Et si tu n'existais pas

Subiect: Et si tu n'existais pas Joi 21 Mar 2013, 18:19

Title: Et si tu n'existais pas.
Pairing:Chris/OC
Rating: PG-13;
Band/Group(s): None? [ Ok, maybe EXO's Krisus. ]
Length: 2,900 words
Genre: AU, angst, romance, fluff.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Et si tu n'existais pas

De Neagoie Elena Maria Theodora
28 Ianuarie 2013

Ea era acolo, după atâţia ani era în acelaş loc în care s-au cunoscut acum treizeci de ani, în aceeaşi zi, opt martie, şi urmărind acelaş peisaj pe care l-a văzut în ziua în care a avut primul sărut: asfinţitul soarelui. La doar cei cincizeci şi patru de ani ai săi încă se ţinea bine, încă putea să urce toate cele 1789 trepte ale scării din metal ce o despărţeau de acel loc plin de amintiri. Încă după atâta timp, amintirea lui era vie în mintea ei, sufletul ei încă aşteptându-l să apară de după colţ şi să o îmbrăţişeze cu aceeaşi ardoare ca în aceea zi, inima ei ţinând să bată cu o tonalitate mai mare când chipul lui palid se ivea în faţa ochilor ei închişi, buzele crăpate scăpându-i inconştient numele şi parcă ceva în ea rupându-se. Să aştepţi doare mai ales când ştii că aşteptarea nu este în zadar şi curând totul se va întâmpla ... Totul la momentul oportun şi într-un viitor ştiut doar şi doar de El.

Bătrâna se sprijinii de balustrada rece a turnului Eiffel şi oftă pentru a mia oară în această viaţă , încercând să schiţeze un zâmbet vesel, dar care se transformă într-unul melancolic odată ce acelaş peisaj se arătă în faţa ei. Acelaş tablou pe care l-a admirat şi în ziua aceea, acelaş soare oranj care se stingea în orizont, lăsând urme pe bolta cerească ce prindea o culoare aprinsă de portocaliu, aceeaşi nori ce se scufundau în nuanţe gălbui şi roşiatice, colorând şi mai mult văzduhul, aceeaşi mireasmă primăvăratică de cireş, aceeaşi briză caldă şi aceeaşi ea... dar nu acelaş el. Parisul niciodată nu se schimbă, este o operă de artă ce rămne amprentată în mintea şi sufletul tău pe veci, oraşul iubirii, unde visele strălucesc pe Champs Elysées acompaniate de melodia lui Joe Dassin cu acelaş nume fermecător, unde nu există limită când vine vorba de dragoste, Xena şoptind cuvinte dulci şi siropoase îndrăgostiţilor ce se plimbă pe podul ei şi promiţându-le iubirea veşnică închisă sub cheie, unde fericirea şi bun gustul trăiesc sub o armonie perfectă împletite cu spernţa zilei de mâine.

Parisul este oraşul unde te poţi aştepta la orice din partea oricui. Un oraş spontan, putem spune magic şi binecuvântat. O operă rară şi valoroasă pentru mulţi dintre noi chiar dacă nu recunoaştem un asemeneam fapt.

Adele închise ochii şi înspiră aerul serii în piept, amintirea acelei zi trezindu-se în mintea ei precum un ecou:

'' Chris niciodată nu a fost un romantic sau vreun bancher care să îmi poată oferii până şi luna de pe cer. Oh nu, mon cherie, a fost un simplu băiat venit dintr-o familie modestă originară dintr-o anumită provincie din China, familie decedată la ora actuală. Un bărbat ce promitea mai mult decât îţi poţi imagina.

Nu avea familie, dar vroia una, nu avea bani, dar muncea pentru puţinul pe care îl avea, nu avea cel mai colorat vocabular, dar expresiile pe care le folosea fermecau, nu avea un talent care să fie în zilele noastre ceva mediatizat şi bănos, dar niciodată nu o să uit desenele pe care mi le dăruia, acele portrete perfecte, sau poeziile pe care mi le scria în fiecare luni şi miercuri în cadrul ' micului nostru cenaclu literar '.Ah, sau vocea lui angelică. Cine ar putea să uite o asemenea voce venită parcă din Eden? Niciodată nu o să uit serenadele sale în zilele triste de mai sau cele din zilele în care eram supărată pe el, la miezul nopţii sub balconul meu, pe care le cânta din inimă aşa încât te făcea să simţi conexiunea ce se leagă între noi. Puteai să vezi şi să simţi iubirea noastră.

Era oare un înger? Îngerul meu păzitor ?

Nu se compara cu mine. Nici pe departe. Eu eram o aristocrată , cu o familie numeroasă şi puternică, pe departe un înger chiar dacă porecla dată de el era ' îngerul alb '. Eram o figurantă din rândul figuranţilor. O fiară pe care el a îmblânzit-o fiind... el.

Timp de douăzeci şi patru de ani am fost învăluită de oameni falşi, ce urmăreau doar banii şi corpul meu. Nimeni nu se uita mai adânc, în sufletul meu, nevoile mele nu contau, aveam bani şi banii pot cumpăra orice în zilele noastre. Toţi mă tratau ca atare, primeam priviri reci şi pline de dispreţ, vorbe răutăcioase spuse pe la spate, bârfe dureroase, jigniri sfidătoare. Lacrimile mele curgeau şiroaie şi nimeni nu era acolo să mi le şteargă. Eram ca şi singură, fiica ducelui care ' a fost crescută în iubire şi afecţiune venită atât din partea părinţilor cât şi din partea rudelor de gradul 2 sau 3 ' . Minciuni. Numai şi numai minciuni.

Nimeni nu a fost lângă mine când şi-a bătut primul băiat joc de sufletul meu, nimeni nu a fost lângă mine când am căzut prima dată de pe bicicletă sau când mi-am spart capul pentru prima oară ... Am plâns în linişte timp de 24 de ani, mi-am înghiţit lacrimile şi susprinele în orele târzii ale nopţii ... până a apărut el în viaţa mea şi a schimbat totul.

Încă mai ţin mintea ziua aceea de martie când soarele se ascundea după o occident, cerul fiind o culoare portocalie rar văzută, îmiresmând aerul primăvăratic cu o esenţă dulce de cireş şi tei ce te înebunea complet doar cu o răsuflare adâncă. Încă se auzea trilul păsărilor acompaniate de chitariştii de pe Champs Elyées care cântau fel şi fel de melodii dulci legate de iubire şi pretuire, umplându-ţi sufletul cu căldură şi fericire, trimiţându-ţi o stare euforică şi făcându-te să te simţi împlinit cu totul. O seară perfectă de început de primăvară, un perfect început de drum spre un viitor neştiut de nimeni.

- Hai să ne întrecem ! se ridică Chris entuziasmat de pe bordură şi imi trase mâna făcându-mi semn să mă ridic şi să îl urmez.
- Unde ?
- Hmm... care ajunge primul în vârfulul turnului câştigă ... ceva ! terminase acesta cu un zâmbet jucăuş şi mă ajută să mă ridic , scuturându-mi rochia albă.
- Bine. Cine ce câştigă ? am întrebat curioasă ridicând o sprânceană.
- Ceva.
- Ceva ce ? Nu fi morocănos şi spune-mi ca să ştiu în ce mă bag, şmecheraşule.
- Un sărut.
- Ehmg ?! pupilele mi se dilataseră odată la auzirea acelui cuvânt şi era să mă înnec cu salivă.
- Dacă câştig mă laşi să te sărut, dacă pierd ... hmmm... îţi îndeplinesc o dorinţă. Orice dorinţă.
- Bine atunci, nu sunt aşa mari şanse să mă întreci pentru că am participat la crosul de anul trecut şi am ieşit pe locul 3 din cei 46 de participanţi, aşa că mă aştept la o prăjitură învelită în ciocolată ca desert pentru seara asta. Înţeles ? mi-am terminat eu fraza în timp ce m-am aşezat la ' linia de finish ' improvizată de Chris şi am aşteptat startul, băiatul zâmbind cu subînţeles şi dându-şi uşor ochii peste cap.

Odată ce startul a fost dat am început să alerg către giganticul turn ce îmi rezerva o nouă victorie pentru orgoliul meu destul de mare. Eram prea competitivă şi îmi plăcea asta la mine. La un moment dat, în timp ce am închis ochii pentru câteva secunde am simţit cum un aer rece trecuse pe lângă mine precum un fulger. Dacă acela era fulgerul, nu vroiam să aud tunetul. Când am deschis ochii pentru a mă concentra la câştigarea cursei nu l-am mai zărit în faţa ochilor mei. Cum era posibil? Mai erau aproximativ 500 de scări de urcat şi el ... el m-a întrecut ? Mi-am scuturat uşor capul şi mi-am dat seama că m-am oprit fix în mijlocul drumului, ceea ce mi-a provocat un exces de adrenalină care parcă mi-a dat aripi . Fugeau mai repede decât am fugit vreodată, aşa încât în cinci minute am ajuns în vârf, extenuată şi respirând greu, simţindu-mi inima în gat. Dar a meritat, nimeni nu era acolo.
Câştigasem.

Am zâmbit larg şi m-am îndreptat spre balustrada care dădea spre superba panoramă a oraşului, panoramă ce m-a lăsat uimită pentru câteva minute bune. Ştiam şi eram conştientă de faptul că Parisul este un oraş superb, diamantul Europei, dar nu credeam că o să apuc, în viaţa asta, să văd o asemenea frumuseţe. În faţa mea se desfăşura partea vestică a capitalei franceze, casele fumegânde şi parcă obosite se relaxau sub ultimele raze ale soarelui care uşor uşor se stingea în depărtare. Cerul era superb, o culoare aprinsă de portocaliu, iar norii erau gălbui şi roşiatici, iar de-a lungu-i colindau ultimul stol de păsări din ziua de azi care probabil se duceau la cuiburile lor pentru un somn dulce. Mirosea a pâine coaptă şi marţipan, se auzeau încă tristele chitări ale cântăreţilor stradali şi versurile franţuzeşti şi romantice pe care le desmierdau cu ajutorul vocilor lor calde. O briză îmi suflă câteva suviţe castanii în faţă şi un mic fior îmi trecu prin tot corpul. Precum un şoc electric. Totul parcă era rupt dintr-un film vechi , romantic cu un final neprevăzut. Priveliştea şi atmosfera mă relaxau complet.

Am simţit cum două mâini mă îmbrăţişaseră pe la spate ceea ce m-a speriat şi m-a făcut să îmi pun mâinile peste mâinile agresorului în spernaţa de a mă elibera din strânsoarea puternică. Corpul lui era lipit de spatele meu şi puteam simţii căldura degajată de acesta dându-mi o stare de complet comfort şi ... nu de frică. Nu eram panicată, corpul meu pur şi simplu nu reacţiona la acest pericol, parcă era obişnuit cu asemenea gesturi total noi pentru mine. Parcă corpul meu cunoştea această prezenţă. O şoaptă caldă dar incoerentă spusă la ureche mi-a creeat o întreagă colonie de fluturi în stomac şi m-a făcut să îmi întorc capul spre chipul lui , într-o clipită buzele mele fiind cuprinse de o altă pereche, tăindu-mi respiraţia şi lăsându-mă şocată. Buzele lui se mişcau într-un ritm încet, elegant , tentându-le şi pe ale mele să imite fiecare mişcare, să le copieze de-a dreptul, presiunea resimţită de buzele mele fiind una plăcută care făcea fiecare fluturaş să explodexe în interiorul meu. Avea buzele moi şi dulci, mai moi şi mai dulci decât mi-aş fi imaginat eu vreodată că poate să le aibă, îi puteam simţii dulceaţa pe vârful limbii, involuntar acest gând făcându-mă să zâmbesc în timpul sărutului care după încă câteva secunde se sfârşise. Odată ce se terminase, mă simţeam dinnou incompletă. Totuşi lipsa de aer era prea mare. Amândoi am rămas pierduţi în ochii celuilalt, parcă comunicând telepatic şi am zâmbit l a amintirea lucrului ce tocmai s-a întâmplat. Primul meu sărut cu bărbatul pe care îl iubesc cel mai mult pe lume.

- Se pare că am câşti... l-am întrerupt pe Chris cu un alt sărut mai lung şi pasional decât precedentul, romantic şi pătrunzător, inovocând fiecare sentiment pur ce îl purtam pentru el, apoi am început să şoptesc la fiecare sărut dat în fugă un ' Te iubesc, te iubesc, te iubesc . ' , făcându-l pe băiat să zâmbească... trist.

Chris se aplecă spre mine, faţa mea fiind exact la acelaş nivel cu a lui şi îmi sărută nasul în timp ce mi-a pus în mână o hârtiuţă roz, şoptindu-mi ' Şi eu te iubesc Adele şi te voi iubii mereu, chiar şi după ce voi murii, chiar şi în Rai sau în Iad. Îngerul meu alb ai pe deplin toată iubirea mea, mereu.'

Am rămas surprinsă şi total confuză de cuvintele lui şi de plecarea subită, aproape fulgerătoare. Ochii lui erau goi, complet opusul celor mai devreme, exprimau tristeţe şi milă, ceea mă făcu să îmi ridic anumite întrebări dureroase şi sufletul meu să se răcească brusc. Unde au dispărut acei ochi căprui şi adânci pe care îi iubeam ? Marea aceea de iubire nemărginită, unde s-a ascuns oare ? Am înghiţit în sec uitându-mă lung la hârtiuţa roz ce ezitam să o deschid. Un val de melancolie se aşternu peste romantismul şi fericirea de adineauri ... Totul se petrecea aşa de repede, parcă rămâneam pierdută în timp şi spaţiu, nu puteam ţine pasul cu viaţa. Ce se întâmpla ? Mi-am muşcat buza inferioară şi am deschis bileţelul citind cu atenţie fiecare rând scris, curiozitatea fiind prea mare:

Dragul meu înger,

Probabil în acest moment eşti confuză şi speriată, dar îţi voi spune cauza acţiunii mele subite şi fuga mea fulgerătoare. Mai am doar 3 ore de trăit. Cancerul a ajuns în stadiul final şi nu se mai poate face nimic. Am vrut să mor cu gustul buzelor tale amprentate pe ale mele, să mor cu tine în inimă, gând şi suflet. Te rog să mă ierţi că îţi provoc o asemenea tristeţe în suflet, mereu voi regreta asta. Am ajuns prea dependent de tine şi de fiinţa ta pură , îmi pare rău dacă s-a întâmplat şi în cazul tău asta.

Te implor să mă ierţi, prea pururi înger, mă voi căii mereu pentru greşeala şi egoismul de care am dat roade.

Te iubesc şi mereu o voi face. Te voi veghea de sus şi voi avea mereu grijă de tine. De acum eu îţi voi fi îngerul păzitor. Zâmbeşte te rog, ţi-ai câştigat un înger păzitor.

Veşnic al tău, W. Chris.

Nu mai ştiu ce s-a întâmplat după ce am citit scrisoarea, doar că am izbucnit într-un plâns isteric şi am căzut într-o mare neagră de tristeţe. Eram distrusă. Nu ştiam unde sunt şi cum mă cheamă şi de ce exist şi de ce Dumnezeu mi-a făcut una ca asta. Eram ca şi moartă. ''

Femeia zâmbii trist şi îşi deschise ochii cuprizând pentru ultima oară ultima rază de soare. În sinea ei ştia că el a fost acolo pentru ea mereu şi a ajutat-o, şi-a promis că va lupta şi va aştepta să ajungă la el într-un loc unde vor putea si pe viaţă fericiţi. Unde dragostea lor nu va mai fi presată de nimeni şi de nimic. O iubire infinită , nemărginită de nimeni şi nimic. Bătrâna clipi , încercând să alunge lacrimile ce o încercau ' Să aştepţi e greu ... dar merită într-un final. Nu-i aşa, Chris ? Aşa-i că tu încă mă aştepţi, îngerul meu ? '

Ceea ce nu ştia bătrâna era că acolo sus... între nori, un anumit înger o vechea, gândul ei provocându-i fericire şi un zâmbet îi lumină chipul alb precum laptele încadrat frumos de părul blond precum aurul.

' Curând Adele, curând vom fi împreună pe veci . '

A/N: Pretty sad, huh? ;~;.

Subiect: Re: Et si tu n'existais pas Joi 21 Mar 2013, 18:27

Nu stiu cum sa imi incep acest comentariu, dar cert e ca acum plang de-a binelea. Lucrarea ta a fost foarte frumoasa, profunda, plina de felurite sentimente, toate foarte bine conturate. Dar.. nu asta e ideea. Important e ca m-ai facut sa simt tot ceea ce au simtit personajele, durerea, suferinta si, in cele din urma, resemnarea. Ma bucur nespus cand vad cat de frumos evolueaza membrii acestui forum, cat de mult ii transforma lumea, realitatea si toate lucrurile cu care intra in contact. Dupa cum am spus, m-ai impresionat, m-ai facut sa dau frau liber propriilor sentimente si, in final, m-ai facut sa zambesc trist. Dragostea e frumoasa, cel putin asa ai evidentiat-o in aceasta lucrare. Felicitari. a hug

Wow. A fost aşa de emoţionant. sad

Nici măcar n-am cuvinte. Ar trebuie să te faci scriitoare. Ai descris aşa de frumos totul.
Foarte frumoasa lucrare ai facut. Felicitari.

Hei Elz.

În primul rând vreau să îţi spun că am citit cam de când ai postat one shot-ul, dar n-am dat com.
În doilea rând: Wow! what?lol!

Foarte frumos. Felicitări. Ai descris aşa de frumos sentimentele lui Adele. Bravo! happy2

Dacă mai postezi să nu uiţi să mă anunţi şi pe mine, da ?

Te pup.*hugs*

Subiect: Re: Et si tu n'existais pas Vin 13 Sept 2013, 23:00

Hei. Acest fic merită un Oscar, ceva. Nu ştiu, chiar m-a inpresinat până la lacrimi. Eşti o foarte bună scriitoare.