Capitolele unui fic trebuie sa aiba cel putin 25 de randuri, mai treceti pe la Regulament, va rog.

Hey hey hey ^^
Am norocul să fiu prima care își lasă părerea.
O părere foarte bună :D 
Îmi place cum descrii, cum parcurgi acțiunea, dar în definitiv ador ideea în ciuda faptului că e doar primul capitol. 
Trecutul Sakurei e datorat unei sorți ironice și batjocoritoare, iar viitorul plin de mister,  hmm chiar mă încântă și-mi trezește interesul ideea blocului cu reputație sumbră.
Spor la scris și tastat, Lory așteptă next și te roagă s-o anunți :X

Superb... E o idee chiar interesanta..

Sakura
Dupa ce mi-am aranjat toate lucrurile am hotarat ca ar fi bine sa vizitez un supermarket pentru a-mi cumpara alimente si ce mai am nevoie. Zis si facut, m-am imbracat repejor intr-o rochita alba de vara, acesta fiind anotimpul predominant, apoi am incaltat o pereche de balerini negri si am iesit afara din apartament, incuind apoi usa. In timp ce coboram scarile am inceput sa inspectez putin interiorul blocului. Arata ca unul normal, doar ca mult mai spatios. Ciudata este insa lipsa sunetelor, nici o voce, nici un fosnet absolut nimic, ca si cum nimeni nu ar locui in aici, dar e imposibil doar sunt atatea apartamente. Mi-am continuat drumul pana la parter in aceeasi liniste mormantala pana cand am ajuns in fata usii metalice, ce era singura care ma despartea de iesirea din bloc. Fix cand sa o deschid am auzit un sunet, unul indescifrabil, ce mi-a dat o multime de fiori, nu mai auzisesm asa ceva niciodata, era ca un geamat de spaima, ascutit ca lama unei sabii si cat se poate de real. Dupa ce mi-am revenit din soc m-am intors in speranta ca voi gasi sursa, dar tot ce am putut vedea era o scara, o scara din lemn vopsit in negru ce ducea spre subsol, puteam vedea doar primele cinci trepte, apoi restul scarii era inghitita de intuneric dand impresia ca nici nu ar exista. Frica incepea sa ma cuprinda, determinandu-mi creierul sa-si imagineze tot felul de scene inspaimantatoare si ganduri negre. Eram pregatita sa cobor, pasind cu sfiala pe prima treapta care la contactul cu atingerea mea a scartit. Am pus si celalalt picior, dar lemnul a ripostat scartaind iar, doar ca de data asta mult mai tare.
-Eu in locul tau nu asi face asta! Se face brusc simtita o voce groasa de femeie, iar la auzul acesteia eu ma dezechilibrez fiind gata gata sa cad.
Ma intorc si observ o femeie plinuta, cu parul scurt, saten si ochi caprui, ce statea proptita in capatul scarilor care duceau spre etajul unu. Se uita la mine cu o expresie serioasa, fara ca macar sa clipeasca, am salutat-o apoi i-am cerut mai multe detalii despre subsol si motivul pentru care nu era bine sa intru acolo, dar in zadar, nu am obtinut nimic de la ea. M.a ignorat continuandu-si drumul, iar eu mi l-am continuat pe al meu spre supermarket, neluandu-mi gandul de la acel loc si de la ce sau cine ar fi putut provoca acel sunet.
Se pare ca magazinul era destul de aproape de blocul in care eu stateam, ceea ce m-a incantat enorm, am luat un cos si mi-am pus in el toate cele trebuincioase. Cumparaturile au durat in jur de o ora si trebuia sa recunosc ca eram extenuata, dar in sfarsit terminasem si ma aflam in fata casei de marcat asteptandu-mi randul, nu a durat mult asteptarea, deoarece in magazin nu se afla mai nimeni. Am platit produsele si m-am indreptat spre iesirea din magazin cu plasele grele in maini, dar am fost oprita de vocea casieritei care m-a rugat sa astept un moment. Am privit-o cum se ridica de pe scaun indreptandu-si grabita pasii spre mine si apoi am auzito spunand:
-Esti noua nu-i asa?
Am intarziat putin cu raspunsul fiind luata prin surprindere de tonul ei patrunzator si vesel.
-Da, ma numesc Sakura Haruno. Am raspuns intr-un final.
-Si, ia spune-mi ai avea nevoie de un loc de munca?
Din nou, ma luase prin surprindere, doar ca nu cu tonul ci cu intrebarea.
-Da, chiar as avea. Incepusem sa zambesc si sa capat o lejeritate in voce pentru ca intelesesem motivul pentru care a vrut sa discutam.
-Pai ce-ai zice sa te angajezi aici? Ai saisprezece ani nu?
M-a privit increzatoare fiind sigura ca raspunsurile mele vor fi afirmative. Si asa au si fost.
-Da am, si as fi incantata sa lucrez aici, ce trebuie sa fac?
-Sa te prezinti maine la ora 9:00AM in acest loc.
De data aceasta tonalitatea ei devenise putin mai serioasa, incercand probabil sa-mi dea de inteles ca asa trebuie sa fiu si eu, iar eu am incercat sa ii ofer satisfactia de care are nevoie raspunzandu-i pe acelasi ton.
-Sigur ca da, multumesc! La revedere!
-La revedere!
In timp ce vorbeam cu ea, am analizat-o indeaproape si am constatat ca arata chiar bine. Un par roscat tuns mediu, ce-i scotea in evidenta tenul alb ca spuma marii si ochii ciocolatii.Buzele le avea pline si rosii, precum culoarea parului, iar imbracamintea ei era formata dintr-un maiou negru decoltat, desii sanii nu ii avea prea mari si o pereche de pantaloni scurti albi.
Ahh, se pare ca in sfarsit norocul a inceput sa imi surada, chiar ma intrebam ce voi face ca sa ma intretin, iar acest loc de munca e chiar bine-venit.
Am iesit din magazin, afara se intunecase, noaptea facandu-si deja prezenta. In drumul spre casa mi-amamintit de incidentul de mai devreme, oare ce este cu acel subsol? Si de ce e cartierul acesta asa pustiu? Probabil aveam sa aflu cat de curand.
Cand am ajuns in fata blocului am intalnit un grup de baieti, cam de douazeci de ani, vorbind extrem de vulgar si consumand fara nici o scrupula alcool si iarba, am vrut sa fac stanga imprejur si sa intru prin spate, dar deja era prea tarziu, acestia ma observasera, iar cand am ajuns in fata lor au inceput sa ma fluiere si sa-mi adreseze tot feulul de cuvinte obsecene, exprimandu-si liber dorinta de a ma avea la noapte si impiedicandu-ma sa intru in bloc. Eram scarbita si mai aveam foarte putin pana sa-mi pierd cumpatul si sa ma pun la mintea lor, dar stiam ca tot eu as fi avut de suferit daca faceam pe desteapta, asa ca am preferat sa tac. Din toti acei baieti unul singur mi-a atras atentia, avea parul precum cerul noptii, de un albastru intunecat, tenul alb, imaculat, iar ochii, ochii mi se pareau atat de speciali, fiind negrii, abisali, goi, lipsiti de sentimente. Si niste buze conturate perfect, frumoase, cum oricine si-ar dori sa aiba, era superb si trebuie sa recunosc ca in toata viata mea nu m-am mai simtit atat de atrasa de cineva fara ca macar sa il cunosc, niciodata. Spre deosebire de obsedatii care”ma curtau”. Era asezat pe o treapta unde isi savura berea indiferent si ganditor, nici macar nu privea spre ceilalti, el doar statea acolo fara sa ii pese, ca si cum nimic nu s-ar intampla, parea sa fie mai fascinat de asfaltul pe care il fixa cu privirea,
M-am smucit din bratele unui baiat blond cu ochii negri care imi prinsese brutal mana propunandu-mi sa mai stau cu ei si am plecat in graba spre apartamentul meu. Am descuiat repede usa, am intrat, m-am incuiat in casa, dupa care in sfarsit am rasuflat usurata, aproape ca era sa mor de frica, disperatii aia mai aveau putin si ma violau. Si eu care credeam ca locul asta e prea linistit...
M-am schimbat in pijamale, am mancat, iar apoi m-am pus in pat si am adormit.
A doua zi m-am trezit la 8:10 AM, urmand ca mai apoi sa imi fac siesta, sa ma imbrac si sa pornesc spre magazinul unde aveam sa lucrez. In timp ce coboram scarile a fost intampinata din nou de acea liniste mortuara ce ma inspaimanta ingrozitor, speram ca macar o usa sa se deschida si de dupa ea sa iasa o persoana care sa imi confirme ca acest bloc nu e gol, dar nu s-a intamplat nimic. Brusc mi-am amintit de femeia cu care am vorbit ieri, ea sta in acest bloc deci nu sunt singura insa dansa nu era o persoana prea placuta cu chiar mi-as dori sa impart prajiturele sau de la care sa imprumut zahar. Nu, acea femeie era exact ca si acest loc, sinistra.
Ajunsa la parter ma pregateam sa deschid usa mare cand s-a auzit din nou un sunet de la subsol doar ca era diferit, insa la fel de inspaimantator, m-am intors si am intalnit scarile ce duceau spre acel loc. Mi-am fixat privirea si am incercat sa ma concentrez in speranta ca voi deslusii si alte sunete, insa n-am obtinut nimic. Eram din ce in ce mai speriata, nu stiam ce e cu acele sunete si cine le provoaca, dar un lucru e sigur, aveam sa aflu, pentru ca aveam de gand sa vad ce e in acel loc indiferent de avertismentul pe care i-l primisem data trecuta.

OMG!
Suspans O.O
Se va duce acolo?
Ce va găsi? O agenție secretă a marmotelor? Cu Sasuke în frunte?
=)) Asta se întâmplă când amețita de mine lasă comuri la miezul nopții =))
Oh, draga mea îți mulțumesc pt că m-ai anunțat și dacă deranjul nu e prea mare te-aș ruga s-o faci în continuare (a și rimat)
Dar revenind la acest capitol superb, în care am savurat fiecare părticică de descriere și-am așteptat cu sufletul la gură să parcurg acțiunea :"> Mi-a plăcut enorm.
Spor la scris și la tastat :* Lory așteaptă next