White Cat

Subiect: White Cat Lun 29 Apr 2013, 16:10

Ce te faci atunci cand, dintr-o data, viata ti se schimba radical si responsabilitatea te obliga sa renunti la tot ce-ti doresti mai mult si chiar si la vise?
Aceasta este povestea unei tinere de 18 ani, careia i se schimba viata dupa ce ajunge in Tokio.

White Cat

Capitolul I „Revederea a doua surori”

Sachiko Pov.
     Sunetele ingrozitor de zgomotoase ale alarmei mele, si-au croit drum pana la urechile mele facandu-ma sa ma trezesc. Imi ridic incet pleoapele lasand la iveala ochii mei de culoarea cerului senin. Clipesc de doua ori si ma ridic repede in pozitia de sezut, frecandu-ma cu o mana la ochi. Casc putin zgomotos, apoi imi arunc privirea prin camera. Locuiesc acum intr-un apartament mic de la periferia frumosului si galagiosului orasel Tokio. Apartamentul meu este cu o singura camera, mai mare in care era si un coltisor unde era bucataria: doua piese de mobila de bucatarie, un frigider vechi, un aragaz si o masuta rotunda cu un scaun de lemn la ea unde mancam eu. Acest mic apartament are si o baie, cu peretii de un o culoare simpla: un alb spalacit pe care e atarnata o oglinda. Baia este „dotata” cu o cabina de dus, o toaleta si o chiuveta. Camera cea „mare” avea peretii vopsiti in culoarea pe care o detest cel mai mult: verde deschis. Nu e cine stie ce casa, dar macar am un acoperis deasupra capului, si in plus nu sunt genul de persoana care sa aiba multe pretentii.
     Ma ridic repejor din pat, ma intind si dau fuguta la baie pentru a-mi face siesta. Dupa vreo douazeci de minute de relaxare, ies din dus si ma imbrac cu o pereche de blugi negri, o bustiera rosie si cu o bluza de trening neagra. Ma incalt cu o pereche de adidasi negri cu rosu si merg in fata oglinzii. Incep sa ma analizez din cap pana in picioare. Totul e bine doar ca trebuie sa-mi pieptan parul. Termin si cu asta si merg sa-mi pregatesc micu-dejun. Imi pregatesc o omleta. Dupa ce e gata, ma asez la masa si pana se raceste ma uit putin prin ziar. Conform ziarului azi incepe scoala. Stai! Ce?! Strig eu in toata casa. Arunc ziarul cat colo, si-mi fixez privirea pe ceasul de pe mana. E 7:30. Mai am o ora si jumatate ca sa ajung la scoala. Rasuflu usurata si incep sa mananc. Dupa ce termin, fac putina curatenie in toata casa si-mi pregatesc micul ghiozdan. Asa, acum totul e curat! Imi spun mie insami si pun ustensilele la loc.
     E ora 8:30. Imi iau ghiozdanul in spate, ies din casa si incui usa. Ma intorc cu fata spre drum si ma indrept spre motocicleta mea. Este modelul Kawasaki Ninja, foarte rapida, vopsita in combinatia mea preferata de culori: rosu si negru. Ma urc pe ea, bag cheia in contact, imi pun casca si o gonesc rapid spre liceul „Konoha”.
     Numele meu este Sachiko Haruno, am optsprezece ani, ochii albastrii asemenea cerului senin si un par lung pana la fund ce are culoarea rosu-sangeriu. Azi e prima zi de scoala, iar eu sunt noua. Asta nu prea ma ingrijoreaza. Ceea ce ma ingrijoreaza este reactia Sakurei cand ma va vedea
     Sakura este sora mea „geamana”. Spre deosebire de mine ea are parul roz, mediu si niste ochi verzi asemenea smaraldelor. Nu ne asemanam deloc, doar ca ne-am nascut in acelasi an. Sper doar ca nu este suparata pe mine. Am plecat de acasa cu mult timp in urma. Am fost nevoita sa fac asta. Pe atunci tata era un betivan si jumatate, iar eu am plecat pentru ca ma rugase mama. Nu mai suporta sa-l vada pe tata ca ne batea pe mine si pe Sakura din cauza alcool-ului. Pe Sakura a trimis-o la matusa Tsunade, iar eu a trebuit sa ma descurc singura. Matusa nu ne putea tine pe amandoua. Asa ca eu mi-am inceput propriul drum.
     Dupa cateva luni m-am intors acasa, sa vad cum sta treaba. Am regretat imediat ca m-am intors, cand am vazut casa care arata ca si cum ar fi fost parasita. Imi amintesc bine ca am intrat si am mers pana in camera mamei. Pustiu. Nu era nimic altceva decat praf si panze de paianjen in colturile tavanului. Totusi in camera aceea am gasit doar un bilet. L-am deschis si am inceput sa citesc cele cateva cuvinte aruncate in graba, pe bucatica de hartie:
     „Draga mea Sachiko...
Stiam ca te vei intoarce, insa ai facut o mare prostie! Pleaca cat mai repede din acest sat blestemat si nu te mai intoarce niciodata! Este pentru binele tau! Am doar o rugaminte la tine: In curand o vei gasi si pe Sakura, ai grija de ea si s-o protejezi mereu! Sa ai grija si de tine! Va iubesc printesele mele! Mama.”
Am fost confuza si m-am interesat apoi de soarta parintilor nostri. Am aflat ca, dupa ce tata a omorat-o pe mama in bataie, din cauza alcool-ului, s-a sinucis si el, ca sa nu fie prins si arestat de politie. Teribil.
     Asa ca am parasit acel „colt” de lume in care am stat odata. Satucul acela se numea Painville. Uram pana si numele lui, daramite locul. Dupa mult timp am reusit sa descopar la ce era talentata, adica la motociclete. M-au atras pur si simplu. Imi era de ajuns o data sa vad cum se lucreaza la ele si stiam apoi sa fac de una singura. Am invatat sa le repar, sa le imbunatatesc, sa le vopsesc, sa le curat, si sa le conduc. In 6 ani am devenit o „maestra” a motocicletelor. Dupa ce m-am experimentat in acest domeniu, al mecanicii, am hotarat sa-mi caut sora. Abia astept s-o vad. Mie asa de dor de ea...
     Intr-un final renunt la gandurile mele si observ ca am ajuns la liceu. Multi elevi se uitau la mine „gura-casca”. Astia n-au mai vazut o motociclista?! Imi spun mie insami si opresc motorul. Ma dau jos de pe ea si-mi scot si casca, lasand sa curga usor si incet parul meu rosu-sangeriu pe spate. Imi leg casca de ghidonul motocicletei si le spun tuturor:
     - Cine imi atinge motorul, chiar si cu un deget, s-a ars! Strig eu nervoasa ca sa ii sperii. Toti dadura din cap in semn ca n-o vor face. Apoi am inceput sa-mi caut sora cu privirea. Am zarit-o imediat deoarece era in fata mea la cativa metri, plus ca i-am recunoscut parul roz. Incep sa pasesc spre ea asemeni unei feline. Dupa ce am facut cativa pasi buni am auzit un fasait de nisip si o voce de baiat ce spunea ceva de genul „super motocicleta”. M-am intors cu fata spre acea directie si-l vad pe un pusti ca intinde mana spre motorul meu. Incep sa ma enervez. Ma aplec, iau o piatra de pe jos, ma joc putin cu ea pana imi fixez tinta, iar apoi o arunc cu putere inspre baiat. Piatra mea lovi direct la tinta: incheietura pustiului de la mana. La contactul cu piatra, baiatul scoate un tipat scurt dar intens de durere si se uita la mine.
     - Nimeni nu-mi atinge motorul! E clar?! Strig eu din toti plamanii si enervata peste limite. Nu ma intelegeti gresit, nu ca motorul meu e de aur sau ceva de genul acesta, dar am muncit mult ca sa-mi iau una de modelul acesta si sunt foarte scumpe. Mai am si altele, dar asta este preferata mea, Kawasaki Ninja, si nu accept nici macar s-o atinga, vreun tantalau si s-o zgarie sau s-o murdareasca.
     Baiatul dadu din cap aprobator si se indeparta de motorul meu. Murmur un „hn” si ma intorc pornind spre locul unde era Sakura. Aceasta era deja cu fata la mine, la fel si prietenii ei. Ma bucur ca si-a facut prieteni, in felul acesta nu se simtea singura. Privind-o, observ ca ma priveste dubios, cu o expresie pe fata care spune ceva de genul „te cunosc de undeva?!” Zambesc si ma apropii din ce in ce mai mult de ea. Ajunsa in fata ei, incep sa zambesc duios. Ce frumoasa s-a facut. Parul ei odata scurt, acum e lung pana la mijlocul spatelui. Ochii ei ca smaraldele stralucesc cu putere.
     Nu spun inca nimic. Vreau sa vad daca ma recunoaste, ceea ce ar fi putin imposibil. Arat mult mai diferit fata de cand eram mica. Atunci aveam parul mult mai scurt si nu aveam breton. Observasem ca prietenii ei se holbau la mine, insa niciunul nu spune nimic. Nu m-a deranjat, e normal, doar sunt noua aici. Mai stau cateva secunde fara sa zic nimic. Vad ca nu-si da seama. Ca sa nu mai pierdem timpul, sparg eu gheata:
     - Te-ai schimbat, Saku!
     - Sachiko?! Spuse ea aproape soptit. In clipa urmatoare, vazand ca ii zambesc, specific eu, face ochii mari si-mi sare in brate.
     - Sachiko one-sama! Striga rozalia si ma stranse in brate cu putere. Ii raspund si eu la imbratisarea calda si primitoare. Mereu ma striga cu apelativul „sora mai mare” desi suntem de aceeasi varsta. Probabil pentru ca mereu am avut grija de ea, mereu o aparam de tata, si m-am maturizat prea devreme.
     - One-sama?!! Strigara prietenii ei in cor si avand acea expresie de uimire pe fata.
     - Da, Sachiko e sora mea! Le spune Sakura si incepe sa ma prezinte tuturor. Din cate am inteles, ea si Ino sunt rivale. Dar de ce, nu pot sa-mi dau seama, asa ca am intrebat-o despre acest „subiect”. Ea a evitat sa-mi spuna, dar una din prietenele ei, Tenten, a dat-o de gol:
     - Concureaza pentru inima lui Sasuke!
     - Asa deci! Spun eu si o inghiontesc putin pe Sakura, aceasta rusinandu-se.
     Soneria cea zgomotoasa a inceput sa se auda in toata curtea liceului. Am intrat. Am avut acel noroc chior de a nimeri in aceeasi clasa cu Sakura si prietenii ei. Peretii salii de clasa sunt de culoare alba, un alb imaculat, iar bancile sunt maronii deschis. Sala are si doua table ecologice pe care se scria cu marker-ul nu cu creta. Era primitor, as putea spune.
     Nici nu m-am asezat bine langa Sakura, ca a si intrat in clasa un tip inalt, cu parul de un gri deschis si cu o masca pe fata, care din spusele Sakurei este dirigintele clasei, si e obsedat de germeni. Acesta isi aseaza catalogul pe catedra si-mi spune sa merg in fata si sa ma prezint. Fac cum mi se spune:
     - Numele meu este Sachiko Haruno! Sunt noua si sper sa ne intelegem bine! Spun eu si ma intorc in banca. Orele au trecut foarte repede, spre surprinderea mea, insa cand am iesit din liceu capul imi bubuia de durere. Sakura si Ino se tot certau pentru Sasuke.
     - Sasuke e al meu, frunte-lata! Spuse Ino rautacios.
     - In visele tale, Ino-porcino! I-o intoarse Sakura.
     - Destul! Strig eu si le opresc. Sasuke tocmai atunci trecand pe langa noi.
     - M-am saturat sa va tot aud certandu-va! Deja ma doare capul! Le cert eu.
     - Dar ...
     - Sasuke, vino putin! Le intrerup eu pe fete. Brunetul ma intreaba ce doresc, iar eu ii spun ca astazi la ora patru, voi merge cu fetele la el, iar dupa ce se vor cunoaste ceva mai bine, v-a alege pe una dintre ele. Era de asteptat ca el sa ma refuze din prima, insa nu am de gand sa le ascult in fiecare zi pe fete certandu-se asa ca l-am caonvins in cele din urma. Fetele s-au bucurat.
     Dupa cateva minute ii propun surioarei mele sa o duc acasa cu motocicleta. Nu prea era incantata dar tot a venit cu mine. In douazeci de minute ajungem acasa la ea. Locuia intr-un bloc turn dragut, ce avea si balcoane. Am urcat cu liftul pana la etajul sapte, unde statea Sakura. Am intrat apoi in apartamentul ei. Este destul de spatios. Camerele sunt de un roz pal si vesel.
     Dupa ce ne lasam gentile, mergem in bucatarie sa mancam. In timp ce savuram niste spaghete pregatite de Sakura, aceasta imi spune sa ma mut cu ea, deoarece e singura, matusa locuind in apartamentul ei propriu. Accept si ii spun ca de maine voi veni sa stau cu ea. Dupa ce terminam de mancat plecam la mall sa cautam o tinuta mai speciala pentru Sakura. Ajungem in scurt timp si incepem cautarile. Dupa o jumatate de ora gasim tinuta perfecta si mergem la un suc. Ne asezam la o masa pentru doi, dar nu inainte de a ne comanda cate un suc. Incepem sa vorbim despre diverse lucruri obisnuite...

Autor pov.
     In timp ce fetele vorbeau, Karin, Karui si Kin se plimbau si ele prin mall.
     - Mall-ul asta e grozav! Cred ca toti ne invidiaza pentru ca suntem cele mai la moda fete din oras! Spuse Karin, o fata cu parul rosu, ochi caprui in fata carora se afla asezati pe nas o pereche de ochelari de vedere.
     - Hey, Karin! Uite-o pe frunte-lata! Zise Karui, o fata cu parul blond, ondulat, cu breton si cu ochii verzi.
     - Dar cine e cea cu care sta? Intreba Kim, o fata bruneta cu ochii negri.
     - Zvonurile spun ca ea este sora ei si ca ea i-a aranjat Sakurei o intalnire cu Sasuke la el acasa! Ii raspunse Karui.
     - Poftim?! Ai sa platesti pentru asta, frunte-lata! Spuse Karin uitandu-se cu maine la Sakura.

Sakura pov.
     Ma distram de minune cu sora mea, pana ce mi-a spus de parintii nostri. Zambetul de pe chipul meu a disparut. Tot timpul acesta eu am crezut ca sunt vii si ca tata a renuntat la prostul obicei de a bea. Se pare ca m-am inselat. Ma simt groaznic. Nu pot sa cred ca mi-am pierdut parintii. Sora mea incerca sa ma incurajeze, dar nu prea reusea. Ma ridic de pe scaun si ii spun ca merg pana la baie, iar cand ma intorc vom merge acasa. Ea accepta.
     Ajunsa in baie merg la chiuveta si dau drumul apei. Cand sa bag mana sub apa rece, aud un trantit de usa. Opresc apa si privesc in acea directie.
     - Tu ce mai vrei? O intreb eu pe Karin, care se rezema de usa.
     - Mai, mai, mai, ai uitat care ti-e locul, Sakura? Imi spune ea pe un ton superior, venind in fata mea si apucandu-se sa se joace cu una din suvitele mele de par.
     - Pleaca, Karin! Timpul meu e mult prea pretios ca sa mi-l irosesc cu tine! Ii spun eu, dandu-i peste mana si trecand pe langa ea.
     - Da’ de cand ai inceput sa te crezi asa de tare, ha’?! Imi spune ea si ma prinde cu o mana de tot parul, facandu-ma sa ingenunchiez. Incep sa strig. Ma simteam ca o neajutorata. Nu puteam deloc sa ma apar. Sunt o ratata. Incepea sa ma doara capul de la stransoarea care o acorda Karin parului meu. In clipa urmatoare au intrat in baie si marionetele roscatei. M-am speriat si mai tare. Transpiram toata si tremuram. Gata, s-a zis cu mine! Imi spun eu abtinandu-ma de la plans.
     - Nu stiu cum ai reusit sa obtii o intalnire cu Sasuke, frunte-lata, dar sa sti: Sasuke e al meu! Imi spune Karin autoritar, tragandu-ma si mai tare de par.
     - Stiai ca lui Sasuke nu-i plac fetele cu parul scurt, Sakura? Continua ea si scoase o foarfeca. Fac ochii mari, si o implor aproape plangand sa nu-mi taie parul. Aceasta insa nu ma asculta si le da ordine marionetelor ei sa ma tina. Apoi s-a mai auzid doar foarfeca scartaind, si parul meu incepu sa cada pe jos. Acum imi era scurt pana la baza gatului. Nu m-am mai putut abtine si am inceput sa plang amarnic.
     - Uau! Arata groaznic! Spuse Karui privindu-ma infiorata.
     - Poate nu trebuia sa faci asta, Karin! Continua Kim, cu putina mila in ochi.
     - Gura! Hai s-o stergem de aici! Finaliza Karin si iesisera in fuga din baie, inchizand usa dupa ele. M-am ascuns intr-una din cabinele de toaleta si am continuat sa plang. Aratam oribil...

Sachiko Pov.
     O asteptam deja de o jumatate de ora. Pe unde o fi? Imi spun mie insami si incep sa ma ingrijorez. Nu mai astept niciun minut, platesc sucurile si pornesc in cautarea ei. Am hotarat sa incep de la baie, caci acolo se dusese ea. Intru in baie si raman socata de-a dreptul, cand vad o groaza de par roz pe jos. Stai putin! Roz?!
     - Sakura, esti aici? Intreb eu tare si raspicat. Nu se aude nimic, niciun raspuns, doar niste suspine. Las aceste suspine sa ma ghideze spre locul de unde veneau. Ajung in fata uneia dintre cabinele de toaleta. Respir profund si deschid usa in forta. Sora mea plangea amarnic si avea parul taiat. Am inceput sa ma enervez. Sangele fierbea in mine. Cel ce a facut asta v-a plati foarte scump.
     - Cine ti-a facut asta?! O intreb eu incercand sa raman calma. Nu-mi raspunde. O mai intreb o data, dar nimic. O intreb a treia oara si-mi spune ca nu conteaza. Nu o mai fortez sa-mi spuna si-i spun sa ramana pe loc, caci voi merge sa fac rost de o bluza de trening cu gluga. Aceasta aproba, iar eu ies din baie si ma ciocnesc de unul din prietenii ei. Gaara cred ca-l cheama. El avea paru rosu-sangeriu, aproape ca al meu, si ochii albastri deschis. Era imbracat cu un trening. Observ ca bluza lui de trening are gluga.
     - Buna! Sunt Sachiko, sora Sakurei! Imi poti imprumuta bluza ta de trening? Ti-o aduc eu acasa mai tarziu! Il rog eu pe roscat. Acesta accepta fara sa-mi ceara explicatii, doar sa i-o duc cam pe la ora cinci. Imi da adresa si numarul sau de telefon si pleaca. Eu ma intorc in baie, o scot pe Sakura din cabina de toaleta si ii dau bluza de trening. Rozalia o imbraca repede, iar eu ii pun gluga in cap observad chipul ei. Era trista, nu, mai bine zis deprimata. Nici nu stiu cum sa o descriu. Nu-mi placea s-o vad asa. Dar ce este sigur, e ca cel ce i-a facut asta v-a plati cu varf si indesat. Iesim din baie, iesim repede din mall, ne urcam pe motocicleta si o gonim spre casa...

Cine va reusi sa castige inima lui Sasuke? Oare va reusi Sachiko s-o aranjeze la timp pe Sakura? Oare lui Sasuke ii va placea noua „frizura” a rozaliei, sau o va respinge de la inceput? Oare Sachiko va afla cine a fost faptasul?
Aflati in capitolul urmator..

Sakura and Sachiko:

Sachiko:

Sakura:

(cand este cu parul lung)

(cu parul scurt, in fine dupa ce ia fost taiat)

PS: La 3/4 comuri pun next... a hug

AM AVUT DE CITIT DAR MI-A PLACUT. EI BINE UN COM. IL AI DE LA MINE. IN LOC SA CITESC CARTILE DE LA SCOALA CITESC FIC-URI :)

Capitolul II "Iubirea apare!"

Sachiko Pov.

Este ora 14:30. Inca ii aranjam parul Sakurei. Am mai incercat sa aflu cine a fost faptasul dar degeaba, rozalia nu vrea sa-mi spuna, se teme ca voi avea probleme dupa aceea, asa ca am renuntat s-o mai intreb. Dar tot voi afla cine a fost. Intr-un final reusesc sa-i aranjez parul intr-un mod frumos, iar aceasta pleaca sa se imbrace. Ma pregatesc si eu putin apoi merg sa umplu rezervorul motorului meu pentru ca era aproape gol si pentru ca aveam o presimtire ca voi avea de mers mult cu ea in aceasta seara. Termin repede si cu asta si merg sa vad daca sora mea e gata. Bat la usa camerei ei apoi intru. Rozalia era gata. Rochita roz si sandalele negre ii veneau ca o manusa, perfect. Dar ceva lipseste. Ea nu zambea deloc. Statea pur si simplu in picioare si se uita trista in oglinda cea mare, care era rezemata de perete. Nu misca nici un deget. Parca e in transa. Se privea din cap pana in picioare. Vazand-o asa, am inghetat pur si simplu. Nu puteam spune nimic. Este frumoasa peste limite. Parca nu e reala. Desi era trista nu exprima nimic. Parca e o fantoma. Am observat ca incepuse sa "mangaie" oarecum oglinda in partile laterale de langa gat. Acum stiu. Isi dorea parul inapoi. N-am mai vazut-o niciodata in starea asta.
- Nu vreau sa mai merg nicaieri, one-sama! Imi spuse rozalia, trezindu-ma si topind acea gheata care ma oprea sa spun sau sa fac ceva.
Fac ochii mari cand vad ca se scurge un firicel cristalin si plin de tristete din ochiul ei stang. Simt cum mi se sfasie inima. Imi venea pana si mie sa plang. Totul in acea camera arata asa sumbru. Desi rozul predomina in camera ei, nu aveai cum sa fi vesel acum. Perdelele erau intinse pe toata suprafata ferestrei, nelasand nici un pic de lumina sa intre. N-am mai vazut o imagine asa sumbra si trista de foarte multa vreme. Jur ca cel ce i-a facut asta Sakurei, v-a plati foarte scump.
- De ce nu vrei sa mai mergi? O intreb eu putin trista, fiind deja "contaminata" cu sentimentul acela de tristete nesfarsita ce predomina acum intreaga ei camera.
- Arat oribil! Sasuke v-a rade de mine! Imi spune ea pe o voce si tonalitate foarte sumbra.
- Nu-i adevarat! Crede-ma, arati chiar mai bine ca inainte! Ii spun eu incercand s-o incurajez. Vroiam sa o scot din aceasta stare. Insa am fost si sincera, chiar ca ii sta mult mai bine asa.
- Nu stiu! Spuse aceasta, inca holbandu-se in oglinda.
- Ai incredere in mine! Ii spun eu si-i zambesc. Acum vino! Sa nu intarziem! Continui eu si o prind de mana tragand-o usor dupa mine. Ajunse in camera de zi, ne luam cheile si telefoanele si iesim. Incui usa si ne indreptam spre motorul meu. Scot de sub scaun cea de-a doua casca, il inchid la loc si ii dau casca Sakurei. Aceasta si-o pune in cap, eu la fel si-o pornim la drum.
- Nu te mai gandi la ce s-a intamplat si incearca sa zambesti, Saku! O indemn eu pe sora mea. Aceasta nu spune nimic. In scurt timp ajungem acasa la Sasuke. Din cate am inteles, el mai are un frate mai mare, Itachi, care era si el acasa. Dupa ce ne dam jos de pe motorul meu si ne scoatem castile, o vedem pe Ino coborand dintr-un taxi. Blonda e imbracata in blugi cu talie joasa, o bustiera roz si o geaca de piele neagra si descheiata. In picioare avea o pereche de adidasi negri. Putin cam indecent, dar cine sunt eu sa judec, si in plus si mie imi place sa port mai mult bustiera decat tricou sau maieu.
Ne salutam reciproc, Sakura punand un zambet fals, dupa parerea mea, pe fata, cand Ino ii complimenta noua frizura. Fara alte retineri, incep sa bat la usa. Aceasta se deschide si de dupa ea apare un tanar inalt, cu parul brunet si mediu in lungime si ochii de un abis extrem de intunecat. Cred ca e Itachi. Acesta ne pofteste inauntru si ne zambeste. Facem intocmai, apoi il vedem pe Sasuke stand pe canapea si privindu-ne. La indemnul politicos al lui Itachi ne asezam si noi. Saku si Ino intre baieti, iar eu pe un scaunel moale vizavi de ei, intre noi fiind o masuta de cafea din sticla. Imi aprind o tigara, iar Itachi merge in bucatarie sa faca niste cafea. Linistea a fost sparta de vocea blondei care se gudura pe langa Sasuke. Sora mea nu schiteaza nici o emotie. Se pare ca brunerul nu e nici pe departe interesat de blonda, ea observand. Din spusele Sakurei ea nu este o persoana care sa renunte usor, mai ales la un baiat.
O observ ca se ridica si se scuza, spunand ca merge pana in bucatarie sa bea un pahar de apa. Asta e sansa ta, Sakura, n-o rata! Imi spun eu in gand.

Ino Pov.

Tipul asta chiar nu stie ce pierde. Nu pot sa cred ca nu a reactionat deloc! Gandesc eu si intru in bucatarie. Incep sa caut un pahar dar nu gasesc. Deschid usa unui dulap de sus insa nu ajung sa-mi iau un pahar. O inchid la loc si ma intorc cu spatele la dulapuri si ma reazam de cel de jos. Privesc cateva secunde podeaua apoi imi ridic privirea si-l observ pe Itachi. Acesta ma privea si-mi zambea.
- Vrei uh pahar? Ma intreaba acesta, inca zambindu-mi. Aprob, iar acesta se apropie de mine. Inima imi batea cu putere. Dintr-un motiv necunoscut mie, imi vine sa-i sar in brate si sa-l sarut. Incepeam sa ma rosesc. Acum pieptul lui era aproape lipit de al meu. Imi zambeste iar, si se ridica pe varfuri pentru a ajunge la un pahar. Parfumul lui imi inunda narile si-mi trezi toate simturile parca adormite. Il doream, vroiam sa fie al meu dar nu stiam de ce imi doream asta. Brunetul ia paharul si mi-l da, apoi isi apropie buzele de ale mele. Inima imi batea atat de tare, incat credeam ca-mi v-a sari din piept. Sangele imi pulsa foarte repede in vene. Deodata un sentiment de dezamagire ma acapareaza. N-a facut-o. Nu m-a sarutat. Imi era ciuda. Se juca oare cu mintea mea? Sau chiar intentiona sa o faca dar ceva la oprit? Si de ce ma simt asa dezamagita ca nu ma sarutat? Oare, m-am indragostit de el?
Aceste intrebari se tot invarteau in mintea mea. Revino-ti Ino! Imi tot repetam eu in gand. Incercand sa uit si sa nu bag de seama, imi umplu paharul cu apa rece si incep sa-l beau. M-am oprit pe la jumatate. Degeaba, tot acolo imi sta gandul.
- Si, ai reusit ceva cu fratele meu? Ma intreaba brunetul spargand linistea dintre noi.
- Nu! Se pare ca nu sunt genul lui! Ii raspund eu trista.
- Hey, nu fi suparata! Poate nu el iti e "alesul"!Vei gasi tu pe cineva! Imi spune Itachi zambind si incercand sa ma incurajeze. Ii zambesc si eu. Brusc mi-am dat seama ca m-am indragostit de el, dat zambetul imi dispare la gandul ca el ar avea deja o prietena.
- Sincer vorbind, si eu vreau sa gasesc pe cineva, potrivita, pentru mine! Spuse brunetul uimimdu-ma.
- Vrei sa spui ca esti singur? Il intreb eu uimita, si ca sa fiu sigura ca nu-mi fac sperante degeaba.
- Da! Insa mi-as dori sa gasesc o fata frumoasa, isteata, cu simtul umorului, romantica, asa ca tine! Imi spuse el tragandu-mi cu ochiul. Asta e sansa mea! Imi spun in minte. Nu-mi venea sa cred ca m-am indragostit de el. Sper doar sa reusesc sa-l cuceresc, nu vreau pe altcineva langa el, doar pe mine.
Incetez sa ma mai port ca o fricoasa, si hotarasc sa-i arat exact cine e Ino Yamanaka. Ma apropii de el cu pasi de felina si-mi lipesc pieptul de al lui. Imi apropii buzele de urechile lui si ii soptesc:
- Poate ai gasit-o deja!
- Serios? I-a spune-mi, cine e? Imi sopteste si el la ureche.
- De ce sa-ti spun, cand pot sa-ti arat?! Ii soptesc eu, dupa care ma indepartez putin cat sa-l pot privi in ochii. Brunetul inca zambea. Imi apropii incet buzele mele de ale lui, rugandu-ma in gand sa nu ma refuze. Observand ca nu are de gand sa ma refuze, incep sa-l sarut incet si pasional. Spre surprinderea mea, brunetul imi raspunde la sarut, ba mai mult, il adanceste, iar in acest timp isi plimba mainile pe spatele meu jumatate gol. Imi placea nespus de mult. Ma simteam in al noua-lea cer. Cu fiecare secunda, sentimentele mele pentru el cresteau. Inima imi batea cu putere si ma simteam ca si cum as avea mii de fluturi in stomac. Mii de fiori au inceput sa-mi strabata corpul, cand Itachi a inceput sa-si coboare incet mainile spre fundul meu. Inca ne sarutam. Limbile noastre se duelau. Ma simteam atat de bine, incat incepeam sa-l sarut mai apasat si mai pasional. Doream sa-l fac si pe el sa se simta la fel.
Deodata simt cum corpul imi este ridicat, picioarele mele fiind incolacite pe langa talia lui. Apoi simt cum sunt asezata pe ceva tare si putin rece. Cred ca m-a asezat pe unul din dulapurile de bucatarie, insa nu aveam de gand sa ma opresc ca sa ma uit, ma simteam mult prea bine. Saruta atat de bine. Incet, incet isi cobora buzele pe gatul meu, rasfatandu-l cu sarutari dulci si apasate. Imi venea sa gem de placere, insa nu puteam pentru ca asa riscam sa vina unul din ceilalti si sa ne intrerupa si nu vroiam asta nici in ruptul capului. Ma simteam mult prea bine. Incet, brunetul isi urca inapoi buzele spre ale mele. Ne sarutam din nou, iar el incepuse sa-si plimbe mainile pe picioarele mele. Nu a durat mult si le pus in jurul taliei mele, rupand si sarutul. Ne privim in ochii. Imi zambeste si fac si eu la fel.
- Sti, noi ne cam potrivim! Nu crezi, frumoaso? Imi spune Itachi si ma saruta scurt la baza gatului, apoi privindu-ma din nou in ochii.
- Ba da! Si eu ma gandeam la acelasi lucru! Dar ce propui sa facem, tigrule? Ii spun eu pe un ton cat se poate de sexy.
- Ce spui, vrei sa fi a mea? Ma intreaba el pe un ton foarte serios, dar si zambindu-mi.
- Numai daca vei fi si tu al meu! Ii spun eu, si-i trag cu ochiul.
- Atunci de azi suntem impreuna! Ce zici? Ma intreaba el, ca si cum nu ar sti deja raspunsul.
- De acord! Ii raspund eu, si il sarut scurt si dulce.
Brunetul imi zambeste si ma da jos de pe micul dulap. Ia tava cu cafea si mergem inapoi in camera de zi. Observ ca Sakura si Sasuke nu sunt si o intreb pe Sachiko unde s-au dus.
- Sunt in camera lui Sasuke! Vroia sa vorbeasca ceva important numai cu ea! Spuse roscata plictisita. Nu bag de seama si ne asezam pe canapea, si eu si Itachi.

Sasuke Pov.

Am chemat-o pe rozalie in camera mea ca sa discutam. Sunt foarte curips ce s-a intamplat cu ea de e asa trista, fara viata, ca o floare aproape ofilita. Nu imi placea s-o vad asa. Asta nu e Sakura pe care o stiu eu. Mie dor s-o vad razand, s-o vad zambind. Stai! Ce tot spun aici?! Nu simt nimic pentru ea, sau asa credeam. E posibil oare, sa simt ceva pentru Sakura? Nu! Revino-ti Sasuke! Imi spun mie insumi si strang din ochii. Insa, cand i-am deschis am vazut ceva ce m-a intristat. Am vazut niste firicele cristaline de lacrimi curgand din ochii rozaliei. Am simtit cum mi se sfasie sufletul. Vroiam sa o strang in brate, sa o sarut pe frunte si sa-i spun ca totul va fi bine, dar n-am putut. Incep s-o analizez din cap pana in picioare, cu atentie, ea neobservand deoarece tinta ochilor ei era podeaua. Cum de nu am observat niciodata cat de frumoasa este? Parul roz stralucitor, asemeni florilor de cires, pielea alba ca de inger si formele sale bine definite... Sasuke, prostule! Se pare ca, pana la urma, eu chiar m-am indragostit de ea.
In clipa urmatoare incerc s-o ating, sa o apropii de mine si sa o calmez, dar ea reactineaza foarte urat.
- Nu ma atinge! Spune-o odata si lasa-ma sa plec! Imi spune ea pe un ton aproape strigat si punandu-si mainile in jurul taliei ei.
- Ce sa-ti spun? Intreb eu ca prostul.
- Spune odata, ca nu vrei sa fii niciodata cu mine, pentru ca sunt o ciudata! Hai, spune-o! Si n-am sa te mai deranjez niciodata! Striga Sakura, scapand mai multe lacrimi, intorcandu-se spre usa si dand a pleca.
- Dar, daca voi spune asta te voi pierde! Ii raspund eu trist si facand-o pe ea sa se opreasca chiar inaintea usii. Ma apropii de ea si o intorc cu fata la mine.
- Nu esti o ciudata Sakura! Eu chiar cred ca esti frumoasa! Continui eu si ii zambesc, ea privindu-ma in ochii.
- Astea, astea, nu sunt decat minciuni! Imi spune ea si se desprinde din bratele mele.
- Nu sunt minciuni! Ma doare sa te vad asa, Sakura! Crede-ma, imi placi! Ii spun eu pe un ton foarte serios.
Rozalia nu a mai spus nimic. Se uita in alta directie si incepuse sa roseasca. Stiam ca ea ma place, dar nu eram sigur daca ma place cu adevarat sau nu. Insa acum stiu. Intr-un final aceasta ma priveste in ochii si-si cere scuze ca a tipat la mine. Ce draguta e! Ii zambesc si-mi apropii incet buzele de ale ei. Rozalia isi inchide ochisorii instinctiv iar eu ii prind buzele intr-un sarut dulce. La contactul cu buzele ei, mii de fluturi mi-au invadat stomacul. E, un sentiment de nedescris, extrem de placut. Cu acest sarut m-am convins ca si eu tin la ea din tot sufletul si ca o plac cu adevarat.

Sachiko Pov.

Stateam si ma plictiseam. Timpul trecea foarte greu pentru mine. Ma uit la ceas si observ ca e patru si jumatate. Ma ridic si inainte de a pleca le spun celor doi porumbei de langa mine ca am ceva de rezolvat si ca ma intorc mai tarziu putin. Acestia au aprobat, iar eu am plecat. M-am urcat pe motocicleta, mi-am pus casca si am pornit la drum.
Acum ma indrept spre casa lui Gaara. Am promis ca am sa ii dau bluza inapoi si ma tin de cuvant. Totusi m-a impresionat ca nu mi-a cerut explicatii cand i-am cerut bluza.
In scurt timp ajung si ma dau jos de pe motocicleta. Nu am idee de ce, dar am emotii. Trag aer in piept, expir si bat la usa. Aceasta s-a deschis, iar de dupa ea aparu un tip destul de inalt, roscat si cu ochii de un albastru deschis. Este el. Acesta ma pofteste inauntru. Intru si ii dau bluza. Ii multumesc frumos, dar cand sa plec acesta ma opreste si ma invita sa bem o cafea. Daca ar fi fost dupa mine, l-as fi refuzat si as fi plecat cat mai repede. Insa m-a ajutat cand aveam nevoie fara sa ceara nimic in schimb. E baiat de treaba, mi-a facut o impresie buna asa ca am sa-i onorez invitatia.
Ne asezam pe canapea si incepem sa vorbim despre lucruri obisnuite. La un moment dat acesta imi spune:
- Sunt putin impresionat ca ai acceptat sa mai stai si sa vorbim!
- De ce? Ce e asa de surprinzator la asta? Il intreb eu putin uimita.
- Pentru ca nici o fata nu a acceptat sa vorbeasca cu mine! Toate spun ca sunt un ciudat! Imi spuse roscatul trist, "admirand" podeaua.
- Nu le asculta! Ignora-le! Incearca sa nu le iei in seama! Nu te schimba doar pentru ca unora nu le place asa cum esti! Fi tu insuti! Il incurajez eu. Dintr-un motiv necunoscut mie, nu-mi placea deloc sa-l vad asa. Incepusem sa-mi doresc sa-l vad zambind, sa-l stiu fericit.
- Ai dreptate! Iti multumesc pentru sfat! Imi spune Gaara si-mi zambeste. Ii zambesc si eu, fiind totusi uimita in sinea mea cat de frumos zambet are. In clipa urmatoare simt cum mii de fluturasi incep sa se joace in stomacul meu. Ce se intampla cu mine? Nu se poate sa inceapa sa-mi placa de el! Pur si simplu, nu se poate! Dar, totusi, vorbeste asa de frumos cu mine, ma respecta, iar zambetul lui e absolut superb. Chiar ma simt foarte bine in preajma lui, iar ochii lui albastrii ma fac sa o iau razna. Nu se poate! Imi place de el! Nu! Revino-ti Sachiko! Doar nu ai uitat ce ai patit in trecut, nu-i asa? Gandesc eu in timp ce ne priveam in ochii. Dupa inca cateva secunde, auzind din nou vocea roscatului, ma trezesc din gandirea profunda in care eram.
- As vrea sa-ti mai cer un sfat!
- Desigur! Cu ce te pot ajuta? Il intreb eu, zambindu-i.
- Este vorba de o fata! M-am indragostit de ea, de cand am vazut-o prima data! E frumoasa atat la exterior cat si la interior, are ochii albastrii, e desteapta, puternica, foarte draguta si sunt foarte sigur ca e diferita fata de celelalte! Sa-i cer o intalnire sau nu? Ma intreaba el, foarte nedumerit.
- Bineinteles ca da! Il sfatuiesc eu.
- Dar, daca ma refuza? Ma intreaba din nou, asternandu-i-se iar tristetea pe fata.
- Daca esti asa sigur ca e diferita, atunci, iti garantez ca n-o sa te refuze! Ii raspund eu incurajator, facandu-i cu ochiul.
Auzind vorbele mele, roscatul incepe din nou sa zambeasca. Ma bucur ca a gasit pe cineva, astfel voi putea sa scap de aceasta "confuzie" din mintea mea. In momentul urmator ma ridic si ii spun ca s-a facut tarziu si ca trebuie sa plec, insa Gaara ma opreste cu motivul ca ar vrea sa-mi mai spuna ceva. Imi iau geaca pe mine si ma intorc spre el.
- Sti, fata aceea de care ti-am vorbit? Imi spune acesta. Aprob si-l indemn sa continuie.
- Acea fata, esti tu! Continua roscatul. Raman stupefiata.
- Asa ca ma intrebam, vrei sa iesi cu mine, maine seara? Ma intreba el. Desi sunt inca in "soc", imi cobor privirea si ii spun cu o voce stinsa "Regret! Nu pot!". Apoi ies repede pe usa afara. Roscatul ma urmeaza.
- De ce nu? Ai prieten? Ma intreaba el din nou, punand sare pe rana.
- Nu! Ii raspund scurt si clar, apoi punandu-mi casca.
- Atunci, de ce? Striga el.
- Pentru ca nu pot! Strig eu mai tare si-o pornesc cu viteza la drum, fara sa ma mai uit inapoi.
Dupa 20 min ajung inapoi la casa brunetilor. Opresc motorul, ma dau jos si intru in casa. Fac ochii ca ceapa cand vad ca deja s-au format cuplurile: Sasuke si Sakura, Itachi si Ino. Ii felicit si-l rog pe Sasuke sa mergem in bucatarie, caci aveam ceva de vorbit cu el. Acesta accepta si intram in bucatarie. Il intreb despre noua "frizura" a Sakurei, daca stie ceva. Acesta imi raspunde afirmativ, ca i-a povestit sora mea si incepe sa-mi spuna tot ce i s-a intamplat Sakurei. Incercam sa ma stapanesc, dupa ce am auzit totul. Karin v-a plati foarte scump pentru asta. Intr-un final reusesc sa ma calmez si ne intoarcem in camera de zi. Mai stam ce stam, iar apoi eu si Sakura mergem acasa. Ino este condusa acasa de Itachi.
Ajunse acasa ne schimbam si ne bagam fiecare in pat....Va urma!

Oare ce-i v-a face Sachiko Karinei?
Oare Gaara v-a renunta la Sachiko sau va continua sa "lupte" pentru inima ei?
Aflati in capitolul urmator...

Capitolul 3 " Dezvaluirea trecutului si ziua platii"

Sachiko's Point of view...

Ma trezesc dis-de-dimineata cu o durere groaznica de cap. Ma ridic lenesa din pat si merg sa-mi fac dusul obisnuit de dimineata. Ma dezbrac de pijama si intru in dus. Picaturile de apa calduta, mici si infinite, se "lovesc" de pielea mea catifelata, facandu-ma sa ma relaxez. Dupa 20 de minute de relaxare bine meritata, ies din dus si-mi pun prosopul negru acoperindu-mi formele bine definite. Merg in fata dulapului si-mi scot uniforma. O imbrac si cobor jos sa pregatesc micul-dejun. Este ora 7 fix. Amestecand zaharul in cafea, aud un "'Neata!" foarte somnoros. Era Sakura care se intindea in pragul usii de la bucatarie. Ii dau si eu "Buna dimineata!" si chicotesc cand o vad cu parul ciufulit si imbracata inca cu camasa ei de noapte. O indemn serios sa mearga sa se pregateasca. Rozalia ma asculta ca un catelus si da fuguta sus sa-si faca si ea siesta. Dupa alte 20 de minute o vad ca vine si se aseaza sa-si ia micul-dejun. Termina in cateva minute, eu la fel cu cafeaua si tigara si o pornim spre scoala, de data aceasta mergand pe jos. Ajunse in curtea liceului mergem la prietenii nostrii. Ne salutam reciproc, apoi imi deschid eu gura:
- Deci, care e fata aceea, Karin? Intreb eu incruntandu-ma putin.
- Roscata de acolo! Cea cu ochelari! Imi spune Ino, aratandu-mi-o. O privesc cu atentie si o studiez din cap pana in picioare. Mda, e o fitoasa in toata regula! Gandesc eu.
Deci ea i-a facut zile fripte surioarei mele dragi. Ea mi-a insultat numele, bun! Acum s-o vad! Gandesc in sinea mea.
- Hei tu, roscato! Strig eu, reusind sa-i atrag atentia, aceasta uitandu-se la mine.
- Ia vino in coace! Strig eu a doua oara si facandu-i semn sa vina la mine.
- Ce vrei? Ma intreaba ea, ca si cum mi-ar fi superioara.
- Am ceva de lamurit cu tine! Ne intalnim in parc la ora trei! Vino daca chiar crezi ca esti tare! Ii spun eu foarte serioasa si nervoasa in acelasi timp.
- Dar, ce ai cu mine? Ma intreaba tipa.
Simt miros de frica, imi place.
- Vino si vei vedea! Ii spun si trecand pe langa ea sa merg in clasa, o.lovesc cu umarul meu in al ei. Ceilalti ma urmeaza fiind uimiti, cu exceptia lui Sasuke.
Prima ora aveam engleza. Am ascultat muzica si am fircalit ceva pe o foaie toata ora. Pauza a venit repede. Nu am prea avut chef de discutii asa ca am mers pe campul din spatele scolii. M-am asezat pe iarba moale si am inceput sa cad pe ganduri. Ma gandeam la Gaara, la ce s-a intamplat aseara. Ma simteam oarecum prost. Ma durea ca am plecat asa si l-am lasat in ceata. El ma crede diferita fata de celelalte, dar oare eu il cred diferit? Incepeam sa ma enervez ca m-am indragostit de el. Nu trebuia sa se intample asta. Nu imi doream sa fie asa. Dar, totusi, e asa dragut, sensibil si respectuos si mai are si ochii aceia albastrii care ma dau gata. Of! Oare ce ar trebui sa fac? Desi durerea de cap imi trecuse, nu ma puteam relaxa deloc.
Gandurile acestea nu-mi dadeau pace. Deodata toate aceste ganduri dispar cand aud o voce spunandu-mi ceva de genul "pot sa ma asez si eu aici?". Am raspuns afirmativ fara sa bag de seama cine e. Rasuflu si imi intorc privirea spre persoana respectiva. Era el, Gaara.
- Uite, imi cer scuze pentru seara trecuta! Nu trebuia sa te fortez! Imi spune acesta trist, tinta ochisorilor lui frumosi fiind iarba. E incredibil! Eu am reactionat gresit si tot el isi cere scuze.
- Nu, e vina mea! Nu trebuia sa tip la tine! Ii spun eu, luandu-i exemplul si "admirand" iarba.
- Nu te scuza, am meritat-o! Imi spune el incercand sa-mi zambeasca. "Ai meritat-o ?!" Tipul asta e nebun, dar totusi e foarte dragut din partea lui.
- Bine, am sa-ti spun de ce sunt asa! Meriti sa afli! Am sa-ti dezvaluiesc trecutul meu! Ii spun eu si incep sa-i povestesc ce mi s-a intamplat, el fiind foarte atent la mine.
Flashback....
Dupa ce am aflat ca tata o omorase pe mama si apoi se sinucise, am plecat definitiv din acel loc. Apoi, dupa multe zile am vazut ceva ce mi-a placut foarte mult.
O motocicleta. Am atins-o. Eram fascinata de complexitatea ei, dupa care am auzit o voce:
- Hei, fetito, ia mana de pe motorul meu! Imi spuse un motociclist mustacios. L-am rugat sa ma invete si pe mine despre ele, si in schimb eu ii spalan hainele, ii faceam de mancare si ii faceam curatenie. El mi-a acceptat oferta, ba mai mult, m-a lasat sa stau cu el. Aveam un acoperis deasupra capului.
M-am bucurat, insa imi era si frica sa nu-mi faca ceva rau, avand in vedere ca era un strain. Mi-a promis ca incepe sa ma invete din ziua urmatoare. Asa ca toata ziua am spalat, am curatat si am gatit. Seara a sosit si ea. Cina era pe masa. Mustaciosul m-a invitat sa mananc si eu. In timp ce mancam, il tot pandeam. Imi era frica. Era un strain. Un barbat strain. In timp ce ma uitam la el pentru cateva secunde, acesta mi-a prins privirea si a observat ca eram speriata.
- Nu te teme! N-am sa-ti fac nimic rau! Numele meu este Dave! Am avut si eu o fiica, dar a murit de leucemie! Imi spuse barbatul aratandu-mi o poza cu ea. Era frumoasa, cu parul de un rosu deschis, ochii maro spre portocaliu si un zambet foarte dragut. Involuntar, zambesc si eu, vazand cat e de draguta.
- Pe atunci avea 5 anisori! Numele ei era Kira! Imi amintesti de ea! Imi spuse Dave zambindu-mi. Ii dau fotografia inapoi si ne continuam cina. Dupa ce terminam, spal vasele, iar apoi Dave imi arata camera in care voi dormi. Intru si-mi asez putinele haine in dulap. Ma schimb in pijama si ma bag in pat. Inainte sa adorm vad usa deschizandu-se, pe ea intrand Dave. Acesta veni la mine, ma invelii, ma saruta parinteste pe frunte, imi spuse noapte buna si pleca si el sa doarma. Din ziua aceea Dave mi-a fost ca un tata dragut, bun si uneori sever dar nonviolent. M-a invatat totul despre motociclete. M-a indrumat si cu sfaturi bune, si desi era un motociclist solitar, mi-a dat si o educatie foarte buna.
Totul a fost bine. Dupa cativa ani am intalnit si eu pe cineva. M-am indragostit de el de prima data cum l-am vazut. Desi eram doar o pustoaica de 15 ani si lui ii placea de mine, sau asa credeam. El avea 20 de ani, si intr-o zi mi-a propus sa ne petrezem ziua aceea impreuna. Am acceptat bucuroasa. Ne-am dus la cinema, la patinoar, la suc si in final am ajuns la el acasa. Ne-am uitat la un film timp de ceva vreme, apoi el mi-a spus:
- Maine eu v-a trebui sa plec din oras, si nu stiu sigur cand ma voi intoarce!
- Am sa te astept! Sti doar ca te iubesc! Ii spun eu trista.
- V-a trebui sa mi-o demonstrezi! Imi spuse el incepand sa ma sarute apasat. Apoi ma ridica in brate si ma duse in camera lui. Ma aseza pe pat si continua sarutarile. Incepuse sa mearga departe, prea departe, asa ca m-am opus, dar degeaba, era mult mai puternic ca si mine. In acea noapte mi s-a furat puritatea si mi s-a frant inima, el spunandu-mi nists cuvinte urate si pline de venin. Dupa ce si-a terminat treaba cu mine, isi lua talpasita. Am fost inselata in cel mai urat si groaznic mod. Cand am avut mai multa nevoie de sustinere si intelegere, el m-a tradat si a plecat.
End of flashback...

- Am fost distrusa, si mi-am jurat ca n-o sa mai las pe nimeni sa puna nici macar un deget pe mine. Dupa ce am crescut si mi-am facut bani, am mers la cursuri de kung fu si lupte de strada. Pe amandoua le-am absolvit cu brio.
Si asta e tot! Acum sti! Ii spun eu roscatului terminand de povestit.
- Groaznic! Imi cer scuze ca te-am tot intrebat! Imi spuse el, regretand cu desavarsire faptul ca, m-a facut sa-mi amintesc trecutul meu terifiant. Ii spun sa nu se scuze, pentru ca probabil era inevitabil sa-i spun. Ne zambim si ne intoarcem in clasa.
Orele trec repede. Ies din liceu si ma indrept spre sala de sport. Ajunsa in locul respectiv, incept sa ma incalzesc pentru "lectia" care urma sa i-o dau Karinei. Am sa-i arat eu cine e Sachiko Haruno. Sora mea e prea blanda, asta nu-mi place la ea. Incep sa alerg in jurul terenului de basket din din sala de sport. Imi indoiesc mana ajungand cu incheietura acesteia in fata ochilor mei, uitandu-ma la ceasul care arata ora doua si douzeci. Termin cu alergatul si fac putina gimnastica. Dupa un timp, termin si cu asta si merg la dusuri. Imi fac un dus rapid, ma imbrac si pornesc spre parcul care era vizavi de liceu. Ajunsa acolo ii zaresc pe Sakura si prietenii nostrii, dar nici urma de Karin. O astept.
Orologiul arata deja ora trei. Imi indrept privirea spre intrarea in parc. Se pare ca a ajuns si si-a luat si marionetele cu ea. Ajunsa in fata mea imi spune:
- Deci? Ce ai de lamurit cu mine? Imi spune roscata, stand cu o mana in sold si privindu-ma increzuta. Ce-o sa ma mai distrez.
- Ia spune-mi tu, ce ai cu sora mea? O intreb eu foarte serios stand cu mainile incrucisate.
- Haruno e o ratata! Eu trebuia sa fiu cu Sasuke, nu ea! Imi spune ea imbufnata. La auzul acestor cuvinte, am inceput sa simt cum sangele fierbea in mine.
Asta a pus capac. M-am repezit la ea si am prins-o strans de gulerul de la camasa ei. Aceasta ma priveste cu o oarecare teama in ochi.
- Destul! Prea mult ti-ai batut joc de sora mea si de numele nostru! Daca nu te-au invatat parintii cu frumosul, ce e respectul, atunci am sa te invat eu cu metoda mea! Ii spun eu extrem de nervoasa, si o lovesc puternic cu pumnul in obraz, facand-o sa se rasuceasca si sa cada la pamant. Roscata insa, nu se lasa si riposteaza.
Se pregateste sa ma loveasca insa fara succes, deoarece ma feresc si ii mai aplic o lovitura. Se pare ca i-am spart buza. Fata isi sterge cu maneca lichidul rosu, esential vietii, apoi se repede din nou la mine. Recunosc ca am luat si eu cateva lovituri usoare. Nu sunt invincibila, insa nu ma durea aproape deloc. Intr-o clipa de neatentie, pe care mi-a provocat-o ea aruncandu-mi cu nisip in ochii, ma loveste puternic si cad la pamant. Ochii inca ma usturau groaznic. Karin incepe si ma loveste cu pucioarele in abdomen, facandu-ma realmente sa scuip sange.
- Asa-ti trebuie, daca nu stii unde iti e locul, ratato! Mai vrei?! Imi spune ea pe un ton superior, ca si cum ar fi castigat aceasta "lupta". Insa nu stie ca eu nu renunt. Am invins jigodii mai mari ca ea, multi dintre ei fiind baieti. Gata cu joaca! Am sa-i arat cu adevarat roscatei asteia ingamfate cine este Sachiko Haruno!
Ma ridic in picioare stergandu-mi sangele ce se scurse pe barba mea si o privesc foarte serioasa si foarte nervoasa.
Fara alte retineri inutile, ma repezesc la ea si-o lovesc puternic cu palma intinsa in abdomen, ea cazand jos. Merg repede spre ea, o ridic de guler si-i mai aplic o lovitura de pumn, apoi inca una.
- Tine-te pe picioare, daca esti asa tare, disperato! Ii spun eu rautacios, desi stiam ca nu se mai poate tine pe picioare. Era ametita de la pumnii pe care ii primise de la mine. Intr-un final, ii dau drumul la guler, ea abia stand pe picioare, ma dau cativa pasi inapoi si-mi pregatesc lovitura finala. Alerg iar spre ea, o lovesc puternic, de jos in sus, cu palma in barbie si apoi ii aplic un pumn zdravan in abdomen, facand-o sa "zboare" la o distanta nu foarte mare de mine si aterizand pe spate.
- Gata, gata! Opreste-te, te rog! Imi spune Karin, de data aceasta cu o privire inspaimantata. In timp ce ma apropiam de Karin, am auzit-o pe sora mea spunandu-mi ca e deajuns si sa incetez, insa nu o ascultam.
Ma indreptam tot mai mult spre roscata, pe fata careia se putea citi usor o teama ingrozitoare, ca de moarte, in timp ce ma privea pe mine. Ajunsa in fata ei, ma las pe vine si ii spun:
- Ai face bine sa stai departe de sora mea si prietenii ei, si sa ai grija cum vorbesti despre numele nostru, altfel te bag in spital! E clar? Ii zambesc eu.
- D-da! Imi spune ea tremurand.
- Si inca ceva! Nu-mi pasa cum faci, dar pe maine sa dispara culoarea asta a parului tau, altminteri te rad in cap! Ii spun eu pentru final Karinei. Era transpirata si tremura, insa accepta "oferta" mea.
Ma ridic inapoi si zambesc invingatoare. Ma intorc la prietenii mei si la sora mea. Acestia erau uimiti, mai ales Sakura. Le spun sa mergem la un suc, iar unii dintre ei accepta. Acestia fiind Sakura, Sasuke, Hinata, Naruto si Gaara, restul spunand ca au alte planuri. Dupa cateva minute, ajungem in mall si mergem intr-o cafenea. Ne asezam si ne comandam fiecare cate un suc. Trec vreo doua ore iar "cuplurile" pleaca, ramanand doar eu si Gaara. In vreo 20 de min. Ne terminam si noi sucurile, iar Gaara propune sa mergem la o plimbare in parc. Accept, platim sucurile si plecam.
E ora sapte seara. Ne plimbam linistiti in parc de vreo 10 min. Intre noi e o liniste totala. Observasem ca roscatul era cam abatut asa ca l-am intrebat ce e cu el.
- N-am nimic, ma gandesc doar! Imi spune acesta admirand cu desavarsire micile pietricele de pe jos in timp ce ne plimbam. Am continuat sa-l intreb ce e inneregula, pana ce in final mi-a raspuns.
- Sunt un prost! Nici nu merit sa traiesc! Spuse el, tristetea citindu-i-se pe chip si voce. Nu e raspunsul la care ma asteptam, defapt nu vroiam sa aud asa ceva de la el. Il rog sa-mi spuna ce s-a intamplat.
- Dupa cateva minute dupa ce m-a nascut, mama a murit. Tata mi-a spus mereu ca a fost vina mea, pentru ca mama abia a rezistat cand Temari a venit pe lume, daramite la un al treilea copil. Era destul de slaba atat fizic cat si spiritual.
Eu am fost doar o greseala, o greseala care a adus moartea la o femeie maritata si cu doi copii.
Tata nu m-a acceptat niciodata ca fiind fiul lui, ba chiar a incercat de multe ori sa ma ucida, pana ce a fost prins de politie, fiind reclamat de fratele meu mai mare, Kankuro. Mama a murit din cauza mea. Daca nu existam, ea era acum in viata si familia nu se destrama. Numai eu sunt vinovat! Imi povesti Gaara in timp ce deja ne asezaseram pe o banca. E distrus psihic, se vede.
- Nu esti tu vinovat! Nu e vina ta ca te-ai nascut si ca mama ta si-a pierdut viata! Asa a fost sa se intample. Sunt sigura ca mama ta nu si-a dorit ca tu sa te invinovatesti, sunt sigura ca ea te-a iubit si te iubeste si ca isi doreste ca tu sa fi fericit. Ea e acolo sus si te vegheaza, si vrea sa te vada fericit! Nu te invinovati pentru ceva ce nu ai facut! Si sunt sigura ca ea si-a dorit mult sa te aiba si ca nu vrea sa te invinovatesti pentru moartea ei! Ii spun eu uitandu-ma la cerul instelat si crezand si eu in cuvintele pe care i le-am spus. Dupa ce facuse roscatul o mica pauza, imi spuse:
- Ai dreptate! Esti singura care mi-a spus vreodata asta! Desi nu prea ne cunoastem atat de bine, tu ma intelegi. Multumesc! Esti singura care m-a facut in sfarsit sa inteleg, si sa trec mai departe. Multumesc! Imi spune Gaara zambindu-mi. Ii zambesc si eu si ii spun ca totul va fi bine. Apoi un alt moment de liniste s-a asezat intre noi. Timp de cateva minute niciunul din noi nu a scos o vorba, admiram in liniste bolta cerului instelat.
Incepusem sa cred ca este diferit, vroiam sa-l cunosc mai bine, asa ca fara alte ezitari am spart liniastea:
- Intalnirea aceea la care m-ai invitat, mai este "valabila"? Il intreb eu cu o oarecare timiditate mica in voce.
- Bineinteles! Imi spune roscatul placut surprins.
- Bine! Maine seara la ora 6 sunt la tine! E o intalnire! Ne vedem atunci! Ii spun eu, sarutandu-l pe obraz, ridicandu-ma, facand doi-trei pasi si plecand, nu inainte de ai face cu ochiul. Deoarece nu eram cu motorul, am mers pe jos pana acasa.
Tot mergand spre casa, mi-a iesit in cale un pui alb de pisica. Era foarte draguta, asa ca ma aplec si o iau in brate. In clipa urmatoare aceasta ma zgarie destul de rau pe gat, facandu-mi un semn format din trei linii din care incepuse sa-mi curga sange. Scot un "au" scurt, iar apoi pisicuta imi linge rana. O pun jos si-mi duc instinctiv mana la locul respectiv. Nu ma mai durea deloc. Privesc pisicuta care scoate un "miau" scurt si dulce apoi fuge. Asta e ciudat.
Hotarasc sa nu bag de seama si merg mai departe. Dupa ceva timp, tot mergand, trec pe langa un tip care ma priveste insistent. Trec de el, iar acesta ma urmareste ajungand in dreapta mea:
- Ce face o frumusete ca tine, la ora asta pe aici? Ma intreaba tipul. "Ora asta?!" E doar ora noua! Gandesc eu.
- Nu e treaba ta! Dispari! Ii spun eu incepand sa ma enervez si grabind pasul.
Deodata simt cum ceva parca ma gadila. Tipul vroia sa-mi puna mana pe umar.
Il prind strans de incheietura, ma intorc cu fata la drum si-l arunc cu putere pana pe partea cealalta a drumului, el izbindu-se de gardul inalt format din scanduri de lemn. In momentul urmator raman socata de puterea cu care l-am aruncat. Respiratia mi sa accelerat. De unde aveam atata putere? Hotarasc sa fug deoarece observasem ca s-au apropiat de acel tip inca doi. Alergam incontinu fiind urmarita de cei doi. Tot alergand, la un moment dat observ o bara deasupra mea ce era prinsa de stalpul de lumina.
Sar spre ea, ma prind, ma rasucesc si ajung cu picioarele pe ea, stand gugut si mentinandu-mi echilibrul cu mainile sprijinite pe bara. Cei doi s-au oprit si ma priveau insistent, zambind invingatori si pervers. Ma infurii deoarece stiam ce vroiau sa-mi faca si ma ridic stand in picioare pe bara respectiva. Eram la o inaltime destul de mare. Desi eram uimita de echilibrul nemaipomenit pe care il aveam, am hotarat sa-i atac. Unghiile au inceput sa-mi creasca foarte mari. Ma las pe vine si sar de pe bara inspre ei, incercand sa-i atac frontal. Acestia apuca insa sa se fereasca, aruncandu-se la pamant, eu zgariind copacul de langa ei, apoi aterizand pe trotuar. Copacul a inceput sa cada deoarece il taiasem complet in doua locuri. Tipii cei doi s-au speriat si au luat-o la fuga. Uimirea si socul au pus stapanire pe mine. De unde aveam atata putere? De unde aveam echilibrul acela extraordinar? Cum am taiat copacul acela in bucati cu inghiile? Ce mi se intampla defapt?!
Aceste intrebari se invarteau in mintea mea. Mi-am privit unghiile care, spre surprinderea mea, s-au transfomat din lame de otel inapoi la normal si au inceput sa se retraga ajungand la "pozitia" initiala. Tot minunandu-ma, in fata mea apare iar pisicuta care ma zgariase. O privesc scurt cu o oarecare teama, apoi incep sa alerg spre casa.
E ora 10. Am intrat in casa, am incuiat usa si m-am dus direct in camera mea. Sakura cred ca doarme deja. Ca sa ma relaxez, hotarasc sa fac un dus. Merg in baie, ma dezbrac de hainele transpirate si ma bag in dus. Picaturile caldute se izbeau de corpul meu punand in evidenta formele mele bine definite. Nu stau mult, deoarece sunt foarte obosita. Ies din dus, imi pun prosopul rosu de jur imprejurul meu si bag hainele murdare in masina de spalat. Ies de tot din baie, ma sterg bine si ma imbrac cu camasa mea albastra de noapte.
Ma tot gandesc la cele intamplate. Cum de am aceste "puteri"?
Ma priveam in oglinda incontinu, cand deodata aud un mic zgomot de pe terasa si simt prezenta cuiva cunoscut. Merg spre balcon, deschid usile acestuia larg si ma uit atenta in tot balconul. Nimic. Apoi imi plec privirea si ma sperii putin cand vad pisicuta aceea stand si uitandu-se la mine. Stai! Pisicuta! Asta e! Agilitatea, auzul si simturile dezvoltate peste limita, viteza, echlibrul, ghearele, toate sunt caracteristici de pisica.
- Tu mi-ai facut asta! Tu m-ai "transformat"! Ii spun eu de parca ar fi o persoana. Grozav, acum vorbesc cu o pisica!
Cred ca am innebunit! Gandesc eu si-mi pun mana la frunte.
- Normal ca eu am fost! Doar eu te-am zgariat, nu? S-a auzit o voce parca de femeie.
- Da, dar-... Ma opresc brusc din vorbit cand realizez ca pisicuta vorbea cu mine....

Ce se va intampla cu Sachiko?
De ce primise acele "puteri"?
Oare avea sa se intample ceva grav?
Ii v-a spune roscata lui Gaara despre asta, sau macar Sakurei?
Aflati in capitolul urmator...

$can\'t see !!!$ ;;)

Imi place.Este frmos si ai putea sa treci si pe la ficul meu Fata hibrid? Ai o idee originala cu pisica.

Buna. Tin sa iti spun ca imi place foarte mult ideea. Ceea ce m-a atras din prima a fost titlul. Imi place ca faci si capitolele lungi iar unele greseli sunt minore. Am reusit sa-ti citesc o mare parte din creatii- nu am putut citi integral din cauza timpului. Iti respect ideea. Inca odata bravo. Poate ma anunti la un next. All the best + Apple -

Va multumesc pentru comm... Sunteti foarte dragut/e .. Am sa trec si eu pe la ficurile voastre dar sa nu uitati de al meu in continuare caci voi posta urmatorul capitol cat de curand!
Va pup dulce!
M@dy.

Abea aştept nextul......îmi place foarte mult şi ai putea să treci şi pe la ficul meu Internatul?

Buna!! Uite ca am mai adus un capitol. Sper sa va placa! Cititi si comm bineinteles! :-*

Capitolul IV. "White Cat apare, iar adevarul iese la iveala"

Sachiko's point of view.

Ma holbam incontinu la pisicuta care tocmai mi-a vorbit.
- Nu te uita asa la mine! Da vorbesc! Ce e asa de surprinzator? Imi spune pisicuta cea alba. Am inghetat pe loc. Cum se poate asa ceva?! Nu, nu e posibil! Sau e? Dintr-un motiv necunoscut mie, imi era putin teama. Am inceput sa inspir adanc si sa expir tot. Am facut asta de doua ori pentru a ma calma. Cand mi-am revenit din "soc" am cerut pisicii sa-mi dea mai multe explicatii, in timp ce am luat-o in brate si ne-am asezat pe patul din camera mea. Pisicuta era foarte draguta, avea blana alba cu unele dungi negre si niste ochi de un albastru foarte deschis.
Asteptam explicatiile pe care urma sa mi le dea. Dupa o pauza putin indelungata, aceasta imi spune:
- De acum inainte, tu vei fi Pisicuta Alba! Vei proteja oamenii de rau! Imi spuse pisica, facand o expresie serioasa.
- Ce? Sunt la camera de ras, sau ceva de genul asta? Nu exista asa ceva, ca eroi sau super-puteri! Ii spun eu incepand sa rad si ne avand incredere ca este adevarat ce-mi spune.
- Asta v-am lasat noi sa credeti! Dar este adevarat! Si acesta este destinul tau! Imi spune ea si mai serioasa.
- Daca este adevarat, de ce eu? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Intreb eu curioasa, si putin iritata.
- Nu eu te-am ales! Sa-ti explic! Se transmite din generatie in generatie! Mama ta a fost si ea Pisicuta Alba, la fel si bunica ta! Puterile acestea s-au mostenit din multe generatii!
Normal, puterile trebuiau sa se "activeze" in ziua cand ai implinit 18 ani. Se pare ca nu s-a intamplat asa deoarece tu nu ai stiut nimic din istoria clanului Shirayuki. De aceea te-am zgariat. Imi explicase pisicuta.
- Este imposibil! Mama era tot timpul acasa! Nu a lipsit deloc, pentru ca avea grija de mine si de Sakura! Iar numele meu de familie e Haruno, nu Shirayuki! Ii spun eu putin iritata. Eram nervoasa pentru ca o tot tinea cu povestea asta de copii.
- Este adevarat! Si numele tau, este Shirayuki! Tu nu faci parte, genetic, din familia Haruno! Ai fost adoptata de ei, cand erai foarte mica! Sakura nu este sora ta de sange! Tu si rozalia nu aveti nici o legatura de acest gen!
- Nu! E o minciuna! Nu! Zic eu cu vocea tremuranda si cazand in genunchi, mainile-mi fiind incolacite in jurul taliei.
- Nu e o minciuna! Mama ta a murit cand s-a luptat cu Pisicuta Neagra, care ti-a ucis tatal. Pisicuta Neagra era sora mamei tale, dar si ea a murit, tot in acea lupta. Erau egale in putere, s-au luptat mult, pana ce au cedat si au murit amandoua! Continua pisica. Nu vroiam sa cred niciun cuvant din ce-mi spunea, dar aveam un sentiment ciudat, cum ca ar avea dreptate. Totusi, se cam leaga, pentru ca eu nu semanam deloc cu Sakura, desi ne-am nascut in acelasi an si aceeasi zi si nici cu parintii ei nu semanam, mama avea ochii caprui si parul roz, iar tata ochii verzi si par saten.
Ma simteam atat de tradata. Toata viata am trait in minciuna, eu defapt sunt orfana.
Mai distrusa ca acum, nu m-am simtit in viata mea. Totul s-a prabusit. Am inceput sa plang de durere. Am fost, sunt, si voi fi mereu singura. Stateam pe genunchi, cu mainile in jurul taliei si priveam absenta podeaua. Pisica imi spuse totul despre viata mea, tot ce mi s-a intamplat, ceea ce imi dadea de inteles ca ce mi-a spus despre mama mea adevarata si despre clanul Shirayuki era adevarat. Pisicuta al carui nume este Niki, mi-a mai spus ca mama mea adevarata, pe nume Shizune, a mai avut o fiica. Acea fata, traieste, si ea chiar este sora mea geamana, doar ca nu se stie unde este. Mi-a mai explicat ca Sakura nu stia despre asta, si nici parintii "nostrii". Era atat de ciudat. Confuzia a pus stapanire pe mine. Nici nu stiam ce sa spun. Durerea din sufletul meu se mareste cu fiecare secunda si la gandul ca am trait in minciuna. Eram in stare de soc. Tremuram si ma leganam in fata si in spate foarte lent, in timp ce lacrimile cadeau singure din ochii mei albastrii.
- Destinul tau este sa fi Pisicuta Alba! Nimeni altcineva nu poate! Pana acum ai fost puternica, te-ai tinut tare, si acum? Stai si plangi? Imi spuse Niki incercand sa ma incurajeze. Avea dreptate. Eu nu sunt moale, da, a fost un soc pentru mine, dar asa a fost sa fie. Rasuflu din greu, fac cateva exerciti de respiratie pentru a da tot negativismul afara. Reusesc sa ma calmez si ii multumesc pisicii ca a avut rabdare cu mine. Aceasta imi spune ca nu e nici o problema si ca vom incepe antrenamentul poimaine.
Acestea fiind spuse Niki pleca. Desi m-am oprit din plans, starea de depresie inca ma bantuia. Toata viata am trait in minciuna. Dar totusi, unde si cine e sora mea? Ma gandeam incontinu si la acest lucru. Imi doream atat de mult s-o gasesc, insa nu stiam cum. Tot stand pe ganduri nu realizez ca era tarziu. Intr-un final hotarasc sa ma ridic, rasuflu, scotand toata depresia din mine si privesc ceasul. E ora 1 noaptea?! Spun eu aproape strigand. Apoi imi spun ca nu are nimic si ma pun in pat. Daca stau sa ma gandesc, nu e asa rau. De acum sunt o eroina, asa ca va trebui sa fiu mai puternica, spiritual vorbind, de cat am fost vreodata. Ma intorc cu fata spre balcon, ma invelesc bine si adorm.

Oare Sachiko se va descurca cu noua ei "misiune"?
Ce se va intampla la intalnirea ei cu Gaara?
Aflati in capitolul urmator!

PS: scuze daca am greseli de ortografie...pun caitolele direct de pe telefon si merge mai sacadat. Oricum va astept cu com..! Va pup! Ja ne!

Ce super! Imi place mult,mult ficul tau...si mi se pare original...n'am mai citit ceva asemanatoar.....nu am ce comenta...
Sper sa pui nextu' repede si sa ma anunti si pe mine daca vrei.

Capitolul V "Intalnirea"

Gaara's point of view.

- Buna dimineata, fratioare! Se aude vocea surorii mele, Temari care, ca in fiecare dimineata de sambata la ora 10, imi da desteptarea, dupa care iese din camera mea. Ma ridic in sezut si ma sterg la ochi, facand somnul sa dispara. Ma cobor din pat, ma intind si ma indrept spre baie. Ajuns la "destinatia" mea, ma dezbrac si intru in dus. Miile picaturi caldute de apa se "loveau" si se scurgeau pe corpul meu bine lucrat. Nu stau mult, ies din dus si imi pun prosopul negru in jurul taliei. Ma sterg pe cap si merg la dulap. Imi aleg din el o pereche de blugi albastri spre negru, un tricou rosu cu inscriptia "Bad Boy" si o pereche de tenisi negrii. Inainte sa cobor jos la micul dejun, trec pe langa oglinda si-mi "ciufulesc" putin parul.
Ajuns in bucatarie, o zaresc pe sora mea care punea masa. Ne asezam si mancam. Dupa ce terminam, in timp ce spala vasele, Temari imi spuse ca v-a sta la Shikamaru pana maine seara. Perfect! Gandesc eu si-mi aprind o tigara. Apas micul butonas de la bricheta, lasand libera pentru cateva secunde flacara ei. Indrept flacara spre tigara si trag adanc din ea, apoi trimitand fumul toxic direct in plamani. Expir si dau aproape tot fumul afara. Am timp destul sa o fac pe Sachiko a mea. De cand am vazut-o, sunt innebunit dupa ea. Parul ei rosu-sangeriu lung si ingrijit, ochii ei albastri ca cerul senin, formele apetisante si buzele acelea rosii care urla sa le sarut, ma fac s-o iau razna.
Este singura de care m-am indragostit asa tare. As face orice pentru ea. Tot gandindu-ma la ea, nu observ ca sora mea plecase deja. Tresar si ma opresc din gandit cand ma frig cu tigara. O tot sting si ma apuc de treaba. Totul trebuie sa fie luna si bec.

Sachiko's point of view.

In timp ce ma pregateam pentru intalnirea mea cu Gaara, ma tot gandeam si la "chestia" asta cu eroismul. Oare tata a murit pentru ca stia de Pisicuta Alba? Oare Pisicuta Neagra l-a ucis ca s-o faca pe mama sa sufere?... Aceste intrebari, si multe altele mi se invarteau in cap. Pana ce mi-am dat seama. Daca aveam sa fiu cu Gaara, acesta v-a fi ucis, mai devreme sau mai tarziu, de Pisicuta Neagra. Desi tin foarte mult la el si il plac mult, nu pot sa-i pun viata in pericol. Nu mi-as ierta-o niciodata daca ar pati ceva din cauza mea. Deci, asta e, sunt facuta pentru a fi singura. V-a trebui sa-i spun imediat ce ajung ca nu v-a fi nimic intre noi si sa plec. Ma doare pur si simplu ca trebuie sa fac asta, dar macar asa v-a fi in siguranta.
Intr-un final sunt gata si renunt si la gandurile mele. Ma ridic de pe scaunul de la masa cu oglinda si cobor jos. Ma incalt si o anunt pe Sakura ca plec, apoi ies. Merg in garaj, imi scot motocicleta, imi pun casca si pornesc la drum. O sa-mi fie greu sa-l resping, dar o s-o fac. E pentru binele lui. Dupa 20 min ajung. Parchez motorul si bat la usa. Aceasta se deschide, iar roscatul ma pofteste inauntru. Ii zambesc, si cand sa-i spun ce am de spus, el mi-o ia inainte.
- Buna! Sper ca-ti plac spaghetele! Imi spune el zambindu-mi.
- Buna! Da imi plac, de ce? Intreb eu suspectand ceva.
- Pentru ca m-am straduit mult sa le fac! Imi spune el.
Se pare ca nu am cum sa plec asa repede, dar ma voi asigura ca nu se v-a intampla nimic intre noi. Ne asezam la masa si incepem sa mancam. Il observasem ca ma tot privea si-mi zambea. Ii adoram zambetul, imi doream ca el sa-mi zambeasca in fiecare zi, doar pentru mine, insa asta nu se poate intampla, nu pot sa-i fac rau. Dupa ce terminam de mancat, ne asezam pe canapea. Am inceput sa vorbim pe diferite subiecte, el a mai facut o gluma si am ras, ma simteam foarte bine in preajma lui. Totul a decurs bine, insa acum nu e deloc bine. Il observam cum se apropia de mine, vroia sa ma sarute, dar nu trebuie sa-l las. Mintea mea imi spunea "n-o face" dar inima imi spunea "fa-o". Acum imi zambeste duios si-si duce palma la obrazul meu si-l mangaie. Se apropie din ce in ce mai mult, iar eu nu pot sa ma controlez. Involuntar imi inchid ochii si se intampla inevitabilul. Buzele noastre s-au ciocnit intr-un sarut dulce. Roscatul il adanceste. Imi placea la nebunie. Limbile noastre se luptau parca pentru suprematie. Nu puteam sa ma opresc. Corpul nu-mi asculta comenzile date de creier. Apoi dezastru. Mi-a spus incet ca ma place foarte mult si ca nu vrea sa ma piarda, iar eu i-am raspuns "si eu la fel" pe o tonalitate foarte romantica si dulce. Inima mea vorbea din interiorul meu. Nu se poate.
Trebuie sa opresc asta! Imi spun mie insami si ma indepartez rapid de el. Acesta nu se prea mira, si-mi zambeste. Poate crede ca sunt timida, sau ceva de genul acesta.
In momentul urmator, fara sa mai spun ceva, ma ridic de pe canapea si ma indrept spre cuier. Dupa ce ma incalt si ma ridic, caci m-am aplecat putin sa-mi leg sireturile, dau cu ochii de el, de ochii lui mai exact. Roscatul ma intreaba de ce plec, cu o tonalitate foarte trista. Stiam ca ce urma sa-i spun il v-a rani foarte tare, insa nu aveam de ales, mai bine il mint decat sa i se intample ceva grav mai incolo. Desi ma doare si pe mine, incep sa-i spun cuvintele mincinoase si imbibate cu venin:
- Uita tot ce s-a intamplat intre noi in aceasta seara! Totul! A fost doar o greseala mica. Eu nu simt nimic pentru tine, si nici tu nu ar trebui sa simti! Si in plus nici sarutul si nici vorbele acelea dulci, nu inseamna nimic pentru mine! Eu am plecat! Scuze ca te-am suparat! Oricum, esti baiat, treci peste! Pa pa! I-am spus eu si am dat sa ies pe usa.
- Daca iesi pe usa aia, nu mai ai ce intra aici! Imi spune el cu suferinta in ochii si cu privirea nervoasa in podea.
- Regret, dar nu vreau sa te ranesc, roscatule! Ii spun eu tragandu-i cu ochiul si plec. Stiam ca sufera, am vazut clar in ochii lui cat de mult ma place, insa nu aveam alta solutie.
Dupa ce ajung langa motorul meu, incep sa-mi dezleg casca de ghidon, insa mi-am auzit numele strigat. Cand ma intorc, ce sa vezi, era Gaara. Acesta avea ceva la spate...
- Desi nu simti nimic pentru mine, eu am sentimente fata de tine, insa n-am sa te oblig, dar as vrea sa-ti daruiesc ceva! Imi spune el si-mi arata ce avea la spate. Era un colier de aur cu un pandantiv in forma de inima. Fac ochii mari, iar cand sa-l refuz acesta imi spune ca nu ma va lasa sa plec pana nu il iau. Intr-un final cedez si accept colierul lasandu-l pe roscat sa mi-l puna la gat. Dupa asta imi iau la revedere de la el si plec spre casa. A fost teribil, dar macar va fi in siguranta.
- Am sa ma revansez eu intr-o zi, Gaara! Imi spun in gand, in timp ce, pentru cateva secunde, am privit cerul ce se innora.
Va urma....

Capitolul VI "Prima lupta si suferinta lui Sachiko"

~dupa cateva saptamani~

    Dupa multe saptamani de antrenanente am reusit sa devin o "eroina" adevarata. Am mai prins cativa ticalosi, insa nici urma de Pisicutza Neagra. Poate ca de aceasta data destinul este altfel, poate nu mai trebuie sa ma "feresc" de Gaara, poate ma pot intoarce la prietenii mei. Azi este luni, si prin urmare incepe o noua saptamana de scoala. Ma imbrac, mananc si-o pornesc spre liceu. Ajunsa acolo imi vad prietenii si sora, asa ca ma indrept spre ei si-i salut. Totul e bine si frumos pana cand, in momentul urmator isi face aparitia Pisicuta Neagra.
- Mmm, am auzit ca prin acest liceu amarat se afla ascunsa sora mea, Pisicuta Alba! Miau! Zise aceasta, dupa care incepe sa cerceteze rapid cu privirea fiecare elev ce se afla in curtea liceului. Privirea ei se opri asupra grupului nostru. Nu e bine! Gandesc eu putin agitata.
- Mmm, poate daca ranesc pe cineva, fraiera alba v-a aparea! Spuse ea din nou.
    O priveam cu atentie. Eram ingrijorata pana in maduva oaselor, banuind ca imi va rani sora sau prietenii. O observam cum incearca sa se hotarasca care v-a fi victima ei. Dupa cateva momente aceasta o striga pe sora mea, cu apelativul "rozalie". Fara sa mai stau pe ganduri, ma bag in fata pisicutei negre, incercand s-o opresc.
- Nici macar sa nu te gandesti sa o atingi pe sora mea! Ii spun eu amenintator. La gestul meu aceasta se enerveaza si ma loveste puternic, apoi aruncandu-ma departe ca pe o carpa. Aterizand undeva la distanta fata de acel loc, am scos un geamat de durere si am auzit-o pe Sakura strigandu-ma. La auzul vocii ei, imi intorc putin capul si observ cum Pisicuta Neagra o lua de gat pe rozalie. M-am enervat! Am plecat putin intr-un loc mai retras si mi-am pus costumul.
- Frumos! Te crezi mare si tare ca ranesti o fata fara aparare?! Ce-ar fi sa te iei de cineva pe masura ta! Ii spun eu cu mare siguranta in voce. Aceasta ii da drumul surioarei mele si se repede mine. Vroia sa-mi aplice o lovitura de gheare, insa ma feresc si reusesc s-o lovesc puternic in abdomen. Aceasta se da doi pasi in spate si-mi arunca o privire furioasa. Incepem sa folosim diferite tehnici de lupta. Desi ma ataca incontinuu, eu ma aparam si ma indepartam din ce in ce mai mult de ea. Vroiam sa o scot din curtea liceului ca sa nu raneasca pe cineva.
Acum suntem pe o cladire destul de inalta. Ne luptam incontinuu. Niciuna dintre noi nu vroia sa renunte. La fel ca si Pisicuta Neagra aveam si eu rani si zgarieturi pe corp.
- Renunta! Nu ma poti invinge! Sunt mult mai puternica decat tine! Supune-te mie si n-am sa te ucid! Spuse ea aproape strigand apoi scotand un ras malefic si nebun. Apoi din nou incepem sa ne atacam reciproc. Simtind ca ma v-a ataca din nou cu ghearele, ma feresc rapid, si o lovesc puternic in barbie, de jos in sus, facand-o sa geama de durere, apoi aterizand pe spate la o distanta destul de mare de mine. Nu imi las garda jos, ci raman in pozitie de atac. O observ ca se ridica destul de greu. Ma incrunt si ma pregatesc s-o atac frontal. Alerg spre ea, insa o aud spunandu-mi ceva de genul "Ne mai vedem noi! Data viitoare am sa te rapun!", apoi un ras nebun si fum. Trec cu atacul meu prin fum insa nimic. Pisicuta Neagra a disparut.
    Hotarasc sa ma intorc in curtea liceului. Imi faceam griji ca-i v-a rani pe cei de acolo. In foarte putine minute ajung, insa nici urma de Pisicuta Neagra. Ii vad pe prietenii mei si pe Sakura plangand, asa ca ma indrept spre ei.
- Sunteti in regula? De ce plange rozalia? Intreb eu, avand o oarecare teama ca Pisicuta Neagra i-ar fi facut ceva.
- Suntem bine! Insa Sakura se teme ca Sachiko, sora ei, ar fi patit ceva grav! Imi spune Sasuke. Rozalia plangea amarnic. Nu suport s-o mai vad asa, prin urmare o intorc cu fata la mine si ii spun:
- Nu-ti face griji, sora ta e bine!
- De unde o sti pe sora mea? Ma intreaba ea printre suspine.
- Cand am ajuns aici, am vazut ca era ranita, si am dus-o intr-un loc sigur! Mi-a spus ca e bine si sa vin sa te apar pe tine, deoarece erai in pericol! Probabil ca este acasa deja! Ii explic eu Sakurei. Nu puteam sa-i spun nici ei adevarul, as fi pus-o in pericol. La auzul cuvintelor mele, rozalia schiteaza un zambet, unul plin inca de ingrijorare, dar totusi un zambet.
- Tu! Ma adresez eu lui Sasuke... Du-o pe rozalie acasa si ramai cu ea pana se linisteste! Continui eu. Acesta ma asculta si pleaca, la fel si prietenii nostri, exceptandu-l pe Gaara.
- Daca vrei te pot ajuta! Imi spune el... Vreau sa-i razbun pe prietenii mei! Nimeni nu se leaga de ei fara sa am eu ceva de spus! Continua el. Ce dragut! Imi spun eu in sinea mea.
- Razbunarea nu duce la nimic bun! Ma ocup eu de ea! Ii spun eu, incercand sa plec.
- Dar-... Spuse el din nou, insa il intrerup.
- Regret, dar nu vreau sa te ranesti, roscatule! Ii spun eu, ii trag cu ochiul si plec.

~ dupa 20 de minute ~

    Intr-un final ajung acasa, ma schimb inapoi in hainele mele obisnuite si ma trantesc pe pat. Nu apuc sa ma relaxez bine, ca cineva bate la usa de la camera mea, apoi intra direct. Era Gaara. Ma ridic din pat si-l intreb ce cauta aici.
- Trebuie sa vorbim! Imi spune el pe un ton foarte serios, in timp ce inchidea usa. Vroiam sa-i spun ca noi nu avem ce sa vorbim si sa plece, insa mi-o ia inainte.
- Iti stiu secretul! Spuse acesta lasandu-ma fara cuvinte. De unde stia? Oare m-a urmarit? Oare o spune doar asa, ca sa ma faca pe mine sa "recunosc"? Aceste intrebari mi se invarteau in minte. Am hotarat sa ma prefac ca nu stiu despre ce e vorba, deci am inceput sa rad.
- Nu e amuzant! Stiu ca tu esti Pisicuta Alba! Nu sunt atat de prost sa nu-mi dau seama! Continua el pe un ton foarte serios, facandu-ma sa realizez ca el chiar stia. Dar intrebarea este: Cum a aflat asta? Asa ca l-am intrebat direct, daca tot stia, nu mai era un secret pt el.
- Singura te-ai dat de gol! Ma refer la vorbele pe care mi le-ai spus "regret roscatule, dar nu vreau sa te ranesti" si colierul! In plus nimeni altcineva nu mi-a spus "roscatule" vreodata, decat tu! Imi spuse Gaara stand cu mainile incrucisate, privindu-ma si zambindu-mi triumfator. Avea dreptate. Cum de nu mi-am dat seama?! Gandesc eu. Avand in vedere ca stie, ca a aflat, m-am hotarat sa-i povestesc totul. Ne asezam pe patul meu, iar eu incep sa-i spun totul in amanunt, ca sa inteleaga.
- Deci acesta era defapt motivul pentru care nu vroiai sa mai ai vreo legatura cu mine! Inteleg! Imi spuse roscatul dupa ce am terminat eu de explicat. Intr-un fel ma simteam ciudat: ma bucura faptul ca stia acum despre mine si ca nu mai este acea distanta "dureroasa" intre noi, dar totodata ma simt foarte deprimata, pentru ca tinem unul la altul dar nu putem fi impreuna.
- Esti bine? Ma intreaba roscatul, observad ca eu priveam atent si intristata podeaua. Ii spun ca sunt bine si afisez un zambet fals destul de convingator.
    Pret de cateva minute niciunul din noi nu a spus nimic. Era o liniste mormantala. Desi este cam urat din partea mea sa-i spun lui Gaara sa plece, trebuie sa o fac. Pur si simplu simt nevoia sa fiu putin singura, asa ca urat sau nu, ma ridic de pe pat si ma indrept spre usa. Atragandu-i atentia roscatului, acesta se ridica si si vine la mine cu o expresie putin trista pe chip.
- Vreau sa fiu putin singura! Ne vedem maine! Ii spun eu lui Gaara privind podeaua si deschizand usa camerei mele. La gestul meu acesta ma intreaba daca sunt bine, iar eu ii raspund afirmativ, desi stiam ca nu ma va crede.
- Ne vedem maine atunci! Ai grija de tine! Si nu-ti face griji, secretul tau e in siguranta! Imi spune acesta, apoi pleca.
    Inchid usa si ma asez din nou pe pat. Am inceput sa ma gandesc la ce sa intamplat cu mine. Mii de intrebari imi bantuiau mintea. De ce trebuia sa ma nasc cu o asemenea responsabilitate? De ce sora mea de sange este de partea raului? Oare aveam sa fiu singura toata viata? Si mai important, cine anume este sora mea? Cine este Pisicuta Neagra? Oare am s-o inving in lupta finala pe care o vom avea, sau vom muri amandoua, la fel ca mama si matusa noastra?
Nu ma puteam relaxa deloc. Ma simteam singura si deprimata. Nu vroiam ca roscatul sa sufere din cauza mea, sau mai rau, sa fie ucis. Nimic nu merge bine in povestea asta. Lacrimile au inceput sa-mi intepe ochii, iar apoi sa mi se scurga pe obraji.
De obicei nu sunt atat de sensibila, insa acum pur si simplu nu-mi pot controla emotiile. Nu vad nimic altceva decat singuratate. Simt cum parca ma doare inima. Am inceput sa tremur fara sa ma pot opri. Incepeam sa ma intreb singura de ce aveam eu o astfel de soarta. "Nu am suferit destul?!" Strig eu ca o nebuna la nimic, apoi incet, incet totul se intuneca...negru.

Sakura's point of view.

    "In sfarsit am ajuns si eu acasa!" Gandesc eu si inchid usa de la casa. Hotarasc sa vad ce face sora mea asa ca urc spre camera ei. Bat la usa insa nu raspunde, asa ca intru direct. Sora mea era intinsa in pat cu ochii inchisi. Se pare ca dormea. Ies din camera ei si ma indrept spre bucatarie pentru a pregati cina. E ora 5:00 asa ca ma apuc de treaba.

~dupa 2 ore~

Cina este gata, asa ca ma duc din nou sa vad ce face sora mea. Nu mai bat la usa si intru direct. Inca doarme. De obicei cand o trezeam era foarte tafnoasa si apoi nu mai dormea deloc, asa ca am sa-i aduc cina sus, iar cand se trezeste va manca.
Dupa ce termin cu asta cobor jos ca sa mananc si eu. In 20 de min termin si ma asigur ca este curat si totul in ordine, apoi merg si eu la culcare.

~ dimineata ~

    Razele fine si stralucitoare incep sa-mi mangaie gingasele pleoape facandu-ma sa ma trezesc. Ma ridic in sezut, ma intind si apoi merg la baie pentru a-mi face siesta de dimineata. Dupa ce termin ma imbrac cu o rochita alba cu danteluta rosie la tiv, ma incalt cu o pereche de balerini albi si imi pieptan parul.
Ma pregateam pentru a lua micul-dejun cu Sasuke. Trebuie sa arat mereu bine, desi mi-a spus ca ma iubeste oricum as arata. Am mare noroc ca este prietenul meu. Este foarte grijuliu, protector, bland, iubitor, dar si destul de gelos. In fine, renunt la gandurile mele si inainte de a pleca, merg sa vad daca surioara mea este treaza. Deschid incet usa camerei ei si privesc putin inauntru. One-sama dormea. Sunt putin ingrijorata. Insa probabil ca a fost foarte obosita. Inchid incet usa si plec. In 15 min sunt la Sasuke. Bat la usa iar acesta ma pofteste inauntru. Ne sarutam dulce, iar apoi ne asezam la masa. Dupa vreo doua ore, ingrijorarea fata de one-sama pune stapanire pe mine. Observand ca sunt cu mintea in alta parte brunetul ma intreaba ce este in neregula, iar eu ii spun ce s-a intamplat...
- Nu-ti face griji, ciresica mea, sunt sigur ca e bine! Probabil a fost foarte obosita! Imi spune Sasuke dupa ce am terminat eu. Inspir adanc, iar apoi expir incercand sa dau toata "tensiunea" afara.
Deodata imi suna telefonul. Apelantul era Gaara. Ii raspund:
- Alo! Buna Gaara!
- Buna Sakura! Esti acasa? Ma intreaba el.
- Nu, sunt cu Sasuke! De ce? Intreb eu nedumerita.
- As fi vrut sa vorbesc cu Sachiko! Telefonul ei este inchis! De aceea te-am sunat! Imi spuse Gaara cu o urma de ingrijorare in voce.
- Dar poti merge la noi! Probabil s-a trezit! Ii spun eu. Acesta aproba si-mi multumeste, dupa care inchide. Ii explic si lui Sasuke despre ce era vorba ca sa nu se supere. Nu ca nu ar avea incredere in mine, dar ii place cand ii spun totul, iar pe mine nu ma deranjeaza.

Gaara's point of view.

    Sunt in drum spre locuinta rozaliei si a roscatei. Am un sentiment ca ceva nu este bine. Sunt ingrijorat, asa ca ma grabesc cat pot de tare. Nu sunt departe de casa ei, insa nu pot sa ma linistesc pana nu ma conving ca este bine. In 10min ajung. Stomacul mi se invartea in toate partile. Aveam sentimentul acela oribil ca s-a intamplat ceva. Am inceput sa urc grabit scarile spre camera ei. Am nimerit camera din prima deoarece era numele ei scris pe usa. Am intrat. Nu stiu de ce, dar privirea mi s-a atintit direct spre pat, apoi spre noptiera de langa acesta. Roscata mea era intinsa in pat, cu o expresie sumbra pe fata si cu cearcane sub ochi. Ceva se intamplase cu ea. Inima imi era deja in gat. M-am panicat. Observasem pe noptiera micul-dejun pregatit de Sakura de care nici nu se atinsese. Din spusele rozaliei, Sachiko nu s-a trezit de ieri. Probabil de aceea nu mancase. Si totusi, de ieri de la 4 cand am plecat si pana astazi e mult. Ma apropii incet de ea. Nu schiteaza nicio miscare. Imi pun palma pe fruntea ei, dar n-am apucat s-o ating decat pentru o secunda si mi-am retras mana. Fruntea ei ardea. Avea febra mare. Din expresia fetei ei, iti puteai da foarte usor seama ca o durea capul.
    Inspir adanc, expir si hotarasc sa fac ceva sa-i scada febra. Datorita surorii mele stiu ce am de facut. Am luat doua prosoape mici si un recipient suficient de mare pentru ele care jumatate l-am umplut cu apa rece. Am pus prosoapele in recipientul respectiv si m-am dus la dulapul roscatei. Ea era toata transpirata, si sa mai pun si ceva rece pe ea ar fi fost de groaza. Asa ca am hotarat sa o schimb in ceva mai lejer, in care pielea ei catifelata sa poata respira. Am ales o rochita alba, lunga pana deasupra genunchilor, cu danteluta neagra la tiv. O asez pe dunga patului si incep sa o dezbrac pe roscata, bineinteles cu exceptia lenjeriei intime. Ii arunc hainele transpirate pe jos si o imbrac cu tot atata grija cu care am dezbracat-o. Dupa ce termin, o iau in brate ca pe o mireasa, ii sprijin spatele de bratul meu, si cu antebratul si mana dau la o parte cearceaful cu care urma sa o invelesc. O asez gentil pe patul moale si o invelesc cu cearceaful fin si alb. Apoi ii aplic pe frunte prima compresa si o las acolo pret de cateva minute in care strang hainele ce le aruncasem pe jos. Le bag pe acestea in masina de spalat din baia roscatei, dupa care ma intorc si-mi pun un scaun langa patul ei si ma asez pe el. O priveam indelung. Ma rugam la Dumnezeu sa o faca bine. Sincer vorbind, nici nu stiu cum m-am abtinut sa nu ii invalui corpul in mii de sarutari dulci. Doar cand ma gandesc ce bine arata, si ce forme apetisante are..."Inceteaza!" imi spun mie insumi, oprindu-ma din a visa cu ochii deschisi si schimbandu-i compresa cu cealalta rece, prima compresa punand-o iar in apa rece.
    Am repetat aceasta manevra de cateva ori, pana ce, in final i-a scazut febra. M-am bucurat ca am reusit s-o ajut. Am zambit. Insa dupa cateva secunde:
- Mmmmh! Murmura roscata mea incercand sa-si deschida ochisorii. Se straduia parca din toate puterile sa-si ridice pleoapele grele, pana ce, in final a reusit. Si-i deschise incet, incet lasand sa se iveasca putin cate putin din stralucirea unica din ochii ei albastrii ca cerul senin intr-o zi de vara. Dupa ce i-a deschis complet, vroia sa se ridice, insa am oprit-o:
- Nu te ridica! Vei ameti si vei cadea! Inca nu esti atat de bine! Ramai acolo! Ii spun eu si o bag inapoi sub cearceaful fin si ridicandu-i putin perna, sa ma poata privi.
- C-ce s-a intamplat? Tot ce imi amintesc este ca plangeam, apoi negru! Se auzi vocea ei ca de privighetoare.
- Probabil ai lesinat! Si de la plans e posibil sa fi facut febra, iar apoi a aparut si durerea de cap! Ii raspund eu lamurind-o.
- Ah, bine! Spuse ea, apoi dintr-o data sari ca arsa, ridicandu-se in sezut si privind rochita cu care era imbracata.
- Stai! Asta nu era pe mine! Spuse ea uimita din cale afara. Ii spun calm ca eu i-am schimbat hainele.
- Poftim?! Cum ti-ai permis?! Striga ea, si cu o viteza uimitoare se ridica, ma prinde de guler si ma izbeste de perete.
- Cum ai indraznit?! Imi striga ea in urechi, rusinea si nervozitatea citindu-i-se pe chip. Ma privea incontinu cu o privire furioasa. Insa nu ma deranja. Nu spun nimic, doar ii admir frumusetea angelica. Apoi deodata, incepe sa cada, parca, spre mine, privirea ei schimbandu-se intr-una obosita. O prind repede de talie, sa nu cada, o ridic si o iau in brate. Fac cativa pasi, si o pun inapoi in pat, explicandu-i in acest timp de ce mi-am permis sa-i schimb hainele.
- Mai bine ma trezeai! Spuse ea putin imbufnata si rosie in obraji.
- Imi cer scuze, dar te asigur ca nu ti-am facut nimic rau! Ii spun eu. La auzul acestor cuvinte Sachiko roseste si mai tare, iar eu chicotesc putin apoi ma opresc si o privesc.
    Statea intinsa pe spate si privea tavanul. Se gandea la ceva, dar nu stiam la ce, desi aveam un sentiment placut in legatura cu asta. O admir pentru ceea ce e. Este mult mai puternica decat mine. Desi s-ar putea sa aiba o viata singuratica, ea totusi are puterea sa zambeasca si sa fie optimista.
- Gaara! Se aude putin incet numele meu rostit de Sachiko, care isi intoarce privirea spre mine.
- Iti multumesc ca ai avut grija de mine! Continua ea, apoi zambindu-mi bland. Am simtit apoi, acea mica fierbinteala in obraji, semn ca am rosit putin.
- N-nicio problema! Oricand! Ii spun eu aruncandu-mi privirea in alta parte, pentru a evita contactul cu ochii aceia care ma innebuneau.
- Gaara! Rosti ea calm din nou numele meu. O privesc, iar ea se ridica in pozitia de sezut si se reazama cu spatele de perna mare si pufoasa.
- Vino! Stai aici! Imi spune roscata mea, rugandu-ma sa ma asez pe pat, chiar in fata ei. Ii fac pe plac si ma asez in locul respectiv.
    Pret de cateva minute ne-am privit in ochi fara sa spunem nimic. Apoi o observ cum se apropie putin de mine, isi duce mana la obrazul meu si-l mangaie, inca privindu-ma in ochi si zambindu-mi. Ii zambesc si eu, apoi prind gentil mana cu care m-a mangaiat si i-o sarut. I-o pun apoi pe pat si-mi duc eu mana la obrazul ei, si o fac sa vina mai aproape de mine. Intre capetele noastre mai erau doar cativa mici centimetri. Ma priveste duios, eu ii zambesc, iar apoi se intampla "magia". Buzele noastre s-au ciocnit intr-un sarut dulce, fin si lung. Aveam mii de fluturi in stomac. Ma simteam ca si cum as zbura. Mi-as dori ca fericirea aceasta ce a pus stapanire pe amandoi, sa nu dispara niciodata. Deodata insa, sarutul este adancit de ea, transformandu-se intr-unul pasional. Limbile noastre se duelau incontinuu. E un sentiment care nu se poate descrie in cuvinte. La un moment dat sarutul se opreste. Ea avand inca mainile incrucisate la gatul meu, isi ridica privirea si-mi spune:......Suspans!

Aha...si ii spune...suspans??? hai cu nextu ca nu mai pot de curiozitate...mor aici! :X
Foarte frumos capitolul!
Spor la scris! :)

Capitolul VII "Sentimente adevarate si planul lui Sachiko"

Gaara's point of view.

    La un moment dat sarutul se opreste. Ea avand inca mainile incrucisate la gatul meu, trage aer in piept, apoi il expira si-mi spune:
- Regret ca te-am mintit in legatura cu sentimentele mele pentru tine! Adevarul este ca, eu chiar te plac foarte mult si tin la tine, dar nu putem fi impreuna! Imi spuse roscata mea, coborandu-si privirea.
- De ce nu? Vreau sa spun, putem fi impreuna in secret o vreme, pana rezolvi cu Pisicuta neagra! Ii spun eu, in speranta ca va accepta.
- Nu, nu vreau sa risc! Este mult prea periculos! Imi pare rau! Imi raspunse Sachiko desprinzandu-se din bratele mele. Desi avea dreptate, nu-mi prea imi convenea.
- Dupa ce rezolv lucrurile intre mine si Pisicuta neagra, vom fi impreuna! Iti promit! Imi spuse ea oferindu-mi un zambet dulce.
- Atunci eu voi astepta cu nerabdare acea clipa! Ii spun eu raspunzandu-i la randul meu cu un zambet.
- Oricum am de gand sa termin povestea asta odata pentru totdeauna! Spuse roscata strangandu-si pumnii.
- Cum? Intreb eu curios.
- Simplu! O voi confrunta fata in fata, fara masti, fara ascunzisuri! De data aceasta ne vom lupta pana la capat! Spuse roscata foarte sigura pe sine. M-a lasat fara cuvinte. Eram ingrijorat pentru ea, dar aveam incredere ca v-a reusi.
    Dupa un timp, vazand ca se simte mai bine si auzind usa de la casa ca s-a inchis, constatand ca Sakura s-a intors, m-am decis sa-mi iau la revedere de la Sachiko si sa plec.
Statusem destul de mult asa ca era timpul sa merg si eu acasa.
- Atunci, ne vedem maine la scoala! Ii spun eu roscatei indreptandu-ma spre usa.
- Desigur! Si multumesc inca o data pentru grija pe care ai avut-o fata de mine! Imi spune ea si-mi zambeste.
- Nu ai pentru ce! Ai grija de tine! Am adaugat eu. Ea mi-a confirmat ca v-a avea, apoi mi-am vazut de drum.

~ urmatoarea zi ~

Sachiko's point of view.

    Ma trezesc dis-de-dimineata foarte bine dispusa, tin sa mentionez, si merg la baie pentru a-mi face siesta. Dupa ce termin, imi imbrac uniforma, ma machiez si cobor in bucatarie pentru obisnuita mea cafea si tigara de dimineata. Cand ajung la intrarea in bucatarie, un miros puternic de cafea ma acapareaza si ma cheama inauntru. Intru, si ce sa vezi... Sakura mi-a pregatit cafeaua. Ce draguta e!
Ma asez la masa imi aprind o tigara, dau fumul afara si sorb putin din cafeaua pregatita de sora mea, care se pare ca e cu spatele la mine, pregatind o omleta.
- Buna dimineata, Saku! Merci de cafea! Ii spun eu zambind. Aceasta se intoarce spre mine zambind si-mi spune:
- Buna dimineata si tie one-sama! Cu placere! Imi spuse ea, asezandu-si farfuria cu omleta pe masa.
    In timp ce ea manca, am discutat despre ziua de ieri, despre starea mea de sanatate mai exact. Dupa ce termina, ne luam gentile si ne indreptam spre scoala, mergand pe jos. Aveam chef de o plimbarica. Dupa cateva minute ajungem si mergem la grupul nostru. Ne salutam reciproc apoi mergem in clasa.
Prima ora aveam Istorie. Pentru mine, aceasta ora era usoara si plictisitoare, iar pentru altii doar plictisitoare. A trecut destul usor, pauza venind si ea. Ies afara din liceu si ma indrept spre magazinul de peste drum de liceu, pentru a-mi lua un pachet de tigari. Cand ma intorc in curtea liceului, vrand sa merg spre prietenii mei, il observ pe Gaara cu coada ochiului. Acesta vorbea cu Kim. Una din cele trei aiurite ale liceului. Ma opresc pentru a-mi aprinde o tigara si involuntar aud mica lor discutie. Din cate am inteles, aiurita ii ceru ajutorul lui Gaara la matematica, iar el a acceptat. E tot ce am prins eu in cele cateva secunde cat mi-am aprins tigara si mi-am pus pachetul inapoi in buzunarul sacoului de la uniforma.
Nu m-a deranjeaza acest fapt. Desi aiurita aceea ma calca pe nervi, la cat se mataieste, el e doar dragut cu ea, ca orice coleg bun si de treaba.
In scurt timp se aude si clopotelul de intrare in clasa. Orele au trecut destul de repede, iar clasele s-au golit in timp record.
Acum sunt pe drum spre biroul directoarei. Se pare ca doamna Tsunade m-a vazut pe fereastra cand am fumat in pauza. Acum imi v-a tine o morala de toata "frumusetea". Ceva de genul "Nu e bine sa fumezi!", " Iti face doar rau!" sau vorbe de genul, care ma lasa rece.

~ in biroul directoarei ~

- Sti, domnisoara Haruno, nu este permis fumatul in incinta liceului! Imi spuse Tsunade.
- Nu am fumat in incinta liceului! Am fumat afara! Ii raspund eu putin obraznic.
- Ei bine, fumatul nu este permis nici in curtea liceului! Spuse directoarea, zambind invingatoare.
- Sincer, doamna directoare, nu-mi pasa daca este permis sau nu! Fumez de cativa ani, nu am de gand sa ma opresc si fumez unde vreau! Nu va faceti griji, nu omor pe nimeni! Ii raspund rautacios, ridicandu-ma in picioare si inchizandu-i gura.
- Bine! Fie cum doresti nepoata mea! Dar asta ramane intre noi! N-am permis niciunui elev sa fumeze, pe toti i-am pedepsit! Dar ai grija, nu vreau ca si Sakura sa se apuce de fumat! Acum poti pleca! Imi spuse matusa mea, iar eu am plecat. Ies din biroul directoarei si ma indrept spre iesirea din liceu. Tot mergand pe holul liceului, ajung aproape de clasa mea, de unde se auzeau doua voci. Ma opresc si arunc o scurta privire, apoi ma dau inapoi.
    In clasa erau Gaara si aiurita de Kim. Ma reazam de perete si astept sa termine, ca apoi sa merg impreuna cu Gaara la o cafea.
- Esti atat de dragut Gaara-kun! Spuse aiurita, conversatia lor auzindu-se de minune, din locul in care stateam eu.
- Asta ar fi totul pentru azi! Dar ca sa nu uiti ce ai invatat, trebuie sa exersezi si acasa! O sfatui roscatul. Dupa asta, nu s-a mai auzit nimic. Asteptam sa iasa, dar nu a iesit. Fiind putin nerabdatoare din fire, mai arunc o privire inauntru.
- Nu se poate! Am spus soptit. Ea se apropia din ce in ce mai mult de el. Vroia sa-l sarute si a reusit. Dar ce m-a enervat si mai mult este ca, din punctul din care priveam eu, se vedea ca el i-a raspuns la sarut.
    M-am tras repede inapoi ca sa nu ma observe. Mi-am scos o tigara. Vroiam sa ma calmez. Tremuram de nervi. Eram cu gandul la imaginea oribilia cu ei doi. Imi tremurau pana si buzele, neputand sa tin tigara cum trebuie. "Trebuie sa ies de-aici!" Mi-am spus mie insami, lasand tigara sa cada, apoi calcand pe ea, am fugit cat de repede am putut. Din nou am fost tradata si asta doar pentru ca am incredere in toti. Dar pana aici! Asta nu se v-a mai repeta! Voi termina si cu Pisicuta neagra, apoi voi pleca definitiv din tara asta!

Gaara's point of view.

- Sa nu mai faci asta niciodata! Ii spun eu lui Kim, dupa ce i-am respins sarutul.
- Vroiam doar sa-ti multumesc pentru ajutor! Imi spuse ea. Nu i-am mai replicat nimic, pur si simplu am iesit din clasa lasand-o singura. Apoi intr-o fractiune de secunda a fugit pe langa mine. Rasuflu si cand sa-mi vad de drum, observ pe jos o tigara. O ridic si observ ca era Kent clasic, iar pe chistoc niste urme rosii deschis de buze. Miros putin chistocul in locul respectiv. Aroma de cirese... Este aroma preferata a roscatei mele. Ea a fost aici. Hotarasc sa o sun, in timp ce-mi continui drumul spre iesirea din liceu.
"A-ti accesat casuta vocala a abonatului! Va rugam sa incercati mai tarziu! La revedere!"
Mai incerc o data dar nu-mi raspunde. Ciudat!
Nu bag de seama si merg spre casa.

Oare ce se v-a intampla cu Sachiko si Gaara? Se vor impaca?
Isi v-a da Gaara seama de greseala facuta? Daca nu, o v-a putea opri pe Sachiko sa nu plece?
Si mai important, v-a resusi Sachiko s-o invinga pe Pisicuta neagra?
Aflati in capitolul urmator!
The Final Chapter "Regrete si Lupta Finala"

Ultimul capitol vine foarte foarte curand!
Fiti pe faza dragi scriitori ;-)
Si dupa ce-l cititi sa-mi spuneti daca vreti un al doilea sezon!
Va pup!
M@dy.

Subiect: Re: White Cat Mar 20 Aug 2013, 12:22

Deoarece ultimul capitol este foarte lung, m-am decis sa-l impart pe parti. Acum depinde pe cate parti vor fi.. 2 sau 3. Am sa le postez pe rand!
Si acum prima parte! Enjoy! >.O

Capitolul VIII “Lupta finala si regrete”

Sachiko’s point of view.

„Trebuie sa ies de-aici!” Mi-am spus mie insami, lasand tigara sa cada, apoi calcand pe ea am fugit cat de repede am putut. Am iesit din liceu insa nu m-am indreptat spre casa. Am continuat sa alerg. Dupa un timp, am ajuns in parcul mare al orasului dar tot nu m-am oprit. Alergam inconstienta pe straduta parcului pana am intrat in padurea acestuia. Abia dupa ce am mai alergat putin m-am oprit. Afara ploua „cu galeata”. Lacrimile imi intepau ochii de ceva vreme. Am cazut in genunchi. S-a adunat prea multa durere in sufletul meu asa ca am izbucnit. Plangeam amarnic. In toata partea aceea de padure se auzeau doar suspinele mele. Tipam. Tipam intruna la nimic. Imi uram viata. Incepeam sa-mi doresc sa mor. „Ce rost are sa mai traiesc, daca nu pot avea parte de bucuriile vietii? Ce rost are sa traiesc, cand sunt tradata de fiecare persoana de care ma apropii? Niciunul!” Acestea erau cuvintele care imi cutreierau mintea. Eram negra la ochi din cauza machiajului. Innebuneam parca, pe zi ce trece. Dinnou toate visele pe care mi le-am facut, s-au spulberat. Nimic nu e bine in povestea asta! Apoi, dupa inca cateva lacrimi m-am oprit. Suspinam inca, dar ma oprisem din plans. Stateam pur si simplu si priveam in gol. Cearcanele nu au intarziat nici ele sa apara. Nu stiam ce sa mai fac. Nu vedeam nimic decat singuratate, singurul lucru de care imi este teama.
Instinctiv, dupa cateva minute, am privit in sus, spre cer. Stropii mici si infiniti de ploaie imi spalau chipul de machiajul negru scurs. Trecutul mi s-a derulat inaintea ochilor. Apoi mi-am adus aminte de promisiunea ce i-am facut-o mamei. Aceea ca voi avea mereu grija de Sakura, ca o voi proteja mereu. Ma ridic incet in picioare, rasuflu si-o pornesc spre casa. Dupa cateva minute ies din padure si din parc. Afara inca ploua incet. Imi scot o tigara, mi-o aprind si-mi continui drumul. In 30 de minute ajung in fata casei. Rasuflu si intru. Sakura, Sasuke, Naruto si Gaara erau pe canapea. Am impietrit pentru cateva secunde, usa scapandu-mi si trantindu-se.
- One-sama! Striga Sakura si ma imbratisa puterinc.
- Unde ai fost? Am fost asa de ingrijorata! A continuat rozalia dupa ce rupse imbratisarea.
- M-am plimbat! Ii raspund rece, indreptandu-ma spre camera mea.
- Te-ai plimbat?! Pe o vreme ca asta?! Ma intreaba rozalia ingrijorata si uimita in acelasi timp.
- Da! Daca ai nevoie de ceva, sunt in camera mea, dar doar daca este ceva urgent, altfel nu ma deranja! Nici tu nici nimeni! Ii raspund rece, cu o privire care nu evprima nici o emotie. Apoi urc scarile si intru in camera mea, inchizand usa dupa mine.

Gaara’s point of view.

Deoarece am fost ingrijorat ca Sachiko nu mi-a raspuns la telefon, am mers la ele acasa, la rozalie si roscata, impreuna cu Sasuke si Naruto. Cand am ajuns, ea nu era acasa, deci am asteptat-o. Cand a venit, era toata uda leoarca si nu intr-o dispozitie prea buna. Se pare ca roscata mea e nervoasa. Nu i-am vazut niciodata latura asta a ei.
- Ce s-a intamplat cu ea? Intreb eu, spargand linistea ce se asternuse in camera unde eram noi.
- Nu stiu! N-am mai vazut-o niciodata pe one-sama asa! Si niciodata nu mi-a vorbit pe un ton ca acesta! Spuse rozalia ingrijorata.
- Am sa aflu eu care este problema! Am spus eu pornind spre camera roscatei.
- Nu! Nu poti merge acolo! Sachiko se v-a enerva si mai rau! Zise Sakura punandu-se in calea mea.
- Hai frate, las-o! O sa-ti spuna ea cand va dori! Imi spuse Naruto incercand sa ma opreasca. Totusi efortul lui e in zadar. Am urcat scarile si am ajuns in fata camerei roscatei. Sakura ma tot tinea si ma ruga sa nu intru. Ma smacesc din stransoarea ei si cand sa bat la usa, aceasta se deshide, iar in fata mea aparu Sachiko.
- Imi pare rau, one-sama! Nu l-am putut opri! Te rog nu te enerva! Ii spuse Sakura roscatei. Aceasta isi muta privirea direct in ochii mei.
- Ce vrei?! Ma intreba ea pe un ton nervos si rece.
- Vreau sa vorbim! Ii raspund serios.
- Nu avem ce sa vorbim! Asa ca nu ma mai deranja si dispari din ochii mei! Imi raspunse nervoasa.
- Ce se intampla cu tine?! De ce te porti asa? O intreb eu nervos, prinzand-o de umeri.
- Iesi afara din casa, pana nu te scot eu! Mi-o intoarse roscata, apoi intorcandu-se in camera ei, inchise usa trantind-o.
Fierbeam de nervi. Nu stiam ce-o apucase. Dar dupa reactia ei, este clar ca era ceva serios. Intr-o clipa toata tensiunea a disparut, ramanand doar tristete. Ma reazam cu spatele de usa camerei ei, apoi incet, incet ma las in jos, pana am ajuns in pozitia de sezut. Ma simt foarte deprimat. Ma intrebam in sinea mea daca nu cumva am gresit eu cu ceva. Ma simt penibil si daramat. Aveam sentimentul vag ca eu eram de vina pentru comportamentul ei. „Ce-ar trebui sa fac?” am spus soptit punandu-mi mainile in cap.
- Hai Gaara, sa mergem! Imi zise blondul. Accept si ma ridic, apoi plecand impreuna cu el si Sasuke. Aveam nevoie de odihna ca sa pot gandi limpede.

Sachiko’s point of view.

„Cum?! Cum indrazneste sa vina aici si sa-mi vorbeasca asa?!” Spun eu nervoasa, vorbind cu peretii. „Ce tupeu are! Data viitoare am sa-l scot afara in suturi!” Gandesc eu cu voce tare, apoi tresar cand aud doua batai usoare in usa camerei mele. Merg sa deschid cu gandul la roscat, si la multiple modalitati de-al scoate afara din casa.
- One-sama, stiu ca esti nervoasa, dar vroiam sa stiu daca te pot ajuta cu ceva! Imi spuse Sakura ingrijorata, eu calmandu-ma instant cand am vazut-o in fata usii.
- Multumesc, Saku! Ii raspund rozaliei imbratisand-o. La gestul meu, ea imi sopti numele, iar cand sa mai spuna ceva i-o iau inainte.
- Uite Saku, nu ai de ce sa fi ingrijorata! Sunt bine, si in plus, nervii mei nu sunt din cauza ta! Ii spun eu zambindu-i. Aceasta nu mai spuse nimic, doar imi zimbi si ea. Dupa cateva minute, cobor si eu la cina. Termin in scurt timp si urc in camera mea pentru a ma odihni. Maine e o zi mare. E ultima confruntare si am nevoie de toata energia pe care pot eu sa o am.
Dimineata ma trezesc deverme si-mi fac siesta obisnuita. Dupa ce termin ma imbrac in trening si ma indrept spre bucatarie. Ajunsa la destinatia mea, incep sa-mi fac micul-dejun. Dupa ce termin, ma apuc de mancat. In 10 minute sunt gata, apoi imi iau rucsacul in care mi-am pus telefonul, pachetul de tigari, bricheta si cheile. Ma incalt, apoi pornesc la drum. Ma indrept spre parcul mare al orasului, in padurea acestuia mai exact. Ajung intr-o jumatate de ora si incep sa caut un luminis unde sa-mi incep antrenamentul.

~ dupa 4 ore de antrenament ~

Ma asez pe iarba moale, si-mi aprind o tigara. Trebuie sa ma odihnesc putin inainte de a merge inapoi acasa. Azi v-a avea loc lupta finala intre mine si Pisicuta Neagra. Totusi, oare cine este Pisicuta Neagra? Cine este sora mea? Aceste doua intrebari imi cutreierau minte in cautarea unui raspuns. Ma intind pe spate si continui sa ma gandesc. Fara folos insa. Raspunsul acestor doua intrebari nu se afla in mintea mea. Dupa inca cateva minute de odihna, am pornit spre casa. Este ora 12:00. Azi aveam cursuri dupa-amiaza de la ora 13:00. In jumatate de ora ajunga acasa. Sakura se pregatea de scoala, ceea ce aveam de gand sa fac si eu. Stiu la ce va ganditi si aveti dreptate. Lupta v-a incepe in curtea liceului. Unde se v-a termina nu stiu insa.
Deoarece trebuia sa avem scoala dimineata (ceea ce nu s-a intamplat pentru ca profesorii au avut niste probleme) orele vor fi gata la 3:50, pauza fiind de 5 minute. Dupa terminarea lor, o voi provoca pe Pisicuta Neagra la lupta. Totul se v-a termina astazi. Acum sunt pe drum spre liceu impreuna cu Sakura.
- Sachiko!! Striga ea numele meu.
- Da?! Ce este? Intreb eu trezindu-ma in simtiri.
- Te-am strigat de trei ori! Esti bine? Ma intreaba rozalia putin ingrijorata.
- Da, sunt bine! Scuza-ma, eram prinsa in gandurile mele! Ii spun eu si ii zambesc.
- Uuuf! Tu si gandurile tale! Nu te mai stresa atat! Totul v-a fi bine! Imi spuse ea zambindu-mi, ca si cum ar sti la ce ma gandesc. Ii zambesc si eu, apoi ne dam seama ca am ajuns la liceu. Mergem in clasa unde orele sunt pe cale sa inceapa. Eram putin agitata. V-a fi o lupta grea pe care trebuie s-o castig. Nu pot pierde. Sa pierd inseamna sa mor si daca mor Pisicuta Neagra imi v-a rani prietenii si pe scumpa mea rozalie, ca sa nu mai pomenesc ca v-a teroriza orasul. Nu pot lasa asta sa se intample.
Deodata sunt intrerupta din gandit, simtind ca cineva ma priveste constant. Acel „cineva” se pare ca este Gaara. Il privesc pentru cateva secunde, apoi imi intorc capul inspre fereastra. Inca sunt extrem de suparata pe el pentru ca m-a tradat. Deodata insa, soneria de pauza incepe sa faca zgomot. Ies si eu afara pentru putin aer si pentru a ma calma. Tot plimbandu-ma prin curte, am auzit niste fete vorbind despre confruntarea dintre Pisicuta Alba si Pisicuta Neagra. Stiam ca Pisicuta Neagra era cineva din acest liceu, de aceea am lansat acel zvon despre confruntarea dintre mine si sora mea geamana. Totul merge conform planului meu.
Dupa cinci minute soneria incepe sa sune iar, anuntandu-ne ca ora v-a incepe. Clasele se umplura, iar orele au continuat. Dupa terminarea cursurilor toti plecara acasa, insa pe prietenii mei nu i-am vazut inca. In fine, nu ma mai gandesc la ei si merg sa ma pregatesc. Ajunsa intr-un loc mai retras, mi-am pus costumul, apoi imi fac aparitia in curtea scolii. Cercetez tot locul cu o privire foarte atenta. Intr-un final Pisicuta Neagra isi face si ea aparitia.
- Deci vrei o lupa, surioara? Ma intreaba aceasta, stand cu mana in sold.
- Da! Dar v-a fi ultima lupta! Pana la capat! Nimeni nu fuge si fara ascunzisuri! Ii raspund eu increzatoare.
- Bine! Asteptam clipa aceasta de mult timp! Si ca sa ma crezi ca nu voi fugi, iti jur in numele Shirayuki! Imi spuse ea.
Va urma.....

Subiect: Re: White Cat Mar 20 Aug 2013, 14:21

Imi place la nebunie!! E super!! Tot suspansul asta , si descrierea care e foarte buna , actiunea care nu e grabita , imi place la nebunie!! Next si anunta-ma! :* Sayonara! :*

Subiect: Re: White Cat Joi 22 Aug 2013, 15:25

Buna dragi cititori! Ma bucur mult ca-mi cititi povestea! Si va multumesc!
Am adus si urmatoarea parte din ultimul capitol: Cap VIII "Lupta finala si regrete"
Spor la citit!
Va pup si va astept!
Enjoy!

Partea a II-a

Author’s point of view.

Cele doua s-au pregatit de lupta. S-au hotarat sa-si scoata mastile, insa chiar inainte sa o faca, grupul de prieteni al roscatei au iesit din liceu. Se indreptau spre iesirea din curte , insa s-au oprit cand le-au vazut pe cele doua „pisici” pregatindu-se de lupta. Priveau cum cele doua se pregateau sa-si scoata mastile. Gaara stia ce se intampla.
Intr-o fractiune de secunda cele doua si-au scos mastile si le-au aruncat. Socul a pus stapanire pe toti, mai ales pe Sakura dar exceptandu-l pe Gaara. Sakura se porni sa alerge la „sora” ei, insa Gaara o opri:
- Nu! Ele nu ne-au observat, dar daca incepi sa strigi, ne vor observa si ne vei pune in pericol, iar Sachiko nu ne v-a putea salva pe toti! O avertiza roscatul pe Sakura. Aceasta a ramas pe loc. Singurul lucru pe care puteau sa-l faca, era sa le urmareasca pe cele doua luptand. Totusi, socul a pus stapanire si pe rivalele noastre cand au aflat cine este cealalta.
- T-tu! Atat putuse Sachiko sa spuna cand a vazut ca sup masca Pisicutei negre se afla Karin. Acelasi cuvant il scoase si Karin cand vazu ca Sachiko era defapt Pisicuta Alba.
Sangele fierbea in amandoua. Starea de nervozitate se observa foarte clar in ochii fetelor. Cele doua se urau foarte mult dinainte sa se stie cine-i cealalta defapt. Acum se urau mai mult.
- Deci tu erai! Nu pot sa cred ca sora mea geamana este o ratata! Ai idee prin cate am trecut eu?! Striga Karin.
- Prin cate ai trecut, ha?! Prin cate?! Ai fost adoptata de o familie bogata (,) pe care inca o mai ai! Ti-ai facut prieteni! Nu ai fost tradata! Ai avut totul de la bun inceput! Prin ce ai trecut, ha?! Striga eroina noastra, ura citindu-i-se in ochi. Parintii mei adoptivi au murit de foarte mult timp deja! Nimeni nu m-a acceptat, inafara de mama si Sakura! De oricine ma apropiam, ma trada! N-am avut parte nici macar de o copilarie normala, pentru ca a trebuit sa ma maturizez rapid! Numai eu stiu prin cate am trecut! Asa ca nu-mi spune tu mie ca ai suferit! Continua Sachiko cu lacrimi in ochii.
- Mda, ma rog! Crezi ca imi pasa de trecutul tau? Esti doar o ratata! Ai fost ghinionista de la inceput, tocmai de aceea am sa invin eu! Ii spuse Karin increzatoare.
- Stiu ca nu-ti pasa! Tie iti pasa doar de tine! Si din motivul acesta vei ramane singura in curand! In fata mea esti nu nimic! Nici macar sora mea nu te consider! Nici acum, nici niciodata! Chiar daca nu suntem rude de sange, Sakura v-a fi intotdeauna sora mea! Si pe tine am sa te distrug! Ii raspunse eroina noastra, stergandu-si lacrimile si devenind foarte sigura pe ea insasi.
Acestea au fost ultimele vorbe schimbate intre cele doua surori, apoi lupta incepu. Vremea a inceput sa se schimbe si ea dintr-una senina intr-una ploioasa. Norii de un gri inchis incepura sa acopere tot orasul, dand in acelasi timp un aer de tristete intensa.
Roscatele incepusera sa alerge una inspre cealalta. Eroina noastra arunca spre oponenta ei niste accesorii taioase, insa Karin se feri sarind in sus, ajungand la o inaltime mare,apoi aruncand si ea niste accesorii taioase. Acestea o aveau ca tinta pe Sachiko, dar eroina noastra se feri de ele sarind in spate. Totusi accesoriile adversarei ei nu se lovira de pamant, ci o urmareau pe Sachiko. „Detectoare de caldura!” spuse eroina noastra incepand sa alerge. „Proiectilele” taioase o urmareau constant. In timp ce alerga, eroinei noastre ii veni o idee. Sachiko se opri si se ghemui pentru cateva secunde, apoi a urmat o explozie. Accesoriile taioase au lovit „ceva”. Acel „ceva” a fost pamantul, Sachiko ferindu-se de ele la timp. „Doar nu credeai ca ma vei termina doar cu atat?!” Ii spuse eroina noastra oponentei ei, care schita un zambet malefic. Se priveau cu ura. Apoi au alergat una inspre cealalta, avand fiecare pumnii pregatiti. Se luptau cu inversunare. Fiecare dorea sa invinga. Totusi nu le este usor niciuneia. Isi preveneau miscarile una celeilalte. Foloseau diverse stiluri de lupta corp la corp: Judo, Ju-Jutsu, Taekwondo, tai-jitsu. Foloseau chiar si stilul de lupta de strada. Desi isi preveneau miscarile, unele lovituri le incasau, una de la cealalta. Indepartandu-se una de cealalta, isi scoasera fiecare cate un bat de metal. Apropiindu-se iar, au inceput sa se lupte folosind stilul „kendo” (calea sabiei). Totusi Pisicuta Neagra avea un as in maneca, pe care eroina noastra nu l-a observat. Intr-o fractiune de secunda, Karin intoarse batul cu celalalt capat, la care se afla o lama cu doua taisuri si o taie pe Sachiko pe brat. Aceasta dandu-se cativa pasi inapoi, isi puse mana pe rana din care curgea un lichid rosiatic, numit sange. Eroina noastra se incrunta si alerga spre oponenta ei, dand a o lovi puternic. Adversara ei se feri insa de lovitura disparand si aparand in aer, apoi arunca cateva bombe fumigene spre Sachiko. Bombele au explodat si eroina noastra era acum inconjurata de un fum negru dens. Nu vedea absolut nimic. Nu putea nici macar sa respire cum trebuie din cauza fumului. Totusi, simtea fiecare lovitura si taietura din partea oponentei ei, care o ataca din toate partile. Dupa ce fumul s-a risipit, Karin s-a oprit in fata lui Sachiko la cativa metri distanta. Eroina noastra cazu in genunchi tusind si scuipand sange. „Hn!” spuse Sachiko zambind, desi o durea extrem de rau, simtind toate ranile pe care le avea. Karin a observat acest lucru insa nu stia de ce zambea adversara ei, pana cand: „BOOM!”. O explozie puternica s-a declansat chiar la picioarele Karinei, aruncand-o pe aceasta la cativa metri distanta. Lupta dura deja de ceva vreme, iar afara inca mai ploua. Prietenii eroinei noastre priveau ingrijorati lupta care inca nu se sfarsise. Roscatele erau grav ranite. Au pierdut foarte mult sange. Erau slabite, slabite de la otrava care era deja prezenta in corpurile lor, de la taieturi, zgarieturi si bombe. Totusi niciuna no dorea sa renunte. Hainele le erau ude. Se chinuiau parca sa se ridice. Intr-un final, reusind sa se ridice in picioare, au alergat dinnou una inspre cealalta cu pumnii stransi. Se luptau incontinuu. Acum este diferit fata de cum a inceput lupta. La inceput fiecare dorea sa castige, dar acum nu mai este vorba de castig sau pierdere, ci despre supravietuire. Intr-o clipa amandoua au cazut la pamant de la lovitura primita de la cealalta. Se ridica iar, si au inceput sa alerge pentru ultima data una inspre cealalta cu pumnul strans, fiind pregatite pentru ultimul contact. „Aceasta este lovitura finala!” Si-au spus amandoua. Apoi cand au ajuns foarte aproate una de cealalta, pumnii lor facura contact cu obrajii amandurora, apoi zburand una in directia opusa celeilalte. Lupta se sfarsi. Ploaia se opri de tot, norii totusi ramanand pe cer. Niciuna nu da semne de viata. Prietenii eroinei noastre au inceput sa alerge spre Sachiko, care zacea intinsa pe jos intr-o mica balta de sange.

Gaara’s point of view.

Sakura se aseza chiar langa roscata avand lacrimi in ochii. Cu totii ne asezaseram in jurul roscatei, Sakura intinse tremurand mana inspre gatul roscatei pentru a-i verifica pulsul. Dupa ce isi retrase mana, incepu sa planga amarnic. Verific si eu pulsul. Nu este nicio indoiala. Sachiko se stinge. Socul si tristetea ma invaluie rapid. Simt cum lacrimile imi intepa ochii. Fetele plangeau amarnic in bratele baietilor. Si-au pierdut cea mai buna prietena.
- One-sama!! Striga Sakura din toate puterile. Incepu sa o scuture pe roscata, vrand a o trezi. Ii repeta numele incontinuu. Innebunise.
- Sachiko!! M-ai tradat! Ai spus ca mereu vei avea grija de mine! Ca ma vei proteja si nu ma vei parasi niciodata! Ai mintit! Ai mintit, one-sama!!! Continua rozalia strigand si oprindu-se din scuturat trupul surorii ei. Este o imagine teribila. Eram nervos ca nu am putu sa fac nimic. Lacrimile imi curgeau necontrolat, in timp ce priveam trupul neinsufletit al roscatei. Mintea mea incepu sa-mi desfasoare amintiri cu ea.
- Sachiko... Am spus soptit, gandindu-ma la cat de mult regret ca nu am petrecut mai mult timp impreuna, ca nu ti-am fost aproape in toate momentele grele, ca nu te-am inteles asa cum ai fi vrut...
Stand pur si simplu si lasand lacrimila sa cada, observ fara sa vreau o pisica in departare.
- Pisica?... Am soptit dinnou amintindu-mi de discutia pe care am avut-o cu Niku (pisica „vorbitoare” a lui Sachiko) acum cateva zile.

~ FlashBack ~

Eram acasa. In camera mea mai exact. L-am rugat pe Niku sa vina sa vorbesc cu el despre ceva in legatura cu Sachiko.
- Deci? Ce doresti? Ma intreba Niku, lingandu-si labuta.
- Uite! In curand Sachiko v-a avea ultima lupta cu sora ei geamana! Daca se va termina ca si in trecut? Daca lupta se v-a termina la fel cum s-a terminat cu mama si matusa ei? Cum o voi putea salva? Il intreb eu pe Niku, care acum ma privea atent.
- N-ai cum sa o salvezi daca acela ii v-a fi destinul! Imi raspunse motanul.
- Dar-... Insa nu apuc sa-mi termin propozitia, caci Niku mi-o ia inainte.
- Ar fi o sansa! Dar este aproape imposibil sa reuseasca. Spuse el dandu-mi o raza de speranta.
- Ce? Spune-mi! Fac orice! Ii spun eu increzator.
- Daca niciuna nu supravietuieste luptei, una dintre ele ar putea fi adusa dinnou la viata! Este posibil ca Sachiko sa fie adusa inapoi la viata! Un singur lucru poate face asta! Spuse motanul, facandu-ma sa-l privesc foarte atent si serios.
- Iubirea! Daca Sachiko v-a fi sarutata de cel care o iubeste cu adevarat, ea se v-a intoarce inapoi la viata! Continua Niku surprinzandu-ma.

~ End of flashback ~

Cuvintele lui Niku inca imi rasuna in minte: „Daca Sachiko v-a fi sarutata de cel care o iubeste cu adevarat, ea se v-a intoarce inapoi la viata!”
- Cek ce o iubeste cu adevarat? Am spus soptit, punandu-mi privirea pe chipul roscatei. „Dar, eu te iubesc! As face orice pentru tine, Sachiko!” Am gandit eu.
In clipa urmatoare mi-am dat seama ce trebuia sa fac. M-am trezit. Ma apropii de Sachiko, lasandu-i pe ceilalti sa ma priveasca. O mangai cu grija pe cap, iar apoi imi apropii usor buzele de-ale ei. Apoi o mangai usor pe obraz, ridicandu-o putin de barbie. Era rece. Intr-o fractiune de secunda, imi lipesc cu grija buzele de-ale ei formand un sarut dulce, dar in acelasi timp scapand o lacrima ce se scurse si pe obrazul ei. Apoi rupand sarutul ma ridic si stand in genunchi, ma rugam ca roscata mea sa se trezeasca. Fetele se oprisera din plans. Asteptam toti reactia lui Sachiko.
Dupa un moment lung de liniste am observat ceva:....

Pozele acestei parti:

Cele doua rivale:

Sakura crying:

Gaara kisses Sachiko:

Subiect: Re: White Cat Vin 23 Aug 2013, 15:54

E super!!! Genial!! Doamne , ce emotionant a fost! Foarte buna ideea cu sarutul , si cu cine o iubeste cu adevarat! Si pozele au fost geniale , dar.. ultima.. este superba! Serios , chiar mi-au dat lacrimile , gandindu-ma ca nu mai exista nici o sansa , dar , exista! Si acum m-ai facut curioasa! Ai lasat suspans , si e foarte... dramatic! Lupta dintre cele doua , mi-a produs un soc imens... mai ales atunci cand Sachiko , era in genunchi... Si , sincer... prima data imi faceam griji , caci ma gandeam ,, Saraca , trebuie sa isi omoare sora.." . Acum ca am aflat cine e minunata ei sora... ,,Omoaro! Distrugeo! Matura cu ea pe jos!!" . :)) Imi place , si astept next! :) Anunta-ti prietena! :*

Subiect: Re: White Cat Sam 24 Aug 2013, 15:11

Asadar, dragi cititori, uite ca am revenit cu partea a III-a din capitolul VIII.
Deoarece am o idee draguta (parerea mea) pentru finalul acestui fic, m-am hotarat sa mai fac inca un capitol...
Fara alte retineri.....:

Partea a III-a

"Dupa un moment lung de liniste am observat ceva:" roscata mea isi misca pleoapele greoaie. Incerca din rasputeri sa-si deschida ochii, pana ce in final reusi. Cand i-a deschis complet, se ridica in sezut ca arsa, intreband ce s-a intamplat si uitand cu totul cat de ranita era.
- Sachiko! Am spus fericit, imbratisand-o strans.
- G-Gaara? A spus soptit.
- Multumesc lui Dumnezeu ca esti in viata! Am continuat eu, nevrand sa rup imbratisarea. Am simtit ca si cum mi s-ar fi luat o piatra de pe inima. O lacrima de fericire mi se scurse pe obraz. Ma bucuram nespus ca a revenit printre noi.
- Gaara, eu-... Insa nu apuca sa continuie ca lesina. Am constatat acest lucru deoarece i-am simtit corpul putin greoi lasandu-se necontrolat pe mine. Fara sa mai stau pe ganduri o iau in brate si o duc pana la masina, apoi o asez pe locul de langa sofer, punandu-i centura de siguranta. Inainte sa intru si eu in masina le spun prietenilor ca ne vom vedea la spital.
Am urcat in masina si am gonit cu viteza spre spital. Dupa zece minute ajung si parchez masina, apoi o scot pe roscata mea in brate si merg sa cer ajutor.
- Cineva sa ma ajute! Am o fata ranita grav! Am spus-o pe un tot tare si ferm, ajungand la Urgente. Imediat ce am fost auzit, au venit doi asistenti cu o targa, pe care am asezat-o pe Sachiko, doua asistente si un medic. Au examinat-o si au internat-o de urgenta.

~ dupa doua ore ~

Acum sunt pe hol la etajul 7. Medicul este in salonul roscatei. Asteptam deja de 15 minute. Aud pasi. Erau prietenii mei. Acestia mi-au spus ca au adus-o si ei pe Karin la spital, insa desi medicii au incercat din rasputeri, n-au reusit sa-i salveze viata.
- Unde e one-sama? Ma intreaba rozalia ingrijorata. Ochii ei aveau dedesupt cearcane mari. Nici nu ma mir, la cat a plans. Imi tinea maneca de la camasa, stransa ca intr-o menghina asteptand un raspuns. Ochii ei verzi si plini de durere ma priveau in continuu. „Este in salon cu doamna medic!” i-am raspuns calm. Trecusera deja 25 de minute. Asteptatul asta ma cam calca pe nervi.
Deodata usa salonului se deschide incet. Medicul ii spuse niste cuvinte asistentei, care scria tot ce medicul ii spunea. Daca nu gresesc, aceste „cuvinte” erau defapt medicamente. O priveam cu totii foarte atenti. Asteptam un raspuns. Cand asistenta a plecat, doamna medic isi indrepta privirea spre noi si spuse:
- Cine sunteti voi?!
- Suntem prietenii lui Sachiko! Am raspuns eu.
- Unde ii este familia? Intreba doamna medic, surprinsa ca familia roscatei nu este si ea aici.
- F-familia ei este-... Insa Sakura nu apuca sa termine caci i-am luat-o eu inainte.
- Sunt plecati la munca in strainatate! Doar pe noi ne are aici! Am raspuns calm.
- Bine! Deci, domnisoara Sachiko a suferit multe traumatisme, are multe rani adanci si o entorsa la piciorul drept! Deasemenea, se pare ca nici psihic nu sta prea bine! A avut cumva parte de experiente neplacute in ultimul timp? Spuse doamna medic.
- Da, a avut experiente neplacute! Am spus eu, dupa o pauza de cateva secunde.
- Inteleg! Spuse medicul. Domnisoara Sachiko ar putea avea sanse mari de vindecare, bineinteles daca se v-a trezi din coma! A continuat dansa, dand a pleca.
- C-cum adica, „daca se v-a trezi din coma”? Trebuie sa faceti ceva! Trebuie! Va rog! Spuse rozalia cu lacrimi in ochi.
- I-am administrat un medicament, dar este tot ce putem face deocamdata! Trebuie sa asteptam sa se trezeasca! Daca se v-a trezi, vom incepe imediat tratamentul, dar pana atunci trebuie sa asteptam! A spus medicul vazandu-si de drum.
- Dar... One-sama... A soptit rozalia privind usa salonului in care se afla Sachiko. Sasuke o imbratisa. Ii impartasesc durerea. Si eu imi doresc mai mult ca orice ca Sachiko sa se trezeasca.

~ dupa cateva ore ~

Este ora 23:00. Inca eram la spital. Prietenii mei au plecat spre casa. Cu greu o convinsese Sasuke pe Sakura sa mearga acasa impreuna cu el, dar a reusit pana la urma. Totusi nu pot spune acelasi lucru si despre mine. Degeaba a incercat Naruto sa ma convinga sa plec si eu impreuna cu ei, nu a reusit. I-am spus simplu ca eu nu plec pana cand nu o vad pe Sachiko ca se simte mai bine.
O priveam incontinuu. Stateam pe un scaun langa patul ei. Parca dormea. Parul ei rosu-sangeriu era „imprastiat” pe perna si pat, fiindu-i foarte lung. Trupul ei bine definit era infasurat in bandaje albe. Avea o expresie trista pe chip. O tin de mana, iar in gand ma rugam intens ca ea sa se trezeasca. Mi-e dor de ochii ei albastrii. Mi-e dor de zambetul ei si de felul cum radea. „Te rog, Sachiko! Te rog, trezestete!” Am soptit, privind-o trist si sarutandu-i mana.

Author’s point of view.

Au trecut ore in sir, la fel si zile. Sachiko nu se trezise. Asistenta l-a trimis acasa pe Gaara, pentru a se odihni. Era extenuat. Accepta cu greu. Nu vroia sa plece, dar daca nu accepta nu i se v-a mai permite sa stea in salon la Sachiko. Asa ca plecase acasa, bineinteles revenind urmatoarea zi. Si tot asa au trecut inca cateva zile...

Sakura’s point of view.

Au trecut deja destul de multe zile. Ingrijorarea fata de sora mea nu-mi dadea pace deloc. Aflasem tot adevarul despre Sachiko de la Gaara si nu m-am suparat deloc. Chiar daca a ascuns totul de mine, a facut-o pentru a ma proteja. Important este ca s-a intors printre noi si ca nu o sa plece niciodata.
Mergand spre spital, in vizita la sora mea, am inceput sa am un sentiment puternic ca pana la urma Sachiko isi v-a reveni. O cunosc pe one-sama si ea nu este genul care sa renunte usor. Sunt mandra ca este sora mea. Nu suntem rude de sange, dar suntem surori si ne iubim una pe cealalta.
Intr-un final ajung la spital. Ma indrept inspre lift pentru a urca la etajul 7, unde se afla draga mea surioara. Liftul ajunge repede. Ies si ma indrept spre salonul 707, unde se afla Sachiko. Aveam un sentiment foarte ciudat, parca de ingrijorare. Am intins mana tremuranda spre clanta usii. Am apasat-o si am deschis usa salonului, apoi facand doi pasi inauntru. Am ramas fara cuvinte. Socul a pus stapanire pe mine cand am vazut ca........

Oare Sachiko isi v-a reveni?
Ce anume a socat-o pe Sakura?
Daca Sachiko se v-a insanatosi, oare v-a mai pleca asa cum si-a propus?
Si cum ramane cu Gaara? Vor mai fi impreuna?

Aflati in capitolul urmator...--> Capitolul IX "Iubirea adevarata invinge mereu"

Poze:

Gaara imbratisand-o pe Sachiko:

Sachiko in spital:

Zambetul/rasul lui Sachiko (din amintirea lui Gaara):

PS: Toate pozele sunt modificate si facute de mine cu 2 programe.

Subiect: Re: White Cat Dum 25 Aug 2013, 11:12

:(( Eu i-as fi dat un sut in fund doctorului asistentului ala sau ce o fii fost el! A zis ca e bine ca , bla , bla , bla , si dupa.. ,,e in coma copii!" ! Dar ziceai ca va fii bine!! Inafara de faptul ca vea o gramada de entorse :)) . Mi-a placut capitolul mult de tot! Astept sa vad ce se intampla! Chiar imi plac desenel tale! Superbe! Astept next! :*

Subiect: Re: White Cat Sam 14 Sept 2013, 00:27

Buna!!! Uite ca in sfarsit am terminat ultimul capitol din aceasta poveste! Sper sa va placa! Astept comm!! Va pup dulce!

Capitolul IX „Iubirea adevarata invinge mereu”

Am intins mana tremuranda spre clanta usii. Am apasat-o si am deschis usa salonului, apoi facand doi pasi inauntru. Am ramas fara cuvinte. Socul a pus stapanire pe mine cand am vazut ca Sachiko era treaza. Statea in sezut, rezemata cu spatele de perna mare si pufoasa, citind dintr-o carte. Am soptit incet numele ei, lacrimile de fericire intepandu-mi ochii. Inima imi batea foarte tare. Fericirea pusese stapanire pe mine. Fara alte retineri am „alergat” la ea, pronuntandu-i numele. Am imbratisat-o cu putere, spunandu-i cat de mult ma bucuram ca si-a revenit. Aceasta isi duse mainile la spatele meu, raspunzandu-mi la imbratisare.

- Ma bucur atat de mult ca ti-ai revenit, one-sama! Ii spun eu rupand imbratisarea. Ea nu scosese niciun cuvant, doar zambi. Totusi, o cunosc bine pe Sachiko, iar in spatele acelui zambet se ascunde ceva. O ingrijorare, o teama, parca.
- S-a intamplat ceva? O intreb eu ingrijorata.
- Imi pare rau ca te-am mintit si ca ti-am ascuns totul! Imi raspunse one-sama cu o voce stinsa si cu niste ochi tristi care nu ma priveau pe mine, admirau cearceaful de un alb imaculat. Zambesc. Trebuia sa-mi dau seama ca despre asta este vorba. Incep sa-i explic ca nu sunt suparata pe ea, nu am de ce sa fiu. Era uimita dar bucuroasa in acelasi timp. Imi zambise asa cum facea cand eram copii. Este intradevar usurata ca nu m-am suparat. Deoarece nu are idee ce s-a intamplat dupa lupta ei, am hotarat sa-i spun tot ce s-a intamplat. Mi-am tras un scaun langa patul ei si am inceput sa-i povestesc in amanunt.
Dupa o o jumatate de ora termin te povestit, iar ea cade pe ganduri. Stiam ca o v-a „soca” putin faza cu sarutul lui Gaara, datorita caruia ea s-a intors la viata. Gaara ii salvase viata. Totusi, nu inteleg de ce a cazut asa pe ganduri. „La ce se gandeste oare? Si de ce era asa uimita? Doar il place nu?!” gandeam eu in sinea mea.
- One-sama, esti bine? Intreb eu, vrand sa sparg linistea infernala ce se asezase intre noi.
- Da, sunt bine! Imi raspunde ea fara a se uita in ochii mei. Imi ascunde ceva. Simt asta. Nu m-a privit in ochi deoarece stie ca o pot citi, ca pot vedea dincolo de zambetul ei. Aveam sentimentul ca este in legatura cu ea si Gaara. Simt asta, si nu numai atat. Acum cateva luni, se intelegeau bine, ba chiar a avut o intalnire cu el, apoi gata. S-au distantat. O priveam serios si banuitor...

Sachiko’s point of view.

Sakura ma privea banuitor. Simteam asta si fara sa privesc in ochii ei verzi. Ma cunoaste mai bine ca oricine. Hotarasc sa-i spun despre ce este vorba, de ce am cazut pe ganduri. I-am ascuns faptul ca sunt Pisicuta Alba, riscand a ne distanta. Ma bucur ca nu s-a intamplat. Vreau ca relatia noastra de surori sa ramana la fel de stransa mereu. Nu as suporta sa o pierd. Chiar daca nu suntem rude de sange, ea face parte din mine. Inispir adanc, expir si incep sa-i povestesc de ce sunt atat de suparata pe Gaara. Termin dupa cateva minute, ea gandindu-se la cele povestite de mine. Sakura este fata desteapta. Mai bine zis geniala. Ii merge mintea foarte bine. La privirea pe care o are, imi dau seama ca analizeaza situatia. O priveam fara sa spun nimic.

- Trebuie sa recunosc ca ma surprinde aceasta intamplare! Si este foarte ciudat, deasemenea! Spuse rozalia dupa o pauza putin lunga.
- De ce crezi ca este ciudat? O intreb eu.
- Gaara nu este genul de baiat care ar face asa ceva! Si in plus, nici nu-i place de Kim! Dar stiu ca ii place sa-i ajute pe altii! Asta ar explica de ce a ajutat-o, dar nu si sarutul! Cu el ai vorbit despre asta? Imi raspunse Sakura, apoi adresandu-mi o intrebare, fara sens dupa parerea mea.
- Nu, nu am vorbit cu el! Si nici nu am de gand! Ii raspund eu rautacios.
- Defapt ar trebui sa vorbesti cu el! Sa asculti versiunea lui, apoi sa dai un verdict! Nu ai stat pana la sfarsit ca sa vezi ce se intampla, deci nu poti spune cu certitudine ca te-a tradat! Poate a respins-o! Imi spuse rozalia ridicandu-se de pe scaun.
- Nu stiu. Am spus ingandurata.
- Uite, eu trebuie sa plec! Merg sa-mi iau temele de la Ino! Imi spuse rozalia luandu-si bluza de trening in spate. Vorbeste cu Gaara! Nu o arata, dar este foarte deprimat! Stie ca esti suparata pe el, dar nu stie de ce! El te iubeste, crede-ma! Daca nu te-ar iubi cu adevarat, nu ti-ar fi putut salva viata! Continua Sakura plecand.
Avea dreptate. Dar durerea ce o simt eu, e mult mai mare decat depresia lui. Nu suport sa fiu tradata. El m-a tradat. Este un tradator. Daca ar fi vrut, ar fi putut s-o opreasca pe Kim sa-l sarute, dar nu. N-am sa-l iert asa usor. Nu mai sunt acea fata naiva ce am fost odata.

~ dupa 2 saptamani ~

Au trecut doua saptamani iar eu ma simt foarte bine. Inca sunt in spital, dar ma simt foarte bine. Acum astept medicul sa vina si sa ma consulte. Daca dansa constata ca nu mai am nevoie de nimic, am sa plec acasa. Abia astept sa plec din locul asta. N-am fumat nimic pe toata perioada cat am stat aici. Mi-as dori sa am macar o tigara, sa ies pe balcon s-o savurez si sa ma relaxez. Ma plictiseam, nici sa citesc nu mai aveam chef. Totusi, ma gandeam intruna la reactia pe care o v-a avea Sakura cand v-a afla ca plec. Sper sa nu se supere prea tare pe mine. Nu am ce sa mai fac aici. Ma voi intoarce in America. Il voi cauta pe Dave si voi sta cu el. Doar el este cel care m-a crescut.
Gandurile imi sunt intrerupte cand cineva bate la usa salonului meu apoi intra. Era Gaara impreuna cu un buchet de sapte trandafiri rosii. Nu ma asteptam la asta, am ramas uimita. De unde stia el ce flori imi plac?! Eu nu i-am spus niciodata.

- Buna! Cum te mai simti? Imi spuse el inmanandu-mi buchetul de flori, apoi oferindu-mi un zambet cald.
- Buna! Ma simt bine! Multumesc! Ii raspund eu zambindu-i putin fals si acceptand buchetul. Acesta isi aseza un scaul langa patul meu si se aseza. Desi m-a vizitat in fiecare, nu am apucat sa vorbesc cu el despre acel „sarut”, dar azi o voi face. Sunt curioasa de ce m-a salvat si de ce imi ofera atata atentie. Vreau sa spun, daca tot s-a sarutat cu Kim, ma gandesc ca ar fi impreuna sau ceva de genul asta.
- De ce? Am soptit. De ce mi-ai salvat viata? Am continuat eu trista, privindu-l pe roscat.
- Pentru ca nu vroiam sa te pierd! Esti cea mai importanta in viata mea, Sachiko! Te iubesc, crede-ma! Imi raspunse el, tinandu-ma de mana. As vrea sa-l pot crede, chiar as vrea. Insa nu pot. Am suferit si am fost tradata prea mult ca sa mai am incredere. N-am mai putut sa spun nimic. Ma holbam la mainile lui, care le tine-au bland pe-ale mele.
- Haide! Imi spuse el „trezindu-ma” parca.
- Unde? Il intreb eu privindu-l ciudat. Nu-mi raspunse. M-am ridicat din pat si l-am urmat. Desi mintea incerca sa-mi controleze corpul si sa-l opreasca, nu reusea. Am ajuns pe balconul din capatul coridorului. Gaara inchise usa dupa ce am intrat. Eram numai noi doi. Soarele batea puternic. Era cald. Am observat ca isi cauta ceva in buzunar.
- Uite! Spuse el scotand o tigara si bricheta. Stiu ca nu ai fumat de mult timp, asa ca m-am gandit sa-ti aduc! Continua el inmanandu-mi tigara si bricheta. Le iau si-mi aprind tigara. Imediat ce am inhalat fumul si l-am expirat, m-am simtit foarte relaxata. Chiar mi-a fost dor de aceasta senzatie.
- Merci! Ii spun eu, multumindu-i pentru „bombonica”. Roscatul imi spuse un „Cu placere!” foarte rapid si se intoarse la usa. Statea de paza. In caz ca vine cineva, imi face semn. Dupa vreo 5 minute, ne intoarcem in salon, eu terminand de fumat. Cand am ajuns in salon, roscatul scoate o mica sticluta din bluza lui de trening. Era parfum. Apasand pe micul butonas, roscatul elibera cativa stropi de parfum pe mine, ca sa nu se simta ca am fumat. Imediat dupa aceea, am luat o gura buna de suc natural si m-am bagat in pat.
Dupa 30 de minute, doamna doctor intra in salonul meu. Gaara iesi, pentru a o lasa pe doamna doctor sa-si faca meseria. Dupa ce m-a consultat, mi-a spus ca daca doresc, ma pot intoarce acasa. Am acceptat si am inceput sa ma pregatesc, dansa plecand bineinteles. In 20 de minute sunt gata. Gaara se oferi sa ma duca cu masina. Am acceptat. In scurt timp ajung acasa. Intru in casa si sunt invaluita de un miros nemaipomenit de frumos care imi facu foame. Las bagajul din mana si ma indrept spre bucatarie. Sakura tocmai ce a terminat de preparat spaghete. Favoritele mele.
- One-sama! Striga rozalia si ma imbratisa. Ma bucur ca esti in sfarsit acasa! Continua ea. Apoi ne-am asezat la masa.
Dupa ce terminam de mancat, mergem in living si ne asezam pe canapea. Vroiam sa-i spun ca plec, dar imi este foarte greu. O voi rani. Stiu sigur acest lucru. Dar nu pot sa mai stau aici. Nu pot sa-l vad pe Gaara cu alta fata. Degeaba spune el ca ma iubeste, nu-l cred. Nu pot sa-l cred.
- Sakura, trebuie sa-ti spun ceva! Spun eu, atragandu-i atentia Sakurei. Aceasta ma priveste curioasa. Este atat de draguta, atat de inocenta si de pura. Ma doare ca trebuie sa fac asta. Ce ii voi spune ii v-a sterge zambetul frumos de pe chip. <> mi-am spus in sinea mea. Inspir adanc, apoi expir incercand sa ma relaxez. Dar nu am reusit. Imi era teama de reactia ei.
- Ma intorc in America! Am spus-o dintr-o suflare, uimind-o si intristand-o pe rozalie.
- De ce?! Ma intreaba ea aproape plangand.
- Nu pot sa mai stau aici! S-au intamplat prea multe! Trebuie sa ma lasi sa plec! Ii spun eu tinand-o de maini si sperand ca ma v-a intelege.
- Doar daca imi promiti ca ma vei suna in fiecare zi si ca ma vei vizita! Spuse ea foarte hotarata, inghitindu-si lacrimile. O imbratisez si ii promit ca voi face asa cum spune ea. Gaara nu scosese niciun cuvant. Am ignorat asta si m-am indreptat spre camera mea.

Ajunsa la destinate, incep sa-mi fac bagajele. Ma gandeam intruna la Dave. Oare ma v-a recunoaste? Ce-mi v-a spune cand ma va vedea? Sunt atat de emotionata. Imi era foarte dor de el. Tot aranjandu-mi hainele, am dat peste o pereche de pantaloni scurti din buzunarul carora a cazut ceva. Ma aplec sa iau acel ceva ce cazuse. Cand m-am ridicat si am deschis pumnul, am ramas ingandurata. Era colierul ce mi-l daduse Gaara. Vazand colierul de aur cu pandantivul in forma de inima, amintirile cu roscatul au inceput sa mi se desfasoare in minte. Imi era dor de sarutul lui, de imbratisarea lui calda, de felul cum zambea doar pentru mine.
- De ce faci asta?! De ce vrei sa pleci?! Se aude o voce cunoscuta care ma intrerupe din ganduri.
- Nu vreau sa mai stau aici! S-au intamplat prea multe si vreau sa plec! Ce nu intelegi?! Ii raspund eu roscatului putin iritata. Acesta era in fata usii de la camera mea. Intra inauntru si inchise usa. Avea o privire sumbra. Tristetea i se citea in ochi. Vroiam sa-i spun sa plece dar, cuvintele nu au vrut sa iasa. Mi-am coborat privirea, acum „admirand” covorul rosu. Sufletul imi urla de durere. Vroiam sa-i sar in brate, in acele brate in care ma simteam in siguranta. Vroiam sa-i simt inima lui aproape de a mea. Si totusi, nu ma pot gandi decat la tradarea lui, ceea ce imi accentueaza durerea.
- Stiu ca esti suparata pe mine! Simt acest lucru! Dar nu stiu de ce! Imi spuse el cu o voce stinsa. Incercam sa-mi gasesc cuvintele cu care sa-i raspund, dar nu am putut. A inceput sa ma intrebe repetat de ce sunt suparata pe el. Nimic nu doare mai tare in lumea aceasta ca intrebarea „de ce esti suparata?” atunci cand te doare sufletul, si cand iti vine sa urli de durere.
- Nu este nevoie sa ma intrebi asta de atatea ori! Raspunsul il sti! Gandeste-te doar! Atat am putu sa sa-i spun. Apoi, o liniste sumbra s-a lasat in intreaga camera. Am continuat sa impachetez. Cu fiecare haina imi era tot mai greu. Dupa ce am terminat m-am intors spre el.
- Ai inceput sa ma ignori din ziua in care trebuia sa iesim in oras! Totul a mers bine, pana cand am terminat de meditat pe o colega! Apoi nu mi-ai mai raspuns la telefon! Ai plecat! Spuse el amintindu-si acea zi. Dupa privirea lui, mi-am dat seama ca incerca sa gaseasca raspunsul la intrebarea lui. Dupa o pauza indelungata acesta continua:
- Nu se poate! Ai... ai vazut sarutul, nu-i asa?! Ma intreaba el, privindu-ma uimit. Nu am scos nimic mai mult de „cum ti-ai dat seama?”, apoi mi-am indreptat privirea in alta directie.
- Cand am iesit din clasa, in fata usii era o tigara calcata, pe chistocul careia erau niste urme rozalii inchis! Urme de luciu de buze, cu aroma de cirese! Preferatul tau! Continua roscatul.
- Felicitari! Acum sti! Deci poti sa te dai din calea mea! Ii spun eu iritata. A inceput sa-mi explice cum s-a intamplat si ca nu este cum cred eu. Aiureli! E doar o scuza patetica, pe care nu am sa o cred! Am sa plec si nimic nu ma poate opri! Nu-mi pasa de scuza lui patetica, vreau sa uit totul si sa-mi refac viata. Diseara la ora sapte am avion spre America, biletele fiind cumparate de mai demult. Gaara nu se mai oprea din explicatii ceea ce ma enerva la culme.
- Taci! Taci odata! Nu vreau sa mai aud nimic! Am strigat eu, apoi mergand la dus.
Dupa 30 de minute de relaxare, am iesit din baie infasurata intr-un prosop negru. Gaara iesise din camera mea. Ma sterg si ma imbrac. Tinuta mea este alcatuita dintr-o pereche de blugi stramti negri, un maieu rosu si o geaca de pliele neagra. Ma incalt cu botinele mele preferate, negre si ele deasemenea, apoi imi cobor bagajele la parter. Merg in bucatarie pentru a lua cina dupa care mai schimb cateva vorbe cu Sakura. Gaara statea pe scarile ce duceau inspre etajul unu, unde se afla camera mea si a rozaliei. Dupa ceva timp ma ridic de pe canapea si merg inspre bagaje. Imi iau rucsacul in spate si o mai imbratisez odata pe Sakura. Lacrimile imi intepau ochii mult prea tare ca sa le mai pot tine. Au inceput sa mi se scurga pe obraji. Am suspinat.
- O sa-mi fie foarte dor de tine, surioara! Esti cea mai importanta pentru mine! Ii soptesc la ureche. Aceasta rupse cu grija imbratisarea si ma privi in ochi. Imi zambea bland.
- Nu plange, one-sama! Si mie imi va fi foarte dor de tine! Chiar daca nu suntem rude de sange, eu tot te iubesc! Si sunt mandra sa am o sora ca tine! Stiu ca iti este greu, la fel ca si mie, dar n-am sa te opresc daca asta iti v-a face bine! Am sa te astept mereu! Imi spuse rozalia mea scumpa, stergandu-mi lacrimile.
- N-am sa-ti spun „adio”, ci doar „la revedere”! Ii spun eu zambindu-i si imbratisand-o strans. Aceasta imi raspunse la imbratisare. << De ce trebuie sa fie atat de greu sa spui „la revedere!”? >> Am gandit eu.
- Sa fi tare si sa nu te lasi nimic sa te doboare! Sa zambesti mereu chiar si atunci cand este greu! Esti mult mai puternica decat crezi! Eu am sa fiu mereu aproape de tine! Sa ai grija de tine, da? Ii spun eu zambindu-i. Aceasta aproba apoi imi spuse sa am si eu grija de mine. Acestea au fost ultimele cuvinte schimbate intre mine si scumpa mea surioara. Apoi m-am urcat in taxi-ul pe care l-am chemat. I-am facut cu mana prin geamul de la masina, apoi ma plecat. Este timpul sa-mi refac viata. Sa las trecutul in urma.

Gaara’s point of view.

Stateam ca un mort pe scarile din casa rozaliei. Nu ma puteam misca deloc. Durerea ce-o simteam imi apasa atat sufletul cat si trupul. Numai eu sunt vinovat pentru plecarea ei. << La naiba cu sarutul ala dintre mine si Kim! Ar trebui sa merg si s-o omor pentru asta!... Nu! Nu voi rezolva nimic cu violenta! La naiba! La naiba! >> Gandeam eu infuriat si deprimat in acelasi timp.

- Sakura! Sakura! Se auzi vocea lui Naruto. Am auzit ca Sachiko a iesit din spital! Am venit cu totii s-o vedem! Continua el intrand in casa impreuna cu toti ceilalti. Sakura statea pe canapea, nespunand nimic. Stiam ca se gandea la Sachiko.
- Unde e Sachiko? Intreba Hinata.
- A plecat! S-a intors in America! Raspunse rozalia, apoi le explica si celorlalti ce s-a intamplat. Dupa cateva minute, Naruto veni la mine.
- Ce s-a intamplat? Credeam ca intre voi este ceva! Imi spuse el asezandu-se langa mine.
- A fost! Acum nu mai este nimic! Am pierdut-o pe Sachiko! Ii raspund cu o voce stinsa si sumbra. Blondul ramase uimit. Dupa cateva secunde se ridica si se puse in fata mea, asezandu-si mainile pe umerii mei.
- Tu-... Tu ai de gand sa renunti asa usor la ea? Ma intreba el calm, eu neputand sa-i raspund la intrebare. Spune! Ai de gand sa renunti asa usor la ea?! Credeam ca o iubesti! Striga blondul la mine.
- O iubesc! Strig si eu ridicandu-ma in picioare.
- Atunci du-te dupa ea! Avionul porneste doar la sapte, mai ai timp! Daca te grabesti o poti prinde! Nu o lasa sa plece! Ai de gand sa te intorci la ce ai fost?! Datorita ei te-ai schimbat! Datorita ei ai zambit! Esti singurul care o poate opri! Imi spuse Naruto cu determinare. Arata-i ca-ti pasa! Continua el. Avea dreptate. Ceea ce imi rani putin orgoliul, totusi nu bag de seama si pornesc la drum.
Dupa cateva minute ajung la aeroport. Opresc masina si arunc o privire pe ceasul de pe mana. Acesta arata ora 6:30. Am ajuns exact la timp. Cobor din masina si intru in cladire. Incep s-o caut pe Sachiko. Nereusind s-o gasesc, am mers la biroul de informatii. Vorbind cu domnisoara de acolo, aflasem ca Sachiko era in sala de asteptare. Pornesc intracolo imediat. Ajuns la „destinatia” mea o zaresc pe roscata. Aceasta era cu fata inspre geamul enorm, privind afara. Ajuns in spatele ei, i-am pronuntat numele incet.
- Stiam ca vei veni! Esti mai incapatanat ca un catar! Imi spuse ea intorcandu-se spre mine.
- Sachiko, nu pleca! Ii spun eu privind-o in ochi. Nu vreau sa te pierd! Te rog, crede-ma, Kim nu inseamna nimic pentru mine! Cand m-a sarutat, nu i-am raspuns, am respins-o si am avertizat-o sa nu mai incerce niciodata astfel de lucruri! Ea s-a speriat si a fugit! S-a intamplat atat de repede incat nu mi-am dat seama pe loc! Asta e adevarul! Crede-ma! Ii explic eu inca o data, luandu-i mainile intr-ale mele.
- Chiar crezi ca sunt asa naiva?! Asta e doar o scuza patetica! Nu-mi pasa cum s-a intamplat, iar de oprit, n-ai cum sa ma opresti! Imi raspunse roscata, smulgandu-si mainile dintr-ale mele si intorcandu-se cu spatele. Involuntar, ochii mei se atintira asupra biletului din buzunarul transparent al rucsacului pe care il purta ea. Cu o miscare fina, ii i-au biletul si-i spun:
- Poate eu nu te pot opri, dar controlorul avionului sigur te v-a opri cand v-a vedea ca nu ai bilet! Ii spun eu uimind-o. Se intoarse inapoi spre mine, si observa ca i-am luat biletul. Se infurie si mi-l ceru de-o gramada de ori inapoi.
- Da-mi inapoi biletul! Spuse ea a nu stiu cata oara. Refuz categoric. Nu am s-o las sa plece. Ea apartine acestui loc, aici e casa ei.
- Daca nu-mi dai biletul de buna voie, am sa te oblig! Continua roscata, scotandu-si ghearele. Privirea din ochii ei era pur si simplu infioratoare. N-am mai vazut-o asa niciodata. Ma privea cu atata ura, incat am inceput sa cred ca daca nu-i inapoiam biletul, ma v-a ataca. Si totusi, prefer sa mor decat sa traiesc fara ea. Asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, am rupt biletul in bucatele si l-am aruncat pe jos. Asta nu a facut decat sa o infurie si mai tare.
- Acum, n-ai decat sa-mi faci ce vrei! Ucide-ma, daca asta te v-a face fericita! Macar stiu ca am facut tot ce am putut sa te opresc! Mai bine mor decat sa traiesc fara tine! Ii spun eu, plecandu-mi capul. Este tot ce am putut sa-i mai spun. Durerea m-a coplesit. Depresia m-a ajuns in cele din urma. As fi fericit si impacat sa mor de mana ei, altfel daca as trai, as deveni din nou ce am fost odata si nu vreau asta. Nu vreau sa devin din nou un singuratic ciudat si psihopat, care batea pe toata lumea care ii statea in cale. Nu.
Dupa cateva secunde mai indelungate, am auzit un suspinat. Mi-am ridicat privirea. Ea incepuse sa planga. Plansul si suspinele ei se auzeau in toata sala. Cazuse in genunchi. Plangea amarnic.
- De ce?! De ce imi faci una ca asta?! De ce nu ma lasi sa plec? De ce m-ai tradat?! Striga ea printre suspine. In clipa urmatoare am luat-o in brate. O strangeam bland dar in acelasi timp cu putere, la pieptul meu. Vroiam s-o calmez. Nu suportam s-o vad asa. Am hotarat sa-i raspund la intrebari, poate o v-a calma.
- De ce, intrebi? Nu te las sa pleci pentru ca nu vreau sa te pierd! Imi pare sincer rau pentru acea intamplare! Nu am avut niciodata macar un gand sa te ranesc! Esti mult prea importanta pentru mine, Sachiko! Sa pleci, nu este un raspuns! De ce vrei sa pleci acum cand s-au terminat toate, acum cand poti fi fericita? Nimeni nu vrea ca tu sa pleci! Aici e locul tau! Aici e familia ta! Doar aici poti fi fericita, cu mine! Ii raspund eu, ea oprindu-se din plans, dar suspinand inca. Se uita in ochii mei cu o privire trista, apoi isi cobora privirea. Nu puteam sa mai spun nimic. Am spus tot ce aveam de spus. Hotarasc sa inchei aceasta conversatie cu un sarut pe care il dau roscatei pe frunte. Apoi ma ridic in picioare, ridicand-o si pe ea. Rasuflu si ma intorc cu spatele dand a pleca.
- Gaara! Spuse roscata oprindu-ma. Ma intorc cu fata spre ea, dar neputand sa mai scot nici o vorba. Aceasta alerga spre mine si ma imbratisa puternic, apoi imi spuse un „Te iubesc!” tare si raspicat. Am fost uimit de gestul ei, dar m-am bucurat si i-am raspuns la imbratisare.
- Hai sa mergem acasa! Ii spun eu zambindu-i si luand-o de mana, ea facand la fel.

Author’s point of view.

Cei doi au pornit impreuna spre casa rozaliei. Ajunsi acasa, au fost intampinati de prietenii lor intr-un mod extraordinar. Se pare ca Sakura a banuit ca cei doi se vor impaca, asa ca impreuna cu prietenii ei, au organizat o petrecere surpriza. Cei doi indragostiti se impacasera. Puteau in sfarsit sa fie impreuna. S-au iubit din prima clipa, dar orgoliul si mandria, neincrederea si teama, i-au tinut despartiti. Insa acum, au trecut peste toate, luptand fiecare. Ea pentru siguranta lui, si el pentru inima ei.

Si din nou s-a dovedit ca, desi apar dificultati, iubirea adevarata invinge mereu!

**Sfarsit**

Fanfic original blocat din cauza inactivităţii.