Tananana...

Fara de inspiratie!

Tu esti ploaia ce tot cade
Pe pamantul inghetat,
Eu o picatura mica
Care canta-n zborul ud
Si moare subit, cand pamantul l-antalnit...

Soapte, vorbe si suspinse,
Un sarut furat in fuga,
O uitare anonima
Si un freamat incordat...

Tot ce-aud acum, regrete.
Ploaia calda tu ai fost,
Iar eu, o picatura rece
In al tau ideal freamat.

Tac si-accept nebuna-mi soarta.
Ma preling incet-incet
Si iar tac si-nghit,
Usoara, ma evapor...

Asta am facut-o in ora de romana :)) Rima alba... etc etc... nimic important. Nu e una dintre poeziile mele reusite. Unele poezii sunt postate si pe un alt site. Am sa anunt inainte care sunt acelea. Asta nu e :P.

Hei, este foarte draguta poezia. :x
Imi place foarte muuult ideea.
Sper sa mai aduci.:o3
Buh Bye!

Subiect: Re: Tananana... Mier 01 Feb 2012, 12:13

Actrita idealismului...

Sunetele vibreaza in tacere,
Cuvintele se desfata in durere,
Soaptele se pierd intr-o trista rasuflare,
Iar buzele se alinta printr-o banala uitare.

Tu... papusa dezbracata a iubirii,
Innebunesti totul cu o privire nebuna,
Ca o femeie usoara oferi sarutul si pleci
In ale tale fantezii ideale, pe care
Niciodata n-ai sa le parasesti.
Visezi ca o copila imposibilul dulce,
Te incanti doar c-o atingere efemera...
Nicioadata ganduri negre tu n-ai avut,
Niciodata simbolul suferintei n-a curs
Peste fragezimea roza a obrazului moale...
Actrita perfecta a idealismului,
Iti joci rolul si nu ramai...
Iti incalci promisiunea si pleci,
De vorbe grele nu te feresti,
Trci prin ele ca o pana sangerie,
Intr-un surd dans... vrajitorie?!
Existi doar... si nu mori.
La inceput eleganta si sfanta,
La sfarsit geloasa si poate... corupta?
Nimeni nu te intelege,
Nimeni nu stie de ce existi...
Dar... toata lumea te place si te cheama
Sa le fii zeita in a lor poveste trista.
Sa renasti, sa fii nebuna,
Sa te pierzi si-apoi sa mori.
Si sa nu mai vii nicicand.
Atunci lumea te va detesta,
C-ai fost rea si mincinoasa,
Fara sa stie ca tu... doar ti-ai jucat rolul.
Actrita sireata, blonda cu ochi negri,
Ai fost creata pentru a fi iubita,
Si abia apoi... alungata.
De catre cine? Tot de catre-aceia care te-au chemat...
Niciodata raspuns n-ai cerut,
Caci surda, oarba si muta ai fost si vei fi,
La fel ca toti supusii vrajii tale care,
Au fost si vor fi in continuare...

Actrita prezenta in toata poezia este dragostea... :P
Am scris poezia acum cateva minute si acum nu mai pot scrie in proza... :((

Subiect: Re: Tananana... Lun 09 Apr 2012, 23:49

Orasul cu floare de tei

Coroane de aur proaspat,
Coroane galbene de inger,
Coroane inmiresmate de gelozie
Va intindeti eterne
De-a lungul strazii tacute,
Spaland Orasul cu floare de tei
Intr-o baie de trairi efemere.
Clipele se tes impreuna
Intr-o graba tarzie,
Soarele se scalda
In propriul lui ser de rugina,
Iar razele de portocala, dulci
Mangaie frunzisul parfumat,
Vrajit de vara iubirilor apuse
Sau vara fierbintelii nebune.
Vantul beat, mai zboara
In a lui ameteala
Inelele nepretuite din aureolele sacre,
Furandu-le a lor virginitate...

Praf de mare

Praf de mare pe genele mele,
Lacrimi de vara pe umerii mei.
Cuvinte de gheata, topindu-se, ma ucid,
Argumente slabe in gand ma inchid.

Ecoul de rani ma surzeste... lent.
Un alt sentiment se evapora dement,
Urme de buze de sare imi cutremura gura,
Apa de mare imi cunoaste faptura.

In praful de mare ploeapele-mi tes,
Pandesc ca o hoata, vesnica luna,
Nebunia ma saruta din a valului spuma,
Iar praful de mare amant imi devine...

Vad... vad apa albastra... albastra.
Vad... vad luna tacuta... tacuta.
Vad... vad cerul senin si negru,
Pe toate le vad si totusi pe niciunua.

Praful de mare... dispare.

Subiect: Re: Tananana... Lun 10 Sept 2012, 21:00

Nu am

Nu am ochi albastri
Si nici parul blond.
Nu am ochii verzi
Si nici par de foc.
Nu am vreun talent anume,
Nu am darul de a spune
Verde-n fata ce gandesc.
Nu stiu a scrie abstract
Cum toti poetii o fac...
Nu am cuvinte destule
Sa le descopar pe ele, gandurile...
O rima nu stiu a spune!
Vai... cat imi lipseste...
Imi lipseste valul de lumina,
Intuneric, iubire, tristete...
O, inspiratie vasta, mai treci,
Mai treci si pe la casa mea!
Nimicul doare... intr-un mod abstract,
Extrem de abstract.
Siruri de cuvinte neintelese,
Va urasc, va detest si
Va ucid cu prostia-mi proasta.
Zi de nimic ca o gaura neagra,
M-a lovit a monotoniei groasa creanga.
Cutitase cat vezi cu ochii, toate verzi,
Mi-au ciuruit moralul...
Nu am nimic, dar am nimicul!
Urasc nimicul si-l iubesc,
Caci doar pe el il mai zaresc...

Fata cu parul cret si ochi caprui

Floare albastra in parul pieptanat cu grija,

Dorinta ascunsa in ochii candizi,

Vorbe-petale, miere si cantec

Suflate incet din roza vorbirii...

Plapanda fecioara de portelan,

Fulg de zapada, paremi-se ca

Si-atunci cand taci, canti soptit

Pe pat de flori de tei, doine uitate.

Fata cu par cret si ochi caprui,

Poate nu crezi in frumusetea ta,

Poate sunt eu nebun,

Sau poate-nnebunesc privind la vraja ta

Caci si-atunci cand nu esti,

Te vad in madone si flori,

Visez mana ta alba pe fruntea mea,

Tresar, traiesc, tremur si tac...

Si mor prelung in vise,

Unde tu te scalzi in vitalitatea zilelor multe,

Unde eu, ma degradez in putinele clipe...

Mi-am zis ca daca tot a venit vacanta... sa incep in forta :)).