Capitolul 1


       Primavara anului 1877 se dovedi a fi una neobisnuit de timpurie si infloritoare.Culturile verzi de porumb se intindeau cat vezi cu ochii,iar pe crengile alunilor ce salasluiau de-o parte si de alta a drumului prafuit ce ducea catre pitorescul Leavesford se observau numerosi muguri tineri.
Amiaza unei zile de aprilie o surprinse pe tanara Sakura Haruno inaintand cu exuberanta pe strazile micului oras,bucurandu-se de fiecare inspiratie si imbatandu-se de mirosul renasterii ce il raspandea natura.Era imbracata intr-o rochita simpla,dantelata la maneci si poale,cu o frumoasa curelusa de matase cusuta chiar de mama ei.Pe cap burta o boneta simpla,alba,aproape imaculata care contrasta bland cu parul ei corai si ochii ei care parca imbinau  doua pietre pretioase:safirul si smaraldul.La fiecare pas pe care il facea reusea sa impregneze in pietrele cu care era pavat drumul bucuria febrila a vietii de care ea radia.De fiecare data cand iesea se simtea cu adevarat libera.Atunci cand se afla intr-un spatiu deschis, parca constrangerile cu care tatal o inlantuia slabeau,ironia si sarcasmul bunicii se ameliora iar ea se simtea plina de viata.Odata ajunsa in fata imensei biblioteci orasenesti urca treptele si patrunse in impunatoarea si sobra cladire.Venise sa schimbe romanul mamei sale,dar ca de obicei,mai ramase inca cateva zeci de minute in sala de lectura, citind unul dintre romanele de dragoste pe care le indragea atat de mult si care ii erau interzise acasa de catre tata sub pretextul ca “ii baga numai prostii in cap,de care orice viitoare femeie cu capul pe umeri trebuie sa se lipseasca”.
Dupa un timp Sakura se ridica si iesi.Tinea in mana doua romane destul de cuprinzatoare iar asta ii igreuna iesirea prin imensele usi turnate in bronz ale bibliotecii.Cand in sfarsit izbuti sa le deschida isi pierduse echilibrul pe care fiinta ei fragila il putu nutri si se aruncase involuntar direct la pieptul unui tanar imbracat intr-o haina maronie.Iesirea ei furtunoasa ii daduse timp sa observe culoarea costumului sau frumos.Avea parul negru asemenea unei pene de corb iar ochii ii erau mai negri decat cea mai intunecata noapte.Cand Sakura ridicase ochii speriata,in ciuda situatiei jenante,observase de indata ca tanarul avea o dantura alba si perfecta atunci cand zambea,lucru pe care il si facea cu mult charm.
In vreme ce ea se uita la el socata,cu buzele intredeschise,el isi reveni imediat si ridica calm cele doua carti care ii cazusera fetei.Deschise una dintre ele si se uita la numele ei de pe fisa de imprumut.
-Imi cer scuze pentru deranj,domnisoara Sakura Haruno,spuse serios si totusi cu un zambet in coltul ochilor.Usile astea sunt teribil de inselatoare.Ar trebui sa existe un geam.E numai vina mea ca nu am pus problema asta in Consiliu.
Ea chicoti degajat si inceta abia cand il auzi spunand:
-Ma numesc Sasuke Uchiha si stau in Darroch.
Se uitara indelung unul la altul si ea,bineiteles,se imbujora si ii spuse:
-Trebuie sa plec!
Ce replica de doi bani!isi zise acum cand se indepartase deja de tanarul pe care abia il intalnise,indeajuns de mult cat sa nu il mai zareasca.El nu incercase sa o retina,ci se daduse la o parte politicos,ridicandu-si palaria si facand o plecaciune.  Pana ajunse in strada principala,ea tot mai simtea privirea lui candida rasfranta asupra ei,plina de respect,atentie si admiratie.Iar acesta fusese inceputul.
Ajunsa acasa,Sakura fuse luata in primire de mama ei:
-Draga mea,pe unde ai zabovit atat?Haide,vino,ajuta-ma sa arajez masa.Tatal tau va sosi curand.
Sakura indeplini toata sarcinile pe care i le intrebuinta mama sa aproape mecanic.Gandul ei zburase in fata bibliotecii,debitand intalnirea cu tanarul Uchiha,din nou si din nou.
Cand stalpul familiei sosira totul era pregatit.La masa erau 4 tacamuri pentru ea,mama ,tatal  si bunica.Fratele Sakurei,Kurenai era plecat impreuna cu doctorul Yamaka pentru a capata experienta,intrucat atunci cand batranul doctor se va pensiona,el ii va ocupa locul.
Dupa cateva minute,cobora si bunica Sakurei.Desi avea 76 de ani,era inca foarte lucida iar sufletul ei era imbibat de venin.Nu acceptase niciodata intrarea mamei Sakurei in familia Haruno,incercand pe cat posibil sa impiedice mariajul dintre cei doi.Insa nu izbuti.Se multumea acum sa ii faca viata un calvar bietei femei,docile din fire,care se ingrijea mereu de ea.In ceea ce ii priveste pe  Sakura si fratele ei,ii dispretuise inca din leagan.Rupand tacerea spuse:
-Nu o sa va vina sa credeti!Ciuliti bine urechile la mine!
De asemenea batrana era foarte informata,avand surse in tot orasul.Iubea intr-un mod bolnav barfa.
-Conacul Kagami va fi din nou locuit!A fost cumparat de un bogatas si se zvoneste ca s-ar fi si mutat deja.Ard de nerabdare sa ii vad fata celui care l-a luat.E un nobil fara dar si poate.Un sage albastru nu alta.Desigur,daca s-ar decide sa isi arate fata.Asa sunt mai toti nobili,ingamfati.Asa as fi fost si eu idreptatita sa fiu.
Batrana ofta adanc iar fiul ei zambi acru.Intr-adevar,ar fi trebuit sa fie o nobila,mai mult sau mai putin.
Pe cand era tanara,bunica Sakurei avusese o relatie in aer liber nu tocmai curata  cu tanarul Umino,nascut cu stigmatul de nobil.Astfel ar fi aparut fiul ei,tatal Sakurei.
Dar batrana nu a fost marginalizata de societate deoarece un alt tanar,din clasa muncitorilor a salvat-o de la dezonoare dupa ce i se daduse cu piciorul,intocmai ca ultimei desfranate.Acesta murise pe cand tatal Skurei avea 5 ani.Doi ani dupa aceea,familia lui Umino a fost nevoita sa se mute,parasind conacul Kagami din satul cu acelasi nume,aflat la mai putin de 10 minute cu trenul de oraselul Leavesford.
Vestea nu facu atat de mare valva printre membrii familiei pe cat se astepta batrana.Mama Sakurei se apucara de curatenie,tatal se indrepta catre biroul sau iar Sakura fu trimisa de parintele  sa exerseze partiturile la pianul din salon,partituri care acum i se pareau indescifrabile.In timp ce atingea cu gratie clapele pianului,se gandea cu o ardoare inexplicabila la tanarul Sasuke,fiecare unda sonora izbindu-se parca de pieptul lui ferm,asemeni ei astazi.

           Buna tuturor!Acesta este primul capitol al primului meu fic.Voi posta urmatorul capitol in maxim 6 zile iar pana atunci astept parerile voastre insotite de critici. :D

Angelus sine alas a scris:

Buna, draga mea. Ai postat ficul intr-o categorie gresita, am rugat eu un moderator/administrator sa ti-l mute. Ai face bine sa citesti: Citeşte înainte de a POSTA ! si sa vezi ce si cum trebuie facut.  Te rog sa mentionezi ce fel de fic este, sasusaku sau original, pentru a stii moderatorul/administratorul respectiv in ce categorie trebuie mutat. Multumesc pentru intelegere.  

Sincer imi cer scuze,sunt incepatoare :">.Multumesc frumos,si pe viitor voi fi mai atenta.:)

Capitolul 2

Trecuse deja o saptamana de cand Sakura plutea pe enigmaticele valuri ale tinerilor iubiri,datorita tanarului Sasuke.Doar ca ea inca nu stia asta.
Desi nu il mai vazuse in viata ei prin Leavesford,incepea sa il intalneasca des pe strada.De fapt se intalneau tot timpul,si cu toate ca el nu avusese niciodata ocazia sa ii vorbeasca,ii zambea si o saluta de fiecare data,vesel,dar formal.Ei ajunsera sa ii placa la nebunie acel suras spontan,sa caute forma umerilor lui si sa isi doreasca cu ardoare sa ii intalneasca privirea lui calda si plina de speranta.Cateodata il vedea in mijlocul unui grup de oameni dintre cei mai activi si indrazneti din Leavesford,in nou deschisa cofetarie Sayana,si observase cu uimire ca si ceilalti cheliosi il acceptau printre ei ca pe un egal al lor,poate chiar ca un superior.
     Asta,precum si ideea ca el frecventa un local atat de exotic si de indraznet ii dadea fiori.Prin scurta lor intalnire,ea devenise oarecum importanta,si chiar in absenta lui,cand trecea pe langa acel grup de tineri alesi,se lasa o tacere deferenta si toti isi ridicau palariile in semn de respect,ceea ce o incanta,dar si o emotiona.
Cateva zile mai tarziu se duse din nou la biblioteca,si cu toate ca de aceasta data trecuse cu atenti de usi,daduse din nou de tanarul Sasuke Uchiha afara.
     -Ce coincidenta,domnisoara Haruno!spuse el.Ne intalnim din nou.Ce ciudat sa trec pe aici tocmai acum.
De unde sa stie ea ca el asteptase doua ore pe trotuarul de vizavi?!
     -Imi permiteti sa vad ce cititi saptamana aceasta?
     -"Casa de lut"de Pearl Buck,se balbaise ea.
     -A,da,volumul doi.Am vazut data trecuta ca aveati primul volum.
Aici se tradase singur si ea observa o usoara nerabdare timida in ochii lui si isi dadu seama ca si el era putin ezitant,mai putin sigur pe el ca data trecuta,si o invalui un sentiment de candoare irezistibila cand il auzi spunand cu patos:
     -Permiteti-mi sa va duc eu cartea,domnisoara Sakura.
Ispitita de aceasta sugestie,tanara totusi se ancora in realitate,socotind ca,daca ii dadea cartea ar fi fost ca si cum i-ar fi pus pe tava un lucru modest in schimbul atentiilor lui,pe care le accepta cu o anumita voluptate.
Spre norocul Sakurei,tocmai in acel moment sosise chiar in spatele ei Hinata,care ii era ca o sora,doar avand legaturi de sange diferite.
Sasuke facu o plecaciune,iar dupa ce schimbara cateva vorbe,Sakura ii mai sorbi inca putin privirea apoi se indeparta impreuna cu Hinata spre casa.
     -Dumnezeule,Sakura,tanarul acesta este intr-adevar charmant.Cred ca i-ai suprimat caracterul si fizicul in descrierea pe care mi-ai facut-o.L-ai cam nedreptatit,ii spuse Hinata prietenei sale in timp ce mergeau.
     -Chiar deloc,Hinata,raspunse Sakura scurt.
De fapt,Hinata avea dreptate.In descriera pe care i-o servise prietenei sale,nu adaugase nici macar putin din adevaratele simtiri pe care o fata de 17 ani,asemenea Sakurei,le putea nutri pentru tanarul Uchiha.Afirmatia Hinatei nu era decat o alta dovada a faptului ca o cunoaste pe prietena sa deosebit de bine.
     -Spune,Sakura,vei merge diseara la balci?relua Hinata pe un ton degajat
     -Din pacate nu,tata mi-a interzis cu desavarsire sa merg,raspunse Sakura posomorata.
     -Asa ceva nu se admite!Vor fii o sumedenie de oameni si pe langa asta am auzit ca va veni si Sasuke Uchiha.
In realitate Hinata nu era convinsa de aparitia lui Sasuke.Spuse asta doar ca sa ii intareasca Sakurei dorinta de a merge.
La auzul acestui nume,Sakura tresari iar prietena ei bineinteles ca observa si surase subtil.
     -Nu,chiar nu pot.M-ar biciu cu siguranta.Nu,nu pot.
     -Doar daca va afla.Tatal meu spunea ca va merge la clubul "Filozofilor"in seara asta si cu siguranta va merge si tatal tau.
Intr-adevar,domnul Haruno nu rata nicio intalnire a acestui club distins.
     -Nu,Hinata.N-ar fi bine.Daca ar afla...
     -Bine,cum vrei tu,o intrerupse Hinata.Fara tine,nici eu nu voi merge.
   
      Balciul din Leavesford nu era unul iesit din comun.Era constituit in jurul catorva trupe de artisti si spectacole,plus niste custi in care existau un elefant,o girafa si doi lei separat,o baraca de trageri unde se foloseau gloante adevarate si doua femei care ghiceau in palma.
Terenul avea forma triunghiulara.Intr-o parte,spre capatul orasului,se aflau cateva elemete importante ale balciului:corturile mai mari si cele cu mancare si bautura;pe alta latura erau caruselele si locurile de distractie iar pe a treia,in vecinatatea campului care adapostea raul Leaves,erau jocurile,tarabele cu fructe si limonada,inghetata si nuga,alaturi alte multe tabere care iti luau ochii.
Sakura se arunca si ea in tumultul acesta de oameni si fu imediat absorbita.Se lasa dusa de cei care o impingeau,radeau,strigau,gesticulau si care o impingeau tot mai departe,fara voia ei.In imaginatia ei plina de naivitate nu-si inchipuise o asemenea inghesuiala,nici urlete stridente,nici lumini orbitoare care nu o impresionau deloc.Dupa mai putin de cinci miute isi dori sa nu fi venit,considerand ca poate tatal ei avuse dreptate cu amenintarile lui si fusese chiar intelept prin interdictia data.Primi o lovitura de cot in coaste si un grasa o calca pe picior;atunci simti ca incepuse sa se teama.Ce anume o atrasese acolo,printre acei clovni vulgari?De ce iesise cu atata imprudenta,chiar ignoranta,din cuvantul tatalui,fara a se gandi la riscuri,si venise acolo cu sufletul atat de senin si plin de speranta,ca urmare a unui impuls interior,o reactie la spusele Hinatei,o simpla ridicare la suprafata a instinctului,pentru un tanar care abia daca il cunostea si nici macar nu avea certitudinea ca va fi acolo.O mare deznadejne o cuprinse,realizand ca nu va vedea chipul pe care il cauta printre numerosii oameni.
Iesise din multime spre un loc de unde se putea ajunge in strada si incepu sa isi faca loc cu o mare greutate.
Brusc,o mana calda ii prinse degetele reci.Se uita speriata in sus si il zari pe Sasuke.O invada o senzatie de protectie si simti o unda vibranta strecuradu-i-se in sange,inundand-o si eliberand-o,iar ea ii lua mana intr-a ei si in simplitatea ei naiva se grabi sa exclame inainte ca el sa aiba timp sa vorbeasca:
     -Ah,Sasuke...A fost groaznic fara tine!Simteam ca te-am pierdut pe veci.
     -Esti aici de mult?
     -Nu stiu,spuse ea.Dar acum ca esti aici nu imi mai pasa.
     -Sper ca nu te-a impins multimea,habar n-aveam ca or sa fie atat de multi oameni.
Fara a-l lasa sa vada adoratia de pe chipul ei sau cat de mult riscase sa vina aici,ii spuse vesela:
     -E in regula,Sasuke,nu ma derajeaza multimea.
     -Ce buna esti,Sakura!exclama el,esti un inger.Ce facem mai intai?Spune si facem!
Sakura se uita in jur.Ce mult se schimbase totul!Oamenii nu mai erau brutali ci doar galagiosi si veseli.Privirea ei se rasfranse asupra unui carusel de lemn si spuse:
     -Acolo,Sasuke!
     -Bine!exclama tanarul.Cuvantul tau e litera de lege.Ii dam bice pe spinarea lor.
O lua de brat si o conduse intr-acolo si,ca prin minune,multimea care o inghesuia atat de rau acum parca se evapora.
     -Bun,zise el cad ajunsera.Doi cai,unul laga altul,cu cozi de leu si dinti de dromader.Hopa sus!Al tau o sa fie un armasar,dupa ochii lui inflacarati.
Pe cai,cu fraiele in mana,incepura sa se invarte in cerc,mai intai usor,apoi mai repede,apoi nebuneste pe acordurile intense ale melodiei incitante.
Intr-un final,cand se oprira,el nu vru sa o lase sa coboare obligand-o sa mai stea o tura si api inca una,pana cand,capatand experienta, tinea fraiele cu mai putina incordare,conducandu-si calul cu o singura mana,aratandu-i lui Sasuke cat de bine isi strunea calul.El o lauda si o incuraja,bucuros de incantarea ei,pana cand Sakura avu o tresarire in adancul constiintei,si temandu-se ca l-ar putea ruina de bani,il implora sa coboare.El rase cu pofta.
     -Am putea sta toata noaptea daca vrei.Nu e nicio problema,daca asta te face pe tine fericita.
     -Ba nu,Sasuke.E o cheltuiala mare.Haide sa coboram,il implora.
     -Bine.Ne dam jos ca sa-ti fac pe plac.
Se intunecase,balciul era luminat de flacari,multimea se rarise iar ei doi stateau parca cuprinsi de o vraja profunda.Intreaga seara fusese minunata si si-ar fi dorit sa dureze o vesnicie,dar se terminase si cel mai greu era sa isi ia ramas-bun de la el.Trebuia sa se intoarca acasa,sa iasa cu parere de rau de pe acest taram al iubirii,sa rupa dureros vraja momentului.
     -Haide sa ne plimbam putin,o ruga el.Nu e tarziu.Nu mergem departe.
Nu-l putea parasi!Prevazand melancolia ce-o cuprindea numai la gadul despartirii,simti ca vrea sa mai stea putin,indiferent de consecinte.Voia ca prezenta lui sa o aline si sa ii ofere un punct de sprijin intotdeauna.Ceea ce simtea pentru el cu atata intensitate o ranea,iar forta emotiilor ei ii sterse din minte gandul la caminul sau,la tatal ei si orice ar fi impiedicat-o sa nu mai stea cu el.
Urmara o carare serpuita pe malul raului Leaves.Pajistile erau acoperite de roua serii iar pe cer atarna o luna plina si stralucitoare precum reflectiile unei farfurii de argint.
Mersera un timp;luna disparu de pe cer si pamantul era luminat de un licar orb.Faptul ca era pentru prima oara cu un tanar,despre care nu stia mai nimic, dar de a carui fiita se simtea atasata iremediabil, ii dadea Sakurei o senzatie de fericire extaziata si ii accelera pulsul frenetic,nebuneste.De asemenea,Sasuke,un tanar destins,era coplesit de o emotie ciudata si noua pentru el.Vorbele pe care le nascocea cu multa naturalete nu le mai gasea acum.
Asadar,umblara tacuti,seriosi,fiecare simtind inlauntrul lui un val de emotii inabusite.La un moment dat,se oprira,involuntar,brusc si se intoarsera unul cu fata spre celalalt.Sakura ridica ochii spre Sasuke.Ovalul chipului ei reflecta lumina ireala a razelor de luna,care ii dadeau o aura nepamanteana.El se apleca si o saruta.Avea buzele moi,calde si uscate si se infrupta din ele ca dintr-o mana cereasca.Era pentru prima oara cand cand ea saruta un barbat si,cu toata inocenta si nestiinta ei,instictele naturale pulsau adanc in ea cand isi contopira buzele cu ale lui.
Sasuke era coplesit.In experienta lui discreta de cuceritor nu mai intalnise niciodata asa ceva si,fara sa isi dea seama de ceea ce face,cazu in genunchi in fata ei si o cuprise cu bratele,simtindu-i picioarele tremurand la atingerea lui.O lua de mana si o invita jos langa el.Contemplad-o atent,ii vedea adancitura gatului de unde pornea o vena subtire,albastruie si observa o suvita de par desprisa din palaria Sakurei.El saruta acea suvita,umil,cu o stangacie cuceritoare,dupa care ii atinse ochii cu buzele si ii acoperi pleoapele cu sarutari.Erau imbratisati,la adapostul tufelor inalte,pe iarba matasoasa de pe malul raului.Contactul trupurilor lor ii inunda cu o caldura placuta,onirica,incat vorbele erau inutile si,tacuti,parasira lumea pamanteana,uitand de tot,fiecare atent numai la cel de langa el.Ea isi sprijini capul de bratul lui,iar dintii ii sclipira in lumina noptii ca doi samburi de migdale.El ii vazu din nou pe curbura gatului vena de sub pielea fina,ca un paraias ce-si facea cale pri zapada,si o mangaie tandru,trasand cu egetele forma ei descendenta,fascinanta.


                                                                         






 

Doamne cum de nu l-ai continuat ..te rog sa nu-l abandonezi ,te rog!Acum ,chiar cunt curioasa,tatal ei va afla?Daca nu te superi ,te rog sa ma anunti la next.   Thanks