Buchet de spini

Subiect: Buchet de spini Sam 23 Feb 2013, 21:26

Buchet de spini

Prolog:
O lăsă fără suflare, abandonându-i apoi trupul pe strada goală, întunecată. Scoase o batistă şi îşi şterse sângele, căldura existenţei şi inimii fetei, de pe mâinile sale îmbătrânite. Buzele îi erau arcuite, zambea la gândul crimei pe care tocmai o comisese. Acest lucru îi aducea satisfacţie, era ceea ce îl făcea să se simtă viu.

Privea cu ochii între-deschisi peste ziar la femeia din faţa sa; o blondă înaltă, cu talia mică şi şoldurile ieşindu-i în evidenţă prin colanţii negri, scurţi, cu trei dungi albe de-a lungul piciorului. Ochii lui îi priveau sânii volumptoşi, acoperiţi cu o bustieră roşie, care se legănau în sus şi-n jos. Ea sărea într-o parte şi-n alta, lovind cu racheta mingea verde de tenis, trimiţând-o în partea cealaltă a terenului. Ocupată cu antrenamentul, aceasta nu observă bărbatul care o privea intens, aşezat pe banca din spatele gardului de plasă.

După o ora şi jumătate, femeia plecă. Strânse mingile, băgă racheta într-o geanta sport şi o luă la pas către clădira micuţă, unde se aflau duşurile. În urma ei, o siluetă masculină mergea încet, păşind fără zgomot. Avea ziarul în mâna stângă, frumos împachetat. Femeia deschise uşa şi intră, el aşteptând-o sprijinit de zidul lateral al imobilului.

O aşteptă un sfert de oră, nemişcat, cu ochii în pământ. Ea ieşi îmbrăcată în jeanşi şi cu un tricou, având geanta atârnată pe umăr. Mergea repede, cu o ţintă fixă. Bărbatul o urmărea de la distanţă, nepierzând-o însă din ochi. Pe lângă ea trecu un autobuz roşu, numărul 577, iar ea începu să alerge. În spatele ei, bărbatul mări pasul, aproape alergând. Autobuzul opri în staţie, femeia urcând, iar el punând piciorul pe scară în ultimul moment, tocmai când şoferul se pregătea să închidă uşile.

*

Coborî din autobuz peste zece minute, luând-o pe o stradă lăturalnică bulevardului, pavată cu piatră. Bărbatul o urmă îndeaproape, asigurându-se că nu lasă urme de suspiciuni printre vecini. Femeia se opri în uşa unei case albe, aplecându-se pentru a lua ziarul, care zăcea pe iarba încă de dimineaţă. Deschise uşa cu cheia, apoi o închise la loc. Bărbatul se apropie de uşă, destul cât să audă ce se petrecea. Nu era urmă de nicio voce în casă, doar sunetul unor paşi urcând scările. Se uită în jur, apoi scoase o bucată de hârtie şi un pix din buzunar. Copie adresa, apoi se îndepărtă.

*

Parfumul trandafirilor roşii se strecura pe sub usă. O mâna fermă, cu o piele zgribulită, neiertată de timp, îi aşeză pe prag, frumos împachetaţi şi cu un bilet agăţat de marginea fundei aurii, apăsând apoi butonul soneriei si plecând. Uşa se deschise, o femeie într-un halat albastru, cu parul blond căzându-i într-o cascadă pe spate şi cu ochii verzi ieşi din casă. Se uită în stânga şi-n dreapta, însă nu zări pe nimeni. Cartierul era gol, doar sunetul unor paşi grăbiţi se auzea în depărtare. Femeia ridică buchetul şi îl privi câteva secunde, apoi intră înapoi în casă. Închise uşa şi citi cu voce tare biletul:

“Ochii tăi m-au fermecat, îi visez nopţile şi mă gândesc la ei în fiecare minut al zilei. De când te-am văzut, în urmă cu trei zile, chipul tău îmi invadează mintea. Gândul că nu mă cunoşti şi că nu însemn nimic pentru tine mă tulbură. În noaptea aceasta voi fi pe plajă, lângă malul mării, ascultând valurile izbindu-se unele de altele. Vino!”

*

Il văzu imediat ce ajunse lângă apă. Era înalt, cu părul său castaniu fluturând în bataia vântului şi uitându-se în gol. Avea mâinile în buzunare şi se plimba de-a lungul ţărmului, cu sacoul descheiat şi pantofii plini de apă. Plaja era golă, erau singuri. Se apropie de el, cu inima cât un purice de spaimă, însă plină de entuziasm. El nu o observase. Îl atinse pe umăr, îndemnându-l să îşi întoarcă privirea către ea. Îi zâmbi, iar el îi întinse mâna şi o sărută pe obraz. Inima ei se linişti. El o îndemnă să intre în apă, iar ea, lăsându-se purtată de val, fu de acord. Îi luă mâna şi înaintă în apa mării agitate.

Simtea valurile izbindu-i-se de picioare, sângele clocotindu-i în vene si dorinţa asaltându-i mintea. Nu mai putea aştepta. Se năpusti asupra ei, înconjurându-i gâtul cu mâinile sale puternice. Ochii negri îi ieşeau din orbite, iar pe gât, o venă îi pulsa puternic, aproape explodând. O împinse sub apă, cu patima unui nebun si cu forţa criminalului din el. Ea ţipa, se zbătea, dar zadarnic. Fusese mai puternic decât ea. Trupul femeii se scufundă în apă, fiind luat de valuri.

Dupa ce îi privi părul coborând mai adânc în mare, se întoarse pe mal, întinzându-se apoi pe nisipul rece al plajei. Scoase din sacou o foaie de hârtie şi un pix. Tăie numele din josul paginii cu o linie dreaptă şi băga lista înapoi în buzunar, după ce scrise un ultim nume pe coala albă; doar o altă victimă de-a sa.

Epilog:

Alerga. Pentru prima oară, ochii îi trădau frica şi disperarea. Nisipul i se frângea sub tălpile goale, iar vântul îi bătea pieptul gol, în timp ce pantalonii de in fâlfâiau peste picioarele sale, în încercarea de a-şi salva viaţa. Blestema clipa în care s-a lăsat sedus de un buchet de trandafiri roşii şi o blondă. Ura faptul că fusese învins cu propriile sale arme. Privea apusul dintr-o parte când îşi simţi corpul căzând la pământ. Blonda îl întoarse cu faţa în sus, aşezându-se rapid în poala lui. Îi înconjură gâtul cu mâinile sale puternice, strivindu-l. Bărbatul o privi pentru ultima dată, cu părere de rău, căci vedea în ea victimele sale, care avuseseră acelaşi sfârşit tragic precum al său.

Asa, inainte de a-ti muta ficul, hai sa dam si un comentariu, nu? :)

Mi-a placut ideea creatiei tale, a fost pe cat de interesanta, pe atat de bine expusa. Imi place stilul tau, mai ai de lucrat pe ici, pe colo, caci ai tendinta de a adauga prea multe detalii, adjective, ori cuvinte care ingreuneaza firul povestii, insa in ultima vreme am vazut o imbunatatire. Ma bucur sa vad ca talentul tau se dezvolta si sa stii ca mai vreau sa vad astfel de lucrari de-ale tale, caci scrii frumos si ai idei bune ce trebuie puse in practica. Acestea fiind spuse, one shot-ul merge la creatii finalizate. Felicitari! a hug