One shot.

Acest one shot are numai un capitol (D)

.

~O~

Drumul luminat de batranele felinare ma ghidau spre iesirea din sat. Vantul imi mangaia chipul asemanator laptelui in timp ce amintirile ma chinuiau usor. Am petrecut momente frumoase alaturi de prieteni mei, insa inima mea s-a decis intr-un final si a ales razbunarea. Cuvintele supusilor lui Orochimaru mi se invarteau prin minte incercand sa inece amintirea celor doi, Sakura si Naruto. Mi-am intors privirea negricioasa si-am privit inapoi timp de cateva secunde. Nu ma indoiam de decizia pe care-am luat-o, doar ca vroiam sa mai vad odata satul. Ultima oara... insa in loc de sat am zarit o claie de par roz bombon si-un chip indurerat.
- Ce cauti aici la o ora asa tarzie?
A suspinat incet apropiindu-se lent de mine.
- Asta e... asta e drumul ce duce la iesirea din sat, mi-a spus printre suspine. De ce nu vorbesti niciodata? De ce nu-mi spui ce te chinuie atat de mult?
- Pentru ca nu-i treaba ta, i-am spus intorcandu-ma cu spatele.
Stiam ce urmeaza si nu vroiam sa vad. Lacrimile sincere si reci care i se scurgeau pe chip nu ma lasau indiferent de tot, doar ca nu puteam sa renunt la razbunare pentru nimeni si nimic.
- Sasuke-kun, mai ti minte cand mi-ai spus de singuratate si cat de dureroasa este ea? Atunci m-ai invatat o lectie importanta pe care nu o s-o uit niciodata. De ce vrei sa fi singur din nou? Ramai, Sasuke-kun! Daca ramai promit ca in fiecare zi o sa te distrezi si o sa fi fericit alaturi de mine si Naruto. O sa fac orice vrei tu... chiar orice! Tu nu intelegi nimic... Daca tu pleci eu o sa fiu singura iar tu la fel. Te iubesc atata de mult! Nu pleca...
- Cum credeam, am spus lasandu-mi capul pe spate. Eu sunt diferit de voi. Du-te la culcare, Sakura. Am continuat pe un ton indiferent grabindu-ma spre iesire.
- Daca pleci o sa tip! ridica vocea cu cativa decibeli.
Intr-o secunda m-am aflat in spatele ei si i-am soptit.
- Sakura, multumesc.
I-am dat o lovitura dupa cap ca sa lesine apoi am asezat-o pe banca, privind-o pentru ultima oara. I-am zambit trist. Stiam ca nu putea sa vada, insa nu m-am putut abtine. Am mai ramas cateva minute cu ea si in cele din urma am pornit din nou la drum.

~O~

Amintirile sunt o mini otrava ce ti-e administrata inca de cand incepi sa judeci. Unele au rolul de a te chinui pana cand intri in mormant, altele indeplinind o sarcina opusa celeilalte adica dulce. Sentimentele de asemenea sunt la fel de periculoase. Ele te pot lega de o fiinta sau de anumite lucruri, impiedicandu-te sa iti faci datoria asa cum trebuie. Candva am crezut ca e inutil sa simti ceva pentru cineva. Am oftat prelung lasandu-mi spatele sa faca contact cu scoarta copacului. Vantul batea incet lasandu-si palmele invizibile sa-mi mangaie chipul albicios si sa poarte frunzele jucause prin aer. Vremea asta buna imi amintea de ziua in care am fost obligat sa fac echipa cu Naruto si Sakura. Fix asa era si atunci. Un zambet micut imi impodobi fata pentru un moment destul de scurt. A fost frumos si nu am regrete. Poate doar unul. Acela este ca in loc sa fiu alaturi de prieteni mei am fost obsedat de razbunare, insetat de sange... adica deloc eu. Sunetele enervante ale crengutelor uscate ce erau rupte una cate una imi zgariau timpanul, insa ma si anuntau ca inamicul este aproape. Nu mai puteam sa continui asa mult timp. Ambi ochii mi-au fost afectati din cauza lui Susano si mi-am cam consumat chakra. Dupa ce am facut doua semne din mana m-am aflat intr-un copac ce momentan ma ajuta sa castig timp ca sa-mi revin.
Razboiul... niciodata nu mi l-am imaginat astfel sau cel putin nici nu mi l-am imaginat deloc. Ma durea fix in paispe de el ca eu vedeam inaintea ochilor doar razbunare si iar razbunare. Ce obsedat am putut fi! Lichidul rosiatic atat de vital pentru toti era imprastiat pretutindeni, pe campul de lupta aflandu-se oameni sau creaturi din ambele tabere. Era oribil sa-ti pierzi familia mai ales in fata ta. Sa vezi cum iti sunt omorate persoanele dragi, cum inima iti este sfasiata de atata durere... Oribil. Exact asta am simtit si eu cand Sakura-chan si-a dat ultima suflare in bratele mele. Ura, durerea, tristetea, melancolia... toate m-au cuprins in palmele lor si m-au tras intr-un abis fara sa am posibilitatea de scapare. Si ca paharul sa fie plin am fost martor la reinvierea ei prin tehnica Edo-tensei. Mi-am lasat pumnul sa se loveasca de suprafata lemnoasa cauzand un zgomot ce-mi daduse ascunzatoarea de gol.
- Sasuke-kun? mi-a soptit numele cu greutate.
Am omorat atatea persoane iar pe ea am ranit-o din nou si din nou. Poate ca daca ar mai fi trait mi-as fi restabilit clanul impreuna cu ea. Cea mai frumoasa fata din satul Konoha. Vedeam in ceata, insa ii puteam observa si asa trasaturile fine si chipul albicios, parul roz si matasos. Brusc m-am simtit ciudat. O idee destul de trasnita mi-a trecut prin cap. M-am apropiat de ea si i-am cuprins chipul in palme. Fericirea... si durerea se impleteau in inima mea formand un intreg. Mi-am lasat capul la nivelul ei capturandu-i buzele fara s-o anunt. Printre buzele micute si carnoase mi-am facut loc in lacasul umed pentru a-l studia. Oh! Ma simteam atat de bine langa ea... atat de... de. Pe obraji colorati cu sange am simtit lacrimi cristaline. Plangea? Am imbratisat-o strans, apoi am privit-o lung. Era frumoasa, intr-adevar frumoasa.
- Sakura, te iubesc. I-am soptit la ureche bland si sincer.
Plangea si suspina. Oare de cat timp visa la cuvintele astea? Nici n-am apucat sa ma mai gandesc la ceva, caci mi-am simtit gatul taiat de un kunai. Am trait pentru razbunare si-am murit de mana femei pe care o iubeam si o iubesc. Da. Cred ca merit asta din plin pentru tot ce i-am spus si i-am facut.
- Si eu te iubesc, Sasuke-kun.

_________________________

Eh, nu stiu daca e cel mai reusit capitol al meu, dar e scris de ceva vreme cam de 1 an aproximativ (D)

. Astazi m-am hotarat sa-l postez ca one-shot :)) Sper sa va placa si astept pareri. Ja neeee~ I rock peopleee!!!

Tot ce pot sa spun e ":O:O:O:O". De ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee????=)))))))))))))))))))))
Adica,in sfarsit Sasuke ii spusese ca o iubeste si ea ce naiba face? Il omoara? Asta e hotie!=)) Deci totul a fost atat de trist incat nu pot sa imi dau seama de ce imi vine sa rad, in loc sa plang. Suspect!=))
Oricum, asta e o alta lucrare frumoasa de a ta si chiar ma bucur ca ai postat-o. Scrii genial, fato, ti-am mai zis si iti mai zic din nou si din nou!:* Sper sa mai postezi in curand:*

=)))) Vaaaii, ce amuzant a fost. Ma rog, in ciudatenia mea, chiar mi s-a parut amuzant, mai ales ca faza in care el a recunoscut ca a fost un nenorocit este geniala. Imi place cand ea i-o face, cand ii arata ca e mai mult decat o simpla tipa care n-a facut nimic altceva decat sa planga si mi-a placut ca aici chiar l-a omorat, caci este cam prima oara cand se intampla asta. Ce-i drept, ma asteptam ca si ea sa se sinucida la sfarsit, dar poate ca-i de ajuns atat, sa ne imaginam noi o posibila continuare. Mi-a placut finalul, a fost frumos, usor dureros, dar satisfacator, pentru mine cel putin. a hug

IMi place foarte mult a fost haios si amuzant imi place mult cum scrii , pupici :*

Subiect: Re: One shot. Mier 11 Sept 2013, 09:43

One shot finalizat.