Cap. 1. Rased Crud.

Povestitor: Povestea incepe in incinta unui spital privat din Bucuresti. Era o noapte senina in care luna predomina cerul. Intr-un salon rece, intunecat, zace singuratic trupul inconstient al protagonistei noastre, pazita indeaproape de razele radiante ale corpului ceresc care fura stralucirea soarelui cu atata inpertinenta. Parul lung negru ca mintea ei ratacita, ii acoperea perna, incercand parca sa-i acopere corpul plapand cu pielea alba ca portelanul . Buzele sangerii , carnoase i se lungesc intr-o strambatura fortata, obligata parca de durerea din inima ei sa ii strice somnul lung de 3 luni pline. Pleoapele decorate cu gene lungi negre se deschid incet, descoperind cu timiditate ochii verzi ca costumul unui norocel, apoi teapa, isi ridica mana subtire si firava prin fata acestora atintind cu privirea unghile lungi patrate , pastrate cu atata grija si vopsite cu rosu .Tuseste scurt din strafunduri apoi rade sec.
Elora:"Amuzant" ma gandesc eu facand o fata deprimata. "Folosesc cea mai puternica otrava inventata vreodata si ...Ajung asa. Vie si inca nevatamata. "
Ma ridic usor din pat atingand cu atentie podeaua rece , apoi clatinandu-ma pe picioarele mele nefolosite de mult timp, ma indrept spre usa . Involuntar, inainte sa ating clanta cu varful degetelor , privirea imi fuge in dreapta camerei , acolo fiind agatata o oglinda, chiar deasupra chiuvetei. Raman intepenita cu privirea atintita asupra reflexiei necunoscute. Cine...? "HA!" scuip eu cu desgust. Otrava a facut ceva. CEVA GRESIT! Reflexia mea descrie o fata cu parul lung pana sub fund , ondulat, negru , ochii verzi cu reflexie de albastru, buze mari rosii, cu picioare subtiri , piele alba! Opusul meu ... Oare de ce? De ce a avut efectul asta? M-a facut perfectiunea gandirii mele? Nu eram eu ceva gen 90-40-80 inainte, ca acum , dar eram multumita. Pe cine pacalesc? Sincer nu-mi pasa. Atat timp cat am scapat de vechea eu imi convine. Acum , se pare ca numele meu ma caracterizeaza... Edana- zelos, dornic, aprins, incandescent, aprig, infocat, flacara, iar Elora-raza de soare, lumina stralucitoare. Acum stralucesc! Negru si imfricosator!
Terminandu-mi gandurile in care ma afundasem adanc , apas cu brutalitate clanta si ies pe una aceea fara viata trantind-o si scotand un mare "bumm" zgomotos. Incep sa ma plimb prin spitalul ororilor, ii spun asa fiindca se aud numai gemete de durere pe aici , si cand ajung la asazisa iesire observ faptul ca afara deja se luminase de zii, pozitia soarelui si anotimpul dandu-mi o imptresie de 6-7 dimineata. Intru inapoi in spital si cand eram cam pe la 50 m distanta de dragul meu compartiment intunecat un doctor alarmat trece pe langa mine lovindu-ma in umar, acesta vibrand imediat de durere , probabil din cauza starii de amorteala in care statuse atat timp.
-Care-i graba mosule?! strig eu enervata de purtarea lui cu o "clienta" fidela a spitalului.
Se intoarce spre mine si se opreste din alergare privindu-ma nervos. Vine cu pasi apasati si ma prinde barbar de incheitura , apoi se uita la panglica albastra legata de ea, unde scria numele si numarul salonului. Cu o privire inspaimantatoare , ridica mana dandu-mi o palma grea si lasandu-mi o urma pe obrazul meu fin si delicat. A da?! gandesc eu superficial. Imi iau mana din stransoarea lui apoi ridic pumnul drep strangadu-l puternic si ii invinetesc acelasi obraz care el indraznise sa mi-l atinga. Acesta cade jos , probabil va fii inconstient 2-3 minute, fiindca dupa atata coma imi v-a trebui o ora sau doua sa imi recapat adevarata putere . Tropaind ma intorc la salonul meu unde incep sa cotrobai dupa un lucru care sa ma tina ocupata ceva timp. Printr-un sertar gases o perie deasa , numai buna pentru parul meu incalcit. Mai cotrobai putin si ajung la descoperirea unor haine decente , nu halatul asta prapadit prin care mi se vad formele... Imi iau tricou blue , pantalonii scurti verzi, ma cam strang la fundulet dar mai am de comentat, si desigur nu uit sa va spun de setul de lenjerie alba, as putea sa uit un detalui asa important...sau faptul ca mi-a crescut cupa la sutien... Trecand la treburile cu adevarat importante, imbraca si pieptanata ma asez pe pat si imi afund capul in perna cu miros sarat de transpiatie si pastile. Incerc sa imi revizuiesc amintirile si sa pun cap la cap tot ce s-a intumplat si ce am de gand sa fac cand , in usa se aud batai perturbatoare. Deschid si ii vad pe cei doi parinti ai mei si pe doctor tinand o punga mare de ghiata pe obrazul rosu umflat. Mama mea este o femeie mereu nervoasa cu parul roscat si ochii caprui, se enerveaza usor si e foarte drastica, iar tata este un barbat frumos , blond cu ochii albastrii , pacat ca e comunist si e foarte neingaduitor. Primesc o palma de la mama, ceea ce s-ar numii lectie si apoi incepe sa imi faca program explicandu-mi una alata despre ce voi face azi, maine si poimaine, eu de acum fiind liceanca si avand multa treaba , ca trebuie sa merg cu ea la cumparaturi etc. Ii spun scurt si la subiect ca merg singura si ca nu am nevoie de ajutorul ei la nimic. Trec pe langa ei si ii anunt ca ma duc sa ma plimb si revin acasa pe la 10. Ca de obicei nu comenteaza, dar uituca cum sunt, a trebuit sa ma intorc si sa-i cer lui tata suma mea preferata de 100 lei si fug , cat ai clipii deja ajungand la usa si iesind din nou in lume. Se pare ca spitalul era exact in mijlocul orasului, asta totusi nelasandu-mi gandul de a ma duce la intructoarea mea mult iubita de arme si otravuri, cat si in artele luptei corp la corp, Karuma. In drum spre ea am de gand sa cumpar niste droguri, dar stop, no for me , ofcourse, for me master, adica i-am promis ca ii cumpar ceva droguri noi cu care vom incerca sa creiem efectul instantaneu de paralizie neuronala , adica te opreste din miscat gandit orice, dar esti constient si simti durerea inzecit, asta facandu-ti mintea sa gandeasca fara tine efectiv raspunzi la orice , chiar si la amintiri adanc ascunse in tine, ceva mai eficient ca chestia aia...leacul adevarului. Locul unde locuieste maestra mea este un cartier depravat al orasului plin de drogati si criminali , un loc periculos din care daca nu esti atent si puternic nu iesi neviolat sau necapacit bine. De aici imi procur si otravurile sau drogurile , de la un magazin numit "life or deadh" condus de unu Paskei . Intru in magazin si toate privirile drogatilor sunt atintite asupra mea, iar Paskei se intoarce spre mine ragnind cine indrazneste sa il intrerupa dintr-o afacere asa importanta ,probabil cu brunetul din spatele lui. Paskei este un om agresiv, rautacios cu un corp muntos si musculos, mare si fioros, cu o voce de diavol si o privire amenintatoare de parca ar fii omorat vreo 4000 de oameni cu ea. Imi pun mana in sold si il iau cu ceva gen : Ai uitat de clienta ta fidela? Apoi incep sa rad tinandu-ma de burta. Acesta imi recunoaste gestul si incepe si el sa rada, spunand ca m-am cam schimbat si ca am pus ceva forme pe mine. Ii cer noile trenduri in droguri, iar el imi arunca in mana 15 saculete cu prafuri urat mirositoare , apoi dand din mana, ma intreaba ca am luat de m-am dezvoltat atat si ce am facut 3 luni de cand nu ne-am mai vazut. Ma aproprio de el si cand ajung in dreptul urechii lui soptesc "norfina" apoi cuvantul "coma" . Ii dau banii si plec fara sa mai astept restul. Fug apoi grabita spre casa maestrei mele. Aceasta cum ma vede imi sare in brate , cateva lacrimi calde atingandu-mi pielea gatului. Daca i-as spune vreodata ca in acel moment a plans nu ar recunoaste dar acum amandoua stim asta, si niciuna nu va pomeni. O strang si eu cu putere, apoi revenim la relatia noastra si la treburile noastre pline de prafuri si chestii ciudate.