Hidden life of a princess: chapter 1.

Stau pe scaunul imens, privind pe geam. Afara soarele coplesitor prajeste tot ce-i sta in cale. Imi reindrept privirea spre incapere. Acolo eram eu, cele 6 garzi de corp, Arya, consiliera mea si 2 barbati de vreo 40 de ani. Se tot plangeau ca unul i-a vandut celuilalt o vaca bolnava, iar acum omul isi doreste banii inapoi. I-am spus omului sa returneze 70% din costul vacii, ceilalti 30% ramanand ca o penalizare pentru cumparator, care nu a verificat marfa inainte de a o cumpara. Mi se pare logic ca atunci cand cumperi ceva, sa te asiguri si ca dai banii pe ceva de calitate. Fara a mai comenta, cei 2 fac o plecaciune si ies din sala.
-Mai sunt multi? Intreb, intorcandu-mi privirea spre Arya.
-Nu, asta-i tot pe ziua de azi. Puteti merge in camera dumneavoastra.
Auzind "cuvintele magice" ma indrept inspre camera mea. Ma durea spatele de nu mai puteam, la cat de dreapta trebuia sa stau. Am uitat sa ma si prezint cu atatea pe cap.... Ma numesc Rosalinda Amalia Deyor, sunt printesa unui regat numit Ellesmera, despre care insa nu stie nimeni mai nimic. Mama mea este foarte bolnava de o saptamana, iar de atunci eu conduc regatul in locul ei, desi nu am inca titlul de regina. Am parul blond, cu suvite negre, iar ochii mei sunt rosii. E o culoare ciudata, dar specifica familiei noastre. Intru in camera si ma intind in pat. Sunt extenuata, rochia de pe mine cred ca are cel putin 3 kilograme. Ca sa nu mai vorbim de tocuri... Dupa cateva minute cinceva intra in camera fara sa bata la usa. M-am infuriat cumplit, intr-o fractiune de secunda, insa cand sa tip, omul ma prinde de mana si incepe sa fuga, obligandu-ma sa il urmez. Era una dintre garzile de corp. M-a dus in turnul de siguranta al castelului si mi-a facut loc sa ma asez. Stiam ca ceva nu era in regula. L-am intrebat pe om ce s-a intamplat, iar acesta, respirand greu, imi spune:
-Alteta, s-a observat un lunetist incercand sa va tinteasca. Am alertat deja armata regatului si Regina a decis sa fiti dusa intr-un sat strain si foarte indepartat pentru a scapa de pericol.
-Dar mama?! Cu ea ce o sa se intample? Si cine se va mai ocupa de Ellesmera? Stiti bine ca doar eu pot face asta, acum ca mama e bolnava. Nu plec nicaieri. Spun eu incucisandu-mi bratele.
-Sunt ordinele Reginei! Trebuie, deci, indeplinite. In seara asta veti pleca.
M-am asezat nervoasa pe fotoliul albastru. Nu vreau sa plec! Regatul Ellesmera este viata mea! Ce se va alege din el daca eu voi pleca?! Sunt sigura ca va fi cucerit. Nu pot lasa asta sa se intample. M-am intors la mine in camera, caci se pusesera deja protectii ca sa nu mai poata patrunde niciun glont acolo, in plus garzile de corp erau cu mine mereu. Am luat o valiza uriasa si am inceput sa-mi pun in ea cateva rochii, bijuteriile si mai ales, diadema regala. Fiind printesa nu aveam voie sa port coroana, caci doar Regina are acest privilegiu, eu insa purtam o diadema. Unul dintre sfetnicii consiliului regal a batut la usa si a intrat. A facut o plecaciune, dupa care a privit valiza mea. Mi-a zis ca mi se interzice sa iau orice obiect care mi-ar putea dezvalui identitatea cu mine. Alta masura stupida de siguranta. Am 15 ani, cred ca ma pot apara si singura. Ei insa sunt de alta parere. L-am intrebat atunci ce voi lua? Cu ce ma voi imbraca?
In cele din urma am ramas cu rochia pe care o purtam in acea clipa, preferata mea. Ma voi schimba in elicopter. Era o rochie uriasa, meagra, maro si crem. Revenind la realitate, am fost chemata in Sala de Sedinte. Acolo erau toti membrii sfatului, care au facut o plecaciune in fata mea. In fruntea lor se afla Regina, careia nu-i spun mama decat in privat. Le-am raspuns la plecaciune, dupa care am luat loc in celalalt capat al mesei, intrebandu-i de ce m-au chemat.
-Trebuie sa predai diadema. Vei pleca, iar acel obiect de pret trebuie sa ramana in siguranta. Imi spune mama, privindu-ma cu regret in ochi. Nu-mi venea sa cred, cum sa le las diadema mea?!
-Alteta, dar nu se poate! Sunt printesa acestui regat, am toate drepturile sa nu parasesc locul asta, si cu atat mai putin sa-mi las poporul la greu. Nu voi pleca nicaieri, caci lumea are nevoie de mine. Nu am de gand sa merg intr-un loc in care sa nu cunosc pe mineni. Nu plec! Spun eu, ridicandu-ma in picioare.
-Nu mai ai niciun drept de printesa, Rosalinda. Da-ne diadema, este spre binele tau. Peste vreo 2-3 ani totul se va rezolva si te vei reintoarce la viata ta normala. Imi spune Regina, luandu-mi diadema de pe cap.
O lacrima mi s-a scurs din ochi, m-am ridicat facand o plecaciune si am parasit sala de sedinte, intreptandu-ma spre elicopter. Era momentul sa plec, nu mi-am luat ramas-bun de la nimeni si cel mai grav, mi-am pierdut toata viata. Aeronava a inceput sa decoleze, in timp ce eu priveam cu nostalgie pe geam. Am adormit rapid, obosita fiind din vina agitatiei din jurul meu. M-am trezit intr-o camera saracacioasa, cu peretii roz. M-am ridicat din pat observand ca sunt singura si m-am dus in oglinda. Acolo, am ramas uimita! Suvitele mele negre nu mai erau, iar semnele regale de pe umar si spate fusesera sterse, sau acoperite. Nu-mi venea sa cred. In plus, purtam o pereche de pantaloni si un tricou. Aratam ciudat, toata viata mea am purtat rochii lungi si fustite. Am iesit din camera furioasa, iar afara am descoperit ca nici garzi de corp nu mai am! Am inceput sa cercetez cu atentie toata casa, era incredibil de modesta, chiar saracacioasa pot spune, insa in bucatarie am gasit un bilet:
"Alteta, aceasta este noua dumneavoastra casa. Va aflati in satul Konoha, unde va veti da drept Rosie Uchengay. Veti merge la liceul Konohei si veti uita absolut tot despre viata dumneavoastra de odinioara, caci nimeni de acolo nu stie ca sunteti, sau mai bine zis ati fost, printesa. In fiecare zi va veni de 3 ori o femeie pe nume Shanga sa faca curatenie, sa va pregateasca de mancare si sa aibe grija de dumneavoastra. Va veti intoarce in Ellesmera cat de repede posibil."
Gata, eram distrusa! Pe usa a intrat femeia care banuiesc ca este Shanga. M-a salutat si mi-a zis sa ma pregatesc sa mananc, caci maine va fi prima zi la liceu. Am zis ca nu am pofta de mancare si m-am dus la culcare. Nu-mi vine sa cred ceea ce tocmai s-a intamplat. Acum cateva zile aveam un regat intreb la picioare, o coroana pe cap, o rochie scumpa pe mine, garzi de copr si respect. Acum insa am fost umilita, dezonorata si adusa in satul asta de rapanosi. Cum isi permit?! M-am sculat din pat indreptandu-ma spre dulap. Am gasit cu greu o rochie roz bombon, cu o fundita neagra la talie. Parea a fi buna de ceva, asa ca am imbracat-o si m-am uitat in oglinda. Aratam acceptabil, insa nu-mi placea deloc. Dupa cum am mai spus-o, eu sunt obisnuita cu o viata in stil royal, nu cu pantaloni si tricouri sau cu fustite de c*rve! Si numele de Rosie Uchengay, ce puii mei mai e si caricatura asta?! Rosie?! Sunta ridicol! Numele meu este Rosalinda Amalia Deyor. Asta mai pare a fi un nume adevarat. Nu... Rozie! Insa asta este, trebuie sa ma obisnuiesc. Am iesit din casa nedorind sa mananc, mi-am prins parul intr-un coc, ca de obicei, insa simteam lipsa diademei mele plina de aur alb di diamante. Viata mea s-a dus de tot.......

Ei bine dragilor, uite un alt fic de la mine! sper sincer sa va placa....

Buna! Ti-am citit primul capitol si mi se pare destul de interesant! De restul se vor ocupa moderatorii si administratorii.



si astep NEXTUL!



A da si as vrea sa te mai rog ceva plsssss arunca o porivire la ficul meu ''One and the same'' si spuneti parerea plssssss!!!! Voi tine cont