Într-o lume alb- negru un palton ROŞU traversează strada în grabă, fugind parcă de umbrele negre din jur. Printre cladirile înalte şi şterse oameni rătăcesc de colo în colo într-un ritm alert, toţi cu privirea în pământ şi urmându-şi paşii parcă mecanic şi fără vlagă. Cu siguranţă, toţi ştiu ce au de făcut şi că nu ar putea face altceva nici de ar vrea, însă nu-i deranjează, s-au obişnuit cu ideea şi au acceptat-o, de altfel, ce ar putea schimba ei până la urmă? Nimic. Nu au cum şi nici puterea necesară, plus că orice încercare sau tentativă e plătită cu preţul vieţii. Aerul cenuşiu i-a secat de puteri, iar albul care nu era nici măcar unul pur, le-a luat şi ultima fărâmă de culoare, tot ce ştiu ei e alb şi negru, sclav şi stăpân.
Străzi înguste, clădiri înalte, ici colo câte un magazin în vitrina căruia se puteau vedea măşti de toate formele şi modelele, iar din loc în loc câte un felinar care parcă mai şterge negrul închis din jur.
Într-o cameră mică şi înghesuită o fetiţă se joacă cu degetele în noapte alături de parinţii ei care dorm, obosiţi după o zi amară. Nu durează mult până când aceasta se pierde în lumea de afară, căutând roşul aprins sub luna îndurerată de atâta monotonie, neştiind ca ea e roşul aprins ce colorează TĂCEREA, roşul ce ascunde DUREREA.
Strecurându-se pe străduţele înguste ajunge într-un loc pustiu, înafara oraşului, unde prinzând de realitate ca de un fermoar, trage de el alergând în tacere înapoi, împrăştind culoare peste norii cenuşii, rupând realitatea în două parţi şi dându-le culoare. Acum albul şters nu mai exista iar negrul nu e atât de negru. Diverse culori prind viaţă: albastru, galben, maro, verde, portocaliu, mov iar lumea din jur e parcă mai adevarată ca niciodată. Clădirile nu sunt sumbre şi întunecoase, străzile par mai mari iar cerul e mai frumos. Oamenii au început să mişune de colo în colo, însă de data aceasta mai vioi şi nu atât de grăbiţi, admirând şi absorbind culorile de afară, pe feţele lor se putea zări acum câte un ZÂMBET iar cu fiecare zâmbet un COPIL se năştea, un copil roşu aprins, menit să schimbe lumea în viaţă.
Fără ca el să ştie de ce e în stare, copilul surâde încrezător către degeţelele sale, însă ceea ce nu ştie e că acum ROŞUL APRINS E PE UN SURÂS CE S-A STINS.
Localizare
acebook
Nr. mesaje
Reputatie
Hobby-uri
Stare de spirit
Subiect: Rosu aprins 
Mar 12 Mar 2013, 22:54
Mi-a placut jocul de cuvinte pe care l-ai folosit, atat cromatica acestui text, cat si celelalte elemente sunt imbinate foarte bine, astfel incat a iesit ceva cu adevarat frumos. :)
PS nu uita sa zambesti in fiecare zi! 
