Bună, dragelor! Chiar dacă mai am și alte ficuri deschise, ideile nu mi-au dat pace așa că am zis să mă pun pe treabă. :) Sper să vă placă! Spor la citit! Kiss.






      Sasuke's point of view.


       Îmi priveam adversarul direct în ochi cu un zâmbet malefic pe față. Îmi plăcea să mă joc cu el, cu orgoliul lui, cu lumea ce mă sorbea din priviri. După îndelungata luptă pe care o purtasem, situația cerea un sfârșit tragic, cutremurător, iar eu aveam din gând să îl ofer din plin, doar că nu așa de repede. Trebuia să mă bucur de aplauze, de oamenii dornici de sânge împroșcat din plin pe toată suprafața ringului. Tipul de douăzeci și cinci de ani cu care mă luptam mă făcea să râd prin devotamentul cu care încerca să mă lovească. El nu observa că eu eram prea rapid, prea bine pregătit? Se vedea de la distanță că aveam să câștig într-un mod glorios, atunci de ce el nu se dădea bătut? Mă făcea să-mi pierd răbdarea într-un mod satisfăcător, dar totuși dureros. Îmi plăcea să aștept, să sufăr și apoi să înving. Era delicioasă senzația pe care o aveam atunci când biruiam, ca și cum m-aș fi aflat în vârful lumii, cel mai bun dintre cei mai buni. Nu eram departe de adevăr, eram în vârful boxeurilor din categoria mea. Antrenorul avea dreptate, a trebuit să muncesc mult ca să fiu în top, dar ajunsesem și n-aveam de gând să mă las prea ușor.
       Transpirația îmi curgea șiroaie pe întreg corpul, începeam să obosesc, din această cauză mi-am luat un uppercut atât de puternic, încât am crezut că îmi va zbura proteza purtată special pentru a nu-mi sparge dinții. M-am enervat, deoarece fusesem neatent și plătisem pentru asta: înfrângerea acestui malac nu va mai fi atât de răsunătoare. Am atacat ca o panteră: rapid, elegant și puternic. După câțiva pumni ce i-au mutat puțin fața la spate adversarului meu, acesta a încercat să riposteze, însă fără succes, eram prea agil, prea rău, prea hotărât. L-am parat și i-am aplicat lovitura de grație, urmând ca el să cadă lat pe spate, sunetul capului lovit de ring făcând un sunet groaznic, dar nu mai înfricoșător decât urletul animalic pe îl scăpam din capul pieptului atunci când dădeam gata un alt luptător cu Knock out. Adrenalina îmi curgea prin vene, inima bătea să-mi spargă pieptul, sângele clocotea în adâncul meu, doritor de și mai multă violență și mai mult lichid roșiatic decât cel care deja se prelingea din nasul, sprânceana și gura celuilalt boxeur. Am strâns rapid din măsele, încercând să mă controlez și să nu sar pe tipul deja inconștient, pentru a-l omorî. Aveam instincte de animal de pradă, necesare meseriei mele, dar în doze prea mari puteau fi fatale. Mă determinau să reacționez ca un veritabil psihopat, ceea ce în fond eram, altfel de ce m-aș fi bucurat de acele reflexe înnăscute atât de agresive? Arbitrul număra secundele de la zece la unu pentru a putea observa dacă nemernicul acela se mai ridica. Nu a făcut-o, desigur. Nu mă jucam atunci când loveam, iar el știa prea bine acest lucru. 
       M-am întors cu spatele la satisfăcătoarea scenă și am privit mulțimea care era în delir: toți îmi strigau numele continuu, mulțumiți din cale afară de bătaia desfășurată până în acel moment. Ochii îmi exprimau mândria și plăcerea pe care le simțeam atunci. Eram îmbătat de adrenalină, îmi simțeam venele arzând de mulțumire, așa că am ridicat mâinile în aer și am urlat din tot plexul:
       - V-a plăcut spectacolul, nemernicilor?! Vă face plăcere să simțiți aroma sângelui? Și mie la fel! Să vă aud! Strigați mai tare!
       În timp ce mulțimea aclama în disperare, antrenorul a venit la mine și am bătut palma. Era la fel de bucuros pe cât eram și eu. Sau  poate și mai și, deoarece cu fiecare luptă câștigată de mine, lui i se umpleau conturile într-un mod miraculos. Bineînțeles, eram plătit și eu, dar pe mine nu mă interesau banii, îmi plăcea să mă lupt.
       Am coborât de pe ring, încercând să-mi fac loc printre mulțimea de fani ce se înghesuiau să mă atingă. Părul mi se lipise de față într-un fel jenant și abia așteptam să fac o baie lungă și relaxantă, pentru a-mi elibera presiunea dată de contractarea mușchilor din dorința de a-l ucide pe bietul tip. Câteva fane au scăpat printre mâinile jandarmilor și au năvălit peste mine, aproape dărâmându-mă. Îmi plăcea să fiu înconjurat de fete, poate altădată chiar le-aș fi luat la niște partide, însă atunci nu aveam niciun chef și eram tentat să le îndepărtez rece pe fiecare dintre ele. In fond, erau doar niște c***e, nu aveau nimic special. Își urmăreau interesul, erau materialiste, superficiale și mincinoase. Aveau prefăcătoria în sânge, transmisă de la mamele lor și mai desfrânate decât ele. Toate își unduiau șoldurile atunci când treceai pe lângă ele, îți trimiteau bezele și apoi zâmbeau când îți zăreau portofelul. 
       O brunetă din mijlocul copilelor mi-a atras atenția, deoarece avea cam șaisprezece ani și era împinsă din toate părțile de prietenele ei mai mari și mai tupeiste. Micuța strângea cu degetele o poză de a mea pe care mă și săturasem să o văd, atât de tare că i se albiseră încheieturile mâinilor și mă fixa cu privirea ei plină de speranță. I-am zâmbit, am dat gloata de fete la o parte din calea mea și i-am luat pixul semnând primul și ultimul autograf pe acea seară. Eram recunoscut ca un fițos în toată țara din cauza faptului că rareori dădeam autografe. Pur și simplu, mi se părea o prostie în toată regula. Adică, de ce ar avea nevoie cineva de semnătura mea? Cu ce îl ajută să se dezvolte ca persoană o simplă mâzgălitură?
       Uitându-mă adânc în ochii fetei, am întrebat-o cum o cheamă, însă ea s-a bâlbâit atât de tare că n-am înțeles mai nimic. Observându-mi fața care exprima confuzia, o roșcată, cel mai probabil o prietenă de-a ei a spus:
       - Hinata. Se numește Hinata. E doar emoționată și timidă.
       Un nume frumos pentru o fată și mai frumoasă. Am rânjit ca un idiot ce eram, m-am aplecat și i-am șoptit la ureche „Ne vedem la miezul nopții în fața clubului Red, baby.” Ceea ce a spus m-a făcut să realizez că eram chiar un tâmpit:
       - Asta ar fi posibil, dacă aș fi majoră și dacă părinții mi-ar permite să merg în cluburi. Am sărit pe fereastră ca să ajung la lupta asta, ai mei nu știu că eu nu sunt în pat, spuse ea, mușcându-și buza, evident îngrijorată.
       Am zâmbit. I-am făcut semn să mă urmeze în vestiar, iar ea ca o fetiță ascultătoare, a venit după mine. Sala era în picioare scoțând fel de fel de sunete vulgare, iar eu deja izbucnisem în râs, în vreme ce Hinata se înroșea de mama focului. Ajunși în spatele ușilor închise, am întrebat-o:
       - Ai vreun frate, văr sau orice altceva care ar dori să mă castreze doar pentru că te-am adus aici și că vorbesc cu tine?
       A negat, iar eu m-am prefăcut oftând ușurat. A clătinat încă o dată din cap în semn de mustrare, întrucât era evident că nu mă putea doborî cam nimeni și mai ales un luptător neexperimentat.
       - În schimb, mama mea e foarte nărăvașă. Cu ea ar trebui să ai grijă! E malefică, îți spun.
       Imaginea mea bătându-mă cu o femeie în vârstă, iar eu pierzând m-a făcut să râd în hohote. Astfel că n-am observat-o în momentul în care a început să-mi tamponeze sprânceana cu un șervețel umezit de alcool medicinal și am scâncit ca o fetiță când spirtul a făcut contact cu rana mea. Sângele îmi cursese pe față, se închegase și atunci eram mai mult decât conștient de chipul horror pe care îl aveam. Arcada îmi era spartă, din cauza loviturilor adversarului meu care se înfipseseră cu răutate în ea.
       - Ar trebui să ai grijă de asta! Eu trebuie să plec, Karin și fetele probabil ca au luat-o înainte deja. Oricum, mă bucur că te-am cunoscut, Sasuke! Succes în continuare la lupte!
       O urmăream indignat cum pășea grațios spre ușa camerei, dorind să plece așa pur și simplu, fără să se uite înapoi. Din câțiva pași, eram lângă ea cu mâna încleștată pe antebrațul său. Am mijit ochii, mi-am trecut mâna prin păr și am întrebat-o pe un ton caustic, în timp ce pe obrazul stâng îmi curgea un firicel de sânge de la arcada rănită:
       - Unde crezi ca pleci, păpușă? Așa te comporți tu cu idolul tău, am întrebat, prefăcându-mă trist.
       A încercat să-și smulgă mâna din a mea, dar evident, nu a reușit. M-a privit urât, rostind:
       - Nu sunt fana ta, obsedatule! Îmi trebuie doar un reportaj bun pentru revista școlii! Și acum, ia mâna de pe mine!
       I-am dat drumul micuței și am privit-o amuzat pe când ieșea enervată din vestiar. Îmi placea mult fata aceea, motiv pentru care m-am îmbrăcat și am pornit pe urmele ei. Aveam să mă distrez în seara asta. Bine de tot.

Pfai, ce avem noi aici? Bineinteles ca nu ma supar, ba chiar cred ca eram cu mult mai enervata daca nu imi spuneai de acest fic. Totusi, acum sunt aici si asta conteaza, asa ca sa facem onorurile: you're a little bad genius. Nu stiu cum de-ti vin ideile astea, dar cert este ca felul tau de a inbina cuvintele, felul in care iti dezvolti ideile si modul in care transpui prin fraze bine puse la punct ceea ce gandesti este mai mult decat bun. Nu ma asteptam ca din primul capitol sa iasa scantei, dar nici nu vreau sa ma gandesc la ce va fi in continuare, mai ales ca vreau sa vad ce personalitate va avea Sakura de data asta, cum o sa faca cei doi cunostinta. Te pup si sper sa ma ai pe lista persoanelor interesate de fic (fani, ca sa fiu mai exacta, deci poti fi mandra) si sa ma anunti cand postezi nextul. Te pup. :*

ce deranj dulceata.niciun deranj.place place place ficul.te astept cu next-ul atat la ficul asta,cat si la celelalte mentionate in pm.da ?Akatsuki_lavy ti pupa si iti ureaza UN PASTE FERICIT

Ok...Deci, WOW! Foarte tare. Imi place mai ales descrierea de la inceput, cu bataia. Am o vaga presupunere cum o se intalneasca Sasuke cu Sakura, dar astept sa mi-le verific. Daca poti si nu te deranjaja, sa imi dai si mie de stire cand pui nextul. Abia astept sa citesc si sa vad ce se intampla in continuare. Mi-a placut la nebunie ultimul gand al lui Sasuke... Te tine in suspans :D Deci, pupicei :* si spor in continuare cu ideile :D
Nu uita, daca poti, anunta-ma si pe mine cand pui nextul :)

Mi ninaaa! Uuuuu! Un fic nou nouut! E superb, imi place foarte mult si ma bucur ca te-ai hotarat sa incepi un nou fic..binee, stiam de existenta lui, doar ca ce am citit acum, e mult mai interesant decat imi imaginam euu!
Hmmm..imi place mult cum s-a comportat Hinata cu el, adica el crede ca toate fetele se invart in jurul lui "ca balerinele pe poantee"! :)): Sincer, credeam si eu ca e indragostita de el, dar ea a fost fata desteaptaa!
Multe idei pentru next, si sper sa vina cat mai repedee!

Eu ti-am zis ca e un fic pe cinste:> Nu stiu de ce te-ai gandit la box, eu urasc astfel de sportul de ale barbatilor, dar sa stii ca ai facut o alegere inteleapta:> Deci Sasuke al nostru e un smecher cu mai multe patratele ca ciocolata:> Buuuuuun!:>:>
Pai, ce pot sa spun, modul tau de a descrie este impresionant si mirobolant, ti-am mai zis dar niciodata nu ma satur sa ma repet. Sper ca vei aduce next cat mai repede, inainte sa inceapa tezele si sa nu mai avem timp nici sa respiram. Oricum, te pup si te iubesc!:* Ciauuuleeesss!!!:*

Oh my good!
Cand ma gandesc ca prima data imi era lene sa citesc acest fic, chiar daca de mult imi doream sa citesc un fic scris de tine. Stiu ca mai ai alte ficuri, dar pe mine ma atrag cele pe care le prind la inceput si ma lasa in suspans.
Sincera sa fiu, iubesc felul tau de a descrie, simteam ca sunt in ringul de lupta, ba chiar odata am si simtit acel "uppercut". Descrii exceptional.
Mda.. era imposibil sa nu fie si un fic fara roscata nazdrvana, nu? Cred ca murea de ciuda cand Sasuke a chemat-o doar pe Hinata in vestiar.
Draguta de Hinata, asa de inocenta si timida parea, zici ca era un copilas de cinci anisori, iar cand ai descris cum tinea poza in mana, ma gandeam la un copil mic tinand in mana ursuletul sau de plus. Vai ce dragut. Sper ca Sasuke nu se va atinge de Hinata in seara asta. Te pup dulce si spor la scris si la idei. Daca nu e prea mare deranjul anunta-ma cand postezi continuarea.

Matabi was here

Edit.
Hey, scumpo! Multumesc pentru mesaj, n-aveai cum sa ma deranjezi! Ficul este genial, superb si interesant la fel celelalte! Mi-a placut in mod special descrierea sentimentelor lui Sasuke, ai un mod unic de a o face! El chiar o s-o urmareasca pe Hinata!? Sper sa aduci nextul repede, inainte de perioada tezelor si spor la scris! Te rog anunta-ma in continuare la next! Te ! Pa!

Deci nu creeeeeed =)) Hinata l-a facut obsedat pe Sasuke?! =))) mor de ras iti spun. N-am mai intalnit atata tupeu la bruneta de ceva vreme, dar parca mai era un fic cu Hin rea... ma rog. Imi place ideea mult. Nu am mai vazut asa ceva! si doamne!
Imi si imaginez ce intalnire o sa aiba cu ea=)))) si sa se intalneasca cu Sakura gata s-o salveze, sau batandu-se cu mama ei =))) DAmn it. Esti geniala!
Sa ma anunti la next

Ma astept eu la multe de la viata asta, dar la asta nu m-as asteptat niciodata! Si ar trebui sa-mi fie foarte mare rusine ca numesc "asta" munca depusa de tine in a scrie acest fic absolut fabulos. Adica, rareori ma vezi cu adevarat impresionata de la primul capitol cand citesc un fic, iar cand scris unul... nici poveste!!! Ma critic de parca as fi criminal in serie! Nu stiu cum de reusiti voi sa fiti scriitoare pe aici. Adica, care-i secretul? Te rogi la stele sau ce? Ok, am aterizat si eu pe ceea ce se cheama Pamant, sper. Sa nu te superi, dar eu am rare momente de aberatie cand sunt fascinata de ceva uimitor cum e acest nou fic al tau. Si, ca nu cumva sa ma vedeti pe la televizor la "Spitalul de dementa" , ca Doamne, mare e gradina ta, hai doar sa spun ca un nou fan al ficurilor tale e prezent la datorie si s-a indragostit de un fic, pe cat de posibil o fi si asta. Mai vreau doar sa te rog sa aduci cat de curand poti nextul si sa ma anunti si pe mine, daca nu-i asa mare deranjul. Te dulce! Spor la scris! Ja ne!

Este foarte tare ! Si nu m-ai deranjat deloc , chiar mi-ai facut o bucurieeee :x
iti multumesc ca m-ai anuntat , sper sa vi cat mai repede cu urmatorul capitol !

Teo ;) te-a pupacit :*

Helau, dragelor! Am revenit. Enjoy! :**








      Sasuke's point of view.


      Ziariștii au tăbărât pe Hinata imediat ce a părăsit vestiarul meu, iar eu am zâmbit, sărind pe geam și ascunzându-mă fără zgomot în spatele a câtorva tomberoane. Mirosea a pește împuțit, dezintegrat și reînviat, apoi amestecat cu lapte stricat. Mi-a venit să vărs, așa că m-am așezat pe trotuarul rece, mi-am pus capul pe genunchi și am încercat să mă liniștesc. Fără succes și știam și din ce cauză: nu uram nimic mai mult decât peștele, bine, poate doar c***ele și asta pentru că îmi aminteau de mama. În opinia mea acea femeie era o mare nenorocită, cu fițele ei că e mare vedetă, impresarul idiot și părul vopsit. Nu o vedeam prea des ceea ce era bine pentru ca mă dezgusta teribil de tare. Am auzit câteva voci și mi-am ținut respirația în speranța că voi desluși cuvintele rostite. După ce m-am concentrat atât de tare încât mă așteptam în orice clipă să-mi iasă creierul pe urechi acea ciorbă de sunete a prins contur și în mintea mea:
      - Haideți, Pantera sigur va ieși prin față, spuse unul dintre ziariști.
      Apoi am auzit mai mulți pași grăbiți spre aleea din față pentru a mă vedea ieșind în minunata mea glorie. Ciudată ironie, ei mă așteptau lângă covorul roșu, iar eu eram înghesuit după niște tomberoane pline de microbi. M-am furișat până la o mică distanță de micuța brunetă și am urmărit-o în liniște câteva minute. Apoi i-am remarcat teama din cauza pașilor ei tot mai grăbiți și a umerilor ei tot mai tremurători. Am zâmbit, eram așa un nenorocit câteodată, dar aveam o scuză: frica altor persoane îmi alimenta orgoliul, puterea, era esența mea.
      Am grăbit și eu pasul, deoarece fata o luase la goană printre niște blocuri, iar eu am urmat-o, ocolind un bloc și luând-o prin surprindere la colțul celuilalt. Am lipit-o cu fața de peretele jegos, nu înainte de a-i acoperi gura cu mâna, oprindu-i țipătul ce stătea să iasă, apoi i-am imobilizat restul corpului cu al meu. I-am inspirat parfumul: dulce, inocent și elegant. I se potrivea, era la fel de perfect ca însăși persoana care acum tremura în brațele mele. Am rânjit, mirosea a frică sau cel puțin așa îmi imaginam eu că miroase teama, dar indiferent care dintre variante era corectă mie mi se ridica părul de pe mâini de plăcere. Eram groaznic de tentat să-i fac fetei niște lucruri pe care puteam să dau la pariu că nu le-ar fi uitat niciodată. Am întors-o, astfel încât acum mă fixa cu ochii ei lila, măriți de spaimă și plini de lacrimi. I-am mângaiat fața într-un mod protector și apoi i-am spus:
      - Nu plânge, micuțo! Nu am de gând să-ți fac nimic din ceea ce nu-ți place!
      Mi-am luat mâna de pe gura ei, m-am aplecat și am sărutat-o încet, în timp ce priveam lacrimile care se scurgeau continuu pe obraji. Îi spusesem adevărul: nu voiam să-i fac rău, dar nu era vina mea că mă înnebunea până și prin modul în care strângea tricoul meu în mâinile micuțe. I-am luat o șuviță din părul negru și lung și o răsuceam pe deget încercând să o determin pe brunetă să se relaxeze, apoi i-am deschis ușor buzele cu limba. Am tras-o puțin mai aproape de mine și i-am mângaiat spatele pe care îl simțeam fragil și al naibii de încordat, urmând s-o lipesc din nou de perete într-un mod mult mai plăcut decât înainte. Îmi mișcam limba lent în gura ei, iar atunci când a gemut mi-a venit să zâmbesc și să o păstrez în brațele mele pentru tot restul vieții. Mi-a înconjurat temătoare mijlocul cu brațele și apoi când am mărit ritmul mângâierilor a tresărit și m-a împins ușor cu mâna dreaptă. Am zâmbit atunci când am observat că ea nu mai plângea, ci era îmbujorată.
      - Vezi? Ți-am zis eu că îți va plăcea!
      Mi-a zâmbit înapoi și apoi mi-a dat un șut la locul sensibil încât eram sigur că n-o să mai pot face copii restul vieții mele. Cu un țipăt am căzut în genunchi și am văzut-o pe micuța nemernică rupând-o la fugă printre blocuri. Am aștetat câteva minute să-mi recapăt forțele și respirația, apoi m-am ridicat și am zărit la o mică distanță telefonul brunetei care îi căzuse probabil în timpul sărutului. L-am ridicat și am zâmbit. Puteam să dau de ea, aveam prieteni polițiști care ar fi fost încântați să mă ajute cu localizarea unui apel. L-am sunat pe Neji și am fost mai mult decât încântat să aflu că era la muncă, groaznic de plictisit, așa că l-am anunțat că aveam nevoie de un serviciu și că urma să trec pe la el în câteva minute.
      Ajuns în locul dorit am parcat mașina, mi-am salutat amicul și i-am comunicat pentru ce aveam nevoie de el. În creierii nopții am sunat-o pe mama brunetei și apoi pe tatăl ei, iar după câteva minute petrecute la telefon Neji a localizat reședința Hinatei. Locuia într-o zonă rezidențială, era bogată tipa, dar mare mi-a fost uimirea când am realizat că locuința respectivă era aflată în cealaltă parte a orașului. Mă făcea să mă întreb dacă fata era în deplinătatea facultăților mintale, deoarece nu puteam crede că o copilă de vreo șaisprezece ani se putea gândi să traverseze un oraș atât de mare pe jos, în drum spre casă și să aibă impresia că nu avea să pățească nimic. Inițial doream să aflu unde locuia din cauza că aveam de gând să trec următoarea zi pe acolo și să-i observ programul pentru a putea vorbi cu ea, dar când aflasem că era posibil ca fata să fie undeva prin oraș la miezul nopții eram sincer îngrijorat chiar dacă acum ceva timp eu eram pe cale să o fac să sufere. L-am rugat pe Neji să-mi arate locul în care au toate camerele de supraveghere din oraș ca să o pot localiza pe brunetă. Atunci mă bucuram extrem de tare de faptul că poliția își făcea atât de bine treaba, chestie ce mă enerva în momentele în care voiam să fac ceva ilegal. Câteva minute am stat și am privit acele monitoare fără o văd pe fata căutată, dar după alte câteva imagini i-am recunoscut mersul speriat și părul care i se legăna în bătaia vântului. Am zâmbit, i-am spus fostului meu coleg de liceu că aveam de gând să o duc pe Hinata acasă, apoi mi-am luat frumosul Lamborghini Gallardo și am plecat după ea.
      Traversam străzile într-o viteză ce făcea ca sângele să-mi pulseze puternic în vene, muzica dată la maxim îmi dădea fiori, aveam poftă de viață și doar un simplu amănunt îmi tulbura starea euforică: Hinata era pe străzi singură și neajutorată. Chiar dacă nu eram prințul pe cal alb care avea să salveze micuța și inocenta prințesă, mergea și boxeurul în Lamborghini care întâi o speriase de moarte și era pe cale să o sperie din nou, urmărind-o ca un obsedat. Am îndepărtat toate aceste gânduri idioate cu un gest al mâinii, mi-am luat o bere de pe bancheta din spate și am deschis-o. Evident că am murdărit tapiseria mașinii și apoi am continuat să înjur până când am zărit o fată brunetă, scundă, slăbuță mergând singură pe o străduță. Am apăsat frâna puternic și în trecere i-am privit fața pentru a putea vedea dacă era într-adevăr copila pe care o căutam. Cam în același timp un morman de haine s-a ridicat de sub o bancă și a sărit peste micuța brunetă. Am rămas mut de uimire o secundă până când am văzut că nu era un morman de haine zburător, ci un vagabond jegos care îndrăznise să o atingă pe fată. Am întors mașina la nouăzeci de grade, am intrat pe străduța cu pricina și am parcat într-un mod agresiv chiar lângă cei doi. Furia îmi întuneca mințile, îmi făcea mușchii să se contracte și mă îngrozea în aceeași măsură în care îmi dădea putere. Eram foarte sigur că așa se simțeau demonii când se transformau într-o arătare de trei metri, cu copite despicate și coarne ieșite din cap. Am deschis portiera, ieșind din mașină și l-am îndepărtat pe bărbatul care avea în jur de patruzeci de ani de pe fata care în scurt timp căzuse în fund din cauza șocului și a groazei. Mi-am înfipt pumnii în fața, ficatul lui și restul punctelor sensibile pe care orice boxeur trebuia să le știe și nu m-am mai oprit până nu i-am auzit suspinele brunetei întețindu-se și pe ea rostind:
      - Lasă-l în pace, te rog!
      Am mârâit la ea în chip de răspuns, iar atunci când am văzut-o trăgându-și corpul mai în spate pe trotuarul rece, am încercat să-mi domolesc focul din privire și starea de nevroză. Voiam să zâmbesc, dar nu prea îmi reușea astfel încât fata părea și mai speriată. Când i-am întins mâna cu care voiam să o ajut să se ridice s-a tras și mai în spate și mi-a spus îngrozită:
      - Te implor, nu-mi face rău!
      A început să plângă și mai tare, iar mie mi s-a rupt sufletul la vederea unei fete atât de fragile, întinsă pe jos, moartă de frică și cu hainele în mare parte sfâșiate. Am simțit o durere ce venea din adâncul ființei mele, strângându-mi stomacul ca o gheară la gândul că mă purtasem ca un animal cu o astfel de păpușă. Fusesem un porc nenorocit și idiot care s-a lăsat ghidat de instinctele carnale și care aproape agresase o ființă fără apărare.
      - Îmi pare rău! Am fost un idiot complet.
      Se uita total neîncrezătoare la mine, la fel de temătoare ca înainte.
      - Spune-mi ce vrei de la mine!
      Am încercat să îmi pun cât mai multă sinceritate în privire, zâmbind ușor:
      - Vreau doar să te duc acasă.
      Văzând că nu am convins-o mai deloc am oftat și i-am făcut o propunere:
      - Uite, o să-ți dau un cuțit. În caz că întrec măsura poți să-l folosești.
      A fost uimită inițial de felul în care aveam de gând să îi demonstrez că n-aveam s-o mai agresez în vreun fel, apoi devenise sceptică, remarcând cu inteligență:
      - Fii serios, te-am văzut în luptă: ești al naibii de rapid. Ai putea să-mi iei cuțitul dintr-o singură mișcare.
      Am tăcut. Nu puteam să o contrazic, știam că avea dreptate. Însă voiam să fiu sigur că ajungea acasă teafără și nevătămată, mă simțeam prea vinovat. Speram să mă ierte, dar mai întâi trebuia să o conving să urce în nenorocita de mașină așa că am fost categoric:
      - Sunt eu sau mormanul de haine violator!
      A părut că se gândește puțin la răspuns, apoi ochii ei mi-au descoperit mașina și a zâmbit, așa că i-am deschis portiera ca un gentleman ce nu eram. A intrat în automobil, iar eu l-am ocolit, urcându-mă pe scaunul șoferului. Când am vrut să pornesc motorul mi-a dat peste mână și mi-a zis:
      - Pumnalul. Dă-mi-l!
      Am încuviințat. Am scos dintr-un buzunar cuțitul și i l-am întins brunetei care l-a luat senzual, dar pe care îl ținea foarte strâns. Am tresărit, puteam să fiu mort în orice moment așa că am încercat să fac conversație:
      - Intenționai să ajungi până în cealaltă parte a orașului pe jos? Ce e cu tine?
      A râs, un sunet feminin și natural ce m-a făcut instantaneu să zâmbesc.
      - Sigur că nu. Mi s-a furat geanta în îmbulzeala de la intrarea în sala în care ți-ai dat tu marele show.
      Am tăcut, nu aveam de gând să-mi amintesc de lupte, boxeuri și show-uri. Mi-am făcut curaj și am încercat să schimb subiectul:
      - Deci, revista școlii zici? Ce vei scrie despre mine?
      M-a privit înciudată, a murmurat niște cuvinte ininteligibile pe care aveam impresia că nici nu doream să aflu ce exprimau și a scos limba la mine.
      - Nimic bun, presupun. Hmm..câți ani spuneai că ai?
      I-am zărit mâna care se plimba nestingherită pe cuțitul pe care i-l dădusem și mi s-a făcut frică. Eram un tâmpit și jumătate.
      - Nu suficienți încât să fiu aici, la miezul nopții cu un tip de douăzeci și doi de ani. Satisfăcut de răspuns, dragule?
      Nu mai apucasem să-i răspund și să-i dau o replică usturătoare, deoarece un Maserati care venea din sens opus a frânat puternic, așezându-și mașina pe orizontal în mijlocul șoselei. Am apăsat și eu frâna și abia reușisem să opresc până să lovesc celălalt autovehicul.
      - Ce dracu se întâmplă? am întrebat fără să vreau.
      Din superbul Maserati a coborât un tip înalt, blond și extrem de nervos. Îl priveam fix în ochi prin parbriz și recunoșteam privirea aceea ca fiind a mea atunci când mă luptam. Apoi mi-am dat seama cu adevărat cine era și mi s-a făcut puțin teamă. Naruto. Naruto Uzumaki. ”Pe toți dracii, numai de el nu dădeam!” Încercând să par nepăsător și stăpân pe mine am deschis portiera și am pășit pe asfalt, gata să-l linșez pe individ până în momentul în care am văzut pistolul pe care l-a scos din blugi.
      - Nu te mișca sau îți iei adio de la viață, nenorocitule. Hinata, ieși din mașină!
      Am realizat stupefiat că eu eram amenințat cu arma și obligat să stau nemișcat doar din cauza puștoaicei ce se îndrepta spre nemernicul acela blond.
      - Naruto, lasă-l în pace! Nu e vina lui, îți explic mai târziu.
      Focul din ochii lui s-a aprins și mai mult la auzul vorbelor brunetei, iar mâna a început să-i tremure pe pistol. A riscat o mică întoarcere spre Hinata, dar știam că daca mă mișcam avea să mă împuște imediat.
      - Taci, idioato! Să nu mai aud un sunet din gura ta!
      Mi-am auzit vocea rostind niște cuvinte ce puteau să semneze sentința mea la moarte într-o singură secundă și nu mi-a venit să cred.
      - Nu așa se vorbește cu o fată! Dacă te crezi bărbat, respectă femeile, iubește-le, nu le jigni!
      A râs. Un râs isteric care răsuna în noaptea aceea de primăvară pe o rază de cinci kilometri și sincer și mie mi-ar fi venit să râd ca un dement de ceea ce spusesem având în vedere părerea mea despre femei în general, dacă nu aș fi fost la un pas de moarte. Singurul tip de care îmi era teamă era în fața mea și abia aștepta să-mi zboare creierii după ce mă văzuse cu acea copilă despre care nu știam pe atunci cine e și ce legătură era prezentă între ea și Naruto. Acesta mi-a dovedit că aveam de ce să mă tem în momentul în care l-am auzit apăsând pe trăgaci și m-am pregătit psihic pentru întâlnirea cu moartea, deoarece urma să mor, o simțeam, dar cel mai rău era că știam că o meritam din plin.

Dau edit :*
Gata am ajuns cu edit-ul
Hmmm... am cateva critici... cum ar fi: actiunea mi-sa parut pusin grabita(parerea mea,), iar unele fraze nu preea le-am inteles. Plus ca l-a sfarsi a fost cam mult dialog, dar si asa capitolul a fost unul foarte interesant. O sa mai citesc de cateva ori ca sa ma lamuresc, dar oricum, foarte frumoasa ideea si multumesc ca m-ai anuntat
Acum, despre personaje: Naruto... te ia d***u' daca apesi pe tragaci... Sa nu spui ca nu te-am avertizat!
Sakura... Y NO GET INTO THE CHAP?? Cand apari?????
Sasuke... nu te mai purta ca un gentelman idiot ce esti...
Hinata... chiar nu stiu ce sa zic...

Ok. asta a fost. Ciau-Ciau si Kiddo va pupaceste duuuuulce de tot !

P.S. pt. ca m-ai anuntat Daca poti sa-o faci incontinuare...
Kiddo was here ^_^

Uiuiuiuiui. Zici ca este prost capitolul, carevasazica. Ei, lasa ca te-aranjez eu, o sa te fac praf, o sa te mananc cu fulgi cu tot, o sa te fac sa suferi pentru ca ai zis asta. Adica serios, ce om intreg la minte numeste minunatia asta un dezastru total? Sau, mai degraba, de ce vrei sa pari si mai neintreaga la minte decat esti deja? Orricum ar fi, mie mi-a placut la nebunie acest capitol, mai ales ca Hinata a avut parte de ceva senzatii tari pentru o seara si la fel si Sasuke. Ma intreb totusi, ce naiba e cu acest Naruto, caci pare sa fie mai mult decat simplul iubit al Hinatei, mai ales ca ii vorbeste asa. Argh, imi vine sa il bat, sa il gadil pana moare de ras. Mwhaha! Asa, trecand peste gandurile mele alandala, intortocheate si mai stiu eu cum, numai intregi nu, tin sa iti reamintesc cat de geniala esti si ca scrii foarte bine. Asa ca nu te mai subestima atat si treci la treaba tastand. (D) Sunt cu ochii pe tine, sa stii. (D) Bafta in continuare. Te pup. :*

Buna!
Multumesc pentru mesaj! Capitolul a fost genial, cum poti sa-l numesti groaznic?! N-am crezut o clipa ca tu poti scrie un capitol groazni, toate capitolele scrise de tine sunt opere de arta si esti una dintre scriitoarele mele preferate! Acest Naruto pare o persoana interesanta, mai ales ca l-a facut pe Sasuke sa-i fie frica. Si despre acea Hinata nu mai cred ca e asa inocenta... Astept nextul in cotinuare si te rog anunta-ma can il pui! Spor la scris si la idei! Te !

draga mea in primul rand mesic de anunt.in al doilea rand ,nu e naspa deloc acest capitol.greseli evident ca sunt ,insa dupa cum am obiceiul de a nu le spune ,iti zic doar atat cum zic si la alte ficuri.,,perfectiunea se atinge pe parcurs''.da ?te astept cat se poate de repede cu next-ul.Akatsuki_lavy te si te calduros.

UUU, next:x Miroase a fantastic!:>

Bai, mi-a placut foarte mult acest capitol, nu stiu de ce tot insistai tu ca nu e bun si ca e cel mai prost pe care l-ai facut vreodata. Mie imi place! Esti geniala, asa cum ne-ai obisnuit!:* Imi place de acest Sasuke al tau;;), este adorabil, exceptand partea in care voia sa o violeze pe Hinata!:)) Oricum, sunt foarte curioasa de acest final subit:-?:)) Keep writing because i want the next chapter so badd!!:*