Creatii noi.

Distanta

Un cuvant atat de simplu, usor de pronuntat, usor de citit, dar care pentru unele persoane reprezinta cel mai diform lucru, condamnabil.
Asa simtea si ea. Aceeasi fata ce privea, ca intotdeauna, cerul sumbru incarcat de micile stelute ce-i luminau calea, micile ritualuri pe care le faceau seara de seara, unele cadeau usor, conturand peisajul ponegrit, fara o precizie, ajungand intr-un anumit punct, lasand un om visator sa-si aleaga o dorinta pentru a-si imbuna viata, cu toate ca acele caderi inflacarate reprezentau si moartea cuiva drag.
Statea, ca de obicei, pe acel pat din lemn, acoperit doar de o mantie alba si o perna incarcata de penele unor pasari sacrificate, langa fereastra cu vedere spre lac, privind peisajul obscur. Soaptele lacului impreuna cu catecul armonios al greierilor, alcatuiau cea mai frumoasa simfonie ce-i mangaiau timpanele, facand-o sa zabeasca dupa mult timp...
Ghemuita, cu bratele in jurul picioarelor, hotaraste a-si ridica privirea tot mai mult spre inaltul cer, care ii facea inima sa tresalte, ce-i dadea un fior pe sira spinarii, facand-o sa tremure. Gandul ii zbura, mai ceva ca sunetul, la persoana pe care o cunoscuse de ceva timp in urma, aproximativ un an. Se cunoscusera intamplataror, printr-un joc de inteligenta, ce era foarte popular in randul adolescentilor de varsta ei. Vorbeau zilnic la telefon dupa ce facura schimb de numere, cunoscandu-se, si astfel, observand ca au foarte multe in comun. Totusi, cu timpul, sentimentele au inceput sa apara, iar dorinta celor doi de a se vedea fata in fata si sa nu vorbeasca numai prin intermediul unui joc, i-a facut sa arda de dorinta de a se avea unul pe celalat. Amandoi isi doreau un singur lucru: sa fie impreuna. Isi doreau sa cunoasca sentimentul de iubire, sa vada cum ar fi sa se atinga, macar pentru o clipa, sa se priveasca in ochi, sa vada cum ar fi sa petreaca timpul impreuna.
Fata statea, privind in continuaree cerul, cautand cu ochii ei caprui, inlacrimati, steaua partenerului sau. Se gandea la el, la imaginea lui ce o vazuse doar in poze, la faptul ca se afla prea departe de ea. Se simtea singura, cu toate ca avea multi prieteni ce ii erau alaturi si o familie frumoasa si unita. Desi avea aproape tot ce isi dorea, nu il avea pe el...
Se gandea cum ar fi sa-i priveasca chipul angelic in toata splendoarea lui, cum ar fi sa-i atinga cu degetele sale lungi, obrajii, corpul, cum ar fi sa-l tina de mana si sa-i simta caldura care ar linisti-o in orice situatie. Isi imagina cum ar fi sa-l sarute, ducandu-si mana in dreptul fetei, atingandu-si buza inferioara cu degetul aratator, conturand linii la intamplare, gandindu-se cum ar fi sa-i simta gustul buzelor, oare cum ar fi?
Lacrimi incepura sa cada din ochii ei caprui, ce priveau in continuare peisajul melancolic, iar o durere insuportabila ii cuprinsese tot corpul. Ofta si suspina, lasand lacrimile sa-i curga in continuare pe chip, intrebandu-se acelasi lucru " de ce? " Se simtea ca si cand o sulita ii strapungea inima indurerata, ca si cand veninul dragostei neimpartasite ii circula prin vene, arzandu-le.
Vantul se porni deodata, facand pomii din jurul lacului sa-si scuture petalele argintii, facandu-le sa zboare in acea atmosfera de liniste. Fata isi dadu parul bogat, lung si castaniu ce stralucea la intuneric, dupa o ureche, apoi intinse mana pe fereastra si prinse o petala de cires. O privea cu ochii ei mari plini de caldura si un zambet ii contura privirea indurerata. Se gandea apoi ca poate mai exista o speranta de al intalni. Stia ca si el este inca minor desi, mai avea putin pana sa implineasca optprezece ani, si nu putea sa vina de capul lui pana la ea, din cauza distantei ce era foarte mare desi, el isi dorea acest lucru nespus de mult si suferea aproape in fiecare noapte din lipsa banilor si a parintilor ce nu-l intelegeau, dar nu isi pierdea speranta. Isi promise ca intr-o zi va veni la ea sa o cunoasca si ii spusese si ei acest lucru. Fata isi aducea aminte de aceste vorbe si privea iar pe cer, iar cu un glas tremurat rostise:
- Te voi astepta mereu sa vi la mine, si indiferent cand vei decide sa apari in calea mea, eu te voi primi cu bratele deschise, printul meu...

Daca ai fi aici...

Ascultati aceasta melodie: https://www.youtube.com/watch?v=n4RjJKxsamQ

De cele mai multe ori, in noptile reci, in zilele ploioase, atunci cand pot medita in liniste asupra dorintelor arzatoare ce-mi invaluie trupul plapand, gandul meu zboara la tine.
Deseori, ma gandesc ca intalnirea noastra nu a fost doar pura coincidenta sau ca a avut loc din intamplare ci, aspir catre o realizare divina, unica, ce a avut loc cu un singur scop: acela de a ne aduce impreuna si de a creea intregul pe care Dumnezeul l-a lasat sa se cultive, incercarea Lui de a ne face pe noi, oamenii, sa gasim luminata cale a dragostei curate, pure, ce trebuie sa dainuiasca in fiecare inima sfasiata de durere, in fiecare suflet ratacit ce isi cauta jumatatea pentru a se simti implinit.
Crezand ca intalnirea noastra a fost predestinata, fiind convinsa de faptul ca asa trebuia sa se intample, speranta a inceput sa prinda radacini in sufletul meu, devenind tot mai mare cu fiecare secunda, speranta ca intr-o zi te voi vedea in fata ochilor si te voi avea aproape de mine. Faptul ca ai aparut in calea mea, in momentele disperate, in momentele in care eram convinsa ca lumea mea s-a sfarsit, m-a facut sa cred ca tu esti alesul... Da, o spun cu incredere in glas: " Tu esti alesul! "
Cu timpul, am ajuns sa te cunosc, am ajuns sa aflu modul tau de a gandi, pasiunile care iti fac mintea si trupul sa clocoteasca, dorinta nebuna de a simti gustul adrenalinei ce-ti strabat simturile, dorinta de a cunoaste fiecare lucru nou si de a-l incerca. Pasiuni fenomenale ce-mi fac mintea sa o ia razna, ochii sa mi se mareasca de umire si corpul sa-mi tremure din cauza emotiilor, la descoperirea faptului ca avem atat de multe lucruri in comun.
Acum, in aceasta noapte, stand ca de obicei la fereastra cu vedere spre lac, imi las privirea sa alunce, poate pentru a mia oara, spre inaltul cerului instelat, ce capata cu fiecare secunda o noanta mai inchisa, lasand la vedere un peisaj sumbru, ponegrit precum carbunii, in care doar petalele pomilor fructiferi de pe marginile aleilor mai danseaza, fiind purtate pe aripile vantului puternic si aspru ce-mi invaluie narile, aducand aroma petalelor de cires si a liliacului ce-mi fac mintea bonlava sa zboare catre alte meleaguri, departe de realitatea mizerabila in care traim. Imi place sa visez la intamplari fantastice, ireale, macar acolo sa te am aproape de mine...
Privind agitatia provocata de acest aer rece, care imi face pielea de gaina, ma gandesc la involburarea monstroasa ce se dezvolta inauntrul meu atunci cand ratiunea mea planeaza la tine, la imaginea ta pe care am vazut-o doar in poze. O infatisare stearsa, ca o umbra ce se ascunde in acest intuneric abisal, slab conturata, ca si cand creionului i-ar fi fost o oarecare teama sa-ti transpuna adevarata frumusete pe hartie, lasand-o nedescoperita, facandu-ma pe mine sa-mi sucesc mintile, intorcandu-le pe toate partile pentru a gasi un raspuns, care sa ma faca sa inteleg cum este de fapt chipul tau in realitate.
Acest gand, pur si simplu ma ucide! Ma face sa-mi blestem soarta si sa cred ca lumea este nedreapta. Ma simt incoltita, speriata de aceste sentimente care nu ma lasa sa gandesc, care imi taie respiratia, ce ma strang din toate partile, chinuindu-ma, incercand sa scoata si ultima farama de existenta din mine. Un zbucium puternic se declanseaza inauntrul meu, atunci cand consider ca intreg universul doreste a-mi face in ciuda, ca si cand aceasta distanta ne-a facut sa ne intalnim doar pentru a rasuci cutitul cat mai adanc in inimile noastre indurerate ce se doresc aproape una de alta.

Stau rezemata de spatarul patului moale, intr-o rochita subtire de primavara, rosie ca focul pasiunii ce s-a aprins in inima mea. Aud soaptele dulci ale lacului, acopaniate de muzicalitatea frunzelor ce adie usor in bataia vantului, micile sunete provocate de greieri. Aceasta simfonie imi inunda timpanele, facandu-ma sa zambesc intr-o mica masura. Oare cum ar fi sa zbor pana la cer, alungand norii cenusii, intinzand bratele cu putere pentru a culege steaua ta?
Ma ridic cu grija pe pervazul de la ferestra, ajutandu-ma cu mainile, punand fiecare picior pe rand, apoi ma ghemuiesc, incolacindu-mi bratele in jurul corpului pentru a ma incalzi si a alunga racoarea ce mi-o ofera acest vant in noapte. Ma sprijin de geam si imi las apoi capul pe genunchii ridicati, intorcandu-mi privirea spre cer. Imi las parul castaniu sa se delecteze in bataia vantului, sa simt fiorii pe pielea mea ce tremura.
Ma gandesc la clipa in care vei fi aici, langa mine, chiar in fata ochilor mei caprui, ce sunt fermecati de imaginea ta estompata, de comportamentul tau nedeslusit, de culoarea ambigua a ochilor tai in care as vrea sa ma pierd incetul cu incetul, pana cand as ramane total lipsita de intelect, purtata pe aripile dragostei interzise.
Imi doresc nespus de mult sa te privesc in ochii tai albastrii, in acele comori ale marii, oare cum ar fi? Acel albastru intens, ca valurile marii intr-o zi furtunoasa sau ca cerul linistit intr-o zi senina. Lacrimi incep sa curga din ochii mei ce vor sa te intalneasca, prelingandu-se incet pe chipul meu indurerat ce exprima dorinta arzatoare de a te zari.
" De ce? " ma intreb, ducandu-mi o mana in jurul fetei, stergandu-mi usor, cu grija, lacrimile ce-mi curg fara incetare.

Daca ai fi aici, ti-as atinge usor chipul cu buricele degetelor, te-as privi in ochi, as explora fiecare parte din corpul tau puternic cu palmele mele mici, doritoare de a studia necunoscutul. M-as juca in parul tau bogat, negru ca taciunele, tragand usor de el, adapostindu-mi mainile printre firele rebele pana la radacini, analizand fiecare reactie din partea ta. De ti s-ar scurge pe chipul angelic, le-as indeparta intr-un mod gratios, privindu-ti chipul in toata spleandoarea lui. Nu as putea sa-mi iau ochii de la tine.
Ducand o mana in dreptul fetei, imi ating buzele cu degetele-mi delicate, trasand linii imprecise, fara a contura o linie exacta, gandindu-ma la cum ar fi sa te sarut? Oare cum ar fi sa ma imbat cu aroma buzelor tale, cum ar fi sa le simt gustul?
Mi-as dori sa fi aici, pe acest pat din camera mea, pentru a-mi alina singuratatea ce ma strabate in fiecare noapte, pentru a-mi vindeca inima ranita ce te asteapta de atata timp, pentru a-mi potoli pofta nebuna de a te simti cu toata fiinta mea.
As vrea sa-mi alungi cu miscari gingase rochia subtire, dezmierdandu-mi umerii cu atingerile tale. M-as lasa prada bratelor tale lungi si puternice, sa ma tii strans la pieptul tau si sa ma simt in siguranta, sa simt cum inimile noastre bat pe acelasi ritm. As vrea sa-ti simt mainile delicate pe toata suprafata corpului meu ce arde de dorinta, sa-mi conturezi delicat fiecare curba , sa-ti simt buzele moi si respiratia calda pe gat, apoi coborand tot mai apasat pe trupul meu firav. Imi doresc sa-ti aud vocea, soptindu-mi suav la ureche ca ma iubesti, sa-mi spui cat de frumoasa sunt, sa-mi spui ca sunt singura femeie ce ti-a furat inima, sa ma faci sa tremur din cauza emotiilor puternice si a fiorilor.
Gandindu-ma la toate acestea, mii de hormoni se declanseaza in mintea mea, te doresc nespus te mult, vreau sa te simt al meu, sa stiu ca imi aparti doar mie, sa stiu ca niciodata nu vei intoarce capul dupa alta femeie. Dorinte nebune si arzatoare iau nastere in inima mea, simt cum sangele imi clocoteste in vene, facandu-ma sa ma incalzesc.

Te voi astepta la nesfarsit, iar cand soarta va decide sa ne intalnim, ma voi napusti asupra ta, doborandu-te la pamant, sarutandu-te cat pentru tot timpul in care nu te-am vazut, explorandu-ti corpul cu mii de atingeri, spuandu-ti cat de mult insemni pentru mine si cat de mult m-ai facut sa-mi schimb obiceiurile, gandirea si modul de a reactiona. Un singur cuvand este potrivit pentru a-ti spune ce simt pentru tine:

Iubire!

Vaaaai, deci te-ai intercut pe tine, sincer acum! Nu ma asteptam sa faci ceva chiar atat de frumos si de emotionant, sincera sa fiu! A fost atat de dragut si, intr-un fel, m-a cuprins cu totul ceea ce citeam. Cu fiecare rand pe care-l depaseam eram mai curioasa sa il vad pe urmatorul, caci felul in care ai jonglat pe aici cu cuvintele chiar a fost surprinzator de placut; tare diferit, parca, de ceea ce am citit scris de tine pana acum.
Nu sunt eu ciar asa... cu dulcegariile, dar chiar mi-a placut. Totusi, desi I se potriveste titlul, mi-as fi dorit sa fi fost ceva mai interesant. Asta parca a fost prea simplu pentru mine; mie-mi plac alea complicate, cu jocuri de cuvinte nemaiintalnite, care iti dau impresia ca n-ai la ce sa te astepti.
Scuze c-am comentat titlul, in rest, chiar n-am nimic de zis in plus. A fost pur si simplu divin ceea ce ai compus tu in love

E cumva cu dedicatie pentru cineva, de ti-a iesit asa de bine? Parc-ai pus chiar prea mult suflet :)):))

Am promis si iata-ma. Imi pare rau ca am ajuns abia acum.

Creatia ta a fost buna. Cel mai mult mi-a placut ultimul paragraf. Eram si la refrenul melodiei si s-a imbinat perfect cu acel moment, am simtit intensitatea cuvintelor tale. Ce iti voi spune eu este sa continui sa scrii asa, cu aceeasi pasiune, caci la capitolul sentimente te descurci de minune. Nu stiu daca stii, dar exista si creatii care, desi poate nu exceleaza din punct de vedere al modului in care sunt scrise, tot reusesc sa transmita ideea care le-a stat la baza. Cand citesc ceva scris de tine ma simt bine, ma relaxez si sunt alaturi de personaje, sunt acolo si simt tot ce simt ele. Asta imi place la tine, este talentul tau.

Ca si structura a textului, mai sunt lucruri de imbunatatit. In primul rand ai grija la anumite greseli gramaticale, caci scrii unele cuvinte gresit. (ex: este "crea", nu "creea", verbul se conjuga asa: eu creez, tu creezi, el creeaza, noi cream, voi creati, ei creeaza). De asemenea, ai tendinta de a dramatiza uneori, ti-am mai spus. Si aici ai avut momente in care ai adaugat prea multe structuri explicative, ai spus prea multe odata. Ia-o usor, nu te stradui sa scoti cat mai multe detalii despre un anumit lucru, caci la un moment dat devine deranjant. Poti sa descrii si mai simplu, sa nu adaugi elemente multe la fiecare lucru din cadrul actiunii tale. De asemenea, ai unele expresii ce pot fi schimbate cu unele care sa sune mai bine si care sa adauge un plus autenticitatii textului (ex: in loc de "iti ating chipul cu buricele degetelor" poti spune "iti ating chipul cu degetele-mi prelungi").

Eu nu am ce altceva sa comentez, caci ai talent si este clar ca avansezi repede, mai ales ca tii cont de sfaturile ce ti se dau. Cel mai mult imi place ca tu chiar pui pasiune si ca scrii cu placere, un lucru destul de rar mai nou. :)

Inca te iubesc...

Ascultati melodia asta: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Iubire. Un cuvant ce il adoram candva, un cuvant care ma definea intr-u totul, trup si suflet, o singura emotie care imi strabatea toate simturile, patrunzand in adancurile sufletului si a inimii mele pe care ti le-am incredintat pe atunci.
Ma plimb pe aceeasi poteca de pe plaja, locul in care ne intalneam mereu in zilele calduroase de vara, locul in care radeam si ne simteam impliniti, unde credeam ca visele mele se pot implini doar daca te am alaturi de mine, dar destinul a decis sa ne indepartam usor... Acum, in luna mai, o luna la fel de calduroasa ca cele de vara, ma plimb singura in noapte, intr-o rochita subtire de primavara, rosie. Intodeauna am iubit aceasta culoare si, deseori, stau pe plaja, asteptand ca soarele sa rasara, sa ma orbeasca cu ale sale raze intense si sa privesc peisajul incandescent. Imi place sa aud marea cum se agita, sa aud zgomotul ametior si misterios provocat de valurile ce se izbesc cu putere de dig , ducandu-ma cu gandul pe alte meleaguri pline de peripetii, adrenalina, ceva periculos care sa-mi faca sangele sa clocoteasca.
Cu miscari moi, pasesc cu o oarecare teama pe nisipul fin, avand acelasi zambet timid si acelasi glas subtire cu care rostesc mereu : "Eu inca te mai iubesc..."
Ma indrept tot mai mult catre malul marii, cu aceeasi teama ce-mi inunda simturile, dar instinctele ce-mi perturba ratiunea ma imping de la spate spre aceasta apa imensa, de o noanta pacurie, provocata de intunericul abisal al noptii ce se depune usor asupra peisajului melancolic. Ma las usor pe vine cand ajung in dreptul malului si, fara a mai ezita, imi arunc bratele la inaintare, lasandu-mi mainile-mi delicate sa patrunda in lichidul racoros, ce-mi face pielea de gainia si-mi profoaca fiori pe sira spinarii. Tremur.
Gandurile mele confuze zboara la chipul tau serafic, atat de frumos. Si, acum, imi aduc aminte de ochii tai mari, caprui, ce ma priveau ca pe cea mai frumoasa sculptura greceasca, ca pe un inger ce tocmai a coborat pe acest pamant prielnic, de buzele tale moi ce ma sarutau cu atata pasiune si de parul tau bogat pe care il incarcai mereu cu prea mult gel sau fixativ, doar pentru a incerca noi stiluri, care, sperai, sa ma dea pe spate. Ma abtin sa nu rad, cand ma gandesc la incercarile tale esuate de a ma impresiona, desi ma bucuram si ma simteam cea mai implinita, vazand ca iti dai silinta pentru a ma face fericita, iubeam asta.
Imi las privirea sa alunece spre indepartatul tarm, privind marea agitata ce ascunde atat de multe povesti nedescoperite, ce ofera un mister care ma macina, ma face sa vreau s-o descopar, atat de mult ma fascineaza.
Iti simt lipsa tot mai mult, pe zi ce trece, imi este dor de ale tale soapte dulci ce-mi mangaiau timpanele, imi este dor de zambetul tau timid ce-mi insenina ziua. Duc lipsa mangaierilor tale delicate, a imbratisarilor stranse ce mi le ofereai cu atata dorinta si de sarutarile tale fierbinti ce-mi strabateau cele mai ascunse simturi, ce ma faceau sa inebunesc de dorinta, o dorinta arzatoare ce crestea cu fiecare sarut, cu fiecare atingere, un sentiment inexplicabil ce ma trimitea spre extaz, ce ma ducea pe culmile placerii, ma simteam cea mai norocoasa femeie de pe pamant.
Oare de ce destinul a decis sa ne distantam, sa ne pierdem interesul fata de iubirea curata ce ne unea, oare de ce acele ziduri puternice create din dragoste au fost daramate? Oare nu a fost iubire? ma intreb acum, cu o privire melancolica ce denota tristetea sfasietoare ce ma cuprinde, durerea ce se imprastie in corpul meu ca veninul unui sarpe insetat de sangele-mi fierbinte. Nu credeam ca ma voi simti atat de singura dupa ce vei pleca din viata mea, lasandu-ma in urma ca pe o fantasma ce-si pierde incet din existenta. Totusi, cu fiecare zi in care ma gandesc la tine, suspindand si oftand, imi dau seama cat de mult te-am iubit si realizez ca aceasta iubire ce zace in inima mea inca nu s-a scurs de tot...
Te vreau inapoi, vreau sa te privesc din nou in acei ochi aramii, vreau sa ma imbat din nou cu aroma buzelor tale dulci, sa ma tii din nou strans la piptul tau si sa-mi spui ca nu vei mai pleca niciodata, sa-mi spui cat de mult ma iubesti si ca ma vei proteja. Imi vine sa ma afund pe fundul acestei mari murdare, manjita de suferinta celor ce au cazut prada dpresiilor si a nebuniei, ce au hotarat sa-si incheie existenta nesignifianta pe acest taram al misterelor, afundandu-se pana in cele mai negure adancuri ale marii, lasandu-si trupul inundat de lichidul ucigator, taindu-le respiratia. Ma intreb cate suflete au pierit in aceste adancuri, din lipsa dragostei neimpartasite...
Cu acelasi gand, ca si ei de altfel, plec mai departe, avansand in apa rece ce-mi face corpul sa tremure, fiind sigura de urmatoarea mea miscare, alegand ca ultimul meu drum sa fie devorat de misterele marii, de zbuciumul valurilor mari ce ma infioara, dar care ma vrajesc prin prezenta lor ametitoare, de aceasta apa ponegrita in care ma afund tot mai mult, lasandu-mi corpul greu, sa inainteze si sa se afunde tot mai mult spre lumea de apoi. In ultimele clipe in care mai pot privi cerul instelat, inainte ca ultima mea suflare sa dainuiasca pe taramul uscat, rostesc cu un glas temator:

Inca te mai iubesc...

Deeeeeci, mi-a placut la nebunie ceea ce ai scris tu aici. Este ca un fel de minune de creatie rupta din propriul tau suflet, nu-I asa? Sper ca nu exagerez, dar chiar asa imi pare, dupa felul in care ai descries, modul in care te-ai jucat cu cuvintele... mai tot.
Si nu stiu... parca ai dramatizat mai putin de data asta :) Oricum, mi-a placut muuult de tot, iti spun asta cat de sincer pot.
Si, fireste, un alt lucru pe care l-am adorat a fost melodia, ce-i apartine uneia dintre trupele pe care le ador, desigur. Parca, ascultand-o, am simtit mai mult ceea ce ai vrut sa transmit, m-a facut sa fiu intr-un fel mai conectata, ca sa zic asa.
Te pup dulce kiss

Si scuze ca am ajuns tarziu pe-aici, dar ti-am mai zis ca n-am avut timp de nimic.
Sa ma mai anunti cand mai postezi creatii dintr-astea fantasmagorice, pline de sentimente si dulcegarii si ce mai vrea inimsa ta. Spor la scris si multa inspiratie, iti urez!
Paaa kiss

nimic

Subiect: Creatii noi Mier 18 Dec 2013, 17:27

nimic

Subiect: Re: Creatii noi. Mier 18 Dec 2013, 17:41

Hei, n-am mai citit de mult ceva scris de tine. Ma bucur ca am avut ocazia acum. Durerea descrisa in lucrarea ta e inimaginabila. Comportamentul acelor colegi lasa de dorit si cu siguranta ei au o problema, ci nu personajul principal. Nu sunt de acord cu regula numarul 1, caci eu am o alta regula in cap. Cred ca sti la ce ma refer ;;). Sa mai scri si sa ma anunti, esti buna in ceea ce faci. Ja ne ^^

Subiect: Re: Creatii noi. Mier 18 Dec 2013, 18:02

Topicul va fi mutat la Creatii si fuzionat cu un altul in care ai input deja sa postezi. Mai multa atentie pe viitor, va rog. :)