~E simplu sa fi om, zici tu? E simplu sa ai o zgarda prinsa de gat si sa te zbati intr-o cusca patata cu un suspin al fricii? Hmm...poate ca ai dreptate, dar cand destinul iti musca realitatea ce te faci? Precum un scorpion cu ochii rosii de turbare, asa ma voi strecura si eu in sufletul tau injectandu-l cu veninul pasiunii. Nu va fi aceasta o moarte rece dar totusi pasionala?~

        - Tu spui ca nu imi vezi ochii de machiaj, dar eu nu ti-am vazut fata niciodata. Exista frizeri, inca o multime. Daca nu ai bani te-as putea ajuta eu. Sa-kun, nu pot intelege cum il suporti! Razgaiatul Sabrinei imi inunda urechile pana la timpan. Ma ridic alene de pe canapeaua ponosita din sala principala si inaintez spre cei doi. Eram plictisita si totusi ma amuza sa o enervez pe blondina aceasta.
        - Uite ce e Sabrina, stiu ca nu ne placi, dar daca te mai legi de vreun prieten de al meu sti ce urmeaza. Ia fa-te tu utila si cauta-ti de lucru in alta parte. Sabrina era destul de frumoasa dar foarte scunda pentru varsta ei. Avea parul matasos, blond, ingrijit si o privire ce agita orice barbat. Pacat ca orgoliul ei e mai mare decat ea. Se intoarse pe varfuri si ingana un "hmpf". Hehh, ce o sa ma fac acum?
        - Totusi, Caesar ea are dreptate. Adica, nici chiar eu nu ti-am vazut fata niciodata si ne cunoastem de trei ani, poate si mai bine. Caesar incepu sa murmure ca nu ii place lumina soarelui dar daca insist o sa se tunda. Caesar este prietenul meu cel mai bun. Este cu un cap si ceva mai inalt ca mine, slab dar totusi puternic. Parul sau e lung pana la jumatatea spatelui iar bretonul ii acopera ochii pana la mijlocul nasului. Uneori ma ingrijorez ca nu cumva sa ii afecteze vederea.
        Il iau de mana si intram in baie, iau o foarfeca de pe etajera lunga si incep sa fac o inovatie. El imi tot amintea sa nu ii tai mult din lungime iar eu chicoteam. La sfarsit am dat de inevitabil. Ochii lui erau mari si negrii, mai negrii decat parul si cu gene lungi.
        -Ai o fata foarte frumoasa, nu stiu de ce ai ascuns-o atatia ani. Abia astept sa vad fata Sabrinei.

        ~Tu esti sunetul iar eu vorbele. Precum frumoasa si bestia, asa ne jucam si noi rolul vietii.~

        Conacul Lilian de Caius este al profesorului Caius Antone, un batranel de 73 de ani care si-a petrecut viata ajutand copii care nu mai au sperante la o viata frumoasa. Eu, Cassandra d` Lumierre, Cassa pe scurt, sunt aici de la 13 ani. Parintii mei nu mai invingeau cu mine, mereu faceam necazuri vecinilor, distrugeam orice prindeam in mana si eram ucigasa. Cand aveam 5 ani stiu ca am omorat o pisica cu o bricheta. Amintirea aia inca imi strica noaptea visele. In prezent am 16 ani, sunt roscata cu parul mereu impletit. Am o statura normala pentru un baiat in crestere si putin prea inalta pentru o fata de 16 ani. Am 1,78 si sunt destul de slaba si fara forme. De aceea toata lumea, cu exceptia lui Caesar, crede ca sunt baiat. Toti ma cunosc ca si Cassa, nu Cassandra. E destul de ciudat dar m-am obijnuit. Este oricum un avantaj pentru mine, ve-ti intelege mai tarziu. Si cum spuneam, in acest conac exista doua clase de oameni, aristocratii si mercenarii. Aristocratii sunt de obicei elevii si profesorii care vin aici pentru scoala particulara a profesorului Caius, ceilalti, adica noi, mercenarii suntem cei culesi de pe strazi si cei care lucreaza unde apuca. La inceputurile sederii mele aici erau 2 aristocrati si 10 mercenari care acum au rang de profesori.
        Stau de mult timp aici dar am un numar mic de prieteni. Caesar, gemenele Michellia si Lorela, doua blonde mai scunde dar foarte dulci si prietenoase, au fost aduse aici din cauza parintilor lor care le chinuiau si le faceau lucruri oribile. Acum un an a venit aicci si Claus, un baiat de 19 ani, inalt cu parul argintiu si foarte amuzant. A ajuns aici fiindca fostul sa tata vitreg il punea sa fure si sa omoare tot ce prindea in cale. Eu sunt mezina grupului meu, gemenele au 17 ani, Caesar aproape 18 iar Claus 19.

~Chiar daca noaptea e pe incepute noi continuam sa dansam. Luminile palpaie iar licaritul se stinge.~

Sper ca va placut, pozele le pun data viitoare. Cu drag Myiu ^_^...:))

Bună ! Îţi sunt mare fană, serios, scrii chiar foarte bine. Îmi place, mereu ideile tale sunt excelente, titlurile te atrag ca un magnet. Şi ideea asta este tot briliantă, genială, toate cuvintele de laudă. Mă întreb însă, cum poţi omorî o pisică cu o brichetă, o arzi până moare ? Sadică fata... Mă întreb, cine va fi mercenarul aici ? Sau titlul este doar figurat ? Acum mai vedem, aştept capitolul următor, spor la scris şi multă inspiraţie !

Inainte de a incepe te rog sa pui asta https://www.youtube.com/watch?v=aHjpOzsQ9YI multumesc :x.


       Ma indrept spre sala de curs urmata insistent de Thomas, unul dintre aristocrati. Inalt, bine facut, mereu cochet si blond, acestea sunt lucrurile ce il definesc pe Thomas Caprici. Pe langa ceilalti aristocrati el are ceva in plus in personalitatea sa, e de o suta de ori mai enervant decat Sabrina si Aiami. Ma apresc din mers intorcandu-mi capul silentios in spate. El era la mai putin de jumatate de metru fata de mine. Un ranjet scurt ii aparu in coltul gurii, facandu-ma sa ma infior pana in maduva oaselor. Il intreb cu o voce scazuta ce vrea, acesta ranjind iarasi. Imi apuca parul meu lung si roscat tragand de el ca de un ham pentru cai. Incep sa marai acesta slabind stransoarea. Ii atintesc privirea. Ochii sai erau ca un abis plin de mister, plini de ura si totusi culoarea lor era fermecatoare. Isi drese glasul si murmura incet aproape de urechea mea:
       - Nu o lua personal Cassa, temperamentul tau sau cum sa spun mai bine, faptul ca mereu esti cu nasul pe sus desi esti un simplu mercenar ma irita. Sclipirea din ochii lui nu inceta nici macar o clipa, ma simteam prinsa ca un iepure la vanatoare.
       - Nu sti nimic si nici nu vei sti vreodata. Nu ti-am cerut parerea si in plus, ai dreptate. Vezi sa nu iei ceva de la un simplu mercenar, poate am purici. Ti-as sugera, nu, iti spun ultima data, ia-ti mainile de pe mine!
       In clipa urmatoare un fior de caldura imi strabatu intreg corpul si se pare ajunse si la el. Isi retrase mana rapid parca arsa si se uita crucis la mine. Imi pun coada inapoi pe umar si imi continui drumul spre clasa. Lisa, o alta mercenara destul de cunoscuta mie a vazut intreaga secventa dar nu s-a stinchisit sa ma ajute. Urasc oamenii pentru frica lor de pericol, pentru ca, pana la urma oricum murim, mai conteaza cum o facem?

       ~Umbra unui arbore imi tine umbra corpului inflacarat~

       Dupa cursurile obisnuite o iau pe o alee din curte. Era pavata cu pietre mari destul de neplacute la atingere. Soarele nu iesea de dupa norii albi, vantul adie incet, copacii se scuturau intr-un vals pe muzica pasarilor micute de pe crengile lor. Era un tablou atat de viu, atat de pur si fara cusur si totusi, priveam spre cer si apoi spre parul meu. Rosu precum sangele care acum se scurge dintr-o victima, asa se asemanau si suvitele care imi strabateau umarul dezgolit. Imi intorc iarasi capul spre tabloul facut de natura si imaginea unei scene patate cu sange imi brazda mintea. Era terifianta dar in acelasi timp atat de...frumoasa. Eram singura pe alee desi auzeam voci, pasi, suspine sau stigate. Capul meu era o sala unde opera isi desfasura magia.
        Ma trezesc din magie si aud de data asta pasi, pasi adevarati. Privvesc in toate partile iar de dupa copacii infloriti rasari Claus in costumul sau traditional. Eram linistita, chiar bucuroasa ca era el, nu as fi suportat sa vad alt aristocrat si totusi visele mele niciodata nu se implinesc. De dupa alt copac isi facu aparitia si Constantina, o aristocrata care mereu se pune in treaba cu toata lumea. Nu o plac dar nu pot spune ca o displac cu totul. O agreez mai ales din cauza ca in ultimul timp si-a bagat veninul in Claus. Mereu chicotea, isi dadea parul pe spate si zambea cu privirea. Ma bucur ca sunt vazuta ca un baiat, nu as fi suportat sa port uniformele acelea ponosite si lungi pana in podea si totusi, tanjeam dupa admiratia cuiva. Ma gandesc uneori, cum as fi vazuta daca as divulga acest secret.
       Nu mai zabovesc mult pe loc si o iau la goana sub privirile multor tineri mercenari dar si a Sabrinei. Rasul ei era atat de dezgustator, atat de fals, dar ea era mereu placuta de toti. Imi cobor capul si alerg mai departe. Cad la pamant in impactul cu o persoana care avea un aer cunoscut. Imi ridic capul si da, era Caesar. Acesta se uita mirat la mine, cu o farama de mila probabil. Nu mai imi las inima sa fie torturata si las firisoarele mici sa cada din colturile ochilor. Caesar se ambala nestiind ce sa faca dar i-am usurat eu situatia. L-am luat in brate si am inceput sa nascocesc tot felul de sunete. Acesta imi ridica privirea si zise:
       - Ti-am spus de o mie de ori, daca ai vreo durere care te apasa nu o lasa sa te curme pana nu mai poti trai, vin-o la mine si o vom rezolva impreuna. Sa fiu siner, asta e prima data cand te vad ca plangi asa ca trebuie sa fie ceva destul de grav. Haide spune-mi.
       L-am luat de mana si l-am dus la locul meu de odihna. Un foisor destul de bine ascuns intre salcile mari si batrane. Ne asezam pe iarba inca umeda si imi las sentimentele sa curga.
       - Caesar, simt ca nu mai pot! Imi pare rau ca te pun sa ti toate aceste secrete ale mele dar daca nu ai fi tu nu stiu ce as face. Mereu ma intreb de ce m-am nascut cu puterea asta! Puterea asta imi macina sufletul, simt ca o sa mor curand.. Caesar te implor ajuta-ma! Plangeam in sughituri, ma inecam in propriile lacrimi, capul imi bubuia sub atata stres. Nu imi puteam intelege soarta, era atat de cruda. Totul in jurul meu e alb negru si simt cum negrul domina din ce in ce mai mult teritoriu. Caesar imi lua mana intr-a lui si o saruta pret de cateva clipe. Atingerea lui era atat de linistitoare si de calda, precum un ceai fierbinte in mijlocul iernii. Ma ia in brate si imi sopteste ca nu e vina mea si ca el va fi mereu aici, pentru mine. Imi ridic capul spre cer si simt cum ameteala ma cuprinde, adorm simtind briza pe umar si parul dansand in aerul cald.

Hei hei aceasta este partea a II a din primul capitol, urmatorul va fi capitolul II. Sper ca va placut si daca doriti lasa-ti un comentariu. ^_^ @///@ Bye bye!

Vai imi pare rau pentru aceasta pauza uriasa :D dar sa incepem https://www.youtube.com/watch?v=xMoCbXIDJ7k


        ~Este natural sa iti fie teama de mine, nu sunt ceea ce par~
Vantul adie usor printre copacii infrunziti. Pasarile ciripeau iar soarele era dupa nori. Eu stateam linistita la geamul din camera mea, asteptand inevitabilul sa apara. Camera mea era incapatoare dar nu ca cea a aristocratilor. Era vopsita in rosu deschis si podeaua din lemn vechi era inca buna. Covorul era lung fara model de culoarea cerului iarna. Aveam o baie mica cu o vana din marmura destul de impunatoare. Oglinda din baie era pana la pamant. Aveam un pat de doua personae cu lenjerie neagra, doua noptiere pe care stateau neatinse un morman de carti, o lampa de citit, niste pixuri si o minge de cristal purtatoare de noroc. Langa fereastra care ocupa jumatate dintr-un perete se afla o masa de birou veche, antica chiar de culoarea stejarului. Scaunul era tot de lemn dar mai simplu cu un spatar mare. Aveam un dulap chiar langa usa de la intrare la fel de vechi precum masa de birou de culoare asemanatoare. Peretii erau impanziti de postere cu trupe favorite si o poza mare cu familia mea.
       Nu am vorbit cu ei de anul trecut, ma suna doar de ziua mea care...era azi. Da astazi se implinesc 17 ani de cand m-am nascut eu, o fiinta a intunericului. De data aceasta telefonul nu mai suna ca in fiecare an la ora 10:00, presimteam ceva rau. Un fior imi acaparase intreg corpul, ochii mei se mareau iar culoarea parului meu se schimba. Si iarasi o luam de la inceput ca in fiecare an. O bataie in usa imi atrase atentia, ma uit prin vizor si vad ca e Casesar. Intredeschid usa si il smulg din hol. Inchid din nou usa iar linistea puse stapanire. Se uita la mine ca de obicei, era obisnuit el fiind singurul care m-a vazut asa vreodata. Inima mea dadea rateuri sufocandu-ma incet. Cad in genunchi acesta uitandu-se lung la mine dar fara pic de mila. Imi placea ca nu ma compatimea, nu se uita de sus la mine, la o fiinta ca mine care merita sa moara in intunericul noptii.
       Se apleca la mine punandu-si mainile pe umerii mei. Transformarea nu se opri, parul meu se decolora din ce in ce mai tare iar ochii mei devenau rosii ca sangele cald. Imi ridica fata cu doua degete si imi zise cu glas calm „potoleste-te”. In clipa urmatoare corpul meu se schimba inapoi la forma sa normala iar durerea disparu. Cad cu fata pe genunchii lui si respir zgomotos, el jucandu-se cu parul meu pentru a ma linisti.
       Dupa cateva minute ma ridic in forta si ii multumesc pentru ajutor acesta dand din cap. Iesim amandoi pe usa si ne indreptam cu pasi rapizi spre clasa cand dintr-o data dau cu nasul de ce credeam eu ca e inevitabil. Parintii mei impreuna cu sora mea mai mica erau in pragul usii principale uitandu-se cu mila in directia mea. Il privesc nesigura pe tanarul de langa mine acesta facandu-mi semn sa merg la ei. Incet si cu pasi silentiosi ma indrept spre cei care odata locuiau cu mine si ma certau zi de zi pentru greselile mele.
       -Domnule si doamna Li`Anee, Katteria, a trecut ceva timp. Intonatia mea era mai eleganta ca oricand. Pentru mine ei acum erau doar niste straini.
       -Da, ai dreptate in privinta asta Cassandra, zise tata cu o tonalitate macabra dar in acelasi timp aroganta. Sora mea mai mica Katteria era inalta pentru varsta ei. Avea parul blond stralucitor si ochii verzi precum iarba proaspat cosita. Rochita ei era lunga pana la genunchi, rosie ca lichidul vital ce curge in corpul ei firav. O priveam in ochii mari si asteptam sa zica „nu te-ai schimbat onee-chan” dar m-a impresionat zicand:
       -Tu corupi oamenii Cassandra. Ochii tai nu s-au schimbat dar privirea lor a ramas la fel...rece, plina de ura, ucigasa. Din cauza ta mama si tata plang si acum, esti un esec! Vocea ei era calma, robotica chiar. Da avea dreptate, eu corup oamenii, ii transform in jucarii apoi le dau foc. Din aceasta cauza ziua mea de nastere e cea mai detestata zi aici in conac. Imi intorc spatele si imi continui drumul spre sala de curs zicand linistit „Vizita voastra a fost de bun augur dar cam neasteptata. V-as ruga sa plecati cat timp sunt calma. La multi ani mama, tata, Katte, azi e ziua in care vietile voastre se vor schimba radical”. Imi intorc capul cu un ranjet plin de dezgust acestia marindu-si privirile.
       -Sa nici nu incerci sa te apropii de noi Cassandra! Diavol impielitat ce esti! Ai fost de mica un nimic, o greseala a societatii! Vocea mamei mele era ridicata, un strigat. Nu m-am putut abtine, rasul meu infricosator a dat pe afara. Cei din prag au ramas stupefiati. Imi intor iarasi corpul spre ei cu un zambet mare pe fata. „Este natural sa iti fie teama de mine, nu sunt ceea ce par, si totusi am iesit din acelasi sange ca voi. Poate de aceea timpul vostru s-a sfarsit si al meu inca continua.” Le-am imprimat asta in minte facandu-i sa tremure pana ce unul cate unul au cazut in genunchi. Pasii mei se indreptau spre ei silentiosi, eleganti. Mi-am scos briceagul din buzunar taindu-mi niste suvite de par. Ei au ramas paralizati.
       -Ce ne-ai facut? Nu pot sa ma misc. TU! M-am aplecat cu cutitul in mana spre mama, i-am luat chipul in palmele mele si am facut o taietura mica pe obraz. Am introdus firul meu de par in rana si am cusut suprafata. Am ridicat paralizia si cu ultimele cuvinte am spus „din sangele tau am iesit eu, iar acum din parul meu se va naste sfarsitul tau”. Mama incepu sa tremure, corpul ei respingea otrava mea. Incepu sa urle de durere si cazu in genunchi. Corpul ei se smucea si cu un ultim oftat isi dadu duhul. L-am luat pe Caesar care nu schita nici o emotie si ne-am continuat drumul.

Mersi mult Choco nimeni nu mi-a mai spus astfel de cuvinte pana acum :))) chiar apreciez si chiar daca doar tu imi lasi comm eu o sa continui ficul :) xD

Choco :) : Ma bucur ca iti vei continua lucrarea. Mi-ar parea rau sa il vad pe la ficuri blocate si sa stii ca eu o sa refuz sa fac asta, de-mi vei cere.

https://www.youtube.com/watch?v=iCo1rKua9e4 -piesa capitolului


       Noaptea se asternea incet peste oras, facand zgomote linistitoare. Cassa era in camera ei, se pregatea psihologic pentru ce avea sa vina. Acum cateva zile isi ucise mama, mai tarziu domnul Caius o instiinta ca va face parte din clanul oaselor si ca va lucra sub acoperire la un caz. Ceea ce o nelinistea nu era noul ei coleg de munca, nici faptul ca domnul Caius stia despre mama ei, despre puterile ei si despre tot ce era ea, o nelinistea ideea de a fi tratata ca o fata pentru prima data. Acum facea santuri in camera de la atata mers, era ingandurata si totusi multumita de noul ei rang in Casa. Un ciocanit surd apoi o usa se deschise, era Caesar.
       - Seful m-a trimis cu noile haine. Mi-a spus sa ai grija cum iti faci intrarea maine. Vocea tanarului era calma ca intodeauna, dar ceva era diferit. In privirea lui se citea o teama, teama ca nu va mai petrece atata timp cu ea il ingrozea. Cassa observa acest lucru, ii lua hainele din mana si il prinse de umar incet. Zambetul ei firav ii aparu pe chip iar tanarul isi domoli demonii interiori. Pentru el ea era sora pe care nu a avut-o si singura lui familie. O iubea nespus si ii dorea doar binele. Ii ura noapte buna si succes inchizand usa in urma lui.
       Tanara observa noua ei tinuta: o rochie pana la genunchi de culoare neagra cu guler si cu maneci lungi, o pelerina cu gluga si niste cizmulite scurte. Era prima oara cand purta rochie, era speriata.
       Ziua urmatoare, in jurul orei 10:13, pe colidorul lung se asternu o prezenta dominanta. O tanara inalta, subtirica, imbracata elegant si cu parul roscat lung desprins isi etala gratia printre privirile intrebatoare. Nu zambea dar nici nu era imbufnata, era doar calma. Ajunse la o usa enorma din lemn de stejar si ciocni increzatoare. O voce putin ragusita ii cerea sa intre. Aceasta isi facu curaj si intra in sala uriasa plina de banci care acum erau goale. O doamna, in jurul varstei de 47 de ani, bruneta, scunda si putin plinuta era la catedra. La fereastra din capat mai era o persoana, un baiat. Era intors cu spatele, foarte inalt, blond cu parul putin lung pe partea dreapta, imbracat intr-o pelerina neagra, pantaloni tot negri stramti si bocanci.
       - Bine ai venit! Tu trebuie sa fi Cassandra nu-i asa? Zambetul ii aparu brunetei pe fata, iar ochii ei arginti dansau in lumina diminetii.
       Roscata a dat aprobator din cap. Grimasa ei era neschimbata. Blondul isi intoarse corpul sa isi cunoasca noul partener si ramase surprins cand a dat de un chip foarte cunoscut. Se apropie, bocancii facand galagie pe podeaua bine lustruita de marmura. Abia atunci tanara si-a dat seama cine era el.

       Am intrat in camera mare unde o bruneta imi zambea plina de incredere. La fereastra din capat am zarit o prezenta masculina. Chiar si de la spate era extrem de cunoscut. Bruneta m-a intrebat ceva la care am dat din cap. Blondul s-a intors si atunci am stiut cine era. Era chiar aristocratul Thomas. Am incercat sa nu imi ies din fire. Thomas, cel care mereu ma tortura era noul meu coleg, permanent. Ma analiza din cap pana in picioare de mai multe ori, oare stia cine sunt?
       - Mai ai cumva vreun frate? Intrebarea lui m-a topit. Ce era de facut? Daca ziceam da atunci ar fi crezut ca sunt sora lui Cassa, daca ziceam nu atunci poate imi descoperea identitatea. Profesorul a zis ca noul coleg poate sa afle despre mine, ideea e ca noi avem un caz mai ciudat care implica puterile mele la maxim.
       - N-n-u nu am. Eram nelinistita si ma balbaiam. Sclipirea din ochii lui m-a avertizat, stia.

       Bruneta a continuat sa ne prezinte misiunea „Alleza”, in ultimul timp o multime de tineri din tara au disparutapoi le-au fost gasite corpurile fara zgarieturi, fara vanatai dar totusi moarte. Mereu pe corpul victimei era scris cu sange pe frunte Alleza. Politia a incecat sa caute suspecti dar nu au gasit nimic. Aici aparem noi, Clubul Oaselor, o grupa de mercenari care sunt pusi sa rezolve treburile murdare.
       Dupa ce am iesit cu Thomas din camera am mers pana afara apoi el a ramas in urma. Am continuat sa merg pana cand cineva m-a prins de par si m-a tras cu putere, era blondul.
       - Sa dau cu piciorul in balta si sa ma inec daca as fi avut habar ca esti fata, Cassa. Esti o actrita patimasa. Se apropie incet de urechea mea in timp ce slabea stransoarea. Ce-o sa ne mai distram noi. Eram furioasa, extrem de furioasa. Simteam cum corpul meu se trezeste si cum iau foc. Ca si ultima data mana lui Thomas ardea dar de data aceasta doar a ras. Apoi am simtit o durere enorma la nivelul intregului corp. Caldura mea se potolea, dar durea incredibil.
       - Cassa, nu esti singura cu puteri, spre deosebire de mine tu esti doar un novice. Cred ca ai nevoie de niste lectii de buna purtare, pentru inceput nu incerca sa opui rezistenta unui senior ca mine, e zadarnic. Si totusi, esti destul de aratoasa cand esti fata draga Cassandra. Imi saruta gatul trimitandu-mi fiori reci ca gheata. Tremuram si nu doar de frig...frica. In ce m-am bagat?
Am scapat din stransoarea lui si am inceput sa fug spre iesirea din curte, in urma domnea rasul lui nebun. Cine era tipul asta?
       Eram pe o strada necunoscuta si alergam in continuare. Durerea inca opunea rezistenta incercarilor mele de a o diminua. M-am impiedicat si am cazut, corpul meu alunecand pe asfaltul plin de cioburi si pietre. Din buza, frunte si obraji cadeau mici siroaie rosii. Am incercat sa ma ridic dar eram blocata si incet privirea mi se intuneca. Am simtit cum sunt luata pe sus in timp ce pe fundal se auzea un ras masculin fermecator.

       Caldura razelor de soare dansau pe chipul meu julit, plin de cicatricii. Ochii mei se deschideau putin si iarasai se inchideau, nu suportau o lumina asa de puternica. Totusi cu chiu cu vai s-au deschis complet si au vazut un tavan alb imaculat. Era in camera ei...sau nu? Incerca sa se ridice in sezut dar coorpul ei ardea de durere. Renunta si cazu inapoi cu capul pe perna moale. Respiratia ei era grea, aproape un geamat. Usa se deschise incet, un scartait de podea apoi o inchizatura. Nu isi mai putea deschide ochii, nu inca. Simti cum cineva se aseza langa ea si cum ii lua parul in maini. Atunci ochii ei se deschisera brusc si in fata lor era un tanar. Era ceva diferit cu el, nu semana cu un om, poate cu un zeu. Avea ochii rosii cu urme de verde in ei, abisali, hipnotici, mari cu gene negre lungi. Nasul era mic, buzele tot mici dar atat de senzuale. Parul ii ocupa o portiune de fata si intreg spatele, era rosu ca al ei, rosu sangeriu, demonic. Dupa cum parea era inalt, nu foarte musculos dar nici slab. Purta o bluza cu doi nasturi descheiati neagra, blugi tot negri si tenisi. Culoarea pielii lui nu era nici alba dar nici bronzata, era frumos. Ea ramase cu gura cascata in timp ce zambetul lui se asternu pe fata sa. Acum radea dulce si inocent cu gura pana la urechi. Se orpi si ii lua parul iarasi in mana sarutandu-l incet, apasat.
       - Domnita mea, buna dimineata. Sper ca somnul a fost dulce. Ea dadu incet din cap inca cu gura cascata. El observa si isi duse mana incet si elegant la ea la barbie inchizand-o. Probabil te intrebi cine sunt, ei bine nu iti voi raspunde, nu inca. Oricum, acum trebuie sa ma retrag dar ne vom revedea, domnita mea. Termina propozitia si se apleca spre ea. Ii saruta fruntea pentru o secunda apoi iesi din camera.

       Am ramas incremenita dar nu pentru mult timp. M-am dat jos din pat si am alergat in urma lui. Am iesit din camera si ma aflam pe holul lung al unui spital. Langa usa statea Caesar ingandurat, apoi observa ca m-am trezi si tresari.
       - Hei ar trebui sa stai in pat nu sa bantui usile, zise el pe un ton rugator, ingrijorat. Ai noroc ca te-am gasit si te-am adus aici altfel...Mi-am scuturat capul si mi-am amintit de roscatul de dinainte. L-am intrebat pe bunul meu prieten incotro s-a dus acesta privindu-ma suspicios. Imi zise ca nu a fost nimeni inafara de el in camera si in concluzie nu avea cine sa iasa. Eram buimaca, teifiata. Voiam raspunsuri dar eram prea obosita. M-am intors in pat si am adormit intr-o fractiune de secunda.

Hei hei, am adus next-ul, probabil are cateva greseli, imi pare rau de ele ^///^, sper sa va placa!

Buna, buna. :) Iti multumesc ca m-ai anuntat, chiar aveam nevoie de ceva sadic, romantic, o combinatie perfecta intre acestea doua. O sa incep prin a-ti spune ca ai avut cateva greselute, patru virgule lipsa si vreo doua in plus, daca le-am numarat bine. De asemenea, am vazut ca treci de la o perspectiva la alta. Personal, nu ma deranjeaza atat de tare, dar ar fi de preferatsa te limitezi la o perspectiva per capitol, mai ales daca treci de la persoana a treia la persoana intai - din nou, lucru nu tocmai indicat. In rest, nimic de comentat. M-ai fascinat ca intotdeauna si tin sa iti spun ca sunt exptre de curioasa cum vor decurge lucrurile. Vreau neaparat sa aflu cat mai multe, deci iti urez spor la scris si multe idei.

P.S.: imaginea de la semnatura ta e geniala. <3

Mersi mult Coco pentru tot, stiu ca acest capitol l`am facut praf prin modul in care l`am scris dar ma bucur ca ti`a placut si asa :)). O sa te anunt si data viitoare promit XD ! :x

Vaai! Stii cat imi place? Nu, n-ai idee!Ideea ta e asa frumoasa, mistica, dulce, romantica...so(gooo). Avand in vedere ca nu prea am venit de cateva luni pe la forumul asta, mi-a facut o placere deosebita sa vad ficul tau. M-a atras si felul cum scrii, dar si personalitatea personajelor. Daca intalnesti astfel de persoane in viata reala, te rog din suflet sa ma anunti.Ar fi o risipa sa nu-i cunosc. Revenind, iubesc ideea. Totul se incurca, si ma intreb ce este Cassa? Mai sunt si altii ca ea? Cate intrebari am de pus, nici nu stii. Te astept cu nextul, spor la scris si la idei!

O sa-mi ramana in cap toata ziua identitatea roscatului acela....

Naty~

Hei am adus si eu nextul. E cam scurt, sa presupunem ca e un bonus. :))) Sper sa va placa! >:D<

        ~Intr-o camera cu usi blocate, geamuri acoperite dormea o tanara. Parul ei sangeriu forma o plapuma lunga si moale pe trupul unui tanar in jurul varstei de 20 de ani. Acesta ii respira pe ceafa fetei, capul ei fiind pe pieptul sau gol. Aceasta se trezi suspinand de oboseala. Sunetul respiratiei tanarului era ca o orchestra pentru ea, l-ar fi ascultat pana dupa moarte. Ea chicoti scurt zambind larg. Era in extaz prin simpla lui prezenta acolo, langa ea.
       - Ar trebui sa te opresti din aceste vizite nocturne si totusi nu te pot lasa sa pleci, e prea cald si comod. Glasul tinerei fete era o soapta dulce in timp ce a lui era un tunet indepartat. „Nici nu aveam intentia de a parasi acest loc, locul unde suspinul tau e vesnic glas al inimii mele. Ea chicoti scurt apoi adormi.~
       Cassandra statea pe o canapea lunga, in stanga statea Thomas. Linsitea moarta era ca un baros pentru ea. Prin simpla prezenta chinuitoare a blondului inima tinerei pulsa. Sangele ii navalea in obrajii care capatau o culoare rosiatica. Vazand cum o afecteaza se simti bine, mandru, se trase mai aproape de ea si o incolti la capatul canapelei. El radea in timp ce ii desfacea incet parul prins in coc. Ea nu indrazni sa zica, sa priveasca sau sa miste macar pentru o secunda. Parul lung ii aluneca incet pe spate, izbindu-se ca un cutit.
       O injosea chiar daca nu mai era nimeni in camera. Isi facu un strop de curaj si ii lua mana fina intra ei. Se uita la degetele perfecte, lungi care se odihneau acum in poala ei. Tanarul o prinse din obisnuinta de par, de data asta nu o trase. Ii lua o suvita sarutand-o. Acest gest o facu pe Cassandra sa tremure. Avea amintiri vagi, dar nu le putea aduce complet la iveala. Pe fundal se auzea o piesa cunoscuta. Era lenta, linistitoare. Apoi din gura tanarului iesira doua cuvinte magice „domnita mea”. Asta o trezi la realitate.
       Se ridica ametita, incerca sa calce dar cazu la pamant. Cuvintele acelea magice erau otrava sufletului ei. Intr-o fractiune de secunda era in spatele cuiva, nu indraznea sa deschida ochii. Frica, nu, curiozitate interzisa. Asta era. Totusi se incumeta sa ii deschida cand trupul ei statea pe o suprafata moale. Un pat! Nu era nimeni in camera, doar umbre surde, mute, nemiscate si misterioase. Usa se deschise iarasi. Simtea un deja-vu. A mai fost in camera asta, a mai vazut odata tavanul asta, a mai simtit patul acesta cu cuverturi ca de pene. A mai simtit parfumul imbietor si a mai vazut fata aceasta perfecta de barbat, care, cumva semana cu ea. Varianta ei masculina, mai in varsta.
       - Se pare ca eu sunt cel care nu se poate desprinde de frumustea ta, domnita. Ar trebui sa ne oprim din aceste intalniri. Ar putea sa ne faca rau viitorului. Nu te teme, vei primi raspunsuri, dar, nu acum. E tarziu, imi voi lua adio de la splendoarea ta si de data aceasta. Imi pare rau sa te las in ceata, dar trebuie. Ma voi intoarce curand.
       Se apropie de ea, acelasi sarut dulce pe frunte. Aceleasi buze catifelate precum aripile unui inger.

Buna, buna. Am vazut ca ai postat un nou capitol, deci am decis sa vad si eu despre ce-i vorba. Prima chestie pe care ti-o voi spune e ca este prea scurt conform cu Regulamentul, deci fii mai atenta pe viitor. In rest ce pot spune, m-ai lasat si pe mine putin in ceata, la fel ca si pe Cassandra. Astept cu nerabdare un capitol care sa ma lamureasca in privinta catorva lucruri si sunt curioasa cum vei contura aceasta idee si in continuare. Te pup. :*

Mersi de comm Choco :)
Din cate stiam eu ficurile trebuiau sa aiba mai mult de 20 de randuri :-? din cate am numarat eu =))
Oricum mersi de atentionare voi fi mai atenta pe viitor :)
:*

Buna am venit cu nextul :* sper sa va placa >:D<



       Caesar isi sprijini capul de umarul Cassandrei in timp ce respiratia lui vuia prin linistea timpului. Ea avea fata ridicata spre cerul gri care statea sa planga cu lacrimi amare. Primul strop, urmatorul si alte sute inundau pamantul si pe ei odata cu el. Baiatul dormea in dusul caldut dar ea, ea era inca cu ochii atintiti spre cer. Avea un caz de rezolvat, unul bizar si fara capat sau inceput. Colegul ei de echipa o necajea mereu si totusi nu ii displacea. Poate undeva in adancul trupului ei il placea. Dar cea mai mare problema fara raspuns, inca, era ingerul roscat din probabilele ei iluzii. Nu putea sa gaseasca o asociere intre el si realitate. Mereu se trezea in acea camera de spital cu tavan alb, apoi el venea in pasi lenti spre ea si disparea. Mereu ii zicea ca inca nu a sosit timpul unei explicatii, dar va veni. Ura sa astepte, o distrugea.
       Isi scutura capul trezindu-l pe Caesar care, in mai putin de 3 secunde, era in picioare. Isi scutura pantalonii prafuiti si o ajuta sa se ridice. Inca ploua, dar nu la fel de tare. Ii zambi tinerei si o luara din loc. Se despartira la capatul scarilor, el intra in camera lui ea in a ei. Intra in dus pentru a se incalzi. Firicele mici si transparente se scurgeau incet pe corpul ei. Nu dura mult si era gata. Isi lua uniforma si iesi din camera, usa inchizandu-se.
       Se intalni cu Thomas la iesirea din casa si plecara. Era vremea treburilor serioase, cazul trebuia rezolvat si cat de repede. Numarul victimelor crestea. Au ajuns la locul ultimei crime, acolo zacea pe o canapea o tanara cu parul blond, ochii inchisi, imbracata intr-o pereche de pantaloni de sport si un tricou lung negru. Nu parea ranita, nimic din camera nu era in dezordine. Thomas se apleca spre ea si ii deschise ochii. Alb, doar alb, nici urma de culoare. Cassa tresari inspaimantata dar Thomas nu schita nici un gest. Se indrepta de spate si tusi scurt.

       - E clar, avem o situatie de criza, sa zic asa. Trupul e perfect, nici o zgarietura, dar, ceva lipseste. Ti-ai dat seama? Zambi lung atintindu-si privirea lui sangeroasa pe mine. Am dat din cap negativ el oftand.
       - Ai stricat tot momentul dramatic. Sufletul Cassa, sufletul lipseste. Am marit ochii apoi am ras. Era o prostie, nu exista asa ceva, sau poate. Si puterile mele si ale blondului sunt nenaturale. Ceva era imbacsit aici. M-am apropiat de trupul fetei, nu parea mai tanara ca mine. Blondul zambi, nu era de bine. Se apropie incet de mine cu mainile in buzunar. M-am dat de langa corpul neinsufletit si am pasit inapoi. El era aproape, ca o umbra. In privirea mea se citi nelinistea, frica, el o savura. Isi scoase o mana din buzunar in momentul in care spatele meu a dat de ceva tare. Am ajuns intr-un punct mort. Isi puse cotul pe perete si imi ridica barbia. Privirea lui ma topea, ochii lui mari cu gene lungi erau periculos de aproape de ai mei. Buzele lui se apropiau incet de ale mele. Am ridicat doua degete si i le-am acoperit. Nu i-a prea placut, m-a luat de mana azvarlindu-ma pe canapea. Trupul fetei cazu la podea intr-un sunet scurt. Se puse peste mine, cu o mana imi imobiliza ambele maini si cu cealalta imi desfacu parul. Isi apropie fata de a mea si ma saruta pe frunte. Imi lua parul in mana, il invarti de doua ori si imi dadu drumul iesind din camera. Am respirat greu pana ce mi-am reglat pulsul apoi m-am ridicat si am iesit.
        Afara era noapte, una sinistru de intunecata. Am marit pasul sa-l ajung din urma, dar de unde sa il iei? Disparuse precum lumina. Am inceput sa alerg, eram ingrozita, toate lucrurile din jurul meu pareau anormale. M-am oprit si am cazut in genunchi. Ma invarteam intr-un cerc fara de scapare. In astefel de momente mi-ar placea sa fi fost Caesar cu mine, dar nu era. Am inceput sa plang, sa ma inec in propriile lacrimi. Ma simteam ca un animal mic si fara aparare, chiar eram. Atunci claia roscata aparu in acelasi mers parca dansat.
- Vai domnita mea de ce plangi atat de amarnic? Te-a ranit cineva? Glasul lui cald era ca o pana de vant intr-o zi fierbinte. Mi-am ridicat privirea sa il vad mai bine, da el era, aceasi ochi rosii-verzui si buze catifelate. M-am oprit din plans si am adoptat o privire serioasa. El zambi si ma ajuta sa ma ridic. Am pornit intr-o plimbare bine meritata. Peisajul nu mai era asa de sinistru acum. „Si cu ce ar trebui sa incep?” asta a fost intrebarea lui. Intr-un sfarsit a venit momentul adevarului.
       - Numele tau. Apoi as vrea sa stiu cine esti defapt sau de unde ma cunosti poate. Rase scurt apoi privi spre stele.
       - Numele meu...pai am mai multe nume, peste tot sunt numit altfel. Raziel sunt in cea mai mare parte a timpului. Raziel a fost un inger care tinea toate secretele cerului. Asa spune legenda. In mare parte e adevarat, sunt misterios, tin secrete, dar nu sunt un inger. Zambi larg aratandu-si dantura perfecta. Cine sunt? Eu sunt totul si nimic. Rase iarasi, acum mai scurt. Se opri in fata mea si isi apleca capul la urechea mea.
       - La ultima intrebare voi raspunde poate data viitoare, acum du-te si dormi. Mi-am intors capul sa vad ca am ajuns acasa, nici nu observasem. Cand am revenit el disparuse, ca de obicei. Raziel, deci.