Vom fi fericiţi împreună pentru totdeauna

Hei. Deci acesta este primul meu one shot şi vreau cât mai multe păreri şi critici. E inspirat din melodia I wish you were here cântată de Avril Lavigne.
Lectură plăcută! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Amintiri care dor

Vara anului 1666, 16 august

Vântul se înteţea, iar ploaia se dezlănţuia. Ceaţa era din ce în ce mai densă, de o puteai tăia cu cuţitul. Eu, totuşi, mă îndreptam spre locul nostru. Acolo înca mai existau mii de amintiri. Momentele frumoase înca nu s-au uitat, iar eu continuam să ma uit în gol. Cândva aveam totul, acum nu mai am nimic. Îmi amintesc cum îti mângâiam parul mătasos şi rebel. Cum ochii tăi mă acaparau. Acel albastru intens, ca marea misterioasă pe furtună erau mirifici. Cum braţele tale mă îmbraţişau şi mă ţineau strâns fără să îmi dea drumul. Cum ne sărutam lung la lumina lunii. Eram făcuţi unul pentru altul. A fost aşa de scurtă perioada în care am fost împreună.
Simt că nu mai pot respira de atât plâns. Când am văzut ce i s-a întâmplat mi-am jurat că n-o s-o mi-o iert niciodată. Puteam face ceva. Când am văzut cum au omorât-o, cum se uitau ochii ei holbaţi în ai mie. Ea era doar o victimă colaterală, un suflet atât de blând pierdut din cauza acelor nenorociţi. Se uitau la mine zâmbind. Nu pot să cred cât tupeu aveau. De când sufletul ei a urcat spre Paradis, n-am mai închid niciun ochi noaptea. Era atât de frumoasă. Nu cred că aş putea vreodată s-o uit pe frumoasa mea.

Soarta noastra a sfârşit tragic. Îmi mai amintesc când mi-a şoptit la urechea stângă : "Ăsta-i doar începutul. Sfârşitul va fi tragic." Am urît aceea clipa pentru totdeauna. Uram cînd avea dreptate, dar acest adevăr ne-a izbit în faţă. Toata lumea ne admira pentru curajul nostru. Ei nu puteau fi ca noi, noi eram altfel.
Şi îmi amintesc prima oara când am întâlnit-o şi s-a prezentat ca şi când începea o poveste: "Rebekah. Rebekah Pierce." Atunci a început povestea noastră atât de frumoasă,atât de strălucitoare şi plină de viaţă. O iubeam pentru că se uita la mine cu ochişorii aceia sinceri şi aşa de jucausi. O iubeam pentru că era Ea, aşa de specială. Pentru că respira şi îmi dadea viaţă prin a ei răsuflare.
Mă urăsc pentru că am lăsat să se întâmple asta cu ea. Pentru că nu suport gândul să fiu departe de ea şi să nu o mai pot vedea niciodată. Pentru că nu am apărat-o. Nu puteam face nimic, dar trebuia să încerc măcar poate se schimba ceva. Poate viaţa noastră se termina alfel. Poate avea un alt sfârşit. Nu aşa. Pur şi simplu nu aş mai putea trăi fără ea. Fără iubirea ei. Nu pot şi nici nu vreau.

Acum stau şi plâng sprijinit de uşa prafuită şi derăpănată de trecerea timpului. Lacrimile se rostogoleau pe faţa-mi palidă. Parcă nu voiau să se oprească. Când a sosit clipa desparţirii eram tot în acelaşi loc în care ne-am cunoscut. Aici, în acelaşi părculeţ, pe aceeaşi bancă. Toate amintirile cu Rebekah îmi trec prin faţa ochilor. Îmi plăcea sa mă joc cu ea, să ne uitam amandoi la apusul soarelui, să ne uităm amandoi la stelele ce se întindeau la nesfăşit pe văzduhul întunecat, să fim fericiţi şi îmi plăcea cum îmi pronunţa numele : "Alexander..."
Se vedea pe chipul nostru că eram fericiţi. Şi chiar eram. Eram mai fericiţi decât oricine. Şi îmi amintesc că moartea a urmat-o exact după nunta noastră. Cum au putut ei face aşa ceva ? Cum?! Nu înţeleg...

Îmi amintesc că la un moment dat toată lumea ne invidia, dar noi treceam cu capul sus.
Parcă încă o văd în faţa ochilor. Acelaşi zâmbet inocent. Aceleaşi buze senzuale şi dulci.Aceeaşi Rebekah.

Accea siluetă se îndreaptă spre mine şi începe să zâmbească. Chiar e Rebekah?
Mă ia de mână şi simt furnicături pe tot corpul. Rebekah se luminează din ce în ce mai tare şi pare mult mai fericită. Mă ridic de lângă căsuţă şi îi zâmbesc şi eu. Oare e un vis? Oare mă înşel sau..
Nu ştiu ce să mai cred.
Fata care mi-a cucerit inima cu personalitatea ei se uită spre linia orizontului de pe mare exact atunci când apunea soarele. Linia de un verde puternic se întrezăreşte, iar noi ne sărutăm. Acel sărut a fost cel mai frumos. A fost perfect cum buzele nostre se uneau, iar totul era magic.

-Vom fi fericiţi împreună pentru todeauna.-a şoptit ea- Şi ne-am îndreptat spre lumina orbitoare care ducea spre Eden.

Sper că v-a plăcut, dar nu cred că e prea reuşit. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vă pup.*hugs*

Pai de unde sa incep... cand am terinat de citit am observat ca mi s-a facut pielea de gaina. Este minunat si sper sa ma mai anunti cand vei mai posta altele.
Te saluta Angelyy!!! Pupici!!!

^{Buna,
Ma bucur ca m-ai anuntat ca ai postat un nou one shot.
Imi place cum scri. Ai acel ceva ... hm cred ca-l simt sau ceva (weird) E de bine oricum. Primul capitol imi inspira numai mister si o nostalgie aparte. Ma simt bine cand citesc ceva diferit. Ma bucur ca nu toate ideile sunt luate.
Imi place aspectul lui. Chiar daca am vazut cateva greseli de tastare... Eee acum si eu:))
"dar nu cred ca e reusit" Really? Mai multa incredere, please! Eu cred ca pentru un prim' capitol e reusit. mai vedem la al doilea.

In concluzie nu prea le am cu linguselile... dar imi place. Si gata.

-A}

In primul rand multumesc ca m-ai anuntat desprea acest one shot superb dap !

In al doilea rand : Wow huh?

Atat de frumos si totodata atat de trist sad

M-as super bucura daca ma vei mai anunta cand postezi unul , deoarece chiar te pricepi dap !

Nici nu mai am cuvinte sa ma axprim , sa spun cat de tare mia placut in love

Sper ca vei mai face unul cat de curand si ca ma vei anunta happy

Deny te

dulce si iti ureaza succes in continuare a hug

cum sa nu dau comm la un asa fic.tu te auzi ce scri ? al noualea cer

te astept cu next-ul .atat am de spus.Akatsuki_lavy

Buna. Imi place foarte mult cum scrii. Chiar ai talent.
Deabia astept sa iti mai vad si alte creati si mai frumoase.
Bafta in continuare!

p.s: Mersi de mesaj.

Buna! Cred ca te-ai descurcat de minune! Ce-ar fii sa incerci sa scrii si un fanfic? ;;) cu capitole! Cred ca ai face 1000 de comentarii :> Spor la scris si daca vrei poti trece si pe la ficul meu, cu un comentariu ;d ,, Pe aripile muzicii''
Succes si pupici! Paste fericit!

Buna! Imi place mult cum scrii , foarte frumos one shot , mai lasat cu o parere foarte buna despre tine + ca sunt nou , abea astept next

Heii

Mi-ai trimis mesajul de mult timp dar nu am reusit sa-ti citesc one shot-ul pana acum, scuze. Pai, incep prin a spune ca data are prea multi 6. Cand am vazut-o m-am speriat de-a binelea lough

In legatura cu asta si cu sfarsitul, faptul ca il ia cu ea, as mai avea ceva de spus, nu o critica, pur si simplu o asemanare, dar mai bine o las ca deja o iau pe filme horror nu alta ingrijorat

Oricum, mi-a placut. Trist dar frumos. Pana la urma raman impreuna. Mi s-a parut interesant cum ai spus ca toti ii invidiau, ii credeau un cuplu perfect. Mi-a placut si faptul ca erau casatoriti, dar din pacate tragedia s-a intamplat imediat dupa nunta. Imi pare rau pentru ce li s-a intamplat, pentru ce i-au facut "nenorocitii" aia, waiting

chiar daca nu stiu cine sunt si ce anume au facut, dar banuiesc ca a fost ceva destul de urat, mai ales daca el nu a putut sa faca nimic pentru a obstacola totul. Pai asta am avut de spus. Mi-a placut chiar foarte mult cum ai descris sentimentele lui fata de ea si ultima partea cand au disparut impreuna. Mersi mult pentru anunt si spor la scris in continuare. Jelly te pupa kiss

Îmi place ideea acestui one-shot, este frumoasă. Ai evidențiat foarte bine sentimentele tipului, plus că adoooor prenumele Alexander.. in love

Am zărit câteva greșeli, se rezolvă cu un edit. :) Oricum, mulțumesc de anunț! :* Kiss.

Mulţumesc foarte mult pentru comentarii. Chiar nu credeam c-o să vă placă. lough

Mulţumesc pentru păreri, încă odată, îmi place aşa mult când aud că sunt apreciată pentru munca mea.

Vă pup. *hugs*

Citat :: Amintiri care dor

Vara anului 1666, 16 august
Vântul se înteţea, iar ploaia se dezlănţuia. Ceaţa era din ce în ce mai densă, de o puteai tăia cu cuţitul. Eu, totuşi, mă îndreptam spre locul nostru. Acolo înca mai existau mii de amintiri. Momentele frumoase înca nu s-au uitat, iar eu continuam să ma uit în gol. Cândva aveam totul, acum nu mai am nimic. Îmi amintesc cum îti mângâiam parul mătasos şi rebel. Cum ochii tăi mă acaparau. Acel albastru intens, ca marea misterioasă pe furtună(virgulă ) erau mirifici. Cum braţele tale mă îmbraţişau şi mă ţineau strâns(virgulă) fără să îmi dea drumul. Cum ne sărutam lung la lumina lunii. Eram făcuţi unul pentru altul.(Sună mai bine "unul pentru celălalt".) A fost aşa de scurtă perioada în care am fost împreună.
Simt că nu mai pot respira de atât plâns. Când am văzut ce i s-a întâmplat(virgulă) mi-am jurat că n-o s-o mi-o iert niciodată. Puteam face ceva. Când am văzut cum au omorât-o, cum se uitau ochii ei holbaţi în ai mie. (Cele două fraze încep la fel: "când am văzut...". Poţi folosi anafora pentru a evidenţia anumite chestii, dar nu des. Văd că mai urmează şi alte fraze care au acelaşi început, deja repetiţia este foarte evidentă.Ea era doar o victimă colaterală, un suflet atât de blând(virgulă) pierdut din cauza acelor nenorociţi. Se uitau la mine zâmbind. Nu pot să cred cât tupeu aveau. De când sufletul ei a urcat spre Paradis, n-am mai închid("închis", nu "închid" ) niciun ochi noaptea. Era atât de frumoasă. Nu cred că aş putea(virgulă ) vreodată(virgulă ) s-o uit pe frumoasa mea.

Soarta noastra a sfârşit tragic. Îmi mai amintesc când mi-a şoptit la urechea stângă : "Ăsta-i doar începutul. Sfârşitul va fi tragic." Am urît("urât", nu "urît" ) aceea("acea", nu "aceea". Dacă scriai "clipa aceea", da, mergea. ) clipa pentru totdeauna. Uram cînd("când" ) avea dreptate, dar acest adevăr ne-a izbit în faţă. Toata("toată" ) lumea ne admira pentru curajul nostru. Ei nu puteau fi ca noi, noi eram altfel.
Şi îmi amintesc prima oara când am întâlnit-o şi s-a prezentat ca şi când începea o poveste: "Rebekah. Rebekah Pierce." Atunci a început povestea noastră atât de frumoasă,(spaţiu după semnul de punctuaţie. )atât de strălucitoare şi plină de viaţă. O iubeam pentru că se uita la mine cu ochişorii aceia sinceri şi aşa de jucausi.("jucăuşi" ) O iubeam pentru că era Ea, aşa de specială. Pentru că respira şi îmi dadea viaţă prin a ei răsuflare.
Mă urăsc pentru că am lăsat să se întâmple asta cu ea. Pentru că nu suport gândul să fiu departe de ea şi să nu o mai pot vedea niciodată. Pentru că nu am apărat-o. Nu puteam face nimic, dar trebuia să încerc măcar(virgulă ) poate se schimba ceva. Poate viaţa noastră se termina alfel.("altfel" ) Poate avea un alt sfârşit.( Cele două propoziţii "Poate viaţa noastră se termina altfel" şi "Poate avea un alt sfârşit" reprezintă acelaşi lucru. Una dintre ele este în plus.) Nu aşa. Pur şi simplu nu aş mai putea trăi fără ea. Fără iubirea ei. Nu pot şi nici nu vreau.

Acum stau şi plâng sprijinit de uşa prafuită şi derăpănată("dărăpănată", nu "derăpănată" ) de trecerea timpului. Lacrimile se rostogoleau pe faţa-mi palidă.(Virgulă, nu punct. Unele propoziţii sunt foarte scurte, despărţite prin punct. Ar trebui să foloseşti şi virgula pentru a le lega, în anumite cazuri sună mai bine. ) Parcă nu voiau să se oprească. Când a sosit clipa desparţirii(virgulă ) eram tot în acelaşi loc în care ne-am cunoscut. Aici, în acelaşi părculeţ, pe aceeaşi bancă. Toate amintirile cu Rebekah îmi trec prin faţa ochilor. Îmi plăcea sa mă joc cu ea, să ne uitam amandoi la apusul soarelui, să ne uităm amandoi("amândoi" ) la stelele("să ne uităm amândoi la apusul soarelui, la stelele..." Dacă foloseai brahilogia, cum am făcut eu, era mult mai OK. Arată mult mai bine aşa, verbul chiar nu trebuia repetat. ) ce se întindeau la nesfăşit pe văzduhul întunecat, să fim fericiţi(Trebuia punct, iar următoarea propoziţie cu majusculă. Sună ciudat, aşa, legate prin "şi", sunt fără legătură. ) şi îmi plăcea cum îmi pronunţa numele : "Alexander..."
Se vedea pe chipul nostru că eram fericiţi. Şi chiar eram. Eram mai fericiţi decât oricine. Şi îmi amintesc că moartea a urmat-o exact după nunta noastră. Cum au putut(virgulă ) ei(virgulă ) face aşa ceva ? Cum?! Nu înţeleg...

Îmi amintesc că(virgulă ) la un moment dat(virgulă ) toată lumea ne invidia, dar noi treceam cu capul sus.
Parcă încă o văd în faţa ochilor. Acelaşi zâmbet inocent. Aceleaşi buze senzuale şi dulci.Aceeaşi Rebekah.

Accea("Acea", nu "accea" ) siluetă se îndreaptă spre mine şi începe să zâmbească. Chiar e Rebekah?
Mă ia de mână şi simt furnicături pe tot corpul. Rebekah se luminează din ce în ce mai tare şi pare mult mai fericită. Mă ridic de lângă căsuţă şi îi zâmbesc şi eu. Oare e un vis? Oare mă înşel(virgulă ) sau..
Nu ştiu ce să mai cred.
Fata care mi-a cucerit inima cu personalitatea ei(virgulă ) se uită spre linia orizontului de pe mare exact atunci când apunea soarele. Linia de un verde puternic se întrezăreşte, iar noi ne sărutăm. Acel sărut a fost cel mai frumos. A fost perfect cum buzele nostre("noastre" ) se uneau, iar totul era magic.

-Vom fi fericiţi împreună pentru todeauna.-a şoptit ea- Şi ne-am îndreptat spre lumina orbitoare(virgulă ) care ducea spre Eden.

Titlul - Nu mă atrage mai deloc, este şi foarte lung, dar se potriveşte cu ce ai scris. Aici este bine, însă puteai face o alegere mai bună.

Ideea - Ai dezvoltat-o destul de bine, însă nu este ceva original. Lipseşte acel ceva special, care să aparţină strict acestui one shot, nu şi altora. Nu ştiu, probabil o să îl mai continui cu unul sau două capitole, sau nu, dar e nevoie de ceva mai mult pentru a-l scoate din umbră.

Descrierea - Nu stai rău la acest capitol, dar nici bine. Ai descris ceva - clipele petrecute împreună, ce le plăcea să facă, un pic şi sentimentele - însă nu-s suficiente. Nu ai portretizat-o deloc, măcar câteva trăsături, nici modul în care a murit, care era foarte important, însă l-ai eclipsat, aşa, ca şi cum nu ar fi fost nimic, decât o banală întâmplare. Nu ai pus accent pe ce trebuie, nici acele amintiri nu au fost dezvoltate, ci generalizate.
Sfârşitul, la fel s-a întâmplat şi cu el. Când a reapărut fata, nu am văzut o reacţie specială la el. Trebuia să fie confuz, speriat, să aibă o teamă care să îl facă să se gândească că înnebuneşte, fiindcă ea a murit. Nu i-ai transmis sentimentele până la cititor, ci te-ai oprit la mijlocul drumului. Eu nu am putut intra în pielea personajului, să îmi fac o idee despre profunzimea rănilor lui.

Dialogul - O singură replică, care este şi titlul. Nu-mi pot face o părere din dialog, am mai văzut una introdusă în naraţiune, în care ai avut intenţia de a creea ceva misterios. A fost OK, însă nu-mi pot face o idee clară.

Acţiunea - Sfârşitul, care trebuia să fie cel scos în evidenţă, a fost realizat pe scurt, grăbit, în doar câteva rânduri. Trebuia să îl dezvolţi, acel moment era unic, necesita atenţie, iar tu l-ai tratat ca pe ceva ordinar.

Exprimarea - Este destul de fadă, nu am găsit figuri de stil, nimic deosebit. Ai folosit un vocabular banal, unul care trebuie dezvoltat.

Estetica - Arată bine.

Ortografie/punctuaţie - Am găsit ceva greşeli, în mare parte fiind datorate virgulelor. Ai mai multă grijă şi fii mai atentă. Te repeţi destul de des, ceea ce nu e bine. Poţi folosi sinonimele cuvintelor când corectezi capitolul şi vezi că sunt întânlite frecvent.

One shot finalizat.