You were there when nobody was.

Subiect: You were there when nobody was. Dum 31 Mar 2013, 17:38

Title: You were there when nobody was.
Pairing: LuHan/OC
Rating: PG-13;
Band/Group(s): EXO.
Length: 2,600 words
Genre: AU, angst, romance.
SOUNDTRACK : https://www.youtube.com/watch?NR=1&v=Mlk5cU6yCAo
A/N: Cred ca am ajuns sa populez categoria de oneshot-uri la cate fac >////<

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
You were there when nobody was

de Neagoie Elena Maria Theodora
31 martie 2013

' Am crezut că ai învăţat din greşelile copilăriei. Uh, copil prostuţ, niciodată nu o să ajungi să fi cine vrei tu să fi cu adevărat oricât de mult ai spera şi te-ai zbate. Oare când o să-mi dau seama că sunt doar o imitaţie a ceea ce eram? Sunt o epavă măcinată de amintiri şi vise ce nu-mi dau pace nici măcar în cel mai adânc somn posibil. Copil prostuţ, viaţa ta e condamnată, destinul negru şi blocat, iar tu încă visezi la lumea ta de basm de acum câţiva ani. Oare, cum am ajuns să fiu aşa ceva ? O aşa visătoare puerilă, într-o depresie continuă, mereu sub semnul anxietăţii, mereu într-o continuă comparaţie cu cei mai buni, mereu ieşind rănită chiar şi dacă nu fac nimic, doar respir pentru propria-mi existenţă. Mult prea sensibilă. Nu eram aşa ... acum câteva luni. Unde a dispărut eu ?
Oare ... cine m-a distrus ? Cine m-a măcinat, fărâmat şi spulberat ? Cine m-a minţit ?
Eu. Propriul-mi criminal. '

------ (╥_╥) ------
O.S

Simţeam cum inima îmi ardea încet împreună cu fiecare lacrimă ce se scurgea pe chipul blând al copilei, cu fiecare suspin subţire ce îl scotea din gâtul său lung precum cel al unei lebede. Ochii ei calzi căprui nu meritau să fie scăldaţi în atâtea lacrimi, nu meritau să vadă atâta suferinţă şi răutate. Sufletul ei nu trebuia să fie înconjurat de atâta dispreţ şi ură, nu ... nu ea, dintre toate persoanele lumii, ea ar fi trebuit să fie ocolită de aceste palme dure date de viaţă. O fiinţă atât de blândă şi iubitoare care nu a greşit nimănui cu nimic de ce trebuia să sufere ? Cui trebuie să îi dovedească că ea este ce este ? O întruchipare a inocenţei şi purităţii ? De ce şi cum ?
Legile sorţii sunt incorecte, nu acordă acelaş număr de pedepse şi nu le aplică persoanelor ce le merită cu adevărat. Pur şi simplu sunt date şi trebuiesc îndeplinite. Nu poţi să ocoleşti sau să mergi pe scurtătură. Trebuie să înfrunţi răul cu capul sus, sau el te va înfrângere cu dibăcie şi fără milă aruncându-te într-o mare de suferinţă.

Am oftat. Eram doar un narator care tot ce făcea era să observe cu fineţe şi atenţie fiecare detaliu şi fiecare gest fără să îşi poată exprima în mod direct sentimentele sau gândurile, fără să poată ajuta în orice fel acel mic înger lăsat pe pământ în voia sorţii fără nici cel mai mic sprijin spiritual sau fizic. Eu eram sus, ea era jos. Voinţa mea era puternică, dar circumstanţele în care mă aflam erau peste puterile mele.
Lumi total paralele, puţin ştiind de existenţa lor şi şi mai puţini crezând în aceasta.

Corpul ei era plăpând şi subţire asemănător celui al unui ghiocel abia înflorit la începutul lui Mărţisor. Tremura vizibil sub lacrimile reci ale ploii ce o udaseră din cap până în picioare parcă încercând să îi spele rănile sufleteşti, acele cratere adânci ce cu greu se cicatrizau în inima ei atât de mare şi fragilă . Nu puteai să îi distingi lacrimile de picurile ploii, se combinau într-o moleculă plină de amintiri şi neant , scurgându-se pe chipul ei palid şi apoi dispărând în pământ, acoperite de firele de culoare verde crud al ierbii ce îmbrăca întreaga pajişte. Ploaia făcea peisajul pe care îl priveam , cu greu şi amar , să fie mai difuz, viteza cu care picurii izbeau pământul fiind una nebună ce îi transforma în micuţe ace cristaline.
Până şi ploaia se răzbuna pe faptul că nu putea să o ajute , să o ia în baţe, să o strâng la pieptul ei şi să îi simtă inima bătând, corpul vibrând din cauza suspinelor dureroase şi totuşi să o poată mângăia, să îi ia cumva suferinţa grea de pe umerii fragili ... Totul în vag, era pe cont propriu.

Pielea ei albă precum laptele strălucea în obscuritatea pajiştii, rochiţa ei de culoarea cafelei cu lapte prinzând o tentă de gri, strângându-i corpul slab precum o menghină ce nu o lăsa să respire. Copila avea capul rezemat pe genunchi, faţa fiind acoperită de mâinile tremurânde, imbrăţisându-se în singurătatea ei, încercând să se îmbărbăteze singură, dar lacrimile continuând să curgă şi suspinele să răsune în liniştea ţiuitoare.

Mă simţeam distrus, sufletul parcă mi se sfărâma încetul cu încetul, nu puteam să îndur să o văd cum se autodistruge . Vroiam să mă rup de Eden şi să îmi zdrobesc trupul de trupul ei, să îi văd ochii căprui cum se oglindesc în ai mei, să o sărut pe creştet şi să îi spun că nu este sfârşitul lumii, totul are un început, totul are un sfârşit . Nu era EA singurul fată de pe planetă ce îi putea fi călăuză în viaţă, ce putea să o iubească şi sprijine mereu. Nu era ea singura prietenă existentă pe Terra.
Dar nu puteam, era imposibil ... Prin pedeapsa ei şi eu eram pedepsit, pedepsit că m-am îndrăgostit de o muritoare , eu, o fiinţă celestă, i-am permis unei fiinţe inferioare să intre în sufletul meu, să îmi fure inima şi apoi să o poarte cu ea pe Pământ, unde eu nu puteam ajunge şi nu puteam să o ating . Sufletul meu sângera şi inima îmi murea. Ea era în suferinţă şi eu puteam doar să îi plâng de milă.

Am oftat, muşcându-mi buza inferioară şi am continuat să privesc cum iubirea-mi plânge şi sufletu-i i se sfărâmă. Mi-am închis ochii şi am început să mă rog la o minune, la cineva sau ceva care să vină dintr-o dată, fără ezitare, un suflet blând şi curat, să o aline şi să o împace , cineva, oricine.
' Doamne, dă o minune , apără-ţi îngerul nevinovat scăpat printre străini pe pământ, nu o lăsa să îşi ude inocenţa cu lacrimi sărate şi amare. Nu îngăduii un asemenea fapt. ' am rostit eu cu vocea scăzută, ţinându-mi respiraţia şi mâna strânsă la inima , deschizându-mi sufletul şi gândul.

Când am deschis ochii am putut să văd cum un băiat înalt, şaten cu tente blonde, se apropria de tânăra mea febleţe cu paşi mici, cu tragere de inimă şi cu un zâmbet trist pe faţă, şoptind doar pentru însuşi un ' Te-am găsit ' . Am oftat şi mi-am muşcat limba, ignorând sentimentul de gelozie ce se forma în interiorul sufletului meu pur şi privind în continuare scena ce se desfăşura sub ochii mei.
' Când iubeşti, orice este posibil, nu există limită pentru minuni, imaginaţie şi bunătate. '

Băiatul a căzut în genunchi la aproximativ zece centimetrii în spatele fetei, pantalonii săi albi murdărindu-se imediat datorită contactului cu solului noroios ce abia se formase. Ignorând ploaia ce îl uda din cap până în picioare îmbrăţişase micul ghem de om ce îşi ţinea genunchii la piept, ochii ei încă scăldând cascade de lacrimi. De ce ea, îngerul suprem, trebuia să sufere răutatea lumii ? Mi-am muşcat buza inferioară, din nou, încercând să împiedic lacrimile ce vroiau să curgă. Durea să vezi cum altcineva o poate atinge şi simţii, durea să vezi cum persoana iubită era alinată de altcineva. ' Eu trebuia să fiu acela. ' Cine era el ?

- 我在这里与你 ... 最后 , 我在这里.

Tipul îi repetase aceeaşi frază în chineză la ureche de două ori, de trei ori, până ce fiinţa se oprise din suspinat şi îmbrăţisă la pieptul ei rece cele două braţe ce i se încolăciseră protectiv asupra taliei sale subţiri. Băiatul zâmbii, punându-şi bărbia pe umărul ei ud. Tremura vizibil şi suspina lung, corpul ei încerca din greu să oprească starea de cutremurare , dar în vag. Sufletul ei era găurit de palmele dure primite de la viaţă, de la cea mai bună prietenă, de la familie şi de la ea însăşi.
Câtă durere scăldau acei ochi ai săi de care m-am indrăgostit, câte secrete cutremurătoare ,oare, se ascundeau după acel clip blând şi palid pe care vroiam să îl dezmierd în fiecare clipă fără încetare ? Oare cât o să mai reziste singură fără un sprijin ?

Inima mea era prinsă într-o cuşcă în care se înfigeau săgeţi şi cuţite ascuţite. Regretam pe de o parte că eram o fiinţă de o puritate incomparabilă, eu,SeHun, îngerul protectiv al fiinţei ce o iubesc mai mult decât aripile mele cereşti, dar... pe de altă parte eram fericit. Acel băiat ... ochii lui scăldau acelaş pur sentiment ce îl simţeam şi eu pentru ea. O iubea enorm, poate mai mult ca mine. Ce fel de fiinţă aş fi să mă opun iubirii lor ? Sau iubirii lui ?
' Când iubeşti cu adevărat lasă-l liber să îşi aleagă propriul drum. ' Trebuia să împlinesc un asemenea fapt.

Am zâmbit trist şi am continuat să îi privesc pe cei doi copii udaţi de picurile reci ale ploii de primăvară. ' În ritmul acesta o să răcească amândoi. '

Parcă auzindu-mi gândurile, băiatul cu părul de culoarea caramelului şi-a deschis ochii şi şi-a dat jos de pe el jacheta gri, punând-o pe umerii fetei, ochii lor întâlnindu-se într-un scurt contact vizual pe care fata l-a sfârşit ruşinată în câteva secunde , lăsându-şi capul în jos, o nuanţă vie de roşu apărând pe faţa sa ce semăna cu cea a unei păpuşi de porţelan. Ea era o păpuşă de porţelan. Şatenul o analiză îndelung, ochii lui explorând fără ruşinare corpul slăbuţ al tinerei care incă tremura de zor, strângându-şi picioarele golaşe la piept în timp ce începu să plângă în linişte. Lacrimi de cristal scurse pe faţa unei persoane mai scumpe decât un diamant. Băiatul oftă întinzând mâna spre ea, spre părul ei şaten deschis, ud, din care se scurgeau picuri mari şi greoi. Acesta îi mângăie faţa fină, trasându-i forma buzelor pline şi rozalii, bolta ochilor, sprâncenele lungi şi subţiri şi îi alintă obrazul stâng aproape îngheţat.
Zâmbii trist în timp ce îi şoptii cu un iz melodic, aşa încât numai ei doi să audă, numai sufletele lor să recepteze acest semnal :

- 如果你知道你是多么美丽......如此美丽。

Îi sărută fugitiv obrazul făcând-o să se arunce în braţele lui calde şi primitoare. Fiinţa negăjită începu să plângă şi mai tare, strângând în pumni tricoul alb ce îl purta , repetându-i numele de zeci de ori, şi spunându-i cât de mult nu mai suportă, că vrea să plece cu el, cât de dor i-a fost de chipul lui...

- LuHan.. te rog nu mă lăsa... nu mă lasa aici cu ei.. imploră aceasta din pieptul cald al băiatului, cuvintele fiind uşor deformate de suspinele lungi dintre silabele accentuate.

LuHan îi ridică cu două degete bărbia, făcând-o să se uite în ochii lui ce îi promiteau protecţie, încredre şi un viitor mai bun. Aceasta oftă lung în timp ce băiatul îi trasă cu degetul mare, cu tandreţe forma buzei inferioare, ochii lui fiind aţintiţi asupra acelor nepreţuite cărnoase şi dulci care parcă îl fermecau , îl transportau în altă lume. Îl făceau să le dorească doar pentru el şi numai pentru el. Era lumea lor. O lume numai cu ea şi el fără nimeni altcineva.
Încerca să îşi găsească cele mai potrivite cuvinte , încerca să îi spună printre rânduri acele două cuvinte pe care le ţinea în suflet încă din clasa a doişpea, încercă să concentreze discursul pe care îl scrisese în noaptea balului în care îşi mărturiseşte toate sentimentele faţă de ea . Atâta iubire în acele cuvinte tăinuite în inima lui.
' De ai ştii ce ochi frumoşi ai... Oh, copila mea, de ai ştii cât iubesc acei ochi de căprioară pe care îi posezi. Oh şi de ai ştii cât te iubeşte acest băiat şi ce viaţă minunată o să ai alături de el... numai de ai ştii tu... '.

- Ţi-aş fi promis de acum cinci ani, ţi-aş fi zis de acum cinci ani, ţi-aş şi dezvăluit fiecare sentiment din inima mea pentru tine încă din ziua aceea, din ultima noapte în care ne-am văzut. În aceea noapte străluceai, erai minunată, precum o zână din cele mai frumoase basme. M-ai făcut să mă îndrăgostesc şi mai tare de tine. - acesta îi duse o suviţă îmbibată în apă după ureche, prinzându-i ochii mari, căprui şi dilataţi, purta o expresie şocată - Te-am iubit enorm, mi-aş fi dat viaţa pentru tine şi aş fi renunţat la orice numai să nu te pierd. Eşti universul meu, eu exist datorită ţie. Stelele de pe cer sunt în număr mult prea mic faţă de iubirea ce o simt pentru tine. După ce am plecat la studii în Beijing ştii ce am făcut ? În fiecare seară mă rugam ca , cineva bun şi drept să te aibă în pază până vin să te iau. Până ne vom construii un viitor. Regret atât de mult că te-am făcut să suferi şi că ai aşteptat atât, iubirea mea , dar acum suntem împreună, acum se sfârşeşte toată suferinţa ta. De acum eu sunt al tău şi tu eşti a mea. Viaţa ta va începe cu adevărat de azi.

- Lu ... şoptise copila printre buzele crăpate, purtând aceeaşi mască şocată de mai acum câteva clipe.

- 我爱你, 小鹿斑 ...

Băiatul o trase încet , capturându-i corpul firav în braţele sale puternice şi o sărută timid şi domol pe buze, mângându-i în acelaş timp obrazul rece şi umed, dându-i la o parte câteva şuviţe de păr . Arătau perfect. Perfecţi unul pentru celălalt. Două piese de puzzel se infărşit s-au întâlnit.
Doi indrăgostiţi ce se sărutau sub plânset de ploaie.

Vocabular:
1 - Sunt aici cu tine ... intr-un final sunt aici cu tine.
2 - Daca ai stii cat de frumoasa esti ... atat de frumoasa.
3 - Te iubesc, Bambi.

LOL DA E CHINEZA :)).