can\'t see !!!$

Probabil in capitolul viitor o sa spun ceva de genul "Ti-am spus eu sa nu o deschizi!

"

Anunta-ma la next! Daca nu o sa vina mai repejor o sa fac crize!

Deci sper sa vina ceva mai repejor decat data asta...

Te pwp dulce si spor la scris si nu uita sa ma anunti!!! kiss

Ajflfddd! Ce capitol uimitor! M-ai fascinat total cu acest capitol! Brunetul si Blondul imi par cunoscuti, adica banuiesc cine sunt, dar astept confirmarea ta. Mi s-a parut ciudat ca ei erau tocmai acolo si le-au recunoscut imediat... si de unde stiau cum arata? Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare(sper sa aduci next-ul repede)! Scuze ca am trecut tarziu. Bafta in continuare! Kiss! kiss

Heeeeei. :* Merci ca m-ai anuntat. Vaaaai ce capitol uimitor! Sper ca de data asta sa aduci mai repede nextul. Te-am pupat. :*

Hey !

Im primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru ca m-ai anuntat .

Capitolul a fost frumos si interesant , deci de acum incepe adevarata actiune .

Oricum sunt tare curioasa sa vad cum vei contura ideia in continuare si cum ii vei face pe Sasuke si Sakura sa se placa , deci hai repejor cu next-ul !

Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

P.S sper ca ma vei anunta atunci cand vei posta capitolul urmator .

Multumesc de anunt si scuze ca scriu asa tarziu. Deci, ce capitol, esti geniala. (D)

Nu prea inteleg de ce Ino a procedat asa, adica a decis ca ea si Sakura sa mearga pe drumuri diferite. Dar cred ca din cauza ca Sakura se comporta astfel. Am o vaga ideie cine ar putea fi acei baieti, insa nu sunt sigura. Este destul de ciudat cum de li-au gasit pe ele. Sunt tare curioasa sa aflu ce a facut Sakura sau daca ea si cu Ino au scapat. Te astept cu capitolul urmator. a hug

Superb fiic:X. Pur si simplu il ador. Te rog anunta.ma cand pui nextul. Si te rog sa'l pui mai repedeee. E prima oara cand nu rezist fara nextt.Esti incredibila:* Sa aduci nextul repedee ca moor aici.:*:X

Deci sa inteleg ca tipu blond e Naruto si tipul brunet e Sasuke? yaaammm, deja parca imi place mai mult :) Sper totusi sa nu le faca feteleor nimic rau...
Sper sa aduci next cat mai repede si sa nu uiti sa ma anunti!!!

P.S. Capi tolul a fost foarte fain, ca intotdeauna, dar cred ca stiai deja asta

~~Edit dupa ce iti citesc integral ficul.~~

Hello there. Am trecut si eu pe aici din lipsa de activitate si chiar voiam sa stiu cum este aceasta poveste foarte populara. Ei bine, din pacate abia am inceput sa citesc, asa ca voi lasa edit pentru fiecare capitol

Capitolul 1: As putea sa incep cu totul. O idee buna, eu sunt sigur ca nu am mai vazut-o si ai si dezvoltat-o expresiv. Imi place. Ador felul in care ai folosit epitete si felul cum ai imbinat sentimentele fetelor cu actiunea. Ei bine, e o poveste interesanta si foarte captivanta. Imi place primul capitol.

O mica chestie care nu o inteleg si nu o prea inteleg: Care este titlul ficului ? ,, Impreuna, da?'' sau .. Povestea mea''. Ei bine, sper ca vei avea timp si pentru umilul meu comentariu.

P.S. Nu tin niciodata cont de ce spun altii in comentariile altui fic deoarece am propria mea opinie. Nu stiu daca altora li se pare ca mai trebuia ceva, nu m-am uitat la greseli, ci doar am privit modul cum ai dezvoltat ideea si actiunea.

Capitolul 2 : Imi place ca faci o legatura vizibila ca si scris intre capitole si imi place ca urmezi acelasi mod de a scrie. Imi place si cum imbini frazele propozitiile si dialogul. Imi place mai tot de aici, insa nu stiu de ce, parca ceva facea ca eu sa ma pierd uneori. Oricum, am simtit sentimentul fetei si imaginea vizuala mai ales in momentul cand era inchisa in dubita. Imi place si cum asezi si mai ales ca alegi ceea ce e esential. Nu stiu exact daca ai ales sa fie exact ca o carte, insa pare exact ca un scenariu, sau mai degraba, un film. Felicitari!

Capitolul 3: Citind abia pana aici si totusi... observ ca ideea ta se leaga si cu realitatea. Mm, nu pot spune ca am mai vazut-o, dar scrii bine pentru varsta ta. Imi place foarte mult ca incetinesti capitolele, insa parca Hinata a murit cam repede. Oricum, nu cred ca ma pot pronunta de acum incolo despre ceva in afara de idee. Am sa mai citesc, insa deocamdata ma opresc aici. Poate iti faci putin timp si pentru mica mea parere. Tine-o tot asa, nu te lasa. Noroc cu ficul!

~~--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------~~

Capitolul 4: E un capitol bun, insa parca-mi suradeau mai mult celelalte. Ceva ii lipseste, dar tot imi place. A fost foarte bun din punct de vedere al vitezei si descrierii. Mhm, mai e o chestie, uneori devine enervant ca sunt puse sa faca aceleasi lucruri... Mhm, cine e acea '' mama '' ? Probabil ca am pierdut putin ideea, nu stiu cum, asadar nu am inteles cine era. Ei bine, cam atat, a fost un capitol bun. Astept, candva, un raspuns.

SUPER GENIAL ;;)

Anunta+ma cand pui continuarea .

Choco :) : Mesajele din zona fanfiction trebuie sa aiba cel putin 10 cuvinte, altfel se considera Spam. Uita-te pe la Regulament si citeste-l cu atentie.

Heii ! Pana la urma am decis sa continui acest fic. Draga Apophis, in primul rand, primul titlu al fic-ului a fost « Impreuna, da ? [+16] », dar nu am considerat ca este foarte potrivit deoarce imi schimbasem ideea initiala si titlul nu s-ar mai fi potrivit, si l-am schimbat cu titlul « Povestea mea [+16] ». Apoi, m-ai intrebat despre cine este „Mama”. Ei bine, este persoana care avea „grija” de fete din momentul in care au fost aduse in acea casa si conducea afacerile si primea clientii pentru fete, iar mai apoi banii erau trimisi sefilor mai mari. Sper ca te-am lamurit cat de cat. Ok, n-o mai lungesc, va urez doar spor la citit si la comentat. Enjoy !
P.S : Capitol necorectat. Scuzati eventualele greseli !

Povestea mea [+16]

Din capitolul anterior…

Mi-am tinut respiratia in timp ce barbatii se invarteau intr-o parte si in alta. Mi-am tras repede gluga pe cap, urmarindu-i prin geam. Insa daca eu nu ma faceam recunoscuta acolo, ghemuita, parul blond si lung a lui Ino era inconfundabil in intuneric. Barbatul brunet a zambit lacom, indreptandu-se catre portiera ei. A ciocanit usor in geam, razand malefic. Ino se foia pe scaunul ei, blocand repede usile. I-am soptit numele, dar sunt sigura ca nu a auzit. Simteam cum panica imi intra in oase si am inceput sa suflu greoi. Barbatul care batea in geam ne-a spus cu calm :

-Deschide-ti voi si o s-o terminam usor, sau o deschidem noi si o sa va para tare rau ca nu ati facut-o voi !

Fara sa-mi pese de ce ar spune Ino, m-am intins catre portiera.

Capitolul 9.

-Sa nu indraznesti sa o deschizi!

Vocea lui Ino a sunat amenintatoare din fata atunci cand am atins portiera. Barbatii ciocaneau usor in usa in asteptarea noastra. Mi-era frica. Indiferant de ce as face acum, sunt constienta ca ei tot o sa puna mana pe noi. Vor sparge geamul cu forta daca trebuie ca sa ne scoata de aici. Inghit in sec nervoasa si respir greu. As fi vrut sa fiu in cu totul alt loc acum, numai nu aici, inchisa intr-o masina cu doi psihopati care ma asteapta afara. „Te rog Doamne sa aleg decizia buna, pentru ca nu stiu ce se va intampla daca nu o fac...” imi repetam in minte. Acum trebuie sa fiu puternica pentru prima data in viata mea, acum e timpul sa arat ca nu mi-e frica si ca pot sa aleg singura ce sa fac.

-Ino, imi pare rau, dar de data asta trebuie sa fac ceva, i-am spus fetei si am deschis portiera.

Unul dintre baieti m-a tras de mana, tragandu-ma in doar cateva secunde afara. Privesc speriata spre blondul care o scoate cu forta pe Ino din masina, punandu-i mana la gura si impiedicand-o sa tipe. Se zbatea cu toata forta din mainile lui, enervandu-l. Si-a scos pistolul si i l-a pus la cap, iar ea a incetat imediat sa se mai zbata. A impins-o in masina lor neagra si scumpa, luandu-i cutia in care isi tinea toate lucrurile pe care le-a luat cu ea din casa „Mamei”. M-a privit cu ura cand m-am asezat langa ea. M-a lovit cu cotul puternic in brat si cu greu mi-am abtinut suspinul care voia sa-mi iasa printre buze. Brunetul s-a asezat la volan si blondul langa el. Au inceput sa vorbeasca despre o afacere iar eu ii vedeam ochii brunetului atintiti spre mine prin oglinda retrovizoare.

Mi-am lasat capul usor pe bancheta. Nu vreau sa ma mai gandesc la nimic acum. Pentru cateva secunde vreau sa uit. Ca si cand nimic n-ar exista si eu sunt libera, departe de probleme. Mi-am inchis ochii usor. Pentru prima oara simt ca si lui Ino ii e frica pentru ca simt ca tremura langa mine usor. De data asta cred ca totusi am facut o alegere buna. Am inceput sa fredonez incet versurile unei melodii care imi place mult. Murmur cuvintele incet incat nimeni nu ma poate auzi. Nici nu mi-am dat seama ca incepea sa se lumineze de ziua. M-am pierdut printre ganduri si imagini cu locurile unde copilaream din Italia. Oh, ce n-as da sa fiu din nou acel copil inocent de alta data. Fara sa vreau si sa-mi dau seama, am adormit.

Cineva m-a luat brutal de mana si m-a trezit. Am fost ridicata cu forta din masina neagra si tarata pe asfaltul rece in genunchi. Cand in sfarsit am reusit sa ma ridic in picioare am constatat ca am o rana in genunchi si ca imi curge sange, dar nu am avut timp sa fac nimic in acest sens intru-cat persoana care m-a ranit a continuat sa ma traga dupa ea spre o vila mare ce se zarea in departare. Razele soarelui bateau jucause in geamurile curate ale vilei. M-am uitat in urma mea si am vazut-o pe Ino clatinandu-se pe picioare, stand sa cada pe caldaram. A strigat de cateva ori si a primit o lovitura puternica care a darmat-o pe jos de la blond. Mi-am ridicat privirea si am dat de zambetul rautacios al brunetului. Ii placea sa vada cum prietenul lui bate o fata lipsita de aparare?

-Cine esti si ce vrei de la noi? l-am intrebat speriata. Mi-e frica sa nu ma loveasca si pe mine pentru ca am intrebat, dar totusi trebuie sa aflu. Ma surprinde cand imi raspunde degajat, fara sa imi faca ceva si tragandu-ma dupa el de aceasta data mai usor.
-Ma cheama Itachi...

Si totusi nu mi-a raspuns de ce ne-a adus aici si nu ne-a omorat ca si pe celelalte fete. Suntem noi oare chiar asa de importante? Cand insfarsit am ajuns inauntru, am putut sa admir vila frumos decoarata. Dar nu am avut timp sa vad tot deoarece am fost condusa intr-o camera de la etaj si inchisa acolo. L-am intrebat pe Itachi de Ino, dar nu mi-a spus nimic despre ea. Am bajbait prin intuneric pana la un pat. Presupun ca nici macar o fereastra nu are aceasta camera pentru ca altfel lumina zilei ar fi luminat totul. Dar ceva imi spunea ca nu trebuie sa caut un intrerupator si ca mai bine stau in intuneric. Imi placea sa ma ascund aici, simtind ca nimeni nu putea sa ma descopere si sa ma mai raneasca. M-am intins usor si am lasat amintirile sa curga. Toate amintirile mele frumoase...
Dar am auzit dintr-o alta incapere un tipat infundat de durere. M-am ridicat si am apasat pe clanta, insa usa nu se deschidea. M-am lasat sa alunec usor pe perete pana am ajuns pe podea si mi-am ascuns fata pe genunchi. Ce se intampla? Aceea a fost cu siguranta vocea lui Ino, stiu asta.

Pot sa simt furnicaturi pe sirea spinarii care nu-mi dau pace. Ceva rau s-a intamplat. Dau cu pumnul in usa, dar nu aud nici-o miscare pe hol. Mai lovesc o data. Trebuie sa vad ce s-a intamplat, daca i-au facut ceva lui Ino. Daca i-au facut ceva, oh Doamne, ce o sa le fac, o sa le para rau, o sa... Dar nu pot sa fac nimic. Nu am nici-o putere in fata lor si nu pot s-o ajut pe Ino cu nimic. Mi-e prea frica ca sa urlu dupa cineva pentru ca nu stiu ce voi spune daca imi vor deschide usa. Ino avea dreptate- sunt ca si un iepure pro*t si fricos. Si pana la urma am promis ca nu o sa-mi mai pese de nimeni, nici de Ino si nici de altcineva. Nimeni nu merita prietenia si increderea mea pentru ca toti ma tradeaza. Doar Hinata... Biata de ea. Inca ma blestem pentru momentul in care am convins-o sa vina cu mine aici.

FlashBack

-Sakura, nu stiu ce sa spun, nu pare sigur, daca...

Mi-am lasat capul in jos incercand sa ma gandesc la o modalitate de-a o convinge. Oricum, ce Dumnezeu se poate intampla? O sa mergem in Statele Unite si o sa incepem o noua viata. Acea femeie ne-a prezentat toate actele pentru angajare. Magazinul cu rochii de mirese ma astepta si cele doua fetite care aveau nevoie de o dadaca o asteptau pe ea. Ce putea sa iasa rau? Trebuie sa riscam! Ce viitor ne asteapta aici, fara bani, fara parinti si fara casa? Mi-am lasat capul pe perna si mi-am intins picioarele pe canapea. Am oftat si mi-am inchis ochii. Am zambit si Hinata m-a intrebat de ce.

-O sa gasim niste baieti frumosi americani, o sa ne distram si cu banii pe care ii castigam o sa facem vacante luxoase. Nu o sa fie bine din prima, dar cu timpul o sa ajungem sa avem bani, i-am spus. O sa ne casatorim si o sa avem doi copii frumosi si o sa avem o casa superba. A da, si o masina mare pentru toata familia. Haide Hin, totul o sa fie bine. Ba chiar superb. Ai vazut actele. Totul e serios. Nu e niciun risc. Trebuie sa ai incredere in mine, trebuie!
-Nu pot sa cred ca spun asta, dar cred ca am incredere in tine... mi-a spus, iar eu am zambit larg si am inceput sa fac planuri de viitor.

Enf of FlashBack

„Nu ar fi trebuit sa ai incredere in mine. Nimic nu avea sa fie bine. Totul a fost asa de gresit, a iesit asa de rau. Si din cauza mea acum esti moarta cine stie pe unde... Imi pare asa de rau. Asa de rau. Dar asta nu o sa te aduca inapoi. Parerile mele nu vor schimba cu nimic ceea ce s-a intamplat si pentru asta n-o sa ma iert niciodata.” Am mai auzit un tipat scurt si o bufnitura. M-am ridicat de pe jos si mi-am scuturat pantalonii. De data asta nu mai vreau sa mai las nici-o persoana sa moara din cauza mea. Eu am deschis portiera si din cauza mea probabil Ino are acum probleme. Am batut cu pumnii in usa si am inceput sa strig. In scurt timp cineva a bagat cheia in broasca si lumina a navalit in camera. O mana puternica m-a tras afara si m-a luat de par. Vocea acelui brunet mi-a spart timpanele, intrebadu-ma ce vreau. I-am spus ca vreau s-o vad pe Ino.

-Vrei sa-ti vezi prietena?? Foarte bine rozalio.

M-a tarat dupa el ca si prima data cand am ajuns aici. Am coborat la parter si apoi am luat-o pe un coridor pe care nu l-am vazut pana atunci. Ne-am oprit in vata unei usi albe, inalte. Am inghitit in sec cand brunetul a deschis usa incet. Am ramas fara glas.

-Nu...

<<< To be continued >>>

"Nu..." Ce s-a intamplat? ce i-au facut acei nebuni lui Ino?
Doamne ce bine ca m-am inselat cu numele "blondului si brunetului" $can\'t see !!!$ stiam eu ca ei o sa fie buni...Si nu pot sa cred ce nemer**c este Itachi...cum sa o traga asa dupa el...ce vantu...ii Fata!!!
As vrea sa te intreb ceva si sper sa poti sa imi raspunzi... cand vei mai aduce si ceva lucruri bune prin peisaj? Adica...cand vor aparea ceva ajutoare
Mersi ca mai anuntat de next capitolul a fost interesant...ca de obicei, dar de data asta parca mai scurt decat de obicei
Pana data viitoare te-am
~Sayonara~

Buna!

Ma bucur ca ai postat nextul! in love

Capitolul mi-a placut la nebunie! Am ramas surprinsa cand am vazut ca brunetul acela nu este Sasuke, este Itachi. Si banuiesc ca blondul este Deidara, nu Naruto.

Ma imtreb ce i-au facut lui Ino, sper sa n-o fi ucis!:(((

Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! in love

Bafta in continuare!

Kiss!

Hei ya!

Am ajuns si eu pe aici...a fost super acest capitol...dar ce-ti place sa ne tii in suspans...

Deci...vreau next-ul...mai repede decat de data asta...

Apropo, multumesc pentru anunt... happy

Ma intreb ce i-au facut lui Ino?! Au omorat-o?! think

Anunta-ma al next!!! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Wow ! Super capitol , chiar mi-a placut la fel de mult ca iîntregul fic . Totuşi , este un piculeţ cam scurt . Propabil nu ai avut timp . Apreciez pentru că mai anunţat . Sunt curioasă ce se va întâmpla cu Sakura şi Ino . Te rog să mă anunţi când vine nextu'! Pupici kiss