Abducted [+16]

Si eu abia am asteptat sa citesc capitolul, Katherine :)))). Ioi, pana acum eu traiam cu ura pentru acel brunet in suflet-credeam ca e Sasuke-, da' acuma nu mai pot de bucurie. "-Ma cheama Itachi.." replica asta mi-a o palma peste fata-in sensul bun-. Ma bucur sa gasesc un fic in care nu Sasuke apare la inceputul ficului sau ma rog, pana in capitolul 9. In mama lui de suspans, tu vrei sa fac infarct? Cum adica m-ai lasat in aer cu acel "-Nu"? Daca blondul ala a omorat-o pe Ino, am sa-l omor eu capitolul urmator si te asigur ca o sa fie o scena de horror autentic. Kisses and hugs!

BUNA
Am trecut şi eu pe la ficul tău si mi se pare intresant şi plin de dramă
sper sa aduci repede nextul
spor la scri si la idei
TE

P.s. anuntama daca poti cand pui urmatorul capitol

Abea acum am reusit si eu sa citesc fic-ul asta, dar nu regret ca am facut-o. E frumos! si chiar se asemeana cu realitatea, mult prea mult, din pacate. Imi pare rau ca a murit Hinata intr-o maniera asa de cruda si de saraca Sakura care a fost abuzata de o gramada de porci i*iotii, si de Ino daca intr-adevar a murit. Ma bucur in schimb de moartea "Mamei" si sper sa putrezeasca in Iad >:). Apropo, la replica aia "Ma cheama Itachi..." am ramas O.O gen WTF!!? Nu pot sa cred! A fost intr-un fel adorabil <3 (ca doar na, e vorba de pretiosul meu Itachi :">). Blondul e Naruto, nu? Pun pariu ca el e! Si abea astept sa apara si Sasuke in peisaj :> sunt curioasa de rolul lui (boss-ul, a? ). Te rog sa ma anunti si pe mine cand pui next-ul. Kissez

Oooff! -.- Chiar cand era mai interesant ,s-a terminat capitolul :| Te urasc!! Noo...glumesc:;;): .Am ramas ''O.O'' cand am vazut ca brunetul era defapt Itachi, apoi urmatoarea reactie a fost: Daca brunetul e Itachi, Sasuke pe unde ''bantuie''?! Mi-a parut rau cand acele fete au murit, dar m-am bucurat nespus de mult de uciderea ''Mamei'' Legat de Ino...sper doar, ca nu a fost ucisa x.x .Oricum, adu next-ul cat mai repede:> !! Vreau sa vad ce va mai face Sakura sau ce i se va mai intampla....
P.S: Anunta-ma si pe mine cand apare noul capitol!Please! :o3

Scuze ca postez asa tarziu, inca am avut cateva problemute. Oricum, un capitol superb si plin de actiune. Inca nu-mi vine sa cred ca acel brunet este Itachi, prima data am crezut ca este Sasuke. Sper sa nu-i fi facut nimic grav lui Ino, si de asemenea sa dea domnul ca Sakura sa ia initiativa. Sunt chiar fara mila baieti acestia, imi place mult cum ai amplasat actiunea. Sper ca in urmatorul capitol ca fie un pic de ,, soare'' dupa atata intuneric. Multumesc de anunt. a hug

Sunt atat de bleaga. Sa-mi fie rusine ca nu am comentat mai devreme. :( Deeeeci..Ficul tau devine din ce in ce mai bun si eu incep sa-l iubesc din ce in ce mai mult. ^^ Te rog sa aduci next-ul cat poti tu de repede. Te-am pupat ! :*

Buna ingelasi :3 ! Am revenit cu un nou capitol. Nu cred ca va imaginati cat de bucuroasa sunt sa citesc fiecare comentariu in parte si sa vad ca va place ideea si ca abia asteptati next-ul. Va multumesc foarte mult pentru ca cititi si comentati de fiecare data. Ma motiveaza foarte mult sa scriu mai departe comentariile voastre. Si asa am ajuns si la capitolul 10 si cu ocazia asta am sa fac un capitol putin mai lung decat de obicei pe care sper sa-l savurati la maxim. So, enjoy !

Povestea mea [+16]

Din capitolul anterior…

-Vrei sa-ti vezi prietena?? Foarte bine rozalio.

M-a tarat dupa el ca si prima data cand am ajuns aici. Am coborat la parter si apoi am luat-o pe un coridor pe care nu l-am vazut pana atunci. Ne-am oprit in vata unei usi albe, inalte. Am inghitit in sec cand brunetul a deschis usa incet. Am ramas fara glas.

-Nu... .

Capitolul 10.

Am inghitit in sec. Ma uitam la corpul lui Ino care se legana in aer, plin de sange, atarnand legata de maini. Am murmurat o injuratura iar apoi m-am dat cu un pas inapoi. Credeam ca am sa vomit cand priveam picaturile de sange care se scurgeau pe picioarele goale, mai apoi ajungand sa se contopeasca cu mica balta de sange de la picioarele fetei. Aveam impresia ca traiesc o secventa dintr-un film de groaza. Blondul statea comod, picior peste picior, cu paharul de Jack Daniel’s in mana, uitandu-se amuzat la „capodopera” care o facuse. M-am intors cu fata spre iesire si m-am lasat pe vine, tremurand. Asa am sa ajung si eu, atarnata ca o papusa de o sfoara aspra care imi raneste incheieturile?

-E moarta? am intrebat in cele din urma, recapatandu-mi glasul.

Ma uitam disperata de la blond la brunet, incercand sa descifrez ceva pe fetele lor. Nu m-am mai putut stapani si am inceput sa plang in tacere. Am inaintat curajoasa spre trupul fetei. Mi-am arcuit degetele, intinzandu-le in fata, atingand picioarele reci si murdarindu-ma de sange. Mi-am lasat capul in pamant, privind podeaua murdara, presarata cu scrum de tigara. O asemenea moarte cruda pentru o fata atat de luptatoare ca si ea. Mai mult decat orice merita sa traiasca. A indurat prea multe atata timp ca sa sfarseasca asa. M-am uitat atent la ea. Chiar si fara viata e frumoasa, palida cu buze movali. Ochii aceia albastri totusi nu se vor mai deschide niciodata. Printesa Razboinica a cazut, odata cu ea si speranta mea de a scapa din acest cojmar. Am inconjurat lent trupul ei. Avea infipt in spate un cutit. Deci asa a murit... Toti murim, nu?
La dra*u’, nimeni ca Ino nu poate sa moara asa de usor. Niciun suflet luptator nu cedeaza repede. Si totusi am dovada ca oricine poate ingenunchia in fata mortii. Am cazut in genunchi, epuizata, suspinand. Acum ce am sa fac? Sunt singura, confruntandu-ma cu sfarsitul insusi. Oh Ino, am atat de multe sa-ti spun, atatea lucruri pentru care sa-mi cer iertare si atatea lucruri pentru care sa-ti dau dreptate. Nici nu-ti dai seama cat de rau imi pare pentru tot... Am gresit atat de mult. Am inceput sa fiu isterica, intreband incontinuu „De ce?”. M-am agatat de mana blondului, zgariindu-l, dar palma lui puternica m-a facut sa cad jos din picioare, lovindu-ma de podeaua rece si dura. Mi-am dus mana la obraz, uitandu-ma infricosata la cel care m-a lovit. Intr-un moment de nebunie m-am ridicat de jos si am luat-o la fuga, trecand nestingerita de brunet, insa nu am apucat sa fac nici doi pasi pe hol pentru ca au avut grija sa nu fug. Itachi m-a luat de par, tragandu-ma inapoi si m-a impins in perete.

Am alunecat in jos, intinzandu-ma neputincioasa pe podea. Mi-am inchis ochii. Vreau sa mor. Vreau atat de tare sa mor. Daca as putea sa ma folosesc de ceva cu care sa pun capul suferintei. „Ramai in viata Sakura. N-o sa dureze prea mult.” Cuvintele lui Ino mi se derulau in minte ca o caseta inregistrata. Da, ai avut dreptate. N-a durat prea mult pentru tine. Poate ca nici pentru mine... Gandurile mi s-au incetosat atunci cand am primit un picior in stomac. M-am arcuit de durere, scuipand sange. Am scancit infundat la al doilea picior, si la al treilea, si la al patrulea. Loviturile nu se mai terminau. Am deschis ochii incet dar nu vedeam clar. Cineva m-a luat de mana si m-a ridicat in picioare. Dar nu puteam sa ma tin pe picioare datorita durerii. Am simtit niste degete reci si lungi impleticindu-se in jurul gatului meu. Imediat mi s-a oprit respiratia si am inceput sa tusesc innebunita.

-Naruto, gata. El o vrea intreaga, ai uitat? N-are ce sa faca cu ea moarta. Scoatem ceva bani pe tar*a asta! Inceteaza!

Degetele mi-au descatusat gatul si m-au lasat sa cad inapoi pe podea, la picioarele acelui blond. Am inspirat o gura mare de aer. Am incerat sa ma ridic dar durerea era prea puternica si imi impiedica muschii sa ma ajute. Mi-am cuprins cu mana stomacul, simtind durerea loviturilor de picior sfasiindu-ma. Am murmurat ceva nedeslusit, apoi am simtit ca cedez, ca totul in jurul meu se dizolva si ca acum sunt departe, intr-un alt univers singura, unde nimeni si nimic nu ma mai poate rani vreodata. Un mic zambet mi-a alunecat in coltul guri. E timpul...? Ei bine, n-a durat chiar atat de mult pana la urma. Cine stie prin cate chinuri mai mari decat mine a trecut biata Ino. Am expirat calm, asteptand. Nu mai simteam durerea, nu puteam sa mai gandesc limpede.

Stateam intinsa pe bancheta unei masini si puteam sa ghicesc ca era aceeasi masina neagra si ca la volan e Itachi, iar in dreapta lui e acel blond pe care il cheama Naruto, dupa cum il strigase brunetul acum ceva timp, in acea camera murdara unde probabil ca si acum mai zacea trupul lui Ino, agatat de maini cu o sfoara aspra, plutind in aer. Unde mergem? M-am ridicat in sezut. Itachi si-a fixat oglinda retrovizoare pe mine, zambindu-mi linistitor. Si-a scos pachetul cu tigari, conducand doar cu o mana si rugandu-l pe Naruto sa-i aprinda o tigara. Am aruncat o privire fulgeratoare peste trupul meu. Mainile aveau zgarieturi rosii si vanatai mari. In aceeasi situatie aveam si picioarele, si probabil ca si stomacul pe care nu puteam sa-l vad datorita hainelor, dar pe care totusi mi-era frica sa-l vad. Nu voiam sa-mi imaginez cat de grav sunt lovita. Si totusi, privindu-ma prin oglinda retrovizoare, am descoperit fericita ca fata mea era doar murdara, pastrata intacta. Singurul lucru care probabil nu a fost lovit...

-Esti bine? Nu cred ca a fost foarte placut sa primesti lovituri asa puternice de la prietenul meu. Dar te asigur ca n-o sa se mai atinga de tine, mi-a zis brunetul.

Am dat din cap intelegatoare, intinzandu-ma inapoi pe bancheta si inchizandu-mi ochii. Oare poate sa fie mai rau de-atat? Mi-e teama sa aflu raspunsul acestei intrebari. Am inceput sa tremur involuntar cand Itachi a deschis geamul ca sa intre putin aer curat. Dar am inspirat adanc, umplandu-mi plamanii cu aerul rece al iernii, simtinadu-ma mai bine. Nu mai inspirasem de mult aer curat. De foarte mult timp... Am mers ceva timp cu masina. Nu stiu cat, dar puteam sa simt cum timpul trece rapid pe langa mine. Soarele se vedea in departare, la asfintit, galben si slab, acoperit de nori negrii, de furtuna. Am deschis imediat portiera cand masina s-a oprit, ca pe o poarta de salvare spre Paradis. Dar am atins pamantul tare, acoperit cu un strat subtire de zapada si am constientizat ca mai trebuie sa lupt putin pana sa fiu libera.

Eram pe un camp intins, lipsit de arbori, de case sau de vre-o fiinta umana. Mi-am intins oasele amortite si m-am sprijinit de masina. Nimeni nu imi spunea nimic despre locul in care ne aflam. Poate ca au decis ca nu merita sa-si murdareasca podelele si cu sangele meu si ca o crima „in natura” va fi mult mai interesanta. Titlurile ziarelor de scandal- „Misterioasa fata cu par roz, gasita moarta in mijlocul unui camp pustiu. Crima socanta!”, pe aceeasi pagina cu vedetele care se droghiaza sau care apar in ipostaze ciudate in care niciun Star al Hollywood-ului nu ar vrea sa apara. Mi-am lasat capul in jos, gandindu-ma la mine, stand pe o masa la autopsie, cu ziaristii afara. O mica vedeta pentru cat? O zi, o saptamana, o luna? Si apoi toti ma vor uita, asa cum au facut-o si cand eram in viata. Nimeni nu-si va mai aduce aminte de fata cu zambet fals si parul roz. Nici numele nu sunt sigura daca mi-l vor sti vreodata. Voi ramane „Fata misterioasa”. Pentru ca am trait atatia ani pe acest Pamant ca sa raman pentru totdeauna o necunoscuta. Poate ca asta doare cel mai tare. Mai tare decat bataile si visele zdrobite.

Si ma intreb mereu acelasi lucru: „Am fost eu Doamne chiar asa de rea sa merit asta?”. Sunt atat de multe persoane rele in lumea asta si totusi mereu se intampla ceva persoanelor care nu merita. Mereu pedepsiti de nedrept... Unde este Dumnezeu sa vada toata acesta nedreptate? Nimeni nu stie. Suntem pur si simplu victimele unor intamplari dezastruoase, fara sa fi facut ceva pentru care sa meritam asta. Am fost mereu o fata buna, nevinovata, care cauta in viata doar bucuria. Sperand in fiecare zi la mai bine. Si totusi, destinul mi-a rezervat surprize de proportie, dandu-mi lovitura peste lovitura. Poate ca nu am fost cea mai buna persoana de pe Pamant, dar sunt sigura ca meritam ceva mai bun decat asta . Nu mai am nicio sansa, nu-i asa? Oricat am incercat sa-mi spun ca totul va fi bine, undeva in adancul sufletului am stiut ca niciodata n-o sa mai fie bine. Sper ca acum cineva sa fie fericit ca sufar. Cineva trebuie sa rada. Stiu asta.

-Vine, a spus blondul, aratand cu degetul spre orizont, unde se vedea un Jeep venind cu viteza mare spre noi.

Mi-am lasat capul in pamant, inchizand ochii. Si acum se presupune ca trebuie sa astept aici neputincioasa cine stie ce alt nebun. Nu pot sa fac nimic, la na*ba. Nu pot sa ma salvez nici macar pe mine. Nu sunt in stare sa fug pentru ca stiu ca ei nu au rabdare si voi sfarsi ca si Hinata. Am inghitit in sec. Simt cum innebunesc, asteptandu-mi parca sfarsitul. Cat de cumplit poate sa fie sa stai fara sa faci nimic, asteptand poate un dezastru? Mi s-a facut pielea de gaina si mi-am inconjurat bratele la piept, panicata. M-am uitat speriata la Itachi care ma asigura ca totul o sa fie bine din priviri. Nu, nimic nu o sa fie bine. De ce continuati sa ma mintiti? Spune-ti-mi mai bine ca am sa mor si am sa astept linistita si bucuroasa momentul acela. Am incercat sa-mi opresc lacrimile care voiau din rasputeri sa-mi curga. Iar am sa plang... Jeep-ul a oprit in fata noastra si blondul m-a impins cu brutalitate inainte. A deschis portiera, pregatindu-se sa ma impinga inauntru. M-am smucit din stransoarea lui si m-am intors spre Itachi panicata, spunand:

-Te rog, nu ma lasa. Nu vreau sa plec. Te rog, fa ceva. Te rog, te rog. Itachi! blondul incerca sa ma impinga inauntru, dar nu voiam sa intru. ITACHI! am tipat cand am fost impinsa in masina intr-un moment de neatentie si portiera s-a trantit cu putere in urma mea.

Am auzit cum usile s-au blocat. Am incercat sa ies afara dar nu puteam. M-am uitat prin geamul fumuriu atunci cand am auzit ca motorul a pornit. Itachi se uita in urma mea cu parere de rau. Atunci am realizat ca n-o sa fie bine. Mi-am sprijinit capul de geam, uitandu-ma la iarba ce se misca usor in bataia vantului pana cand imaginile se uneau una cu alta datorita vitezei pe care masina o prindea. Un mic suspin mi-a alunecat printre buze fara sa vreau. Am inghitit probabil a mia oara in sec, strangandu-mi mai tare bratele la piept. Am sa innebunesc pana la urma. Psihicul meu e complet distrus.
Mi-am intors privirea spre sofer. Nu puteam sa-l vad bine, dar avea parul negru ca noaptea si pielea alba. O combinatie perfecta, probabil. Nu imi dadea nicio atentie, conducand in continuare, fara sa-si fixeze macar oglinda retrovizoare pentru a ma privi. Probabil ca nici nu stie cum arat. Vocea lui mi-a rasunat in timpan, frumoasa, atunci cand a vorbit:

-Ma cheama Sasuke, si atat trebuie sa sti. Deocamdata.

<<< To be continued >>>

Hei, imi pare rau ca edit-ul a ajuns asa tarziu. Mno, cum se poate ca Ino sa fie omorata de blondul ala? Ah, imi vine sa-l spanzur de bec pe derbedeu, nu alta. Si Sakura? Biata de ea, acum cine stie unde va ajunge, avand in vedere ca Itachi a lasat-o in mainile lui Sasuke. Daca el se va comporta ca un nemernic cu ea, dau cu el de pereti. :)))) Multam de pm, kisses and hugs!

Hei ya!

Se pare ca a aparut si Sasuke nu-i asa?!!

Doamne...deci tu esti geniala! Nu ma asteptam sa-l introduci asa...

Si ma intreb ce o sa se intample cu ea...si cu el?!

Ce o sa mai pateasca Sakura...o sa fie mai bine sau mai rau?!

Anunta-ma la next! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

~~revin cu un edit~~
Bună happy

Mulţumesc că mai anunţat de next kiss

Capitolul ăsta a fost superb, dar ma şocat când am aflat că blondul era Naruto, şi cât de sadic este. Doamne ce i-a făcut lui Ino, chiar nu merita o astfel de moarte, iar după să de-a în halul ăla în Sakura. Las'...vorba aia "Fie roata şi pătrată, tot se întoarce odată şi-odată". Sper să răsară soarele şi pe "strada" Sakurei puppy eyes

Cu fiecare capitol eşti tot mai surprinzătoare, adică niciodată nu ştiu la ce să ma aştept exact de la următorul capitol.
Până data viitoare spor la scris în continuare. Te-am kiss

~Sayonara~ a hug

Buna! Iti multumesc ca m-ai anuntat :D. Capitolul asta a fost cutye si a avut, bineinteles, faze nu prea dragute. Nu-mi place ca a murit Ino. Imi placea mult cum era in ficul asta, comportamentul de luptatoare si tot, deci imi pare rau pentru ea, sincer. Si faza in care striga Sakura catre Itachi, iar el nu facea decat sa se uite la ea cu parere de rau, imi aduce semne de intrebare. Deci inseamna ca o sa fie tratata rau de Sasuke? Nici nu stiu cu ce intrebare sa incep :)) caci am destule si totusi, o sa astept sa vi cu urmatorul capitol. (sper sa fie repede). Sa nu uiti sa ma anunti ^^
Spor la scris si la tastat. Kiss kiss

O.o capitol nou
saraca Ino... sad

Ce mila mi-e de ea.Naruto este un baaka nervi!

.Naruto, meriti: biciuitor

!!!!
Mai bun este Itachi decat el. Off!
in fine...Acum ca a aparut Sas`ke in peisaj , va incepe adevarata actiune. dance2

Multumesc pt mesaj!:*
Apropo , ti-am citit si celalalt fic ,Theatre of the Absurd, si-mi place moooolt:love: Sper ca ma vei anunta cu next-urile la ambele ficuri .
Bye bye!! hi!

Buna!
Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare! Capitolul a fost uimitor, dar trist! Imi pare foarte rau pentru Ino, o apara mereu pe Sakura. Si imi placea atitudinea ei foarte mult. Faza de la sfarsit cand Sakura il ruga pe Itachi s-o ajute si el o privea trist imi da de gandit. Ma intreb daca Sasuke o sa fie mai crud decat Naruto. Spor la scris si la idei! Sper sa aduci un capitol lung ca acesta. Kiss! kiss

Cat mi-a placut capitolul asta!! <3 Eu sunt mai sadica de fel asa ca moartea lui Ino nu mi-a displacut. Cat despre Sakura.. sper ca Sasuke sa fie mai rau cu ea. :> Astept next-ul. Puuuup. >:D< :*

Deci chiar nu imi vine sa cred, cum au putut s-o omoare asa de crud pe Ino. Nu merita o asa soarta, chiar a fost o luptatoare adevarata. . Si saracuta Sakura prin cate a trecut si inca cate mai are de infruntat. Mai alesc ca acum Ino nu mai este cu ea sa o incurajeze. Se pare ca insfarsit a aparut si Sasuke, cat am asteptat acest moment, fapt care mai facut si mai curioasa ce se va intampla in continuare. Iubesc cum ai descris actiunea si toate momentele ,, sangeroase''. Sper ca totul sa fie mai bine in capitolul urmator, dar sti cum se zice ,, Speranta moare ultima''. Multumesc de anunt. a hug

Heeeyy!

nu am trecut de mlt pe la ficul tau pentru ca nu am stiut despre ce fic este vorba kiss

!
Capitolele au fot unele absolut superbe ! in love

Ti-asi fii recunascatoare daca ai reancepe sa ma anunti si pe mine de aparitia noielor tale apodopere puppy eyes

!

Ți-am citit ficul de ceva vreme, dar, spre rușinea mea, mi-a fost prea lene să comentez.
Povestea Sakurei e tare tristă, dar de cele mai multe ori așa se întâmplă. A fost naivă, ca și prietena ei, Hinata, care a sfârșit tragic încă de la început.
Cred că cel mai mult mi-a plăcut modul frumos în care l-ai ”trimis” pe Sasuke în mijlocul acțiunii. Bine, Saku nu-i prea fericită de toate relele care i se întâmplă, dar tocmai de aceea ficul tău e original. Cel puțin, așa cred. Eu nu am mai citit o lucrare asemănătoare.
Dacă poți, anunță-mă când aduci următorul capitol. happy2

heyyy
mersi de anunt
mia placut mult capitolul
dar ma intreb ce se va intampla de acum cu biata Sakura
sper sa aduci repede nextul
si anuntama si pe mine daca poti
Bye bye

Salut!

Ca să fiu sinceră este pentru prima dată când îţi citesc ficul.
Mi se pare absolut genial! Faptul că descrii fiecare sentiment, emoţie, aşa în detaliu chiar mă bucură. Mă face să mă pun pentru o secundă în pielea personajului, lucru care e foarte important atunci când scrii un fic, nu mulţi pot ajunge la ''performanţa'' asta. :))
Povestea în sine este foarte interesantă, eu nu am mai întâlnit ideea aceasta, cu atât mai bine că e complet originală.
Mai mult nu spun, căci nu sunt critic. happy2

Îmi place!
Aş aprecia dacă m-ai anunţa şi pe mine când postezi următorul capitol. dap !

Mulţam anticipat şi spor la treabă!
*Hugs*

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 13:28

‘Key hei ! Am revenit cu un nou capitol. Ma intreb ce se va intampla cu Sakura… Momentan n-am nicio idee pentru capitolul asta dar sper sa-mi vina pe parcurs, in timp ce scriu. Asa ca daca o sa iasa un capitol oribil… Ei bine, imi pare rau ! Nu va mai retin. Spor la citit si comentat ! Enjoy !

Povestea mea [+16]

Din capitolul anterior…

Mi-am intors privirea spre sofer. Nu puteam sa-l vad bine, dar avea parul negru ca noaptea si pielea alba. O combinatie perfecta, probabil. Nu imi dadea nicio atentie, conducand in continuare, fara sa-si fixeze macar oglinda retrovizoare pentru a ma privi. Probabil ca nici nu stie cum arat. Vocea lui mi-a rasunat in timpan, frumoasa, atunci cand a vorbit:

-Ma cheama Sasuke, si atat trebuie sa sti. Deocamdata.

Capitolul 11.

M-am saturat sa merg cu masina. Nu mai vreau sa mai stau in niciuna, niciodata. Stand pe bancheta din spate mereu simt ca sunt prinsa in cusca si ca raman fara aer. L-am rugat pe Sasuke sa ma lase sa deschid geamul dar nu mi-a raspuns, parand sa nu ma auda, si am crezut ca nu ma lasa. Priveam absenta pe geam, intrebandu-ma cat mai avem pana sa ajungem si ce se va intampla. Probabil ca nimic bun, in orice caz. Trebuie sa ma astept la ce e mai rau. Am invatat sa fac asta cu mult timp in urma cand am inteles ca viata mea nu este si nu va fi niciodata roz. Am inspirat adanc, calmandu-ma si alunganu-mi din minte orice gand. Nu are rost sa-mi bat capul cu lucruri prostesti. Poate ca ar trebui sa ma bucur de momentele de liniste pe care inca le mai am.
Uitandu-ma atent observ ca iesim de pe camp pe o strada mai larga si ma uit pe un indicator. „Autostrada UK 45”, citesc in minte. Bun. Poate ca asta ma va ajuta vreodata sa fug si am sa stiu ce drum trebuie sa caut. Dar oricum nu ma astept sa mi se ofere sansa sa scap pentru cu brunetul care conduce nu pare genul de persoana care sa fie neatenta cu fetele rapite. Ba, din contra, sunt sigur ca ofera o mare atentie acestora.

Nu am mai oferit o atentie importanta drumului sau a masinilor ce treceau cu viteza pe langa noi, uitandu-ma pur si simplu in gol, fara sa ma gandesc la nimic. Speram doar sa ajungem mai repede. Nimic oricum nu poate sa se mai intample. Persoana mea nu ma mai intereseaza asa de tare. Ino nu mai este si am sa fiu singura de-acum inainte. Foarte bine. Nimeni de care sa-mi fac griji sau sa mai plang vreodata. Off, ce se intampla cu mine? Am devenit dintrodata de gheata. Nu ma mai intereseaza nimic si nu ma mai concentrez asupra prezentului sau a viitorului. Adevarul e ca am obosit sa lupt. Daca si o persoana ca si Ino a putut sa moara in doar cateva secunde, atunci cineva ca mine nu are nicio sansa. Nu ma mai intereseaza nimic. Au reusit. M-au facut un robot fara sentimente sau constiinta. Totul devine din ce in ce mai rau.

Masina s-a oprit si am deschis incet portiera, fara viata. Am tras o gura mare de aer proaspat si l-am urmat pe Sasuke in liniste, cu capul in pamant. Am mers putin timp si am auzit cum brunetul baga cheia in broasca si o rasuceste, deschizand usa. Nu am privit locul in care eram pentru ca nu ma prea interesa. A deschis o alta usa si mi-a spus sa intru inauntru si sa astept. Fara interes am intrat si m-am asezat pe canapea. Eram plictisita si lipsita de chef. Am invartit privirea prin camera in care ma aflam. Pereti crem, un tablou, o canapea pe care stateam, o masa din sticla curata fara urme de degete, un covor si o biblioteca. O camera obijnuita ce ma ducea cu gandul la un living. Dar stiam ca nu este livingul pentru ca totusi camera este cam mica si sunt sigura ca Sasuke are destui bani ca sa-si permita o casa mult mai mare cu camere spatioase si scump decorate.

Cineva a batut la usa dar nu am raspuns si in cateva secunde o femeie de vreo 40 de ani a intrat cu un zambet larg in incapere. M-am uitat la ea obosita, apoi mi-am lasat din nou ochii in pamant. A spus ceva dar nu eram atenta si vorbea mult prea incet ca s-o pot auzi. Sau era doar parerea mea pentru ca faceam tot posibilul sa nu aud nimic. M-a luat de mana si m-a ridicat in picioare. Atingerile ei erau delicate si mainile aveau o piele fina cum nu am mai vazut niciodata. M-a tras usor dupa ea si nu ii simteam atingerile, ca si cand ea nu era acolo, dar ma tinea de mana. Uitandu-ma la felul in care mergea, ca si cand ar pluti, atat de calm si de calculat ma facea s-o invidiez. Desi la 40 de ani ar fi trebuit sa iti apara cateva riduri pe frunte sau langa ochi, ea nu avea niciunul. Daca nu m-as fi uitat atent la ea as fi spus ca e o adolescenta, dar felul in care se imbraca si felul in care se comporta o trada.

-Stai aici, bine? mi-a spus si a intrat intr-un dormitor, lasand usa deschisa in urma ei.

M-am rezemat de perete, asteptand in linistie. Auzeam cum cineva vorbea dar nu puteam sa disting cuvintele. Am auzit o bufnitura si un tipat scurt, apoi o alta bufnitura. Femeia misterioasa a iesit din camera si a fugit pe hol. M-am uitat dupa ea cateva secunde apoi m-am apropiat de dormitor. Un alt tipat a strapuns linistea si m-am oprit grabita in prag. Sasuke tipa la o fata roscata si aceasta incerca sa scape de el. Roscata avea doar un prosop infasurat in jurul abdomenului si Sasuke doar boxerii. M-am speriat cand am vazut ca brunetul scoate dintr-un sertar un pistol negru si m-am dat un pas inapoi. Nu am apucat sa clipesc, totul s-a intamplat atat de repede, dar am inteles in cele din urma ce s-a intamplat atunci cand am auzit o lovitura puternica, pistolul descarcat si roscata zacand la picioarele mele. Sasuke a inceput sa rada ca un nebun si s-a facut comod inapoi pe pat. M-am uitat socata pret de cateva secunde la fata alba a fetei si la rana rosiatica din piept.

-Ai omorat-o? m-am uitat spre femeia ce fugise mai devreme cum ma impingea din usa si intra inauntru. Karin era una dintre cele mai scumpe!

Stupefiata de felul in care femeia ii spunea brunetului de cat de scumpa a fost roscata si modul in care Sasuke accentua cuvintele „Nu-mi pasa” am inaintat pe hol departe de acea camera. Probabil ca acea fata, Karin, l-a enervat cu ceva si el... A omorat-o asa. Oh Doamne, unde am ajuns? Unde am ajuns? M-am ascuns intr-o camera intunecata si am inceput sa suspin infricosata imaginandu-ma zacand pe parchetul rece impuscata in piept si pe Sasuke care rade privind scena. Mi-e frica. Simt teama cum imi inainteaza prin vene odata cu sangele si imi umple fiecare colt al corpului. Asta e mai mult decat rau. Eu nu vreau sa mor asa, gaurita de un glont al unui revolver vechi, stil Western. Eu, eu... Mi-am cuprins genunchii cu bratele, incercand sa ma opresc din a tremura. Eram gata de orice. Sa fiu batuta, sa fiu violata sau obligata sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac. Dar sa mor asa!

Cand se satura de tine sau esti o fata neascultatoare isi scoate pistolul fara niciun pic de strangere de inima si termina cu tine. Am inghitit in sec cand am auzit pasi pe hol si vocea brunetului strigandu-mi incontinuu numele, pe un ton malefic. M-am ascuns dupa canapea si am inchis ochii infricosata. O sa ma gaseasca si apoi cine stie ce-o sa faca. „Te rog sa nu ma gaseasca. Te rog!”. Cineva a deschis usa si am stabilit ca oricat de tare m-as ruga, nimic nu o sa schimbe situatia. Nici acum, nici cand l-am rugat pe Itachi si poate ca niciodata. Cineva m-a tras cu putere de brat si m-a ridicat in picioare. Am intalnit ranjetul salbatic al brunetului si dintii lui albi aproape ca ma orbeau. Am incercat sa scap din stransoarea lui dar nu am reusit. M-a luat de par si m-a tarat dupa el pe hol.

Am zarit-o dupa un perete pe femeia de 40 de ani si am decis ca de-acum am sa-i spun Qyu, dupa cum am auzit ca o strigau prin casa diferite persoane. Cand am ajuns in acelasi dormitor si Sasuke m-a trantit pe pat, inchizand usa, mi s-a facut greata zarind urmele de sange de pe parchet. In aceeasi camera, acum cateva minute, Karin era in viata, luptand pentru existenta ei, sperand ca vreodata o sa scape de acest chin. Dar fiecare dintre fetele care au luptat au pierdut. Si Hinata, si Ino, si Karin. Acum am mai ramas doar eu. Tot in aceasta camera inca mai sper ca o sa reusesc vreodata sa scap. Tot aici unde a sperat si Karin sper si eu ca totul se va termina rapid si ca nu o sa doara. Am tremurat cand Sasuke si-a strecurat mainile pe sub bluza mea. Nu am mai fost atinsa de ceva timp asa. Dar acum parca totul imi facea scarba cel mai tare.

<<< To be continued >>>

Asa cum am anuntat deja si la celalalt fic al meu “Theatre of the Absurd”, pe data de 5 ma intorc in Romania si apoi plec peste cateva zile in Turcia (si ma intorc din Turcia pe data de 19 august), si in aceasta perioada nu stiu daca o sa postez ceva. Singura sansa ca sa postez ceva este cand sunt in Romania, acele cateva zile, dar nu promit nimic. Totusi sper sa ma intelegeti si sa asteptati next-ul. Chiar nu am din pacate de ales si trebuie sa plec, asa ca o sa ne vedem... Cand o sa ne vedem. Pe data viitoare!

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 14:03

Deci esti un geniu in toata regula!

Ai un mod asa de profund de a povestii si de...nu stiu cum, dar pur si simplu te tine in suspans cu fiecare cuvant pe care il citesti, nu sti cum sa citesti mai repede un cuvant ca sa ajungi la urmatorul!

Acest capitol a fost reusit...chiar foarte...unii pur si simplu se nasc cu talentul asta la scris...

Deci astept next-ul! Inteleg ca o sa pleci...toata lumea are dreptul la o vacanta!

Anunta-ma la next! Te o sa-l astept aici cu sufletul la gura! puppy eyes

Te pwp dulce si spor la scris in continuare! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 15:22

Merci de anunt. Am putut sa savurez cafeaua mai bine in timp ce iti citeam capitolul. Eram curioasa in privinta lui Sasuke, dar pare sa fie la fel de sadic precum Naruto care a omorat-o pe Ino fara sa clipeasca. Nenorocitii! Doar Itachi a fost adorabil cand a spus in cap. anterior "ma cheama Itachi..." aweeee. Am si murit la scena aia <3. Si acum presupun ca Sasuke o s-o violeze si-o sa se joace cu existenta ei pana nu mai poate. Dar cum mama naibii o sa se indragosteasca astia doi? Astept urmatorul capitol!^^
Spor la scris si la tastat. Kissez kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 16:58

Ei bine, nu stiu cu ce sa incep. Mi-a placut capitolul, mai ales pentru ca mi-am dat seama ce fel de persoana este Sasuke, una ingrozitoare, genul lui Naruto din fic-ul tau. Biata Sakura este inchisa in casa cu un dob*toc ca el! Cred ca Sasuke o s-o violeze, iar apoi o sa-si bata joc de ea. Multumesc pentru mesaj si sper sa-l primesc si data viitoare. Spor la scris si la idei. Abia astept nextul. Te pup! kiss

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 17:18

Iniţial şi eu îmi formasem altă părere despre Sasuke. Adică aveam alte idei în cap legat de personalitatea lui, nu părea atât de violent şi, cum spunea şi Lexxu, sadic.
Dar se pare că lucrurile iau o întorsătură. dap !

Ei bine mulţumesc pentru anunţ, sper să mă anunţi şi de acum încolo. heh

Capitolul mi-a plăcut. Îmi place felul în care descrii emoţiile şi trăirile Sakurei, mie personal nu mi se pare că scapi ceva, ceea ce e un lucru bun! happy2

E foarte tare ce faci, îmi place!
Spor la treabă. dap !

*Hugs*

Subiect: Re: Abducted [+16] Vin 02 Aug 2013, 22:01

Esti un micut geniu, scri un fic minunat. Acel gen de fic care ma atrage, si ma lasa uimita mereu. Imi place ca nu grabesti actiunea, ci invers, dai posibilitatea cititorilor de a se bucura de fiecare propozitie. Deci, de asemenea am crezut ca Sasuke este altfel mai ,, bun'', insa capitolul acesta mi-a schimbat complet parerea despre brunet. Cum poate sa ucida cu o asemenea cruzime, nici nu vreau sa ma gandesc ce o asteapta pe Sakura. Insa sper sa ma insel. Ma lovit o intrebare, cine este acea femeie de 40 de ani ? Am o banuiala insa nu stiu daca este corecta. Oricum multumesc de anunt si te astept cu nextul. a hug