Vrei cateva... meditatii ?

Subiect: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 13:46

Capitolul 1

Priveam foaia incarcata de intrebari la care nu puteam raspunde, litere intortocheate si semne ilogice pe care nu le puteam descifra sau intelege. Cine ar putea, vreodata, sa inteleaga aceste lucruri nesemnficative, lipsite de orice forma de inteles, total imposibil de perceput pentru mintea mea umana, care nu era deloc concentrata la testul de matematica.
Scapand un oftat printre buzele ce mi le muscam tare, rupandu-mi pielea fina, crapandu-le de la atata stres, in incercarea mea de a gasi catusi de putina informatie in capul meu sec, imi ridic privirea asupra ceasului de pe peretele alb, imaculat, ce arata inca cinci minute disponibile pana la incheiera acestei ore pe care o urma din toata inima. De ce am ales acest profil stupid cu riscul de a ramane corijenta fix la materia de baza? Sunt un esec total cand este vorba de ratiune si perceperea unor lucruri ireale, incalcite si total lipsite de logica; matematica.

In incercarea disperata de a scrie, totusi, ceva, pentru a nu fi nevoita sa suport rusinea in fata profesorului, imi arunc un ochi pe lucrarea colegului din dreapta mea, ce era extrem de concentrat sa-si verifice creatia mazgalita pe hartie. Cum Dumnezeu a reusit sa termine testul asta? Nu era cea mai buna obtiune sa trag cu ochiul fix in lucrarea lui, dar totusi, preferam sa risc asta, decat sa risc repetarea clasei a 11-a. Imi arunc intentionat creionul pe jos, apoi, cu grija, ma aplec la dreapta, tragand cu ochiul in lucrarea lui, desi imi era imposibil sa vad ceva, distanta era prea mare; aproximativ douazeci de centimetrii. De ce nu se intampla un miracol pentru a se uni aceste doua banci?
Puteam sa-i soptesc lui, sa-mi spuna cate ceva, dar am preferat sa nu ma bag in seama cu acest arogant, pe care il dispretuiesc, mai era si un speciment mascul. Totusi, in acest moment, cat de mult as uri specia asta, as fi in stare sa-l scot si la o prajitura, doar pentru a-mi da cateva raspunsuri la testul asta nenorocit.

Totul era fara sens, il vad acei ochi negrii cum se incrunta, fiind gata sa ma ucida cu privirea lui, semn sa ma indepartez pentru a nu-i mai fura din oxigenul sau pretios, ce-i antreneaza mintea aia bonlava ce gaseste o rezolvare in aceste hieroglife, cifre si litere total amestecate, aplificate de tot felul de paranteze si linii. Cine, Doamne iarta-ma a inventat matematica?
Ma retrag in banca mea, speriata putin de reactia acelui specimen si simnt cum viata mea se sfarseste odata cu ultimele cinsprezece secunde din aceasta ora, ce a parut o eternitate si totusi, s-a terminat prea repede pentru a scrie ceva. Degeaba mai incerc sa stau cu foaia in mana, privind la aceste chestii inexplicabile, timpul de lucru s-a terminat si toata lumea lasa creioanele, pixurile, mama naibi stie cu ce au scris si cum au scris, jos.
Imediat ce lucrarea mea goala, total neatisa de pasta pixului cu care scriam, impecabila as putea spune, imi este luata de sub nas, lasandu-ma insfarsit sa trag o gura de aer. Imi scot o oglinda din geanta privindu-mi buzele ranite. Mi le privesc si, dand cu liba peste buza inferioara, umezind-o, incercand parca sa inchid rana, scot un icnet din cauza usturimii. Vai, Mare Buddha, poarca m-a muscat o vipera de buza! Nu pot arata in halul acesta, mi-ar strica toata imaginea mea impecabila, lipsita de imperfectiuni, desi, acum am o probleme chiar mare; buzele mele sfasiate din cauza stresului. Privind in continuare la dezastrul pe care l-am provocat, intind mana intr-un buzunar de la geanta, scotand un ruj rosu, sangeriu pe care il aplic, nelasand urme. Bineinteles la acest aspect eram impecabila.

- Domnisoara Haruno! Imi spune profesorul nervos, asteptand sa las oglinda si rujul pe banca. Cum Doamne iarta-ma ai putut sa lasi iar foaia goala? Mai vrei sa ai un trei? Iti voi chema pentru a mia oara mama la scoala daca nu incerci macar sa rezolvi un exercitiu amarat. Lasa naibii machiajele alea si fi atenta la ce explic eu aici. Dumnezeule, saraca femeie prin ce a trecut. Va inebuni de tot cu un copil ca tine, zau!
- Ma scuzati, domnule Uzumaki… ii spun eu cu o voce plictisita, lasandu-mi apoi toata greutatea corpului pe banca asta nenorocita din clasa. Evident profesorul isi da ochii peste cap, terorizandu-ma in continuare cu notele mele si interesul meu fata de materia lui stupida. Sa fim seriosi, ce om normal poate intelege chineza asta, materia asta ingrozitoare, oribila, dezgustatoare, ah la naiba! .

Il vad pe profesor iesind din clasa, ma ridic repede de pe acest scaun incomod, pe care am fost nevoita sa-mi petrec trei ore din zi, imi iau ghiozdanul in spate si ma indrept cu doua colege, prietenele mele cele mai bune, spre iesirea din liceu. Doar nu o sa stau la toate orele plictisitoare de astazi, este de-ajuns ca mi-am batut capul pentru a rezolva acea cacealma. Plus ca am destui bani pentru a iesi undeva, nu de geaba ma pricep sa o pacalesc pe mama, dar o merita, ea este cea care imi face capul patrat in fiecare zi cu invatatul si toate lucrurile astea inutile ce tin de scoala. M-am saturat, imi doresc ceva actiune, o aventura pe care sa n-o uit vreodata, ceva nebunesc al adolescentei mele complicate. Chiar imi doresc o astfel de experienta nebuna in care as putea risca ceva, bineinteles, la final as vrea sa fiu intreaga.

Mergeam cu ochii deschisi, ajungand pe undeva printr-un parc mai departe de liceu, nici eu nu stiu pe unde merg, dar ma indrumau prietenele mele, care aleragu repede spre niste bancute la umbra unor nuci batrani Era cald, fiind la inceputul lui Martie, asa ca-mi deschei cu grija nasturii de la geaca pentru a nu-mi rupe vreo unghie. Mergand tip til, ocolind fiecare crenguta si frunza si toate prostiile astea de la natura, ma asez si eu pe banca, scotand din ghiozdan o sticla de apa.

- De ce m-ati adus in padure? Ati inebunit fetelor, in loc sa mergem si noi la o cafenea... le spun eu sorbind din sticla cu apa ce era pe terminate, asteptand un raspuns logic pentru tampenia asta, nu-mi place deloc natura, prea multa mizerie. Le vad pe fete razand, tinandu-se de burta, dar ce era asa amuzant in intrebarea asta?
- In primul rand nu te-am adus in padure, ci in parc si in al doilea rand, Sakura, tie nu-ti place chiar nimic? Inafara de pantofi, chestii de firma, accesorii si deastea, nu faci nimic altceva. Imi spune Hinata, serioasa fiind de data asta. Dar ce ar vrea sa fac? Sa-mi petrec timpul prin parcuri, adunand castane si floricele pentru mama? Sa fim seriosi.
- Of, Mare Buddha, dar cu ce ai vrea sa-mi ocup tipul, fato? Este important sa-mi ingrijesc aspectul, nu crezi, Ino? O intreb pe blonda ce-mi copia obiceiul de a ma uita in oglinda, verificand in permanenta stratul de ruj.
- Este intr-adevar si asta important, Sakura dar... - ia o pauza sa-si scoata o sticla de suc din geanta - ai putea sa-ti faci si tu un iubit ca toate fetele din scoala, ce Dumnezeu? Treci odata la treaba, pune mana pe unul, sa sti ca nu ai de ce sa te temi, m-am saturat de conceptiile tale prostesti. " Mie nu-mi place rasa masculina " bla, bla... - ma ingana aceasta netinand cont, parca, ca ma aflu fix aici.
- Sti foarte bine ca mi-e frica de ei, si de faptul sa nu fiu ranita, nu vreau sa am de aface cu vreunul, vreodata. Le spun, lasandu-ma apoi pe banca, privind spre cer, gandindu-ma oare ce vreau eu de la viata. De fapt stiu ce vreau: sa traiesc periculos, sa am parte de actiune, dar cum voi face ca asta sa devina realitate? Totusi, renunt la ideea cu iubitul, pentru ca un iubit ar fi mai fioros decat caderea de pe o stanca. Tragand cu ochiul la prietenele mele, observ cum se stramba la mine, razand si incercand in continuare sa-mi spuna cum as putea sa-mi traiesc viata, dar in acest moment sunt prea concentrata la cer, incercand sa gasesc un raspuns in existenta mea.

Sper ca v-a placut, astept sa vad ce parere aveti. " hug "

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 14:20

Hey.
Am venit si eu pe aici fiindca m-a atras titlul . In primul rand vreau sa-ti zic ca ma enerveaza rau Sakura . Este bine ca o fata sa aiba grija de aspectul ei , dar sa nu fie obsedata de asta . Ma enerveaza destul persoanele astea care inafara de machiaj nu stiu nimic .
In fine , mi-a placut foarte mult deci astept nextul .
Sa ma anunti .

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 15:04

Buna, buna. M-a atras titlul, este foarte interesant si neobisnuit. Imi place ideea si presupun ca cel de langa Sakura era Sasuke, sper doar ca Sasuke sa nu-i dea meditatii Sakurei, nici ca ar merita. Chiar ca Sakura ete obsedata de machiaj, pantofi si chestii. Nici mie nu-mi plac persoanele astea. Ce pot spune, frumos inceputul, insa ai grija la greselile de tastare si de gramatica. Astea fiind spune, iti urez mult noroc si spor la scris. Daca poti, te rog, sa ma anunti de next. kiss

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 15:47

Genial. Iceputul ficului acesta este genial, si am incredere in tine ca ne vei uimii in continuare. Ador creatiile tale.
Cat despre Sakura este o fitoasa razgaiata, dar presupun ca va aparea acel cineva care o va schimba ingrijorat

Spor la scris. Pupici kiss

. Anunta-ma cand pui next! ;;)

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 18:48

Vino cu nextuuuuuuuu!E super ficul tau!Anunta-ma cand pui urmatorul capitol:X:X

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Mier 03 Apr 2013, 19:04

Hey , hey . Ma bucur ca ai adus si un fic aici si sa sti ca imi palce mult si vreau enxt-ul mai repede . Pe mine ma intrigat titlul si a intreb cum va decurge treaba mai departe si sper ca e un fic sasusaku

*

*:*

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Joi 04 Apr 2013, 15:29

Este foarte frumos...cand aduci next ma anunti si pe mine??
Oricum imi place cum ii striga Sakura pe baieti: "rasa masculina"... o sa o folosesc si eu!
Nu prea imi convine ideea ca Sakura ar fii interesata doar de chestii de firma etc. Dar in fine, e ficul tau, nu al meu!
Ideea e originala, pana acum am vazut ficuri cand Sasuke ii cere Sakurei meditatii sau chestii d'astea.
Sper sa aduci cat de repede poti next!
Ja ne ! a hug

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Joi 04 Apr 2013, 20:20

Pentru inceput mi se pare interesant ficul tau. Chiar ai reusit sa ma atragi destul de mult. Daca ai putea te rog sa ma anunti cand pui next-ul ar fi minunat. Succes in continuare! Te pup kiss

Papa

Subiect: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 13:42

Capitolul 2

Din perspectiva Sakurei

Mergeam pe aleea întunecată spre casă, lăsând vântul ce adia uşor să se joace în parul meu rozaliu, şuviţele făcând un mic dans. Capul îmi exploda de durere, stomacul avertizâdu-mă că am băut prea mult. Îmi ridicam privirea către peisajul sumbru, încercând să fiu atentă la drum, dar totul era neclar, parcă un reflector mă orbea. Dacă nu cheltuiam toţi banii pe care mi i-a dat mama, risipindu-i pe ţigări şi băutură, reuşeam să iau un taxi care să mă conducă acasă. Regret că am acceptat oferta lui Ino, de a merge la ea acasă pentru a ne distra ca fetele. Poate, nici ele nu realizează că am dspărut de la mica noastră petrecere, fiind probabil, încă în stare de ebrietate. Uram faptul că băusem atât de mult şi îmi venea să mă opresc la orice copac ce-mi venea în drum. Mi-am ridicat mâna stângă în dreptul feţei pentru a vedea ce oră arăta ceasul, dar era în zadar,imaginea era neclară. Dumnezeule, niciodată nu mă aflasem într-o astfel de situaţie, riscând să mă prabuşesc în orice moment într-un tufiş.

În timp ce blestemam acea zi nenorocită, luându-mă la ceartă cu toate lucrurile din jurul meu, încercând parcă să-mi fac dreptate, într-un mod sau altul, gândindu-mă că poate cineva mă asculta, am observat un fel de lumină ce stralucea, extrem de orbitoare, cum se apropia sprinten. Era imposibil de perceput claritatea acelei imagini, mai ales seninătatea cu care vedeam eu lucrurile. Încercând, totuşi, să desluşesc misterul ce se năzări in faţa mea, am simţit cum sunt asaltată de acea forţă, îmbrâncindu-mă cât colo.
Am încercat să mă ridic, dar corpul mă durea îngrozitor în urma acelui impact. Am rămas pe asfalt, la umbra unor cireşi, ce-şi împraştiau florile in adierea vântului de primăvară. Nu mă puteam bucura de peisaj, din cauza gândurilor ce erau amestecate în mintea mea în timp ce mă straduiam să găsesc o explicaţie. De ce naiba îmi tremura tot corpul? De frică, de umire, naiba să mă ia, dacă îmi înţelegeam sentimentele în starea aceea. Eram o alcoolică, ce zăcea în mijlocul drumului, lipsită de putere.

Am încercat totuşi, cu ultima fărâmă de putere să mă ridic pentru a ajunge acasă, dar neputând singură, am fost ajutată de o persoană. Nu puteam să mă ţin pe picioare, aşa că, s-a aşezat lângă mine, eu fiind sprijinită de acel cireş.
Îmi ţineam capul în palme, rugându-mă la zei să fie cineva cunoscut, poate o prietenă şi să fiu în siguranţă. Îmi era frică să deschid ochii şi să-i văd privirea. Cine ştie ce alcoolic sau bădăran se afla lângă mine. Dumnezeule, mă împuşcam dacă avea să aparţină rasei masculine.
Am înghiţit în sec, gândindu-mă ca oricum aveam să sfârşesc dacă era un mitocan, sperând măcar la o ultimă privire asupra peisajelor din jur. Mi-am ridicat privirea lăsându-mi la iveală ochii verzi, ce se scăldau în lacrimi. Când am văzut persoana ce-mi stătea în faţă, am facut ochii mari, exprimându-mi uimirea, lacrimile continuând să curga pe chip.
- Îmi pare rău pentru asta, eşti în regulă? – mi-a spus, întinzând mina, pentru a-mi şterge lacrimile, dar i-am respins-o, dând-o la oparte cu palma, lipindu-mă de acel cireş, mai să intru de tot în el. – Dumnezeule, cum de ai ajus în acestă stare, copilă…?
- P-p-pleacă de lângă mine! – i-am spus, ţipând, luând un băţ în mână, îndreptându-l spre acel mitocan. De ce naiba nu pleca odată? - Eşti un membru al rasei masculine, nu te epropia de mine, cu mâinile tale murdare!
- Te deranjeză aşa mult, faptul că nu sunt fată? – mi-a spus, apropiindu-se şi mai mult de mine, tăindu-mi respiraţia.

Ochii lui au facut contact cu ai mei, venea tot mai aproape, îi simţeam respiraţia. Îl priveam în acei ochi negri, atât de întunecaţi, ponegriţi precum cărbunii. Erau ca o gaură neagră, un abis, un tărâm necunoscut mie, ceva absolute mirific. Parcă mă topeam privindu-i, dorindu-mi să explorez acel necunoscut, acea magie nemaîntâlnită. Chiar şi în starea în care mă aflam, puteam să-i analizez privirea. Scuturându-mi apoi capul, am relizat ca era totuşi, un bărbat, Dumnezeule! Dacă mă gândeam mai bine, era aceeşi personă ce m-a privit atât de rece la testul de matematică, procându-mi fiori. Ce mama naibi căuta pe străzi la ora asta târzie? Nu trebuia să fie acasă?

- Având în vedere ca te-am lovit, nu te pot lăsa în mijlocul drumului, în starea asta, eşti total înconştientă. Doamne fereşte-mă, ce face băutura din om, cu cine dracu te-ai îmbătat? Înţeleg că petreci cu baieţii dar…
- În primul rand – l-am oprit nervoasă fiind de spusele lui – nu sunt inconştientă, doar am băut prea mult şi îmi este rău. În al doilea rand, nu petrec cu băieţii, nu m-am apropiat niciodată de vreunul, urăsc rasa masculină! Deci, pleacă de aici si lasă-mă că mă descurc eu.
- Bine atunci, te las aici! Mi-a spus, în timp ce se distanţa de locul în care mă aflam, eu încercând să ma ridic de pe asfalt, alunecînd din prima încercare.
- Stai! - Am strigat dupa el ca să se întoarcă, apoi strâmbăndu-mă, urându-mi incapacitatea de a ma ridica. - Poţi să mă duci acasă, doar tu eşti cel care m-a doborât, bădăranule!

L-am privit cum s-a întors, apoi m-a luat de o mână pentru a mă ajuta, dar mă tot feream. Îmi era prea frică să mă apropii de un astfel de specimen, inima începea să-mi bată cu putere, emoţiile zdruncinăndu-se înăuntrul meu. Eram prea emoţionată în preajma unui bărbat, eram prea speriată de ei. Chiar dacă nu am vrut să-l ascult si ţipam la el să-mi dea drumul, m-a făcut să accept într-un final ajutorul lui. M-a luat în spatele lui, eu lăsându-mi măinile libere pe pieptul lui. Nu îmi venea să cred că mă aflam într-o astfel de situaţie, dar trebuia să ajung acasă într-un fel, trebuia să mulţumesc că nu am fost prinsă şi violată. Atunci, cred că mă omoram direct. Îmi las capul pe unul din umerii săi şi ochii întredeschişi. Ce bine era să te care cineva până acasă, deşi, uram faptul că era un baiat.

- De ce tremuri, stai relaxată, nu vrei? N-am să te mânânc… încă – mi-a spus chicotind, eu înecăndu-mă aproape, auzind asta –
- Ce-ar fi să nu mai pălăvrăgeşti atât de mult şi să-ţi vezi de drum? Nu sunt obligată să vorbesc cu tine, membru al rasei masculine.
Chicotea în timp ce mergea mai departe. Nu întelegeam de ce râdea, nu era absolut nimic amuzant în ceea ce spuneam. Chiar dacă eram colegi de clasă, tot un străin era pentru mine. Totuşi era ciudat. Dacă nu mă înşela memoria, obişnuia să poarte ochelari şi să se îmbrace ca un tocilar ce era. Înafară de cărţi nu ştia nimic, apoi aparea în faţa mea fara ochelari, îmbracat de firmă. Îmi placeau atât de mult hainele, încât voiam sa-l întreb de unde le-a furat, trebuiau să fie scumpe, ce naiba! Nici eu nu cred că-mi permiteam astfel de lucruri.
- În ce parte o luăm acum? Sunt trei drumuri… of, prea multe străzi întortochiate, fira-ţi palatul al naibi, Sakura?
Mi-a reţinut şi numele? Nu prea eram strigată la catalog, speram doar sa nu-i bocesc numele.
- De ce naiba mă ăntrebi pe mine? Habar nu am în ce direcţie trebuie să mergem, S-sasu… Sasuke?
- Doamne iartă-ma, nici nu eşti în stare să-ţi aminteşti unde stai? Cred că-mi pui nervii la încercare. Mda, ai nimerit numele, spre suprinderea mea, deşi, te-aş sfătui să nu-l foloseşti sau să-l uiţi. Nu are rost să-ţi încarci memoria cu imaginea mea de astă seară.
- Hm, de parcă aş vrea să-mi aduc aminte de tine, si de faptul ca am acceptat sa mă ating de tine, Doamne iartă-mă chiar mi-am pierdut mintile.

Nu mai spunea nimc, dar suprinzător, ştia drumul spre casa mea şi da, la naiba, avea dreptate, doar făceam pe îngânfata şi nu voiam să-i spun unde stăteam, preferam să-l văd cum se chinuie să găsească drumul. Dar oare de ce? Tot ce voiam era să scap mai repede de el, dar credeam că-i voi da o lecţie din cauză că m-a lovit.
Doar câţiva paşi ne despărţteau de casa mea şi, deja o vedeam pe mama ieşind din pragul uşi, uitându-se disperată după mine. Mă gândeam nonstop, cum naiba am ajuns aşa repede şi cum de mi-a gasit locuinta. Era extrem de departe de oraş, fiind la fel de mare ca un palat. Chiar eram o răsfăţată, dar îmi doream să stau mai mult la aer.

- Dumnezeule, măi fată, unde naibi ţi-a stat mintea aia seacă? – m-a întrebat mama, făcându-mi semn că este ora trei dimineaţa, eu fiind cocoţată în spatele lui Sasuke. Mă simţeam prea rău pentru a mai spune ceva. Îmi era împosibil să mă mişc, aşa că l-am lasat pe brunet să mă urce scările după ce a salutat-o pe mama politicos. M-a întins pe canapeaua roşie din living, apoi a luat loc împreună cu mama pe canapeaua pe care mă aflam. Cât tupeu putea să aibă? Mai intra şi în casa mea. Nu-mi venea să cred că un băiat a intrat in casa aia, cred că era prima oară în şaptesprezece ani. Şi mama era uimită, având în vedere frica mea pentru acea specie dezgustătoare. În ciuda fricii mele, era mama acolo şi mă simţeam în siguranţă, dar de ce tocmai el era pe stradă la ora aia? Nu puteam să uit felul cum am fost privită în timpul testului, mai aveam puţin şi înghiţeam lucrarea aia.

- Şi cum vă spuneam, doamnă… - eram prea ameţită să mai aud ceva din conversaţia celor doi, dar ceva mi-a atras atenţia - … tocmai pentru că sunteţi un medic extreme de bun, aş avea nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru mama mea săraca, este aşa de bonlavaă încăt… - a oftat punîndu-şi capul în palme, mama consolându-l părnteşte, încurajândul, fiind de acord să-l ajute.
- Doar nu ai de gând să-l ajuţi nu-i aşa? Izbucnesc eu, mirată cu gura în pământ.
- Dar draga mea, mama lui este grav bonlavă, trebuie să mă duc să văd despre ce este vorba, doar că nu astăzi, poate mâine. Mi-a spus mirată de reacţia mea. Adevărul e că nu m-am împotrivit niciodată când a fost vorba de salvarea unui om, dar acum era vorba de însăşi dracul în persoana, Sasuke Usui.
- Dar mamă, este un…un specimen care nu are sâni sau păr lung, este un băiat! Nu este de ajuns că mi-am petrecut zece min… - m-am oprit din cază că-mi era rau şi-mi venea să vars, aşa că mi-am pus mâna la gură –
- Nu crezi că exagerezi un pic? M-a întrebat domnul Usui, radicand o sprânceană. M-am incruntat la el, scoţându-i limba, aşteptând să plece mai repede. În momentul în care a terminat conversaţia cu mama, s-a hotărât repede să plece, eu sărind aproape în sus de bucurie, dar fiind mama mea l-a mai oprit pentru o tâmpenie în pragul uşii.
- Astăzi am primit un telefon de la dirigintele vostru, tinere Usui şi am aflat că ai rezultate exceţionale la învăţătură, mai că întreci profesorul. Având în vedere că fata mea este cu capul în nori, a lăsat iar foaia goală. Aş putea să te rog să o meditezi şi pe ea o perioadă?
În momentul acela m-am chinuit să ajung la uşă, ţinându-mă de obiectele din casă şi mi-am făcut loc între ei doi, ţipând în gura mare să termine cu tâmpeniile. Nu puteam să-mi petrec timpul cu Usui, mi-ar fi sucit mintile. Îmi era silă să-l ating pe Sasuke, dar palma mea a făcut contact cu spatele lui, împingându-l afară pe uşă. Evident, nu m-a lăsat să fac ce vreau şi mi-a dat mâna la oparte.
- Va trebui să refuz doamnă, îmi pare rău dar am prea multe probleme pentru a mă ocupa de… fiica dumneavoastră.

Sasuke a plecat, eu strigând după el că mi-a facut un bine, dar mama m-a luat de un braţ, aproape că mi l-a rupt la împactul când m-a trântit pe canapea. Era într-adevăr nervoasă, parcă fioerbea. Privirea ei mai avea puţin si mă omora. Am primit numeroase serii de morală despre ce nu-i convenea la persoana mea, dar am sfârşit adormind pe canapea, lăsând-o pe mama să vorbească singură. Dacă accepăta vreunul din ei ceva, îi omoram. Nu vroiam ca mama să se ocupe de femeia ce i-a dat viaţă lui Sasuke şi nici nu vroiam sa primesc meditaţii de la Sasuke, cine ştie prin ce locuri ajungeam…

Mă bucur mult că v-a plăcut capitolul anterior. Sper să vă placă şi acesta. Vă pup * hug*

PS: am văzut multe ficuri în care autorul vă dă libertatea să puneţi întrebări personajelor, deci m-am gândit să fac şi eu asta. Dacă aveţi plăcerea să puneţi întrebări personajleo, nu ezitaţi. *kiss*

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 14:34

Hey , in primul rand mersi de anunt .
Doamne , in ce stare jalnica se poate afla Sakura in acest moment . Asa ii trebuie !.
Ma enerveaza comportamentul ei fata de baieti . Dumnezeule da este pe invers de ii plac fetele ? .
In fine , imi place tare mult si astept nextul . Sa ma anunti .

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 15:05

Atât, atât de frumos. dap !

Să îi fie ruşine Sakurei! Ruşine...
Abia aştept continuarea. Te rog frumos să mă anunţi kiss

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 17:00

Doamnee... eram in sufragerie cu mama si citeam capitolul. La faza cu "un specimen care nu are sâni sau păr lung, este un băiat!" mai aveam putin si cadeam de pe canapea. Ma chinuiam sa nu rad. Ma tineam de gura si mama se uita la mine ca mata-n calendar pentru ca eram rosie de la ras.
In fine, nu imi vine sa cred. Doamne...e adevarata faza cu " Fetele mai de mult gateam ca mama, iar acum beau ca tata". Nu-mi vine sa cred! Cum iti permiti Sakura!!! Nu fii pufi ca te umfli si n-ai bani sa te dezumfli!
Este foarte original! Imi place foarte mult. Merci ca m-ai anuntat si sper sa nu te opresti!
Ja ne! a hug

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 21:00

Buna, merci de anunţ.
Bravo, îmi place acest capitol, estetica este mult mai bună; totuşi îţi dau un sfat: înainte să postezi captiolul nu uita să îl corectezi, căci am văzut câteva greşeli - într-adevăr minore - în capitol. Acum, să trecem la fic:
Îmi place mult. A fost grozav acest capitol, nu mă aşteptam la aşa ceva, nemaipomenit. Şi totuşi, îmi pun aceeaşi întrebare ca şi Sakura: Ce căuta "domnul Usui" la ora aceea, pe stradă, mai că îmbrăcat în haine de firmă? Ciudat. Totuşi, Sakura cam exagerează cu specia aia a ei masculină, adică totuşi... e doar un băiat, Dumnezeule. (D)

Abia aştept să ne aduci următorul capitol, nu uita să mă anunţi. kiss

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 21:45

Hei...pot spune ca imi place ficul, cu o singura observatie...
Pe Sasuke il cheama Sasuke Uchiha, nu Usui...Sau poate n-am inteles eu bine?
Anunta-ma la next!!!!
Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!!

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Sam 06 Apr 2013, 23:15

Un capitol exceptional la fel ca si celelalte! Sakura e foarte incapatanata si imi place asta :))! Ei bine, multumesc pentru ca m-ai anuntat ca ai pus acest capitol, iar daca ai putea te rog sa ma anunti si la urmatorul ar fi minunat. Succes in continuare! Te pup kiss

Papa

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Dum 07 Apr 2013, 12:08

hey dulceata mica.imi place mult acest fic,de aceea vreau anunt cand urci next-ul.da?Akatsuki_lavy ti kiss

si te

calduros.

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Dum 07 Apr 2013, 12:46

Mi se pare super fain ficul. Imi place ca ai facut-o pe Sakura fitoasa si Sasuke the good guy. Abia astept sa vad ce se intampla. Anunta-ma te rog cand pui next.

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Joi 11 Apr 2013, 16:44

Buna

Pentru inceput , ficul tau este o creatie unica , o idee nemaiintalnita . dap !

De aceea il ador . in love

Ma amuzat faza cind Sakura la stigat pe Sasuke spunandui ,, Miai facut un bine''
A fost demential lough

Ma bucur ca lai inceput , si te rog sa-l duci pana la capat .
Chiar merita citit .
Imi place felul in care scri , e foarte frumos . ;;)

Sa postezi capitolul repejor , si sa ma anunti si pe mine . kiss

Subiect: Re: Vrei cateva... meditatii ? Vin 19 Apr 2013, 21:58

FanFic Blocat la cererea autoarei.

FanFic redeschis.
Spor la scris. a hug

Hey " happy 2 " . Deeci, m-am hotarat sa redeschid acest fic, ma scuzati daca v-am suparat pentru ca l-am inchis, dar nu mai aveam deloc timp pentru el. Nu o sa-l mai blochez, never. Si iata ca vin cu capitolul 3, care sper din suflet sa va placa. Va pup si va las acum sa cititi " kiss "

Capitolul 3

Din perspectiva Sakurei

Ma trezesc alene de pe canapeaua rosie din piele, cu o durere groaznica de cap. Ma ridic in doua picioare, dar sunt prea ametita ca sa-mi mentin achilibrul, asa ca ma trantesc din nou pe canapea. Capul imi pocneste, de parca o cometa ar fi creat o gaura in creierul meu, provocandu-mi o asemenea durere. Cred ca asa imi trebuie daca am baut prea mult si am facut combinatii nepotrivite, proasta miscare. Incerc sa-mi tin ochii bulbucati deschisi si imi fac vant cu o mana pentru a-mi reveni din molesire. Presupunand ca acum pot sa ma ridic de pe canapea, imi iau curaj si imi fac drum spre bucatarie, frecandu-ma la ochi, cascand si tipand dupa mama mea pentru a-mi da o pastila de cap. O mai strig de cateva ori, dar nu raspunde si astfel, tip dupa servitoare sa-mi aduca niste pastile, iar acestea vin imediat sa ma ajute la nevoie. Dar ce o fi cu mama mea?

Le intreb pe femeile din casa unde ar putea sa umble mama, dar nici una nu poate sa-mi dea un raspuns. Patetic. Ocupa spatiul asta degeaba si nu fac nimic cand ar trebui sa fie cu ochii pe tot ceea ce misca. Acum ma gandesc cum naiba sa dau de ea, totusi ma ingrijoreaza destul de tare sa plece asa fara sa anunte si, culmea, sa nu o vada nimeni cand pleaca. Dar ce naiba, s-a strecurat azi-noapte din casa sau a renuntat la medicina si se angajeaza la politite sa spioneze? Tipic. Ma enerveaza la culme faptul ca nu stiu unde e si ratacesc ca o nebuna prin casa asta imensa ca sa o caut si sa o strig. Fara speranta. Femeia nu este de gasit. Totusi, in momentul in care ajung la bucatarie si iau loc pentru a lua micul de jun, imi aduc aminte de discutia ce a avut loc aseara in casa asta, cu individul ce mi-a incalcat teritoriul si anume, domnul Sasuke Usui. Chh, ce nume oribil, mai bine si l-ar schimba, "Usui", total aiurea. Spunea ceva de mama lui bolnava si... stai! Mama lui bolnava. I-a cerut ajutorul mamei mele pentru asta si acum daca stau sa ma gandesc cat de grabita poate fi mama mea cand un om sufera, este de inteles faptul ca aplecat fara urma, asa ca ma mai linistesc un pic si ma duc sa fac un dus, ma imbrac, le spun servitoarelor astora sa ma incalte cu pantofii mei cei inalti, imi iau geanta si ma urc in masina soferului meu pentru a merge la liceu si, la naiba cu scoala! Prostul de Uzumaki va tipa iar la mine pentru ca nu mi-am facut tema, dar cui ii pasa? Mi-a fost rau. Numai de matematica nu mai aveam timp.

Tot drumul nu m-am gandit la altceva, decat la noua colectie de primavara-vara a marelui Itachi Shinji. Creatorul meu preferat de haine si pantofi, dar sunt atat de scumpe incat, chiar si mie imi este imposibil sa-mi permit toata colectia odata si sunt al naibi de invidioasa pe Usui, naiba sa-l ia! Cum a putut sa aiba acele haine din colectia creatorului meu preferat, ieri seara? Ce Dumnezeu? Chiar si acea bratara, Doamne... sunt atat de invidioasa incat as putea sa-i fur hainele si sa ma imbrac eu cu ele, doar pentru ca e creatia lui Itachi Shinji. Este modelul meu in materie de look, haine... pff, as vrea sa-l intalnesc candva. Dar acum nu mai imi permit sa ma gandesc la asta pentru ca ajung intr-un final la scoala, cobor din masina si pasesc in curtea scolii, unde, aparent nu se afla nici un elev. Ciudat. Grabesc pasul, fiindu-mi putin teama de faptul ca nu este nimeni in jur, urc scarile si ajung pe holurile liceului unde rasuflu usurata. Toata lumea tipa si se agita ca de obicei inainte de prima ora. Ma duc aproape impinsa de la spate spre dulapul meu sa-mi iau niste carti pentru ora de matematica, la naiba cu tine Uzumaki, profesor nebun!

Cand ajung in dreptul dulapului meu, la cativa metri departare de mine se afla acel tocilar idiot ca intodeauna, scotand cat mai multe carti din dulapul sau, care aproape crapa la cate manuale de tocilari erau indesate in el. Ce o face omul asta in timpul liber? Dar daca stau sa ma gandesc, oare de ce imi pasa? Sakura, tie nu-ti pasa de baieti, ai uitat? imi spun eu in gand. Ei doar se apropie de prada pana ajung sa o devoreze total, sa nu mai ramana nimic, nici macar suflet. Cum gasesc o portita deschisa spre inima unei femei, intra imediat invadand teritoriu, mai apoi distrugandu-l complet, iar la final totul are sa se termine cu lacrimi, suspine si multa durere. Da, asta este rasa masculina. Niste animale salbatice care te ranesc fara pic de mila, lipsite de orice forma de tandrete si delicatete, niste badarani! Dar in ciuda fricii mele, gandidu-ma inca la asa zisa disparitie a mamei, imi fac curaj, inghitind in gol si ma apropi de el, masurandu-l din cap pana in picioare.

Doamne, acea pereche de pantaloni cu patratele urmati de bretele ma face sa vars, iar camasa asta verzuie pe care o poarta la fel. Pur si simplu este praf in materie de moda. Nici o bratara, nici un lant, nimic. Total diferit de domnul Usui, cel de aseara. Urc mai mult cu privirea si ajung in dreptul fetei lui. Un par ciufulit, rebel, negru ca smoala, niste ochelari patrati care ii acopera toata fata si acceasi expresie tampita pe fata ca intotdeauna. Nici macar un strop de parfum, sifonat total. Totusi, vazandu-l ca ma priveste insistent si oarecum uimit la felul cum am inceput sa ma holbez la el, tranteste cu putere usa dulapului si ma intreaba pe un tot ridicat ce vreau, eu dandu-ma doi pasi in spate. Mi-e cam frica sa vorbesc cu el si, mai ales sa ma apropii, dar trebuie sa o fac pentru mama, dar inainte de toate ceva ma macina pe dinauntru.

- U-u-usui! ii spun cu un glas timid, vocea incepand sa-mi tremure, ce naiba am? Amm... de ce ieri seara erai pe strada la ora aceea tarzie si imbracat in haine de firma, culmea cele mai scumpe posibile, si la scoala vi imbracat ca un idiot?
Na c-am spus-o... acum fie ce o fi. Inchid aproape de tot ochii si astept un raspuns.
- Ai inebunit? Cand am fost eu pe strada ieri imbracat in haine de firma? Cred ca ma confunzi, fato. Eu nu te-as conduce in viata mea acasa.
- Dar, adica m-ai condus acasa si erai imbracat in haine de firma! Ba chiar m-ai carat in spate si...

Pot sa jur ca asta s-a intamplat. Nu sunt nebuna. De ce neaga totul? E imposibil sa uite asa ceva. Observ ca nu imi spune nimic, se intoarce cu spatele si pleaca si astfel reuseste sa ma enerveze. Chiar daca apartine rasei masculine, eu nu accept sa mi se intoarca spatele! masculin, feminin, poate sa fie si neutru, dar nu imi intoarce spatele fara nici o explicatie. Mai este vorba si de mama dupa curiozitatile mele legate de persoana si aspectul lui. Doamne, nu pot sa cred ca fac asta dar merg la el si il trag de o breteaua de la pantaloni, dar din greseala trag prea tare si o rup, si astfel se intoarce, eu ramanand cu breteaua in mana.

- Ce naiba faci, vrei sa ma dezbraci acum? Chiar esti nebuna!
- Asculta aici, ii spun eu rosie in obraji din cauza ca am facut un astfel de lucru si i-am rupt breteaua, mai ca lesin din cauza rusinii. In primul rand, da-ti tampenia asta de ochelari jos - ii spun aruncandu-i ochelarii pe jos, acesta ramanand umit dar tot odata nepasator. Chiar nici o reactie? Doar i-am aruncat ochelarii - si in al doilea rand, nu te mai preface, nu ma pacalesti. Nu eram atat de ametita azi-noapte incat sa nu stiu ce s-a intamplat. Unde naiba e mama? Stiu ca tu ai vorbit cu ea, iar ea nu a disparut niciodata de acasa asa.

Sunt foarte serioasa de data aceasta si m-am saturat ca papitoiul din fata mea sa faca pe prostul si sa se comporte de parca nu ar sti nimic. Ma incrunt, incrucisandu-mi bratele la piept, batand dintr-un picior foarte rapid in semn ca imi pierd rabdarea. Il atintesc cu privirea si ma uit direct in ochii lui negri, atat de seducatori, de abisali, enervant de negrii, enervant de stralucitori. Aceasta atitudine reprezinta o mare realizare pentru mine, niciodata nu am fost in stare sa vorbesc cu vreun baiat din liceu, si mai ales sa fiu in stare sa ma tin pe picioare asa cum o fac acum, dar este vorba de mama mea si stiu ca el stie ceva. Vazand ca nu are incotro si ca am sa-l cicalesc la cap pana o sa recunoasca ce a facut aseara, observ ca incepe sa renunte. Ofteaza, lasand privirea sa-i alunece pe podea ca si cand cineva ar fi aflat un secret al naibi de important. De ce se ascunde? De ce nu vine in felul in care l-am vazut eu si la scoala? Multe intrebari fara raspuns, dar acum ma amultumesc doar cu cateva raspunsuri.

- Asa e. Te-am dus aseara acasa. Cat despre infatisare, nu este treaba ta copilo!
- Dar nu sunt o copila! Daca eu sunt copila tu ce naiba esti, membru al rasei masculine?
- Tsk. Esti enervanta, zau. Ce-i cu tine de imi pui atatea intrebari deodata? Aseara nici nu vroiai sa te apropii de mine si erai sigura ca ai sa sfarsesti intr-un tufis de pe marginea strazi, si acum, dintr-o data, vi la mine. Parca ti-am spus sa-mi uiti aspectul de ieri seara, tu chiar nu bagi la cap nimic?
- Unde e mama?! Tip eu cat pot de tare la el, mai apoi inghitind in sec si fiind putin speriata de privirea lui. Se incrunta si este nervos si, la naiba, nu vreau sa-l supar, chiar deloc.
- Mama ta... ei bine....

- Copii! Copii! se face auzita vocea domnului Uzumaki pe holul liceului si il vad alergand cu putere spre noi, elevii, cu o expresie foarte ciudata pe fata, frica, ingrijorare as putea spune. Intr-un final se opreste in jurul nostru cu inca trei profesori care au venit in compania sa, sprijinindu-se pe genunchi si rasufla usurat, apoi ia o gura mare de aer si isi indreapta coloana. Asteapa sa se adune cat mai multe clase pana sa ne dea vestea pe care vrea sa ne-o comunice. Toti elevii intreaba agitati, speriati de reactia profesorului Uzumaki, ce s-a intamplat, la fel de agitati ca valurile marii in timpul unei furtuni monstroase, o frica mare care ar putea sa te traga tot mai mult spre miezul ei pana te ingite de tot si nu mai ai scapare, cam asta se citeste pe fetele lor de copii creduli si naivi.

- Nu o sa va vina sa credeti, dar, adica noi prima oara nu am vrut sa va spunem, dar intr-un final am decis ca trebuie, deoarece sunteti in siguranta noastra si tebuie sa cunoasteti pericolul ca sa va feriti de el, Leon, adu' casetele acealea si laptopul sa le aratam inregistrarea si copiilor.
Ce pericol? Ce casete? Ce mama naibi se intampla aici? Il vad si pe domnul Leon, profesorul de geografie, cum se grabeste cu casetele si laptopul, diferite CD-uri si mai multe lucruri ce sunt necesare. Ajunge in dreptul nostru, pune laptopul pe o banca de pe hol adusa de colegi la cererea domnului Uzumaki, apoi baga incarcatorul la laptop si un CD.
- Dupa cum vedeti, va vom arata un mic anunt de la stiri din dimineata aceasta. Cum voi, elevii, nu urmariti stirile, nu aveti cum sa stiti de aceasta nenorocire. Se pare ca doamna Lora, pshihologul scolii, a disparut fara urma si suntem foarte ingrijorati, iar cand am vazut in aceasta dimineata la televizor ceea ce va vom arata, ne ingrijoram si mai tare pentru siguranta noastra, priviti!

Toti suntem atenti la laptop si asteptam cu sufletul la gura si ochii mari sa vizionam micul clipulet de groaza. Doamne, nu pot sa cred ca o femeie atat de desteapta ca doamna Lora a disparut fara urma. Tocmai ea. Chiar nu a fost in stare sa faca nimic daca a fost atacata? Ma intreb. Incep sa devin foarte atenta cand clipuletul porneste si ascult absolut totul cu foarte mare atentie.

" Bunaziuna tuturor. Se pare ca in aceasta dimineata incepem cu vesti foarte proaste, un fenoment foarte necunoscut tulbura linistea scolilor, spitalelor, centrelor cu un nivel de inteligenta foarte mare. Echipa noastra a descoperit ca un anumit clan, cum i s-ar spune, rapesc oamenii de stiinta, arheologi si multe alte persoane cu un nivel de inteligenta foarte ridicat, care au un grad superior in materie de studii. Cine sunt acestia? Echipa a descoperit ca este vorba de un clan numit " Uchiha " responsabil pentru disparitia acestor persoane. De ce rapesc persoanele inteligente si ce vor sa faca cu acestea mai exact? Nu avem absolut nici o idee. Inca nu s-au aflat identitatile celor din clanul Uchiha, dar cam atat au putut auzi cativa membri din echipa noastra cand au spionat la locul faptei. Din pacate au fost ucisi de catre acest clan, probabil, pentru a sterge dovezile, dar spre norocul nostru, casetele cu aceasta inregistrare a fost gasite la locul faptei. Doar atat am putut sa aflam. Daca observati pe cineva si vi se pare ciudat sau suspect, nu ezitati sa cereti ajutorul, sa sunati la politie si sa va feriti, mai ales voi liceeni! Iar acum trecem la alte... "

Ce vrea sa insemne asta? Parca nu mai am aer si inima imi sta pe loc. Nici nu mai pot sa clipesc la cat de umita sunt. Oameni inteligenti... si mama este doctor chirurg! Inima incepe sa-mi bata ca o nebuna vrand sa iasa din lacasul sau, respir din ce in ce mai accelerat si raman totusi fara aer. Ochii incep sa mi se umezeasca iar pupilele sa se dilateze. Privesc in gol. Este imposibil ca mama sa fie si ea rapita de acest clan. Mainile incep sa imi tremure, aproape tot coprul imi vibreaza de frica. Ma simt de parca o lance mi-ar fi strapuns inima indurerata, de parca aceste cuvinte pe care tocmai le-am auzit mi-au ranit timpanele, declansand o explozie in capul meu. Vreau sa gandesc ca nu este asa, dar nu pot. Mi-e frica, chiar imi este frica, nu pentru mine, eu nu sunt inteligenta, ci pentru mama. Daca ea nu este eu... stai. S-sasuke. Voia sa-mi spuna unde este mama, unde s-a dus? Imi intorc privirea in drepata mea si il vad cum se indeparteaza spre iesirea din liceu, dar nu va scapa pana nu imi spune unde este mama. Cu ultima farama de putere ma trezesc la realitate si hotarasc sa il urmaresc ca sa aflu ce are de gand desi, imi este al dracului de frica sa urmaresc un membru al rasei masculine, Sasuke Usui.

Hey .
Deci capitolul asta a fost atat de misterios si chiar mai lasat putin in ceata . Nu imi vine sa cred !!! . Sasuke este un membru al clanului "Uchiha " si rapese oameni inteligenti . Hmm.... deci de aceea Sasuke se imbraca ca un smecher noaptea , iar ziua ca un tocilar invizibil . Sunt de acord cu Sakura ca numele 'Usui " chiar este nume urat si nu ii se potriveste .

Sa ma anunti la next !

dulciiiiiiiiiiiiiii ce as putea sa mai zic acum ? iti zic eu ca NIMIC.doar atat.TE ASTEPT CU NEXT-UL FOARTE REPEDEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE.caci mor din cauza asteptarii.pupu dulce.Akatsuki_lavy

O.o Huh??? -.-
Sasuke e un Uchiha!!! Deci mama lui nu era bolnava, a ademenit-o pe mama Sakurei cu asta!
Sunt ceva de genu'... procesez... procesez...99%... ERROR!
M-ai lasat lata cu acest capitol si merci ca ai redeschis ficul!
Te kiss

!
Cu drag, Ada! a hug

Ficul tau mi se pare din ce in ce mai interesant cu fiecare capitol pe care il citest. Spor la scris astept cu nerabdare nextul. Daca ai putea sa ma anunti cand pui urmatorul capitol ar fi minunat.
P.S. Poti trece pe la ficul meu din semnatura si sa iti dai cu parerea:P
kiss

dayanacrazy