Blue Sky Playground

Subiect: Blue Sky Playground Sam 23 Mar 2013, 01:06

Nu m-am putut abţine să scriu acest One-Shot pentru că, aşa cum am mai spus, marea mea pasiune este scrisul.
De ce un One-Shot? Pentru că nu consider că am experienţa necesară pentru a scrie un fic, şi poate nici destulă încredere. Probabil voi mai scrie câteva One-Shoturi înainte să mă apuc serios de un fic sau, cine ştie, în caz că voi avea vreo idee genială, poate atunci.
De ce "Blue Sky Playground"? Datorită faptului că această creaţie este inspirată din melodia Reginei Spektor- Blue Lips (Nu pot posta link-uri în primele 7 zile de la înscriere, aşa că vă rog să o ascultaţi şi să fiţi atenţi la versuri)
E prima dată când postez o creaţie de a mea pe alte site-uri, şi sper să vă placă.
Aştept sfaturi şi critici :

Blue Sky Playground

"Ţine-te după mine şi orice ai face, nu îmi da drumul la mână!"

Mama? Te-am urmat de aproape cât m-au ţinut picioarele şi ţi-am strigat numele cât de tare m-au ţinut plamânii, dar tu nu te opreai, ci dimpotrivă, îţi accelerai paşii.
Îţi simţeam mâna cum o strânge cu putere pe a mea, ce transpirase şi se învineţise încercând să scape din acea strânsoare infernală. Însă tu, din nou, ai continuat să mergi până ce mulţimea de oamenii te-a acaparat cu totul. M-am agăţat de mâneca hainei tale, încercând să te calmez, deşi am înţeles, chiar şi cu mintea mea de copil, că tu mă urai în momentul acela. Degetele tale lungi, de pe care lipsea verigheta, mi se înfigeau în carne şi mă făceau să vreau să încep să plâng. De ce mă urăşti? Ura nu e ceva ce o mamă se presupune să simtă pentru copilul ei.

"Mamă... Vreu să mă joc cu toţi ceilalţi copii."

Am înţeles atunci din privirea ta dură şi intransigentă că urma să fiu bătut din nou dacă mai rosteam un cuvânt. Nu vroiam ca tu să mă baţi, petru că înţelegeam cât de tare te doare şi pe tine. Parcul de lângă gradiniţă se depărta cu fecare pas pe care îl făceai. Dar eu nu voiam să plec. Cum de nu ai înţeles asta? Dar poate că tu chiar îţi doreai să dispărem de aici, atât de tare încât nu mai puteai vedea nimic altceva în jurul tău.
Mă duceai atât de repede încât m-ai făcut să îmi scap pantofiorii din picioare. Dacă tata ar fi fost aici, m-ar fi ridicat în braţele sale puternice şi m-ar fi dus acasă. Dar unde era tata? Şi cine era acest bărbat ce te cuprindea în braţe? Numai eu aveam voie să te îmbrăţişez aşa.

"Să nu îndrăzneşti să te plângi de foame până nu ajungem la tata!"

Tata? Te refereai la omul acela cu mustaţă, nu-i aşa? Acela nu era tatăl meu. Tata m-ar fi lăsat întodeauna să ma joc cu ceilalţi copii, iar tu m-ai fi supravegheat cu privirea ta blândă.
De ce nu vrei să te întorci? Am fi cu toţii mai fericiţi aşa.
Nu vreau ca tu să plângi din nou. Dimpotrivă, zâmbeşte! Tu erai cea mai scumpă persoană a mea din toată lumea. Iubeam să te văd zâmbind. Dacă te-aş fi văzut zâmbind, aş fi putut uita şi de foame şi de durerea ce îmi furnica corpul. Nu trebuia să mă priveşti cu nişte ochi atât de trişti!
Am simţit cum lacrimile mi-au alunecat pe obraji, dar lacrimle pe care le înăbuşeai în sufletul tău erau mai importante decât mofturile mele. Mie doar îmi era foame şi frig. Rana ta era mult mai adâncă, şi mai dureroasă.
Mi-am frecat obrajii rumeni cu mâinile pnă ce i-am simţit că amorţesc. Ţii minte? Aşa făceai tu întodeauna când eram bebeluş.
Mă iubeai pe atunci, nu-i aşa? Eu te-am iubit încă dinainte să îţi văd chipul.

"Mi-ai ajuns! Rămâi aici până voi veni eu înapoi."

Nu îmi da drumul la mână. Nu mă lăsa aici.
Silueta ta s-a risipit ca praful în mulţime. Te-am căutat cu privirea peste tot, disperarea mă cuprindea, am încercat să te strig, însă tu nu ai răspuns. Urmăream cu paşi mici fiecare persoană ce se asemăna cu tine, deşi ştiam că ce făceam era un lucru greşit.
Tu mi-ai spus să te aştept, dar eu sunt un copil rău.
Într-un final, nu te-am putut găsi nicăieri. Mă căutai, nu-i aşa? M-ai căutat şi nu m-ai găsit.Însă şi eu te-am căutat, iar tu nu trebuia să îmi dai drumul la mână. Doar tu ai spus. De ce nu te ţii niciodată de promisiuni?
Îmi e frică de întuneric, dar tu stăteai întodeauna lângă mine până adormeam. Vreau să te ţin de mână!

"Sunt aici!"

Am alergat desculţ, ţinând în braţe ursuleţul pe care tu mi l-ai dat. Tu erai aceea de pe cealalta parte a drumului, sau altcineva? Nu, nu era nimeni, ci doar parcul cu leagănele ce scârţâiau şi mă ispiteau până la punctul în care te-am trădat din nou.
Strada era goala, dar foarte zgomotoasă. Se auzeau claxoane şi sunete de scârţâit de roţi pretutindeni, iar luminile puternice ale farurilor mă izbeau în faţă. Maşina, uriaşa ca în filmele la care se uita tata se apropia vertiginos de mine. Nu am mai apucat să fac dect un singur lucru:
Ţi-am strigat numele.
Însă tu nu mi-ai răspuns.

***

"Mă întorc în parc, de data asta singur"

De ce e atât de multă lume în acelaşi loc, şi de ce nimeni nu zâmbeşte?
Sunt atât de mulţi încât deşi te pot auzi plângând, nu te pot vedea. Picioarle îmi sunt grele, iar braţele îmi atârnă inerte pe lângă corp. Lacrimile îmi înabuşe respiraţia şi mă sufocă, dar după câteva guri de aer mă ridic de la pamânt, înaintez puţin şi cad din nou. Mă simt obosit, îmi e foame.
Mă ridic din nou, fac câţiva paşi, dar un răcnet îmi părăseşe plamânii şi cad la pământ. Privirea mi se înceţoşază, însă reuşesc să mă trăsc încă câţiva paşi pentru a-ţi putea pune mâna pe cap şi a te calma.

Apucă-mi mâna din nou şi strânge-o cu putere, aşa cum ai făcut mereu. Nu, nu plânge. Doar ţine-mă de mână şi nu îmi da drumul. Lacrimile tale sunt prea sărate, iar căzându-mi pe buze îmi oferă un gust neplăcut.
Vocea ta are o nuanţă aşa de caldă. Cântă-mi ceva!
Joaca-te cu mine!
Bate-mă chiar!
Fă orice numai să te poţi opri din plâns.
Nu te îngrozi de paloarea ce mi-a colorat obrajii, or de pânza fină ce mi-a înceţoşat privirea. Nu privi la venele albastre ce se întrezăresc prin piele şi cel mai important, nu săruta aceste buze vineţii şi reci şi nici nu le umple de lacrimile tale. Doar strânge-mi mâna pentru încă puţin timp şi voi fi în stare să mă duc.
Unde merg acum, mă voi ruga pentru tine.
Cerurile sunt larg deschise, iar acolo mă aşteaptă un alt loc de joacă, de unde te voi veghea cu o privire blândă şi voi avea grijă de tine, aşa cum ai făcut tu întodeauna.

"La revedere!"

Subiect: Re: Blue Sky Playground Dum 24 Mar 2013, 19:42

ce trist

saraca fetita...saraca mamă..ai un talent foarte frumos in a descrie o poveste plina de suflet ...eu una te subtin sa faci un fic daca ai timp si rabadare...ori cum ai o capodoperă foarte frumoasa

Subiect: Re: Blue Sky Playground Mier 03 Apr 2013, 14:46

Wow. Si mai spui ca nu esti pregatita pentru un fic.
Draga mea a fost superb, incarat de sentimente, descrierea
a fost minunata si ideea m-a fascinat. Asa ca pune
mana si apuca-te de un fic - sunt sigura ca o sa fie minunat. Si
daca te hotaresti sa mai postezi vreodata ceva
anunta-ma te rog si pe mine printr-un M.P.
Abea astept sa iti mai admir munca

Subiect: Re: Blue Sky Playground Dum 07 Apr 2013, 22:55

Iti multumesc , iti multumesc ca te-ai decis sa impartasesti cu noi acest one-shot. Frumos , pur si simplu frumos . O lectie de viata , o urma a unei inocente pierdute, o maturitate ce s-a desvoltat incredibil in acele cateva randuri .
Tu gandesti foarte bine , te-ai prins ca e o diferenta ca de la cer la pamant intre un one-shot si un fic , tu ai dat lovitura cu acesta . Pentru ca e mai scurt nu inseamna ca nu poate avea aceiasi valoare ! Mie una mi-a palcut foarte mult , am simtit ce ai vrut tu sa transmiti . Stii foarte bine sa te joci folosind cuvinte frumoase si pretioase.
Eu te sustin , daca ai de gand sa faci un fic la fel de frumos , eu ti-l voi citii cu aceiasi pasiune si atentie ca si acum !

Subiect: Re: Blue Sky Playground Mar 09 Apr 2013, 18:06

Avril Trente a scris:: Blue Sky Playground

"Ţine-te după mine şi orice ai face, [ Fără virgulă. ] nu îmi da drumul la mână!"

Mama? Te-am urmat de aproape cât m-au ţinut picioarele şi ţi-am strigat numele cât de tare m-au ţinut plamânii, dar tu nu te opreai, ci dimpotrivă, îţi accelerai paşii.
Îţi simţeam mâna cum o strânge cu putere pe a mea, ce transpirase şi se învineţise încercând să scape din acea strânsoare infernală. Însă tu, din nou, ai continuat să mergi până ce mulţimea de oamenii te-a acaparat cu totul. M-am agăţat de mâneca hainei tale, încercând să te calmez, deşi am înţeles, chiar şi cu mintea mea de copil, că tu mă urai în momentul acela. Degetele tale lungi, de pe care lipsea verigheta, mi se înfigeau în carne şi mă făceau să vreau să încep să plâng. De ce mă urăşti? Ura nu e ceva ce o mamă se presupune să simtă pentru copilul ei.

"Mamă... Vreu să mă joc cu toţi ceilalţi copii."

Am înţeles atunci din privirea ta dură şi intransigentă că urma să fiu bătut din nou dacă mai rosteam un cuvânt. Nu vroiam [ Nu există verbul " a vroi", deci nu există nici " vroiam. Există " a voi ", adică " voiam ". Forma corectă: nu voiam. ] ca tu să mă baţi, petru [ Corect: pentru. ] că înţelegeam cât de tare te doare şi pe tine. Parcul de lângă gradiniţă se depărta cu fecare [ Corect: fiecare. ] pas pe care îl făceai. Dar eu nu voiam să plec. Cum de nu ai înţeles asta? Dar poate că tu chiar îţi doreai să dispărem de aici, atât de tare încât nu mai puteai vedea nimic altceva în jurul tău.
Mă duceai atât de repede încât m-ai făcut să îmi scap pantofiorii din picioare. Dacă tata ar fi fost aici, m-ar fi ridicat în braţele sale puternice şi m-ar fi dus acasă. Dar unde era tata? Şi cine era acest bărbat ce te cuprindea în braţe? Numai eu aveam voie să te îmbrăţişez aşa.

"Să nu îndrăzneşti să te plângi de foame până nu ajungem la tata!"

Tata? Te refereai la omul acela cu mustaţă, nu-i aşa? Acela nu era tatăl meu. Tata m-ar fi lăsat întodeauna să ma joc cu ceilalţi copii, iar tu m-ai fi supravegheat cu privirea ta blândă.
De ce nu vrei să te întorci? Am fi cu toţii mai fericiţi aşa.
Nu vreau ca tu să plângi din nou. Dimpotrivă, zâmbeşte! Tu erai cea mai scumpă persoană a mea din toată lumea. Iubeam să te văd zâmbind. Dacă te-aş fi văzut zâmbind, aş fi putut uita şi de foame şi de durerea ce îmi furnica corpul. Nu trebuia să mă priveşti cu nişte ochi atât de trişti!
Am simţit cum lacrimile mi-au alunecat pe obraji, dar lacrimle pe care le înăbuşeai în sufletul tău erau mai importante decât mofturile mele. Mie doar îmi era foame şi frig. Rana ta era mult mai adâncă, [ Nu era nevoie de virgulă aici. ] şi mai dureroasă.
Mi-am frecat obrajii rumeni cu mâinile pnă [ Corect: până. ce i-am simţit că amorţesc. Ţii minte? Aşa făceai tu întodeauna când eram bebeluş.
Mă iubeai pe atunci, nu-i aşa? Eu te-am iubit încă dinainte să îţi văd chipul.

"Mi-ai ajuns! Rămâi aici până voi veni eu înapoi."

Nu îmi da drumul la mână. Nu mă lăsa aici.
Silueta ta s-a risipit ca praful în mulţime. Te-am căutat cu privirea peste tot, disperarea mă cuprindea, am încercat să te strig, însă tu nu ai răspuns. Urmăream cu paşi mici fiecare persoană ce se asemăna cu tine, deşi ştiam că ce făceam era un lucru greşit.
Tu mi-ai spus să te aştept, dar eu sunt un copil rău.
Într-un final, [ Fără virgulă. ] nu te-am putut găsi nicăieri. Mă căutai, nu-i aşa? M-ai căutat şi nu m-ai găsit. [ Space. ] Însă şi eu te-am căutat, iar tu nu trebuia să îmi dai drumul la mână. Doar tu ai spus. De ce nu te ţii niciodată de promisiuni?
Îmi e frică de întuneric, dar tu stăteai întodeauna lângă mine până adormeam. Vreau să te ţin de mână!

"Sunt aici!"

Am alergat desculţ, ţinând în braţe ursuleţul pe care tu mi l-ai dat. Tu erai aceea de pe cealalta parte a drumului, [ Fără virgulă. ] sau altcineva? Nu, nu era nimeni, ci doar parcul cu leagănele ce scârţâiau şi mă ispiteau până la punctul în care te-am trădat din nou.
Strada era goala [ Corect: goală. Sedila de la ă. ] , dar foarte zgomotoasă. Se auzeau claxoane şi sunete de scârţâit de roţi pretutindeni, iar luminile puternice ale farurilor mă izbeau în faţă. Maşina, uriaşa [ Corect: uriaşă. Sedila de la ă. ] ca în filmele la care se uita tata se apropia vertiginos de mine. Nu am mai apucat să fac dect [ Corect: decât. Sedila de la â. ] un singur lucru:
Ţi-am strigat numele.
Însă tu nu mi-ai răspuns.

***

"Mă întorc în parc, de data asta singur"

De ce e atât de multă lume în acelaşi loc, [ Fără virgulă. ] şi de ce nimeni nu zâmbeşte?
Sunt atât de mulţi încât deşi te pot auzi plângând, nu te pot vedea. Picioarle [ Corect: picioarele. ] îmi sunt grele, iar braţele îmi atârnă inerte pe lângă corp. Lacrimile îmi înabuşe [ Corect: înăbuşesc. ] respiraţia şi mă sufocă, dar după câteva guri de aer mă ridic de la pamânt, înaintez puţin şi cad din nou. Mă simt obosit, îmi e foame.
Mă ridic din nou, fac câţiva paşi, dar un răcnet îmi părăseşe plamânii şi cad la pământ. Privirea mi se înceţoşază, însă reuşesc să mă trăsc [ Corect: târăsc. ] încă câţiva paşi pentru a-ţi putea pune mâna pe cap şi a te calma.

Apucă-mi mâna din nou şi strânge-o cu putere, aşa cum ai făcut mereu. Nu, nu plânge. Doar ţine-mă de mână şi nu îmi da drumul. Lacrimile tale sunt prea sărate, iar căzându-mi pe buze îmi oferă un gust neplăcut.
Vocea ta are o nuanţă aşa de caldă. Cântă-mi ceva!
Joaca-te cu mine!
Bate-mă chiar!
Fă orice numai să te poţi opri din plâns.
Nu te îngrozi de paloarea ce mi-a colorat obrajii, or de pânza fină ce mi-a înceţoşat privirea. Nu privi la venele albastre ce se întrezăresc prin piele şi cel mai important, nu săruta aceste buze vineţii şi reci şi nici nu le umple de lacrimile tale. Doar strânge-mi mâna pentru încă puţin timp şi voi fi în stare să mă duc.
Unde merg acum, [ Fără virgulă. ] mă voi ruga pentru tine.
Cerurile sunt larg deschise, iar acolo mă aşteaptă un alt loc de joacă, de unde te voi veghea cu o privire blândă şi voi avea grijă de tine, aşa cum ai făcut tu întodeauna.

"La revedere!"

Am venit şi eu cu critica, cam târziu.

Idee - îmi place, este frumoasă, dar ar fi fost cu totul altceva să fi fost de o întindere mai mare.
Titlu - este frumos şi eu sunt de părere că se potriveşte cu ce-ai scris.
Descriere - n-am ce comenta, este foarte bună, ai un mod fluid de a scrie, doar că este foarte puţin, mi-ar place să te desfăşori mai mult, scrie mai mult.
Dialog - mm, nu este sec, deşi nu ai avut tocmai un dialog propriu zis, mai mult un monolog.
Acţiune - e grăbită, asta pentru că ai scris puţin şi este şi un one-shot.
Estetică - arată bine, dar mi-ar place să grupezi pe paragrafe totul, să nu mai fie frânzurit totul, în dorul lenii.
Greşeli de ortografie/tastare: nu ai avut, lucru foarte plăcut pentru mine în circumstanţele în care majoritatea celor care cer o critică prezintă mai multe probleme gramaticale decât de stil. Ai pus virgulele când nu era nevoie, eu ţi-aş sugera să treci pe la norme lingvistice, mai exact la " virgulă " şi sigur te vei lămuri când şi cum se pune.

Eu nu mai am nimic de comentat, scrii foarte frumos, dar vreau să ai capitole mai mari ca intindere.

Subiect: Re: Blue Sky Playground Mier 10 Apr 2013, 21:50

Imi place foarte mult cum ai scris,ai descris.Felicitari si succes in continuare!

Subiect: Re: Blue Sky Playground Mier 11 Sept 2013, 09:42

One shot finalizat.