A fost odată, într–o împărăţie, un rege tînăr care îşi dorea foarte mult, un copil ,dar nu putea avea unul.Odată ,noaptea, regale a auzit pe cineva ciocănind, şi cînd a deschis uşa, nu a văzut pe nimeni, dar, cînd sa uitat în jos, a văzut un coşuleţ în care se afla un copil, o mică fetiţă cu parul auriu ca soarele. În coş era un bileţel , pe care scria astfel.
‟Dragă rege, sper că asta îţi doreai,pe micuţă o cheamă Lisa, dar nu uita să ai mare grijă de ea şi, să îi oferi mereu multă iubire şi atenţie, iar cînd va creşte vei fi surprins de ce va putea face şi, de cum va arăta.,,
Regele sa uitat prin împrejurimi, dar nu a văzut pe nimeni aşa că a luat fetiţa şi a crescuto, oferindui multă iubire şi înţelep-ciune.Multe lucruri a învăţato pe micuţa , cum ar fi cititul, scrisul, cum să se poarte ca o prinţesă, călăritul, îngrijirea animalelor ,cum să fie iubita de ele, de asemenea cum sa se apere, lupta cu săbiile şi altele.Iar unele lucruri le-a învăţat ea singură, de egzemplu cîntatul ,învăţînduse ascultînd cîntecul păsărelelor,ei îi mai plăcea mult şi să picteze.Anii trecură, şi fata devenea din ce în ce mai frumoasă, iar cu timpul se împrietenise cu prinţul Lisandăr.Odată, printesa se plimba prin grădina castelului şi sa întîlnit cu printul ,iar el a întrebato dacă nu vrea să călărească înpreună cu el.Ea desigur că a acceptat invitaţia .
Cum se plimbau ei prin padure la lumina lunii ,şi-au dat seama că se iubesc unul pe altul, dar le era greu să îşi dezvălue sentimentele unul altuia.Ei se opriră, aprinse un foc,şi stînd înpreună se uitau la stele.
Se uitară ei cît se uitară la stele, dar deodată somnul îi cuprin-se şi adormiră. Lisandăr se trezise primul şi se duse să pregătească caii, cînd termină, se duse să o trezească pe Lisa şi după scurt timp au plecat înapoi la castel.Merse o vreme dar într-un final au ajuns aca-să,iar la castel regale şi-a întîmpinat fericit fica, bucuros că nu a păţit nimic.Dar era un lucru ce nimeni nu ştia, faptul că un bărbat rău, îi plăcea de prinţesă dar în acelaşi timp o ura , deoarece ea îl iubea pe prinţ,aşa că a hotărît să o ucida.
Într-o zi ea se plimba pe marginea rîului înpreună cu Li-sander, se aplecat să se uite la luciul apei, dar deodată cineva sa strecurat la spatele lui printului şi-l lega ,fata auzind zgomote sa întors,dar cînd sa întors bărbatul a lovito în cap cu o piatră ,iar ea a căzut inconştientă în rîu.Regele cu gărzile a venit la timp prinzîndul pe făptaş, apoi l-au dezlegat pe prinţ, el sa repezit la apă dar nu o mai vedea, ia povestit regelui ce sa întîmplat, iar el a căzut în genunchi plîngînd pentru fata sa.
Dar deodată apa a început să strălucească, iar fata a ieşit din apă inconştientă, cu nişte aripi de înger stralucitoare ca stelele noptii,apoi coborînd încet în braţele prinţului.Aripileei erau moi si fine ca matasea, iar ea încet, încet se trezise confuza:
―Ce sa intimplat aici?dar cind m-am uitat in ochi printului, care erau pe punctual de a varsa lacrimi si la zimbetul lui de nedescris, mi-au dat curaj sa-I dezvalui sentimente le mele.
―Lisa ai uitat? Ai cazut in apa dupa lovitura la cap.
―A da, acum imi amintesc, dar cum si de unde am aripile acestea?
―La acesta intrebare pot raspunde eu.
―Cine a spus asta?Dar deodat in fata noastra a aparu o femeie misterioasa ,blonda cu aripi la fel ca ale Lisei.
— Ma numesc Liliana si a sosit momentul să vă spun adevărul.
— Care adevăr, despre ce vorbeşti?Întrebase Lisa confuza.
— Faptul că tu eşti un înger şi fica mea, iar eu, mama ta, te-am lăsat regelui, deoarece mi sa facut mila de el si ştiam că o să se întîmple astfel.
— Mama?tu esti, chiar tu?iar de odata fata fetei era acoperita cu lacrim de bucurie.
— Da, draga mea, sunt eu.Avind aceiasi fata ca Lisa.
Iar apoi ,ambele sau înbrăţişîndo cazind in ghenunchi de bucurie. Dupa asta Lisa a întrebato dacă vrea să rămînă pe pămînt cu ia şi tatăl său,ea trista a spus, ca iar placea dar din pacate nu poate ramine aici.Dar, dintr-o data din cer a veni o lumna orbitoare, urmata de o voce blinda si calma, care a spus:
―Ingerul meu drag, ti-ai facut bine treaba, in ciuda faptului ca doreai cu nerabdare sa-ti vezi fata, iar ca rasplata, poti ramine pe pamint alaturi de ia.Si dupa asta, lumina a disparut odata cu acea voce.
―Mama asta inseamna ca acum poti ramine?
―Da micuta mea, da. Dupa asta sau auzi mii de chiote de bucuri, iar pe mine ma luase putin valul si am sarit in bratele lui Lisandar sarutindul, lasindul foarte confuz.
―Lisa ,ce faci?a intrebat el incredibil de confuz.
―Ce sa fac,te-am sarutat si vreau sa iti spun ca TE IUBESC.
La auzul acestor vorbe, toti au ramas masca, dar printul nu sa lasat mai prejos si mia raspuns la fel TE IUBESC. Si cam asa sa terminat povestea mea, printu si printesa sau casatorit, traind fericiti in preuna pe vecie….