Bună ! Se pare că după mult timp m-am decis să fac şi eu un fic SasuSaku, aşa cum am şi promis . Având în vedere că sunt începătoare sper totuşi să mă descurc cât de cât bine .
          Mereu mi-am pus întrebarea, aceea fiind, atunci când voi avea de făcut o alegere importantă pe ce mă voi baza ? Pe raţiune sau pe instinct ? Haideţi să vedem ce părere au personajele ...  Lectură plăcută !

Capitolul 1

Din perspectiva Sakurei


          Într-un sfârşit ultima zi de şcoală a sosit . Diriginta noastră îşi ţine discursul ,, emoţionant '' de sfârşit de an, sub privirile nerăbdătoare ale colegilor mei . Ce plictisitor ! M-am săturat să aud la nesfârşit aceleaşi replici . Nu poate veni şi ea cu ceva nou măcar o dată în viaţă !? Oftez pentru a mia oară pe ziua de azi, probabil, după care îmi îndrept privirea spre fereastra alăturată . Atenţia îmi este captată de cireşul bătrân din curtea şcolii . Vântul adia lin, mângâind petalele rozalii ale acestuia . Aş fi vrut să fiu afară acum, să stau singură, ca de obicei, pe banca de lângă cireş ... banca mea . Să simt cum nările îmi sunt acaparate de parfumul dulceag şi să plutesc spre necunoscut . De fiecare dată când mă simţeam singură şi tristă mergeam acolo .
          Mereu am fost singură, nimeni nu a încercat să se apropie măcar de mine, mereu am fost doar fata tocilară, tăcută şi singuratică, cea din spatele clasei . Nu este vina mea pentru că sunt timidă, cel puţin cu cei care nu mă cunosc . Dacă stau să mă gândesc nici familia mea nu mă cunoaşte . M-am îndepărtat treptat-treptat de ei şi nu îmi pare rău . Nu are de ce să îmi pară rău ... M-am închis în mine, am încercat să uit cine sunt, să devin o nouă persoană . O persoană căruia nu îi este frică de nimic, este îndrăzneaţă şi nu îi pasa de nimeni ... am eşuat . Însă în vara asta mi-am propus să mă schimb . Nu voi mai fi acea fetiţă plângăcioasă, timidă şi singuratică . Mă voi schimba ! Şi voi avea grijă ca persoanele care şi-au bătut joc de mine şi m-au tratat ca pe un nimic să plătească . Sunt sigură că voi reuşi ... deoarece am încredere în mine şi în forţele proprii !

          Nu peste mult timp un sunet asurzitor mă trezeşte din visare, nelăsându-mă să îmi continui planificarea noului ,, eu '' . Deja s-a sunat !? Mă uit în jurul meu şi observ uimită că sunt singura care a rămas în clasă . Toţi au plecat, până şi diriginta . Probabil am fost mult prea prinsă în gânduri şi nu mi-am dat seama . Mă las uşor pe spate cu scaunul uitându-mă la tavanul de un alb imaculat . Data viitoare când voi păşi în această încăpere totul se va schimba ... Eu nu voi mai fi la fel atunci . Mă întreb dacă mă va ajuta cu ceva această schimbare . Oricum, mai rău de atât nu se poate, nu ? Îmi închid ochii pentru câteva secunde după care îi deschid brusc . La naiba ! Am uitat complet ... Azi trebuia să luăm masa în familie, după câte am înţeles mai vin nişte prieteni ai părinţilor din străinătate . Azi se întorc în ţară . Iar eu trebuie să fac pe servitoarea ... Fără să mai zăbovesc mult mă ridic rapid de pe scaun şi îmi pun pe umăr geanta neagră şi comfortabilă . Nu o avea ea un aspect prea miraculos însă este uşoară şi nu îmi împiedică anumite mişcări bruşte pe care le fac deseori . Mă uit pentru ultima dată la cireşul din curte şi un mic zâmbet firav mi se aşează pe chip ,, Îmi va fi dor de tine ... '' , mi-am spus în minte . Mă îndrept grăbită spre uşa clasei după care o închid în urma mea . Încep să alerg, mărindu-mi viteza treptat . Mă uit fugar la ceasul de pe peretele şcolii ce indică ora două fără un sfert . Sper ca invitaţii să nu fi ajuns încă, altfel pun pariu că mă voi simţi total jenată de apariţia mea întârziată . Ce vorbesc eu aici ? Mă voi simţi oricum stânjenitor, nu sunt cea mai sociabilă fiinţă de pe pământ . Ba din contră ! M-aş mira dacă aş răspunde cu altceva decât cu nişte cuvinte monosilabice aruncate în vânt . În drumul meu grăbit, fără să îmi dau seama, era cât pe aici să fiu călcată de o maşină . Din câte am văzut un BMW, probabil . Nu prea le am cu mărcile maşinilor . O mică înjurătură îmi scapă printre dinţi după care îmi continui drumul, blestemând persoana care era cât pe aici să mă omoare . Această zi a început perfect ! Şi am o presimţire că va fi tot mai ,, frumoasă '' în continuare .
          Peste aproximativ un sfert de oră am ajuns şi eu acasă . În curte observ o maşină neagră, tot un BMW cred . Mă rog, total neinteresant deocamdată . Stai, stai, stai ... Din moment ce în garaj sunt două maşini, iar mama şi-a vândut de curând propria maşină şi o foloseşte pe a tatei ... Am încurcat-o rău de tot ! Să vedem cum intru în casă acum, căci pe uşa de la intrare nu este o soluţie . De ce casa asta trebuie să aivă două etaje iar camera mea să fie la etajul unu şi nu la parter !? Gata, am găsit ! Trebuie să mă caţăr pe burlanul ăla şi în acelaşi timp să mă rog să nu îmi rup gâtul sau mai ştie eu ce ... Am reuşit, cu greu ,dar am reuşit . Doamne te rog ca acea fereastră să fie deschisă căci dacă nu sunt moartă . Bingo ! Bun am intrat, cam ciudat să intri prin efracţie în propia casă, dar situaţiile dificile cer metode ...

         - Sakura ! Te-ai schimbat ? Haide că au venit invitaţii şi trebuie să îi serveşti cu suc, aud vocea energică a mamei .
         - Imediat mamă ! Mai am puţin şi sunt gata ... sper, i-am răspuns, spunând mai încet ultimul cuvânt .
         Arunc geanta pe unde apuc, mai apoi începând să mă dezbrac rapid . Mă îndrept grăbită spre dulap sperând să găsesc ceva care să îmi placă însă fără succes . O dată, o dată am cerut şi eu să fiu gata mai repede şi nici atunci nu se întâmplă ce îmi doresc ! Îmi învârt ochii prin dulap şi observ un material mătăsos, roşu . Ah, rochia ce am cumpărat-o acum câteva zile . Perfect ! O scot repede însă nu mi-am dat seama că voi provoca o răsturnare totală a hainelor . O avalanşă de haine, îmi spun amuzată în minte . Ok, ok m-am prins nu e timpul de amuzament încă . Scot lenjeria intimă neagră primită acum ceva timp de la mama, ciudaaat, şi o trag repede pe mine urmând să mă îmbrac cu rochia . Încă puţin şi am terminat !

         - Sakura, am spus să te grăbeşti ! Haide mai repede ! aud din nou aceeaşi voce însă mai îngrijorată şi supărată .
         - Imediat mamă ! Stai să găsesc ... ah uite aici era ! mint eu cu neruşinare . Aşteaptă-mă jos, o să fiu gata imediat !

         Mama oftează puternic, probabil este cam nervoasă . Eh ! Nu e vina mea că mi-a venit mie să stau să mă gândesc la personalitatea mea la şcoală . Sau poate este ? Îmi dau ochii peste cap, enervată de întrebările stupide pe care mi le pun fără încetare . Scot sandalele roşii din cutia de sub pat urmând să mă încalţ rapid . Mă uit în oglindă mulţumită de înfăţişarea mea, după care îmi dau rapid cu nişte gloss transparent pe buze, îmi dau ochii cu Mascara mărindu-mi astfel genele şi cu puţin parfum de vanilie şi cireşe, îmi pieptăn rapid părul, el prinzând într-un sfârşit mai mult volum şi ... gata. Evrika ! Zâmbesc mândră de aspectul meu şi mă grăbesc să cobor scările spre bucătărie . Observ rapid tava cu sucurile de portocale şi cafea şi cealaltă tavă că fursecuri, le iau rapid în mâini după care mă îndrept graţios spre grădina din spatele casei . Am uitat de uşă .. perfect Sakura, mai perfect nu se putea ! Bun să vedem ... deschid uşa cu ajutorul cotului după care o închid cu tocul sandalelor şi îmi continui drumul . Invitaţii sunt distraşi din conversaţia lor ce părea destul de interesantă şi acum se uită la mine cum mă apropii încet şi delicat de ei . Probabil sunetul tocurilor mele le-a întrerupt conversaţia . Aceştia mă examinează atent însă eu nu le bag în seamă privirea şi îmi continui drumul . Nu peste mult timp am ajuns în dreptul lor şi îmi cer scuze pentru aşteptare . Ei îmi zâmbesc cald şi îmi spun că nu este nicio problemă . Auzind asta un mic zâmbet îmi apare pe chip . ,, Am scăpat ! '' mi-am spus uşurată în minte, mai apoi oftând încet . Las tăvile pe masă şi îmi aştept părinţii ce se pare că nu mai apar odată . Oh haideţi, nu mă lăsaţi acum ! Oaspeţii încă se uită atent la mine, observându-mi fiecare mişcare . Fără să vreau obrajii mi se înroşesc uşor, noroc cu părul meu rozaliu ce îmi acoperă roşeaţa ce mi-ar trăda timiditatea .

         Nu după mult timp părinţii mei ies din casă cu un zâmbet uriaş pe chip . Asta nu e de bine ... Niciodată nu e de bine când le vine lor câte o idee trăznită . Sper doar să nu mă implice şi pe mine, atât mi-ar mai trebui . Mama mea are părul roşcat şi mătăsos iar ochii îi sunt albaştrii precum bolta cerească, picioarele îi sunt lungi şi subţiri precum şi braţele ei . Talia ei este una de invidiat şi are o statură zveltă . Mama uneori pot spune că este singura mea prietenă, chiar dacă în ultima vreme m-am îndepărtat mult de ea .O cheamă Kushina pe mama mea, Kushina Haruno .  Tatăl meu are părul blond şi ochii de un albastru deschis . Nu este foarte înţelegător precum mama mea şi este foarte protectiv şi mai mereu are câte o glumă de spus . Pe acesta îl cheamă Minato Uzumachi, mama mea a decis să îţi păstreze numele de fată de la părinţi astfel şi eu îl port deasemenea . Mai am un frate, pe nume Naruto Uzumachi, acesta seamănă şi la aspect precum şi la personalitate cu tatăl meu, momentan acesta este plecat din ţară cu anumite afaceri dubioase . Nu suntem noi cei mai buni fraţi şi nu ne înţelegem nici cine ştie ce însă ... îmi este dor de el ! Şi sper să fie bine, să nu păţească nimic . Între timp familia mea începe prezentările, că altfel nu se putea .

         - Aceasta este fiica mea, Sakura Haruno . Este foarte încântată să vă cunoască, nu-i aşa Sakura ? mă întrebă mama cam forţat .
          - Um .. da, desigur că da, răspund eu puţin cam neliniştită .
          - Sakura, aceasta este familia Uchiha . Ea este doamna Mikoto Uchiha, o persoană minunată din punctul meu de vedere, domnul Uchiha a plecat acum câteva secunde cu tatăl tău după cum văd, spuse mama oftând la sfârşit amuzată de rapiditatea soţului ei şi al doamnei Mikoto . Cei doi băieţi sunt copiii acestora . Fratele cel mare, Itachi Uchiha şi fratele mic al familiei Sasuke Uchiha .

          Imediat după ce mama termină descrierea familiei Uchiha îmi îndrept privirea spre Mikoto . Părul îi este negru iar ochii la fel de negrii şi de blânzi . Din câte am înţeles ea este o prietenă bună a mamei, din copilărie . Cred că o să ne înţelegem foarte bine amândouă având în vedere atitudinea ei prietenoasă . Îmi îndrept privirea spre cei doi fraţi . Cel mai mare, Itachi din câte am înţeles, are o privire blândă asemănătoare cu Mikoto . Seamănă la aspect foarte mult cu mama lui, având părul lung prins într-o coadă la spate şi fiind mai înalt . Fratele mai mic, Sasuke parcă, are părul scurt, făcut ţepi la spate, negru precum pana corbului şi cu reflexii albastre . Îmi place la nebunie frizura lui, îi stă bine cu ea, îl avantajează . Fiind atrasă de ,,freza'' lui nu pot rezista impulsului şi mă uit şi cum este îmbrăcat . Are nişte pantaloni lungi negrii şi o cămasă albă descheiată la primii doi nasturi . Deşii cămaşa nu îi este foarte mulată, muşchii lui se pot distinge uşor prin materialul fin . Îmi îndrept privira şi observ rapid plictiseala din ochii lui . Probabil a fost adus cu forţa pe aici . Ochii îi sunt negrii, se pare că această culoare este specifică familiei Uchiha, însă arată mult mai atrăgători faţă de cei ai fratelui său . Îi pot compara uşor cu un abis nesfârşit în care dacă te pierzi chiar şi pentru o secundă nu vei mai găsi calea de ieşire . Îmi scutur uşor capul, încercând să îmi revin din acea stare de euforie după care îmi dreg glasul şi le spun :

          -Încântată de cunoştinţă !

          Itachi îmi răspunde rapid şi blând precum şi Mikoto însă Sasuke a răspuns într-un sfârşit, plictisit total un ,, Mda ... '' . Am înghiţit în sec, mutându-mi privirea în altă parte . Mă uitam oriunde numai la el nu . Vocea îi era una atrăgătoare, suavă, dulce însă tonul rece şi distant pe care l-a folosit m-a făcut să tremur ... de frică !? M-am simţit total inferioară lui, ceea ce m-a făcut să îmi schimb starea din cea de euforie în una de nostalgie . Mama lui l-a certat din priviri, precum şi fratele lui care s-a uitat urât la el . Acesta însă nu a băgat de seama şi a continuat să ignore totul . Sau doar pe mine mă ignora şi mă evita complet ? Sasuke Uchiha ... un nume frumos pentru un băiat frumos şi chipeş însă cu inima de gheaţă . Păcat de el ... oricum nu voi lăsa să îmi fie călcat în picioare orgoliul de un îngâmfat precum el . Vara asta mi-am promis că mă schimb şi el nu îmi va sta în cale . Oricum a venit decât în vizită, după asta o să plece cine ştie pe unde şi nu o să îl mai văd, lucru benefic pentru mine .

          Deodată mama îşi face auzită vocea dându-mi o ştire ,, bombă '' . Ce spuneam eu că mai rău de atât nu poate fi ? Ei bine m-am înşelat, rău de tot ! Familia Uchiha a venit din străinătate în vara asta special să îşi petreacă vacanţa aici . Bun stop, stop, stop ... Voi vă bateţi joc de mine ? Adică înţeleg că trebuie să îl sufăr pe îngâmfatul de Sasuke o zi, dar toată vara !? Ar fi sinucidere curată aici . Oricum tocmai spuneam că am de gând să mă schimb . Cum mă voi putea schimba în vara asta când el va fi mereu aici, lângă mine, distrăgându-mă total . Nu voi reuşi să fiu atentă la personalitatea mea deloc, voi fi dependentă de a lui . Mă voi lăsa pradă instinctelor şi voi lăsa raţiunea şi logica deoparte doar pentru că el arată atât de ... bine . Şi totuşi are un caracter jalnic, de îngâmfat şi de băiat cu bani gata . Nu aş suporta să stau o zi lângă o astfel de persoană . Dapăi toată vara ? Să ştiu că voi respira acelaşi aer cu unul ca ... el, îmi face greaţă . Şi vorbesc foarte serios ! Nu zic că nu arată bine, defapt poate dacă nu arată aşa cool nu mai eram aşa distrasă de el, însă este atât de ... nesuferit ! Oftez, urmând să îmi dau ochii peste cap . Mă resemnez uitându-mă atent la el . Deci de asta era aşa de indispus nu ? Îl înţeleg ! Nici eu nu vreau să stau pe lângă un tip ca el însă ... nu am de ales ! Sasuke Uchiha, vara asta îţi promit că o vei cunoaşte cu adevărat pe Sakura Haruno şi nu vei fi câştigătorul acestui joc de infiderenţă completă, este o promisiune !


          Buun .. aceasta a fost prima parte din primul capitol . A doua parte va veni mâine, fiind vorba de cum vede Sasuke lucrurile în acest moment . Sper că v-a plăcut acest capitol şi da ştiu am muuulte goluri însă cu timpul mă voi mai îndrepta . Deocamdată aştept cuminţică părerea voastră ^^ Ficul este al meu, nu este plagiat şi nici copiat însă probabil mai există ficuri în care Sasuke şi Sakura nu prea se plac la început, aici însă vor fi mai multe momente de confuzie şi neînţelegere a sentimentelor în principal . P.S : Unele propoziţii chiar nu au sens pe acolo însă voi da mâine un Edit după ce postez a doua parte şi voi mai încerca să mai îmbunătăţesc ceva-ceva . Până atuncă ... lectură plăcută şi sper să vă placă acest fan fic !

Buna am trecut si eu pe la ficul tau
un capitol minunat, mia placut totul la el
nu am ce comenta
astep sa vina urmatorul capitol]
spor la idei

Hey. Ai un fic dragut , imi place primul capitol. Sunt curioasa ce se va intampla in continuare cu cei doi. Scuze de acest comentariu amarat dar sunt foarte ocupata in ultima vreme. Sper ca ma vei anunta cat de curand posibil. Deny te

Buna!

Primul fic, huh? Buun, nu-i rau. Pentru inceput e chiar foarte bine, in comparatie cu altii.( ma poti pune si pe mine in categorie:] ) Nu stiu cand mi-ai dat mesajul, dar ai intarziat cu nextul, asta-i clar. Sper sa-l pui zilele astea, fiindca eu chiar sunt curioasa. Probabil ai vrea cateva sfaturi, mai ales acum, nu? Pai sincer nu stiu ce sa-ti zic. Ai grija pe l-a virguli. Am vazut cateva puse aiurea-nu ca eu as sti cine stie ce-. Estetica mi place, l-a fel si lungimea capitolului. Incearca totusi sa mai ingrosi putin literele. Cred ca ar arata mai bine. Alt ceva nu-mi viine in minte, deci sorry! Doar ai grija sa nu folosesti multe idei care deja au fost luate si intoarse pe toate partile posibile si imposibile. Citeste alte ficuri pentru ati da seama. Da, cam atat. Sa ma anunti si pe mine cand postezi nextul si spor l-a scris.

Vă mulţumesc încă odată tuturor pentru comentarii şi vă rog să mă scuzaţi pentru întărziere ...

Capitolul 1

Din perspectiva lui Sasuke


         Mă întreb de câte ori au trebuit să vină părinţii mei la şcoală să discute cu directorul despre notele mele scăzute, comportamentul meu ,, nepotrivit '' la orele de curs sau nota mea la purtare care este parcă ... sub 6 ? Fără să vreau, un surâs îmi apare pe chip . Nu am vrut să devin aşa însă cu timpul mi-am dat seama că nu pot avea încredere în nimeni, nici în familie, nici în prieteni, nici măcar în persoanele dragi . Nu ! Doar în mine pot să mă încred, ceilalţi mai devreme sau mai târziu mă vor trăda, iar eu nu pot accepta asta . Nu mă mai pot lupta cu asta, aşa că am decis să mă depărtez de toţi cei din jurul meu . Astfel am devenit ceea cu sunt azi : un derbedeu căruia nu îi pasă de nimeni şi nimic .
         Între timp familia mea şi directorul se pare că tocmai terminau discuţia . Era şi timpul ... blondu' mă aşteaptă de ceva vreme cred . Nu îmi vine să cred că îmi pierd timpul într-un birou total demodat în timp ce eu acum ar fi trebuit să fiu într-un club, beat mort, împreună cu băieţii din gaşca mea şi cu nişte domnişoare ,, noi '' . Zâmbetul mi se măreşte doar gândindu-mă că peste câteva minute voi ajunge chiar acolo, asta dacă nu doresc părinţii mei să îmi strice cheful din nou, ca de obicei mai bine zis .

         - Domnule şi Doamnă Uchiha, îmi pare rău că s-a ajuns la asta însă ... fiul dumneavoastră este exmatriculat ! spuse directorul încercând să îşi menţină calmul .

         Îmi ridic capul uitându-mă la expresia tulburată şi uimită a părinţilor mei . Hmm, s-a întâmplat ceva ? Observând că nimeni nu scoate nici-o vorbă oftez plictisit total şi îmi scot lent căştile din urechi . Privirea mea se mută când la cea a părinţilor mei, când la a directorului . Doamne ! Ce e atât de greu să scoateţi şi voi două cuvinte ? Deodată Mikoto, am renunţat de ceva vreme să o mai numesc ,, mamă '', nemaiputând să îndure veştile primite de la acel om, genunchii îi cedează astfel picând din picioare . Fugaku şi Itachi se reped să o prindă în braţe pe când eu dau din umeri nepăsător şi mă aşez din nou confortabil pe scaun .
Vocea hodorogită a directorului se aude în încăpere chemându-şi asistenta . Deodată o blondă înzestrată cu un chip angelic şi cu un corp bine dotat intră în cameră, aducând un pahar cu apă şi un evantai . Fugaku îi dă lui Mikoto să bea apa în timp ce Itachi îi face vânt cu evantaiul acesteia, privindu-o îngrijorat . Un copil normal, în momentul acesta, s-ar fi panicat şi îngrijorat pestru sănătatea mamei lui, eu însă sunt diferit . Sentimentele mi-au pierit de mult, sunt un corp fără suflet probabil . În timp ce directorul s-a aşezat în scaunul lui privind melancolic pe fereastră, asistenta sa, Ino, îmi făcea ochi dulci, eu ignorându-o bineînţeles . Majoritatea fetelor din liceu mă admiră şi speră să primească fiecare câte puţin din atenţia mea . Până şi fosta directoare . Femeia aia chiar era obsedată ... mă mir că am reuşit să scap de ea totuşi . La un moment dat, enervat de insistenta privirii blondei, îmi scot telefonul şi încep să tastez un mesaj rapid . Nu peste mult timp se aude un telefon vibrând, al lui Ino, aceasta îl scoate din buzunarul pantalonilor şi îl citeşte . ,, Încetează, eşti enervantă -.- . '' .  După ce îl citeşte o urmă de dezamăgire i se citeşte în ochi, urmând să scoată un oftat lung . Cât de ... patetic !









         Într-un sfârşit am ajuns acasă, defapt mai sunt vreo două străzi distanţă dar ce mai contează . A fost cam ciudat faptul că nimeni nu a scos nicio vorbă în maşină, de obicei erau mai bucuroşi şi amuzanţi . Acum dintr-o dată o răceală i-a învelit parcă . Nu ştiu de ce am presentimentul ăsta însă ... ceva se va întâmpla şi nu îmi va plăcea deloc . Eeh, probabil e doar imaginaţia mea, sunt mult prea pesimist . Am ridicat uşor derutat din umeri în timp ce mi-am lipit fruntea de geamul rece al maşinii şi mi-am închis ochii, nu înainte de a-l vedea pe tatăl meu cum îşi aranjează oglinda astfel încât să mă poată vedea îndeaproape . Ce au toţi azi !? Se comportă atât de dubios şi de ciudat, mă fac să urăsc din ce în ce mai mult liniştea pe care eu o păstram înainte . Nu peste mult timp maşina este parcată în faţa unei vile imense . Mă uit atent şi deodată scot un sunet înfundat de uimire . Ce înseamnă asta !? Asta nu este casa noastră, defapt nici nu am mai fost prin partea asta a oraşului . Probabil că am adormit ceva vreme . Mă întorc uşor iritat spre ,, draga '' mea familie aşteptând un răspuns . Şi ... nimic . Oftez, încă o dată pe ziua de azi, şi îmi ridic o sprânceană întrebător . Itachi, nemaiputându-se abţine, izbucneşte în râs total amuzat urmând ca apoi să îmi spună serios:

         - Sasuke, ai fost exmatriculat aşa că, directorul le-a dat părinţilor tăi ideea de a îţi petrece întreaga vară aici, împreună cu nişte vechi prieteni ai acestora . Împreună cu noi, desigur , spuse el savurând expresia mea facială ce merita un Oscar .

         Sper că îţi baţi joc de mine ! Nu, asta nu se poate întâmpla ... aah, am să îl omor pe acel bătrân nenorocit . Cum a putut să îmi facă asta !? Să îmi strice întreaga vară în care plănuisem totul îndeaproape ... Asta nu voi ierta ! Şi aah ... mai sunt şi persoanele astea care ar trebui să le numesc ,, părinţii mei '', care sunt total paraleli cu părerea mea despre lume . Ei chiar nu pot înţelege că nu pot fi la fel ca toţi ceilalţi ? Fără să mai zăbovesc mă încrunt puternic, uimindu-i pe cei prezenţi . Nu îmi pasă cât buni prieteni sunt acei oameni, mă voi aigura chiar eu că aceştia vor blestema momentul în care au acceptat ca familia mea să stea aici întreaga lor vacanţă . Tot nu îi pot înţelege ... deabea ne-am întors din străinătate şi acum vor să mă închidă aici ? Asta nu se va întâmpla, veţi vedea ! Vara asta am de gând să mă distrez în felul meu, şi nimeni nu îmi va sta în cale, în niciun caz ei .
         După ce Fugaku a parcat maşina am intrat toţi în acea vilă, fiind întâmpinaţi de un bărbat şi o femeie foarte energici . Cu ăştia ar trebui să stau eu întreaga mea vacanţă !? Mă vor obosi total, îmi spun oftând . Cei doi ne conduc într-un foişor din grădină . Trei, doi, unu şi start ... după cum mă aşteptam deja au început conversaţiile total neinteresante aşa că nu are rost să îmi pierd timpul cu asta . Îmi scot căştile din buzunar şi le conectez la telefon, punând melodia mea preferată . Mereu mă linişteam când o ascultam, în cazul ăsta nu prea merge . Tipii ăştia ar trebui să vorbească mai încet, zici că nu au semnal la telefon şi încep să ţipe ca nebunii . Sau asta este doar părerea mea ?








         Un sunet enervant îmi distrage atenţia de la joc, prin urmare am pierdut deoarece eram la ultima viaţă . La naiba ! Şi mai eram şi la ultimul nivel al jocului, mă încrunt din nou şi îmi bag telefonul în buzunar mai apoi privind cine a reuşit să îmi atragă atenţia . O adolescentă de aproximativ şaisprezece ani, părul roz, o culoare ce mi-a atras atenţia . Şi noi aveam în curte un cireş bătrân . Îmi plăcea să îl privesc până mă plictiseam, mă făcea să mă simt bine aşa cum sunt . Simţeam că era singurul care mă înţelegea . Îmi plăcea să mă caţăr în cel mai înalt punct al acestuia şi să privesc faşcinat culoarea caldă şi primitoare şi să mă las purtat într-o lume necunoscută mie de parfumul dulceag al florilor . Timpul a trecut, iar eu m-am schimbat mult, însă tot îmi place să privesc acel cireş, chiar dacă acum nu mai sunt cine eram . Îmi scutur capul, încercând să îmi înlătur amintirea nostalgică ce mi-a acaparat gândurişe, şi îmi ridic din nou privirea asupra acelei fete . Ochii îi sunt de un verde profund, ce mă atrag al naibii de tare, ce culoare ar putea fi asta ? Părul ei, ochii ei, zâmbetul ei ... nu Sasuke ! Ea ... ea te va minţi, va profita de tine, te va trăda ca şi toţi ceilalţi . Gândindu-mă la asta încep să mă încrunt . Nu o voi lăsa să facă asta . Nu o voi lăsa să îmi spargă masca pe care am creat-o cu greu în toţi aceşti ani, nu o voi lăsa să treacă de zidul ce l-a croit atât de puternic, cel pe care nimeni nu l-a putut doboră . Deoarece eu sunt Sasuke Uchiha, iar ea doar o fată normală, probabil o servitoare . Şi totuşi faptul că ochii ei mă faşcinează este deja mult prea mult . O urăsc la naiba ! Deci asta cred că înseamnă ură la prima vedere, ceea ce este total ciudat pentru mine . Niciodată nu am mai fost aşa dezgustat însă în acelaşi timp atras oarecum de acea persoană . Zâmbetul ei, a fost unul fals, însă greu de observat acest lucru . Ce este atât de ciudat la ea !?



Cam aceasta a fost a doua parte din primul capitol, mă scuzaţi că este aşa de scurt însă primul capitol am hotărât că trebuie să aivă 3 părţi . Prima fiind despre punctul de vedere al Sakurei, al doilea al lui Sasuke şi al treilea despre cum vor decurge lucrurile când ei voi trebui să petreacă ceva timp împreună din moment ce sunt în aceeaşi casă . Sasuke este atras de Sakura, mai exact de culoarea părului şi a ochilor săi iar Sakura de aspectul fizic al acestuia . Relaţia lor se va baza pe ură şi vor fi atraşi de fizicul celuilalt sau se vor îndrăgosti ? Eeh, este un fic SasuSaku până la urmă ... însă asta nu înseamnă că ficul va avea neapărat un sfărşit cu acest cuplu, nu ? Poate unul dintre ei va păţi ceva ... cine ştie .... şi va continua într-un alt sezon . Să vedem cum vor parcurge lucrurile de acum încolo ! Dacă vreţi, puteţi să puneţi anumite întrebări personajelor, cine ştie poate descoperiţi ceva nou . În caz că voi primi întrebări de la cineva, voi aştepta să se mai strângă ( în cazul în care aş mai primi ) şi voi face o rundă cu întrebări, urmate de a treia parte a primului capitol . Noapte bună tuturor !!!

Multumesc de anunt
Un capitol foarte frumos
Sasuke e baiat rau, mie in primul capitol mi dat impresia de un baiat bun, acum mai este si esmatriculat, nui deloc bine
astep nextul , spor la idei in continoare
astept iubirea celor 2

Imi plac ficurile in care personajele principale se urasc, urmand apoi sa se indragosteasca si chestii de genul. Chiar sunt curioasa cum o sa decurga lucrurile de acum in colo. Sa vad cum ura se risipeste incetul cu incetul ma incanta al naibii de mult. Acea parte de la sfarsitul capitolului unde zici ca se urasc si sunt atrasi fizic si blah, blah, blah, este cumva un apropo ca o sa faci sez doi si ei nu o sa fie impreuna! Sper ca a doua varianta sa nu fie buna. Okai asta este intrebarea mea. Ala este un apropo, ca sa nu ne zici direct ce o sa fie?

Buna! Multumesc ca m-ai anuntat. Chiar m-am intrebat cand postezi next-ul , iar cand am vazut mesajul de la tine m-am bucurat foarte mult. E abia a doua parte a primului capitol si deja vreau mai mult. sunt atat de nerabdatoare sa aflu cum cei doi se vor indragosti. Dupa ce am citit si al doilea capitol si am observat ca cei doi se urasc sunt curioasa cum va disparea aceasta ura , cum se vor apropia si tot felul de chesti din astea. In fine , sper ca urmatorul capitol sa vina mai repede si da poti , sa ma anunti in continuare. Deny te