Forever young

Capitolul I: Memories

       Sakura:

        Nu pot sa cred cat de mult timp a trecut de atunci. Imi amintesc si acum cand l-am intalnit prima oara, cat de antipatic, enervant si superior mi se parea atunci. Avea atitudinea de baiat rau care imi displacea, insa in acelasi timp ma atragea. Voiam sa vad ce ascunde. Sa-i crap masca si sa-l descopar cu adevarat. Si am reusit. Imi aduc aminte cu atata claritate acea zi in care parca toata viata mi s-a dat peste cap din cauza unei singure persoane, ca si cum ar fi fost ieri...

In urma cu 50 de ani...

       Era o zi minunata de toamna. Razele caldute ale soarelui se strecurau prin perdea, ajungand in cele din urma la fata mea. Deranjata de lumina, mi-am tras patura peste cap. Nu am apucat sa stau mai mult decat doua minute, caci mi-a sunat ceasul.
       -Ooff! De ce eu?! De ce acum?! Aveam un vis superb! spun eu ridicandu-ma in sezut, mai sa plang pentru ca voiam sa ma intorc in pe taramul viselor. Avusesem un vis ciudatel. Era un tip brunet, superb, pe care insa nu l-am vazut
in viata mea cu care eram intr-un parc, plimbandu-ne si razand. Eram pe cale sa-i aflu si numele daca nu era CEASUL!
       Dupa inca cinci minute in care mi-am plans de mila si am blestemat ceasul, m-am gandit ca ar trebui sa ma pregatesc pentru scoala. Sincer acum. Daca as putea merge la scoala in pijamale, ar fi perfect. Pe cine pacalesc eu?! Daca nu ar exista scoala ar fi genial! Ma dau jos din pat cu cea mai mare lene posibila si merg taraindu-mi picioarele pana la baie cu gandul de a face un dus, in speranta ca voi reusi sa ma trezesc complet si sa fiu capabila sa ma imbrac. Intru in baie si incep sa indepartez pe rand fiecare articol vestimentar pe care le purtam si am intrat in cabina de dus. Am dat drumul la apa, urmand ca in urmatorul moment picaturile ei sa inceapa un proces de relaxare. Dupa circa zece-cincisprezece minute de rasfat, am inchis apa si am iesit din cabina, infasurandu-mi corpul cu un prosop moale. Am revenit in camera initiala, anume dormitorul meu. Acest loc este ca paradisul pentru mine. Este decorat cu bun gust si nu este nici foarte mare, dar nici mic. Toata camera este in stil clasic, culorile fiind alb si negru. Peretii sunt albi, doi dintre ei avand diferite modele negre desenate de catre mine atunci cand treceam printr-o faza artistica. Imi amintesc si acum discutia pe care am avut-o cu matusa mea. Nu a fost niciodata de acord cu mica mea opera de arta. Uneori, chiar mi-e dor de ea. Chiar daca ne certam si tipam una la alta, nu puteam sta suparate mai mult de o zi, mai ales daca matusa facea ciocolata ei speciala cu frisca. Imi lipseste la fel de mult cum imi lipsesc si parintii mei. Au murit acum 4 ani intr-un accident de masina in care a fost implicata si Clarisa (matusa mea). Sa revenim.Pe peretele opus usii este un mini-balcon, unde mi-am amenajat un mic colt de relaxare. Am pus acolo o masuta de cafea si doua fotolii. Imi place sa merg acolo seara si sa ma uit la stele. In mijlocul camerei este un pat dublu, de o parte si de alta a lui fiind pozitionate cate o noptiera, iar deasupra lui se afla un colaj cu poze cu diferite amintiri ale mele si ale prietenei mele Hinata. Langa colaj am se gaseste o biblioteca modesta. In fata patului este biroul negru pe care sunt aranjate cateva carti , o lampa si laptop-ul alb. In stanga patului, este dulapul cu trei usi.
       Daca tot am inceput cu descrierea, sa continui cu o mica autocaracterizare. In primul rand, numele meu este Sakura Haruno, am 17 ani si sunt la Liceul Konoha in clasa a XI-a. Bun, continui cu cate ceva despre aspenctul meu fizic. Sunt o fata slabuta, - insa nu arat ca o scandura fara forme - inalta, - cam 1.72- am pielea alba, - cam prea alba dupa parerea mea - parul rozaliu, usor ondulat la varfuri si lung pana la jumatatea spatelui - da, stiu nu am mai auzit de aceasta culoare, insa mostenest asta de la bunica mea - si ochii verzi. Hmmm....ce urmeaza? Oh, da! Caracterul. Pai, sunt o persoana dinamica, sociabila, copilaroasa, intelegatoare, romantica, foarte prietenoasa, usor irascibila, nu ma supar usor, insa iert destul de greu. Hai gata cu descrierea, ca nu mai ajung la scoala. Nu ca ar fi o paguba.
       Imi aleg din dulap lenjeria de culoare alba, o camasa bleu, fusta in carouri, o pereche de dresuri negre si sacoul albastru de la uniforma. Le pun pe pat, iar apoi incep sa-mi sterg corpul cu un prosop moale. Dupa ce termin, ma imbrac cu hainele pregatite si ma duc in fata oglinzii pentru a ma examina din cap pana in picioare. Si ca tot veni vorba de cap, parul meu arata acum ca un cuib de pasari. E prins intr-un coc foarte dezordonat si pare foarte chinuit. Trag usor de elastic, incercand sa nu tip la cat de incurcat era, insa in cele din uram reusesc. Iau peria de pe noptiera si incep sa o trec usor prin par. Nu a fost cum ma asteptam. A fost mai rau! Mi s-a blocat peria in par de vreo doua-trei ori, insa pana la urma am scos-o la capat, reusind sa-i dau o forma normala parului. Am pus peria deoparte si m-am uiitat atent in oglinda. Mi-am dat cu rimel, luciu transparent si putin parfum, am pus ghiozdanul pe umar si am parasit camera. Am coborat in graba scarile pentru ca eram in intarziere inca din prima zi. Mi-am luat repede baschetii negri in picioare, cheile din cuier si am iesit ca o tornada din casa, avand insa grija sa incui usa in urma mea.
       Pe drum...



Buna. In cele din urma, mi-am adunat destul curaj incat sa-mi fac public fic-ul. As vrea sa fiti sinceri cu mine si sa-mi spuneti ce credeti. Accept orice critica si va astept cu comentarii. :)

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=ziDdEAmsNBE

       Pe drum, ca intotdeauna, liniste si pace. Eram doar eu si gandurile mele. Alergam spre scoala, insa cum e imposibil ca soarta sa fie de partea mea, am prins rosu la 2-3 semafoare, toate avand cate 50-60 de secunde fiecare. Acum eram la ultimul semafor, cel din fata scolii. Asteptam, asteptam, asteptam si parca secundele treceau ca orele. Dintr-o data, aud melodia specifica clopotelului de cursuri si imi dau seama ca sigur voi intarzia.
       -Haide, haide, spun eu in soapta. Hai misca-te mai repede stupizenie!! 5,4,3,2 si am plecat. Cand am pus piciorul pe trecere, aproape ca am fost calcata de un sofer idiot
       -Calca-ma in p*** mea, ca-s mica tare!! i-am adresat soferului
       -Uita-te pe unde mergi, fatuca!
       -Eu?! Eu sa ma uit pe unde merg?! Tataie, e verde pentru pietoni! Ar trebui sa-ti schimbi ochelarii!
       Dupa acest schimb de replici mi-am spus in gand "ziua asta continua sa fie din ce in ce mai proasta". Am oftam si am grabit din nou pasul, pentru ca deja eram in intarziere cu 5 minute. Am ajuns in fata clasei, in cele din urma. A cui a fost ideea sa fie clasa mea la etajul 3?! Off, trebuie sa fac o cerere la director, sa puna si el lift ca nu mai pot. Am tras aer adans in piept, dandu-l mai apoi afara cu putere. "Acu' e acu'" mi-am spus in gand in momentul in care am apasat clanta, iar usa s-a deschis cu un usor scartait.
       -Pfiu! Neata, lume! Kakashi nu a venit inca?
       -Ba a venit, don'soara Haruno.
       Am incremenit.
       -Bu, bu, buna ziua. am reusit sa zic, schitand o fata de ingeras. Ce faceti domn' diriginte? Ce bine va sta parul azi! Ati incercat ceva nou?
       -Hai lasa dulcegariile Haruno si du-te in banca.
       Am aprobat din cap si m-am indreptat spre banca mea, penultima de la perete.
       -Ai scapat de data asta. Si inca foarte usor. Ce-ti veni sa-l lingusesti?! Stii doar ca dirigului nu-i plac chestiile de genu'! ma mustra colega mea de banca Hinata
       -Da stiu, dar ce ai fi vrut sa fac? Ma cunosti doar, nu actionez bine in momente de stres. i-am explicat eu in soapta fetei.
       Hinata, Hinata...Cred ca trebuie sa v-o prezint, probabil sunteti in ceata. Fata asta este prietena inca din clasa a III-a si s-a dovedit a fi cea mai buna. Noi doua ne asemanam in multe privinte. Suntem amandoua sarite de pe fix, iubitoare, copilaroase si multe altele. Hina, sau Hin, cum imi place mie sa-i spun, are parul drept, brunet, lung pana aproape de solduri si un mic breton care o face sa para un copil mic si inocent. Total contrariul a ce este ea: o adolescenta nebuna. Este cea mai buna prietena a mea. Mi-a demontrat de multe ori asta, fiind alaturi de mine de la momentele bune pana la cele dramatice, ca de exemplu pierderea familiei. E o persoana pe care cu siguranta te poti baza oricand.
       -Daca domnisoarele Hyuuga si Haruno au terminat -la auzul acestei propozitii noi ne-am oprit si i-am zambit dulce profului- as vrea sa incep si eu. Deci, facem asa. Eu ies din clasa si mai intru o data ca si cum nimic nu s-a intamplat, ok?
       -Daaaa!!! am zis cu totii in cor, inainte ca proful sa iasa pe usa.
       -Hei, prieteni! Ce mai faceti? ne-a salutat acesta cum face mereu atunci cand a revenit in clasa.
       -Bine, dumneavoastra?
       Kakashi a facut o fata serioasa si atunci ne-am dat cu totii seama cu ce am gresit.
       -Adica, bine, tu?
       -Asa e mai bine! V-am spus sa nu-mi mai adresati politeturi, ma fac sa ma simt batran. Bun, sa revenim. Avem un nou coleg, defapt nu e chiar nou, vine din clasa a XI-a C.
       -Iupi, ma adresez Hinatei care incepe sa chicoteasca, amuzata de expresia de pe chipul meu.
       -Don-soara Haruno, aveti vreo problema? vine si intrebarea dirigului.
       -Nu, capitane! raspund eu hotarat, ducandu-mi mana la frunte si salutandu-l militareste.
       -Bine atunci. Cum spuneam, ah, ce spuneam? intreba proful, incercand sa faca pe "prostul", strategia lui de a ne testa atentia.
       -Colegul cel nou! raspundem noi in cor
       -Ah, da! Corect, corect. Intra te rog, Sasuke.
       S-a deschis usa, iar toate privirile erau atintite asupra baiatului care a intrat in sala de clasa. La prima vedere, arata chiar bine. Era brunet, parului lui fiind ravasit, insa intr-un mod in care parea aranjat, avea tenul alb ca prima zapada si ochii negri ca pana corbului. Atitudinea de bad boy pe care o aborda iti impunea respect, insa pe chip i se putea citi atat indiferenta cat si o urma de ipocrizie.
       -Era si cazul. M-am saturat sa astept pe hol, i s-a adresat baiatul incredibil de deranjat de faptul ca dirigul l-a facut sa astepte; cum am spus, ipocrit.
       -Te rog sa-ti masori cuvintele, tinere. Acum prezinta-te.
       -Mda, in fine. Ma numesc Uchiha Sasuke, am 17 ani si mai mult nu mai zic.
       -Bine, e destul. Uite, aseaza-te...hmm... ah, am gasit! Ia loc in spatele bombonicii de acolo.
       Sasuke a zambit in coltul gurii, un zambet pervers totusi. Hmm, ciudat.
       -Domn' diriginte! spun eu ridicandu-ma in picioare, deranjata de noua, si totusi vechea porecla, ce mi-a adresat-o "capitanul"
       -Probleme, Sakura? a spus ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic
       -Da. Va-m zis sa nu-mi mai spuneti asa! spun eu punand bot.
       -Hai stai jos, Haruo, a zis dirigul pe un ton amuzat.
       M-am resemnat si m-am asezat zgomotos in banca, incepand sa discut cu Hin despre noul coleg, insa in soapta ca na, era in spate. Am vorbit, si tot vorbit pana cand...


Acesta a fost capitolul 2, doar prima parte. Stiu ca este muuult prea mult dialog, insa sper sa va placa >:D<

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=Hh9yZWeTmVM

Pana cand! Clopotelul salvator!
Sper sa ma anunti si pe mine cand aduci next!
Inca nu pot sa-ti zice ideea mea despre fic ca este abia cap 2!
Nu prea am inspiratie deci comm-ul nu e prea reusit!
Te !

pana cand.....pana cand....CE ?vino mai repede cu next-ul.Akatsuki_lavy te asteapta nerabdatoare

    M-am resemnat si m-am asezat zgomotos in banca, incepand sa discut cu Hin despre noul coleg, insa in soapta ca na, era in spate. Am vorbit, si tot vorbit pana cand...

The beginning (Part II)

    Sakura:

     Vorbeam si ne amuzam pe seama colegului cel nou, imitandu-l si facand glume pe seama lui, pana cand Hin a facut o faza foarte amuzanta, iar eu nu m-am putut abtine si am izbucnit in ras.
    -Haruno si Hyuuga! tuna dirigul probabil deranjat de iesirea mea. Ne-am ridicat in picioare si am inceput sa ne pregatim psihic pentru discursul ce avea sa urmeze. Ce v-am spus eu?!
    -Sa nu mai vorbim in ora dumneavoastra, ah, adica a ta, raspundem noi la unison.
    -Si voi normal ca nu m-ati ascultat! Ce vreti sa demonstrati cu aceste iesiri?! Oh, stiu! Vreti sa-mi sublimati autoritatea, asta vreti?!
    -Nu, capitane. Ne pare rau, spunem afisand cea mai dulce fata pe care o aveam la indemana atunci.
    -Gata! Nu mai pot trece cu vederea si asta, e prea mult! Voi face unele schimbari. Sakura, du-te cu Naruto, iar tu Sasuke vei sta cu Hinata.
    Atat eu, cat si Hin am ramas masca. Nu mai putea sa spunem nimic. Dirigul nu a fost niciodata atat de dur, mereu cand faceam ceva ne ierta. Nu l-am vazut niciodata in aceasta ipostaza. Mi-am adunat totusi putin gandurile si am reusit sa spun:
    -Dar...si am fost intrerupta.
    -Fara proteste! Asa am spus, asa ramane! V-ati facut-o cu mana voastra, asa ca acum ve-ti suporta consecintele, spune Kakashi putin mai calm.
    Am oftat, mi-am luat lucrurile si m-am trantit in banca alaturi de Naru. M-am uitat cu ingrijorare la Hin. Parea speriata de moarte. Cred si eu, chiar si pe mine a reusit sa ma sperie tipul asta, iar eu nu sunt o persoana care se sperie usor. Hinata, pe de alta parte, e foarte fricoasa. Nu vrea sa lase sa se vada asta, insa dupa expresia pe care o are este infricosata. Gandurile negre devin si mai negre in momentul in care bruneta se intoarce si mimeaza "ajutor". Am incremenit. Am inceput sa ma gandesc la tot felul de scenarii, unul dintre ele fiind: Hin amenintata de brunet. Oh, nu, nu voi lasa sa se intample asta. Nu voi accepta sa i se intample ceva Hinatei sau lui Naruto. Suntem cei mai buni prieteni, ei mi-au fost mereu alaturi si acum ma simt datoare fata de ei prin a-i proteja si a le fi si eu aproape. Sunt trezita din visare de o mana ce-mi atinge umarul. Ma intorc si il vad pe Naru care are o figura ce exprima multa ingrijorare. Oh, nu. E din cauza mea. Nu pot sa-l lasa sa-si faca griji pentru mine.
    -Saku, esti bine? acum ii puteam simti si tremurul din glas.
    -Da, blondi, sunt bine. Nu trebuie sa-ti faci griji, am spus zambind. Cred ca acel zambet a fost unul dintre cele mai false zambete ale mele. Nu ma asteptam sa ma creada, insa o farama de speranta ca s-ar putea lasa pacalit exista in mine.
    -Nu minti. si, s-a dus si ea. Stiu ca nu esti bine. Chiar crezi ca ma poti pacali? Te stiu mai bine decat pe mine si sa fim seriosi, zambetul ala? Haide, poti mai bine de atat.
    Nu i-am raspuns. In schimb mi-am concentrat din nou toata atentia asupra Hinatei. Zambea. Defapt, chiar radea. Nu pot sa cred, ce s-a intamplat cat eu am vorbit cu Naru? Buneta se intoarce cu fata spre mine, lasandu-se pe spate cu tot cu scaun. Ma aplec peste banca pentru a putea auzi ce voia sa imi spuna.
    -A fost o alarma falsa. Imi pare rau daca te-am ingrijorat, insa dupa ce a zis in fata clasei cand a intrat, am fost ingrozita, insa el e un baiat super ok, e chiar de treaba, spune ea zambind.
    -Sa nu mai faci asta niciodata! Stii cat de ingrijorata am fost?! M-ai speriat de moarte! o mustrez eu.
    -Aah, deci despre asta era vorba! Tu credeai ca Sasuke i-a facut ceva? Haha, nu pot sa cred. se baga si blodul in seama.
    -Taci, Naruto, iti explic eu imediat! Iar tu, sa nu-mi mai faci asta niciodata, promiti? o intreb eu pe Hin.
    -Promit, promit. raspunde zambind.
    -Te ascult, Sakura. aud vocea lui Naru., of, si eu care credeam ca o sa scap fara sa-i dau explicatii.
    -Bine, blondi iti zic. Deci, stii ca eu nu ma sperii usor nu? - aproba- Si mai stii ca Hin e ca o pisica fricoasa, nu? -Te-am auzit!, spune Hinata- Scuze, bruneto! Ei bine, cand a intrat Sasuke in clasa, comportamentul lui m-a speriat putin, iar cand Kakashi ne-a mutat si a pus-o pe Hin cu el, a inceput panica pentru mine. O vedeam total ingrozita, nu se misca, nu clipea si mai avea putin si nici nu mai respira. Ingrijorarea a crescut atunci cand ea s-a intors si mi-a zis "ajutor". Nu stiam ce se intampla, nu mai gandeam lucid. Nu-mi puteam imagina ce s-ar intampla cu mine daca i s-ar intampla ei ceva, sau daca ti s-ar intampla tie. Imi pare rau ca te-am mintit, insa nu am vrut sa-ti faci griji oentru mine, iar cand am vazut ca deja erai ingrijorat, am inceput sa ma invinovatesc. Dupa, am vazut-o pe Hinata razand, iar confuzia a aparut. Nu stai ce s-a intamplat cat am vorbit cu tine, insa ea a avut grija sa ma lamureasca rapid, spunandu-mi ca a fost doar o alarma falsa. Gata, asta a fost.
    Dupa ce am terminat, mi-am lasat capul in jos din cauza faptului ca am inteles totul gresit. Naruto a vazut ca nu ma simt bine si m-a luat in brate. Ma simteam bine la pieptul lui, ma facea sa simt ca nu sunt singura. Dupa un moment scurt de tacere, blondi a inceput si el sa vorbeasca, insa mai bine nu o facea.
    -Oh, Doamne, Sakura. Stiam ca esti paranoia, insa nici chiar asa. Iti inteleg nevoia de a ne proteja si a ne simti mereu aproape, insa e destul de sufocant. Mereu vom fi cu tine, oriunde te vei duce si orice prostie vei face. Vom fi acolo pentru tine cand vei avea nevoie, chiar si cand nu vei avea, tot vom fi langa tine, insa trebuie sa o lasi mai moale cu protectia. Hin poate sa-si poarte de grija, la fel si eu. Nu trebuie sa fii mereu acolo. Grija ta constanta ne sufoca, intelegi? Trebuie sa o lasi mai moale.
    Nu pot sa cred ca a zis asta. Ei nu au nevoie de mine. Am iesit imediat din imbratisarea blondului, lasandu-l confuz si m-am uitat la cea. Inca 2 minute pana la pauza. Mi-am pus capul in pamant si a inceput asteptarea. Ochii ma usturau si intepau ingrozitor, insa nu aveam de gand sa las lacrimile sa curga. Nu aici, nu acum. Trebuie sa rezist. Mi-am indreptat din nou ochii spre ceas. 5, 4, 3, 2, 1 si s-a auzit clopotelul. M-am ridicat repede din banca si am iesit in pasi alerti din clasa, destintia finala fiind baia fetelor. Am ajuns acolo si am intrat imediat intr-o cabina, inchizand usa, urmand ca mai apoi sa dau drumul la un rau le lacrimi. "Hin poate sa-si poarte de grija, la fel si eu. Nu trebuie sa fii mereu acolo.". Cuvintele blondului imi sunau in minte ca un ecou. Ei nu mai au nevoie de mine. Nu pot sa cred. Si, la naiba, doare incredibil de tare chestia asta. Daca au nevoie de spatiu, exact asta le voi da. Nu ii voi mai sufoca. Ii voi proteja din umbra, fara sa fiu prea insistenta. Da, asta voi face. Ma ridic de pe gresia rece, imi sterg lacrimile si ies din cabina. Ma uit in oglinda si observ ca ochii mei sunt foarte rosii. Ma asteptam la asta, insa ma bucur ca nu s-au umflat. Roseata o rezolv cu putina apa. Ma aplec deasupra chiuvetei, dau drumul la apa rece si iau putina in pumn, cu care imi stropesc fata. Repet acest procedeu de 2-3 ori, iar mai apoi ma uit din nou in oglinda. Am revenit la normal. Iau un servetel si ma sterg pe fata, aruncandu-l mai apoi la cos. Ies din baie ca si cum nimic nu s-a intamplat si ma duc spre clasa. Nu apuc bine sa pasesc pragul, ca sunt asaltata de Hin care ma imbratiseaza strans.
    -Oh, Doamne, Saku, esti bine? Ce ai patit? De ce ai fugit asa? Mi-am facut griji pentru tine. spune bruneta cu glas tremurat, semna ca se abtinea sa nu planga.
    Nu i-am raspuns imbratisarii. M-am gandit ca ar trebui sa raman rece fata de ea, chiar daca ea nu mi-a spus ca sunt mult prea grijulie, stiu ca impartaseste aceleasi ganduri ca si Naruto. A incercat de multe ori sa-mi spuna sa nu o mai protejez atat, insa a facut asta in cele mai subtile moduri, iar eu nu prea mi-am dat seama, insa acum ca blondi mi-a deschis ochii, am realizat ce voia Hin sa spuna cand imi zicea "Stai linistita, nu voi pati nimic. Nu trebuie sa-ti faci atatea griji." Hinata a observat ca nu ii raspund nici la intrebari nici la imbratisare, asa ca s-a dezlipit de mine si mi-a zis:
    -Sakura, ce ai patit?
    -Nu am nimic, i-am raspuns zambind.
    -Esti sigura? De ce nu mi-ai raspuns la imbratisare? De ce ai fugit asa din clasa fara sa spui nimic? ma interoga Hinata.
    -Usurel, bruneto. Pai sa-ti raspund la fiecare in parte. 1. Sunt foarte sigura. 2.M-ai luat prin surprindere si nu am avut timp sa reactionez. 3. Mi-a sunat telefonul. Au venit rolele si m-au sunat curierul sa-mi spuna ca mi le aduce azi la 2.
    Din ce i-am spus, doar jumatate era adevarat din fiecare raspuns. Prima era pe jumatate adevarata, pentru ca aveam ceva. Eram inca socata de ce mi-a zis Naruto. A doua la fel. Chiar m-a luat prin surprindere, insa mi-am revenit imediat, dar am preferat sa raman distanta fata de ea, iar a treia...chiar m-a sunat curierul, insa asta s-a intamplat dimineata, cand eram in drum spre scoala. O vad cum zambeste putin sceptic, insa in cele din urma ma crede si-mi spune vesela:
    -Pai, daca tot iti vin rolele azi, ce ai zice sa le facem o initiere? Azi la 4 la rampe? Ah, si mai am o veste buna. Dirigu' nu ne-a dat nici manualele si a zis ca putem pleca, pentru ca nu mai avem de ce sa stam la scoala!
    -Vorbesti serios?! Fara manuale si putem pleca? Daaaa!! Si in legatura cu iesirea, normal ca vin, spun eu zambitoare, chiar aveam nevoie sa ies din casa.
    -Super, ne vedem acolo la 4, raspund ea entuziasmata.
    -Stai, stai, stai. Care "noi"? intreb eu curioasa. Eu, tu si Naru, nu?
    -Si Sasuke. El ne-a invitat, ma lamureste bruneta.
    -Oh, Sasuke deci, spun eu ridicand constant din sprancene si avand o fata perversa.
    -Termina, nu e ceea ce crezi tu, spune Hin imbrancindu-ma usor si zambind. El ne-a intrebat pe mine si pe Naru daca nu am vrea sa mergem azi sa ne plimbam, iar noi i-am zis ca aveam in plan sa iesim cu tine cu rolele, pentru ca stiam ca ajunge azi pachetul tau, iar el a zis ca are si el role si ca i-ar face placere sa vina cu noi, daca nu ne deranjeaza, normal. Noi nu i-am raaspuns decat ca trebuie sa vorbim si cu tine sa vedem ce parere ai. Deci? Ce zici?
    -Nu ma mai presa, lasa-ma sa ma gandesc, spun eu in gluma. Hmm, bine hai., raspund in cele din urma.
    -Perfect! zice Hin zambind.
    Ma duc in clasa pentru a-mi lua lucrurile, insa ma opresc la jumatatea drumului cand vad ca in banca se afla Naruto si Sasuke. M-a observat si s-a uitat la mine cu ochii aia albastri precum marea calma. De cand ma stiu am fost fascinata de limpezimea din ochii lui, de calmul care il arata, ceea ce este in contrast cu caracterul si personalitatea lui. El este o fire dinamica, hiperactiva, nebuna -doar sta cu Hin si cu mine-, intelegatoare, iar lista poate continua. El este fratele pe care mi l-am dorit mereu. Fata sa creola si parul blond il fac sa para un zeu ce frange inimi, insa nu e asa. Naruto nu este un nesimtit, el cand tine la o fata merge pana in panzele albe pentru a-i face pe plac. Acum, cand s-a ridicat, am putut sa-l vad mai bine. Era un baiat inalt, cam 1,85, bine facut, insa nu exagerat iar hainele pe care le purta, o camasa alba si niste jeansi albastri i se potriveau de minune. M-am trezit din visare cand acesta a venit la mine si m-a strans puternic in brate, spunandu-mi:
    -Saku, imi pare rau, nu am vrut sa zic tot ceea ce am zis. Nu am vrut sa zic ca nu avem nevoie de tine, mereu vom avea nevoie de tine, de nebunia ta, de prietenia ta, de protectia ta, insa am vrut sa te fac sa intelegi ca uneori exagerezi. Imi pare rau pentru tot ce ti-am spus, nu am vrut. Ma ierti, Saku? Saku, Sak? Sakura!!
    -N-n-nu p-p-pot sa r-resp-, incerc eu sa spun.
    -Blondule, da-i drumul, o sufoci, ii spune Sasuke razand usor.
    -Oh, nu, imi pare rau.
    In urmatorul moment, Naru mi-a dat drumul, iar eu am cazut in genunchi, respirand sacadat, in speranta ca imi voi recapata suflul. M-a uimit tot ceea ce mi-a zis. Tot ceea ce voia el sa spuna era ca exageram cu protectia, nu ca nu au nevoie de prietenia mea, sau de mine. Am fost asa o proasta, nu pot sa cred ca am inteles atat de gresit. Baiatul s-a lasat pe vine pentru a ajunge la nivelul meu si m-a intrebat daca ma simt bine. Nu eram capabila inca sa vorbesc, insa am aprobat din cap. Acesta s-a ridicat, urmand sa-si intinda mainile pentru a ma ajuta si pe mine sa ma ridic. I-am apucat mainile, iar acesta m-a tras cu forta in sus. Cand am reusit sa stau pe picioarele mele, a fost randul meu sa-l uimesc pe Naruto. L-am luat in brate strans si i-am marturisit:
    -Imi pare rau. Am inteles totul gresit, am crezut ca voi nu mai aveti nevoie de mine, de prietenia mea. Sunt asa de proasta. Nu cred ca exista persoana mai paranoia decat mine. Ma simt atat de prost pentru tot ceea ce s-a intamplat. Ar fi trebuie sa te las sa-mi explici si dupa sa sar la concluzii, dar nu, eu mereu sunt asa si ma arunc cu capul inainte intr-un ocean de prostii. Am nevoie de voi. Am nevoie de protectia voastra, de prietenia voastra. Stiu ca sunt enervanta si secanta si nu arat prea des chestia asta, insa va vreau aproape. Numai pe voi va mai am si nu stiu cum as putea trai fara sa va am langa mine. Si sa fim seriosi acum,-m-am dezlipit usor de el pentru a-l privi in ochi- si voi aveti nevoie de mine, chiar daca nu recunoasteti asta, nu puteti sta fara mine.
    La ultima propozitie, Sasuke a ras, eu uitandu-ma la el si spunandu-i "Ce?! Asa e!". El a inceput sa rada si mai tare, abia reusind sa spuna "Bine, bine, cum zici tu.". M-am intors cu fata la Naru si asteptam sa faca ceva, sa ma critice, sa rada, orice, insa el doar statea acolo si privea in gol. Nu-i statea deloc in fire asta. Deobocei, reactioneaza imediat. Mereu are cuvintele la el. Chiar atat de tare l-am socat? Imi trec mana prin fata ochilor sai de 5-6 ori, insa nicio reactie. Incep sa-l zgudu-i puternic, strigandu-i numele, insa nici de aceasta data nu am primit un rezultat. Ok, trebuie sa recurg la masuri extreme. Imi ridic palma si o indrept cu viteza spre obrazul sau cu gandul ca daca nici asta nu-l trezeste ii torn apa in cap. Cand palma mea mai avea putin si isi atingea tinta, Naruto se trezeste si o prinde, spunandu-mi zambind:
    -Tu, modesta mica si narcisista ce esti! Dar ai dreptate, nu putem sta fara mica noastra acadea.
    Oh, nu, nu a spus asta. Stie cat de mult urasc sa mi se spuna acadea, rozalie, floricica, bombonica si alte porecle stupide. Pur si simplu nu le suport, iar el si Hin stiu cel mai bine asta, insa le place sa ma tachineze. Baietii au inceput sa rada de fata pe care o aveam pentru ca aratam ca un taur care a vazut rosu in fata ochilor. Naruto luat-o la sanatoasa insa cand sa iasa pe usa i-am zis nervoasa:
    -Oh, da mai bine fugi! Sa vezi ce-ti fac, cap de ou. Nu o sa mai vezi lumina zilei dupa ce termin cu tine! Afis scrie pe tine!
    -Mai intai trebuie sa ma prinzi, barbie! vine replica blondului.
    -Gata, asta a pus capac! Sper ca ti-ai scris testamentul, gaina! raspund nervoasa.
    Si asa am ajuns sa ne alergam prin tot liceul, izbindu-ne de diferite persoane si primind cateva "complimente" foarte dragute din partea lor, insa putin imi pasa. Scopul meu era sa prind lasul. L-am vazut pe Naruto cum se indreapta spre scara profesorilor, asa ca am presupus ca se duce in clasa, in speranta ca va reusi sa-si ia lucrurile si sa plece inainte de a ajunge eu acolo. Ei bine, a crezut gresit. M-am dus repede spre scara elevilor si am inceput sa urc scarile in graba. Scara pe care merg eu este mai aproape de clasa noastra, asa ca eu si blondul ar trebui sa ajungem cam in acelasi timp acolo. An ajuns in cele din urma la destinatie, bineinteles fara sa mai am pic de suflu si am intrat in clasa. Acolo erau Naruto, Hinata si Sasuke. Naru cand m-a vazut, s-a albit la fata si s-a ascuns in spatele lui Sasuke, care nu mai putea de ras.
    -Haide, gaina, iesi de acolo. Doar nu ti-e frica de mine, nu-i asa? Sunt doar o fetita mica si inocenta, spun afisand o fata de ingeras.
    -Numai mica si inocenta nu esti tu. Esti mai degraba o mare nebuna! spune mata speriata.
    -Oh, haide. Nu-ti fac nimic. Haide, pisi, pisi, pisi, spun eu jucaus.
    -Pisi, pisi ma-ta! spune cap de ou in gluma.
    Am inceput sa ma apropii pana am ajuns fata in fata cu Sasuke. Am vrut sa-l ocolesc prin partea stanga, insa s-a pus in fata mea. Am incercat la fel si in partea dreapta, insa acelasi rezultat. Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la el. Acum am observat ca este de aceeasi inaltime ca Naruto, are aceeasi contructie fizica ca si a lui, iar imbracamintea este asemanatoare, insa se pare ca brunetul a optat pentru o pereche de jeansi negri. Imi scutur usor capul pentru a ma trezi si mai incerc o data sa trec de el. Din nou, el nu ma lasa punandu-se in fata mea precum un zid dupa care era prada mea.
    -Imi dai voie sa trec, te rog? spun afisnd o fata de copil dulce si alintat.
    Acesta se uita ciudat la mine, insa apoi zambeste smecher si spune:
    -...

Ei bine, cam atat pentru azi dragelor. Imi pare rau ca a venit atat de tarziu acest capitol, insa eu zic ca m-am revansat facandu-l ceva mai lung. Sper sa va placa si astept parerile voastre. >:D<

Melodia capitolului: https://www.youtube.com/watch?v=nzQWmAwNNCw

P.S. Cpitol necorectat!

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.