Nitor in silentio

Subiect: Nitor in silentio Mar 02 Apr 2013, 11:54

Capitolul 1

Era liniste. Singurul lucru care se auzea erau picaturile de ploaie ce se izbeau de acoperisul casei cu o foarte mare repeziciune.
In alte zile, linistea asta m-ar fi speriat, dar acum... nu as putea suporta nici un pic de galagie din cauza capului care ma doare cumplit !
Ea statea langa mine, pe noptiera parca facandu-mi in ciuda. O poza. O poza cu noi din excursia de la munte. Din cauza acestei poze lacrimi sarate au inceput din nou sa mi se prelinga pe obraj impreuna cu rimelul negru care imi intepa ochii..la fel de tare cum ma inteapa si inima...

Usa camerei s-a deschis larg iar inauntru a intrat o persoana cunoscuta, o persoana pentru care mi-as da viata fara sa spun nimic, mama
S-a asezat pe pat, la cativa centimetrii de mine fara sa scoata nici un sunet. Nici ea nici eu, nu spuneam nimic, doar ne priveam cu tristete gata sa izbugnim amandoua in plans. Dar mama nu era ca mine, ea nu plange niciodata indiferent care ar fi motivul, asa e ea, mai dura. Si eu sunt dura, dar nu si azi, nu si acum cand cerul s-a prabusit pe mine spargandu-se in mii si mii de bucati si eu ramanand acolo, unde nimeni nu ma poate gasi niciodata.
Imi venea sa tip ! Sa strig cat pot de tare ca nu mai am nevoie de el, ca il urasc dar gura imi era uscata si nu puteam sa spun nici macar un cuvant.

Mainile, picioarele, tot corpul imi tremura. Dar nu de frig, de spaima, spaima la gandul ca s-ar fi putut intampla ceva si mai groaznic de atat. Ceva ce sa imi distruga viata mai rau decat e acum. Ar trebui sa fiu multumita ca am scapat macar asa.... sa fiu multumita ca traiesc !

-Vrei sa...iti aduc ceva ? m-a intrebat mama cu vocea tremuranda
M-am uitat la ea incecand sa nu izbugnesc in plans. Cu buzele crapate am reusit sa soptesc :
-Da...o alta inima !
Atunci mama m-a luat in brate incercand sa ma linisteasca desi cred ca stia ca doar cu o imbratisare nu va reusi sa rezolve nimic.
Eu imi aminteam de vremurile cu el, de timpurile in care eram fericita si zambeam mereu, de clipele in care Pamantul se putea sfarsi pentru ca stiam ce e iubirea, imi gasisem sufletul pereche alaturi de care puteam sa mor fericita fara sa imi pese macar.
''Finis vitae sed non amoris.'' (Sfarsitul vietii nu e si sfarsitul iubirii). Erau cuvintele pe care mi le spunea mai mareu. Cuvinte pe care nu am sa le uit niciodata.

El vorbea des in latina. Spunea mereu ca pentru el, latina e limba iubirii si ca fara ea, amorul nu ar fi decat o frumoasa statuie sparta.
Era un poet desavarsit. Incercase de multe ori sa ma invete si pe mine latina, sau sa ma invete sa scriu poezii dar nu a reusit niciodata. Asta e...nu sunt o buna poeta si nici latina nu ma pasioneaza si asta a descoperit si el...

Era un om bun, cel putin cu mine asa era. Avea un suflet si o inima de aur ! Ajuta pe oricine avea nevoie, asta m-a facut sa il iubesc din ce in ce mai tare pe zi ce trecea facandu-ma sa imi dau seama ce important e sa fi bun, ca un inger printre muritori. Asa era el.
Pana intr-o zi... Ziua care mi-a marcat toata viata.

Eram intr-un club. Undeva pe la ora 1 dimineata. Mi-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva cu cineva si am acceptat sa vin cu el. Nici macar nu imi trecea prin minte ce se putea intampla...
Cand am intrat in club am observat ca el incerca sa se faca nevazut prin multime... probabil se gandea ca nu vreau sa vad...si chiar nu as fi vrut. Eu insa ma tineam dupa el ca un caine dupa stapan.
A ajuns in sfarsit undeva, intr-un loc mai retras unde erau mai multi tipi foarte musculosi si cu fete de criminali.
Primul meu instinct a fost sa fug dar nu am vrut sa il las singur cu matahalele astea, desi stiam ca nu as fi putut sa fac nimic daca s-ar fi intamplat ceva.

El statea in fata mea parca incercand sa ma apare de ceea ce urma sa se intampla.
S-au certat, s-au luat la bataie si in cele din urma...el...a fost impuscat. Stiu ca am inceput sa tip, sa plang dar ei m-au adormit si m-am trezit intr-o padure, o padure intunecata, singura, fara el, doar cu sunetele si fiarele noptii.
Nu stiu cum am reusit sa ajung acasa, probabil ca, cuiva i s-a facut mila de mine si m-a luat cu masina. Cert este ca atunci cand am ajuns am lesinat la usa iar apoi m-am trezit in pat, patul meu cald odinioara acum rece si gol.

Asta s-a intamplat. O poveste cu adevarat trista demna de un roman mi se pare, in care personajul principal este o fata, o fata pr***ta chinuita de gandul ca el, iubitul ei a murit si nici nu stie de ce...
Criminal nu cred ca ar fi putut fi, cu toata bunatatea lui, dar tot ce e posibil. Ce sa caute cu matahalele alea? Ce ar fi putut avea cu el?

Intrebari fara raspuns. Intrebari purtate de vant pana in adancurile intunecate ale lumii. Degeaba... degeaba ma mai chinui sa inteleg, imi fac si mai mult rau.
Viata mea s-a sfarsit o data cu el, chiar daca a fost mafiot, criminal, hot sau mai stiu eu ce chiar nu imi pasa. Ne-am iubit, si cu defecte, si cu calitati si nimeni nu o sa schimbe iubirea dintre noi.
O sa continui sa il iubesc si intr-o zi, ne vom revedea... Doar in acea zi voi zambi din nou...
Te iubesc si te voi iubi mereu, Sasuke...

Subiect: Re: Nitor in silentio Mar 02 Apr 2013, 18:25

Ce capitol trist

Imi place cum scri si imi place latina lough

Chiar daca am inceput-o doar anul acesta.
"Nitor in silentio"... Sunt pe aproape cu "Ma bazez pe tacere" ? Oricum e frumos ca Sasuke obisnuia sa vorbeasca in latina si o considera limba iubirii.
Chiar foarte frumos. A incercat si sa o invete sa scrie poezii well? awesome right?

Deja imi place prea mult.
Pai din cate spune despre el nu prea pare un mafiot, criminal, sau alte lucruri in felul asta. Daca a inscenat moartea lui doar pentru a o indeparta pe ea de el ? Poate avea motivele lui, sau poate vroia sa o protejeze pentru ca intrase in ceva serios.
Nah, ideile mele. Pai astept sa pui next-ul si te rog sa ma anunti si pe mine. Spor la scris. Jelly te pupa kiss

Subiect: Re: Nitor in silentio Mar 02 Apr 2013, 20:32

Buna !
Imi place foarte mult ficul tau!
Acest capitol a fost asa trist.
Bietul Sasuke si saraca Sakura !
Sasuke se va intoarce ?
Astept cu nerabdare continuarea.
Spor la scris !
Anunta-ma cand pui nextul, please !
Te kiss

dulce !

Subiect: Re: Nitor in silentio Mar 02 Apr 2013, 21:27

Jellyfish, ma bucur mult ca iti place fic-ul meu si ca sa iti raspund la ''intrebare''...'' Nitor in silentio'' inseamna ''Ma chinui in tacere'' (cel putin eu asa stiu).
Te pup ! :)

Subiect: Re: Nitor in silentio Mier 03 Apr 2013, 07:44

Opa...:> Un nou fic superb draga ! Un inceput promitator. Adooor cum scrii !
Sper sa aduci cat mai repede next-ul si sa ma anunti si pe mine pentru ca sunt chiar curioasa ce o sa se intample cu Sakura :(
Te-am pupat !

Subiect: Re: Nitor in silentio Lun 08 Apr 2013, 18:45

E un fic minunat draga si abia astept sa aduci nextul imi place foarte tare

Subiect: Re: Nitor in silentio Mier 10 Apr 2013, 15:32

Ce poveste draguta.
Sa ma anunti cand pui capitolele noi
Asa deci in primul rand te pricepi la descrieri destul de bine [ mai bine ca mine oricum].
In al doila rand imi place cum pui textul , pare mai putin de citit [ desi as vrea ca urmatorul capitol sa fie mai lung] , si atrage lumea.
In al treilea rand titlul atrage cititori pentru ca este in alta limba.
Eh superba poveste.
X.O.X.O

Fan-fic blocat din cauza inactivitatii. Ultimul post dateaza din 2 aprilie, noi aflandu-ne in 1 iulie.
Daca doresti sa il redeschizi, poti anunta un critic/moderator.