După o perioadă în care am absentat destul de mult dp forum m-am reîntors în forță și am adus cu mine un fic, dar nu orice fel de fic ... unul SasoSaku xD
    Fără alte introduceri ...
    Chapter I 
Din perspectiva naratorului:
Secătuită de puteri se rezemă de un copac privindu-și moartea cumse apropia de ea.
Ca o umbră, ca o fantomă, ca un coșmar transpus în realitate înainta prin întuneric băgând groaza în tânara fată.
Se oprise la 3 metri de  ea privind-o cu ochii injectați de sânge și zâmbindui sadic.
Inocența și puritatea ei nu mai valorau acum, singurul lucru de care avea nevoie era putere...
Își ridică chipul palid din pământ privindu-l cu ochi mari pătrunzători de un verde crud. 
Nu-i era frică, avea de gând să moară cu demnitate fără să cerșească milă. Dar n-a apucat să-și trăiască viața, 
să se bucure de ea încă n-a avut parte de iubirede la persoana care i-a furat inima.
  -Imploră-mă!Poate te las în viață... Tună vocea plină de ură a bărbatului.
  Fata îl privi cu dispreț și scuipă vorbe pline de venin urmate de un râs batjocoritor.
  -Ha!N-am să implor o târâtură ca tine.Mai bine îmi dau singură cu ocărămidă în cap de cât asta.
  Chipul acestuia se preschimbă într-unul nervos și plin de ură. Își scoase sabia pornind spre rozalie strigând:
  -Atunci mori tâ*fă!
  Sakura închise ochii, așteptând...dar totul a luat o întorsătură de ultim moment cândbărbatului i-a fost smuls capul cu bestialitate.
Rozalia și-a dat seama că nu scăpase, ba din potrivă s-a adâncit în probleme o dată ce a realizat că salvatorul său era membru Akatsuki.
  Cum să nu recunoască acel păr negru, acei ochi roșii însângerați plini de ură în spatele cărora se afla blândețe și suferință. 
Cum să uite o astfel de  amintire.
 ~FlashBack~
  -Ino dă-mi ursulețul!
  Striga o fetiță în vârstă de 5 ani cu bucle rozalii și ochi verzi ca un smarald, în timp ce alerga după  
preaiubitul său ursuleț aruncat dela o  fetiță blondă la una șatenă.
   În cele din urmă Sakura se opri în fața lui Ino, care profită și o împinse astfel în cat să cadă si să se lovească. 
Blonda îi făcu semn brunetei să ia ursulețul și să fugă.
   Pov. By Saku:
  Am privit-o pe Ino cum se îndepărtează în timp ce simțeam cum lovitura de la picior devine tot mai dureroasă și sângerează încet. 
M-am așezat jos cu ochii  umeziți gata să dea într-un plâns de toată frumusețea.
    Mereu mă ia peste picior, pentru că nu-mi pot purta singurăde grijă și pentru că sunt așa timidă. 
Soarele este acoperit de ceva...mai bine zis cineva. Ridicându-mi privirea am zărit un băiat mai mare ca mine, cu păr negru, cu 
 ochi abisali la fel de întunecați, înfricoșători chiar... însă buzele arcuite într-un zâmbetblând și călduros m-a liniștit.
   -Ce-ai tu pitico? Mă întreabă acest așezându-se astfel în cât să fie la nivelul meu.
   Mi-am plecat capul în pământ începând să suspin și să îngân printre sughițuri întâmplarea. 
Băiatul mi-a dat bretonul ce-mi acoperea chipul, prizându-l cu o agrafă într-o parte și m-a ridicat
 luându-mă în brațe după care m-a așezat pe o scară zicând să-l aștept 5 minute.
   M-am șters cu mânuțele la ochi pentru a acoperi orice  urmă de plâns, dar imediat a apărut brunetul ținând în mână jucăria mea preferată. 
Mi-a înapoiat-o, apoi a scos  din buzunar un bandaj în formă de inimă de culoare roșie  așezându-l pe rană,
dar nu înainte de a curăța locul.
   -Ino și TenTen n-o să te mai deranjeze. Am discutat eu cu ele.
   I-am făcut semn să se apropie mai mult apoi i-am dat un micuț pupic pe obraz, iar el s-a îmbujorat aproape inobservabil.
 Mi-a atins ușor fruntea cu degetularătător chicotind însă eu m-am enervat pe gestul său și i-am arătat limba.
  ~EndOfFlashBack~
  Am zâmbit la reanimarea acestei amintiri, apoi cu voce răgușită amzis:
  -Bună Itachi...
GATA
Cam atât =)) în capitolul următor apare și Sasori :>
   Aștept păreri

Hmm nu contează că nu am primit vre-un com. Văd vizualizărie, ceea ce înseamnă că-l citiți :X 
Capitolul II
Din perspectiva naratorului:
Privea tavanul cu intensitate făcând abstracție de lucrurile ce se petreceau în jur. O dureau mâinile îngrozidor, simțea cum
capul mai avea un pic
și pleznea iar abdomenul brăzdat de o rană ce sângera încet. Toată noaptea vomitase, tușise și a fost străbătută de dureri aproape insuportabile,
iar cel care i-a fost aproape este însuși brunetul.
Două zile la rând a vegheat-o putând chiar să se presupună cu nu mâncase, nu dormise și nu ieșise nici măcar odată din cameră. Însă nu este nici o
presupunere, este un fapt sigur, iar Sakura se simțea datoare. Cumsă-i arate recunoștiința? Mai ales în starea asta...se simțea deplorabil. Nu avea
energie, gândire coerentă sau cel puțin capacitatea de a lega două propoziții în frază.
Îi plăcea însă așternutul patului cumiros de levănțică, incredibil de moale și confortabil, o făcea să se relaxeze cât de cât și să mai uite de durere.
Auzi scârțâitul ușii apoi pași lenți și apăsați ce se îndreptau spre pat. Rozalia zări de-ndtată cearcănele vizibile, ochiiinjectați
și părul ciufulit în toate părțile.
Cu toate acestea Itachi se strufocăsă zâmbească blând doar pentru a o mai liniști pe fată. Îi intinse pe frunte o compresă apoi îi injectă în venă
 un medicament ce spera din tot sufletul să-i mai alunge suferința. Văzând că micuța floare cască ușor închizând pleoapele acoperind smaraldele
șicâzând într-un somn adânc, Itachise prăbușește lângă ea iar mirosul de levănțică îi inundă nările.
Nu se știe cât timp au dormit, poate ore...poate zile...dar Sakura se trezește prima constatând că starea sa este din ce în ce mai bună. Avea nevoie
 de apă și nu putea să-l trezească pe brunet, ce dormea ca un îngeraș. Avea pieleaalbă ca spuma laptelui, iar câteva fire de păr îi acopereau chipul,
Sakura vrând chiar să le îndepărteze, dar își retrage mâna nedorind să-l trezească.
Ușor, ușor, șotânc-șotânc ajunge la ușă apoi iese dând peste un holimens luminat de câteva torțe. Se uită în stânga apoi în dreapta însănu era nici o
diferență, vechea cale de a alege
"a-la-ba-la-porto-ca-la" și se pare că dreapta câștigă.
În timp ce înainta pe hol "admirând" ușile imense din lemn masiv vopsite în negru, se mustra singură deoarece încă se comporta copilăresc.
Un lucru îi distrase atenția iar acesta a fost olumină slăbuță iar sursa era de la o ușă puțin deschisă.
Nu s-a putut abține și a început să tragă cu ochiul. A zărit o claie de păr roșcat incredibil de răvășit,o pereche de ochi negri aproape inexpresivi
dar totuși captivați dede activitatea pe care o desfășura.Un băiat de statură medie îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni scurți lăsând la vedere
un abdomen bine lucrat, lucra de zor la niște marionete.
Sakura își roti privirea prin cameră zărind pe măsuța de lângă pat o păpușă din pluș îmbrăcată cu o rochiță verde și cu păr brunet. Imediat o altă
 amintire îi încălzi sufletul
~FlashBack~
Pentru o fetiță de numai 6 ani intra cam des în probleme. De această dată se rătăcise de părinți, însă nu în Konoah în sătucul său,nu nu acolo ci
 în Suna satul nisipului unde venise în vizită alături de familia sa.
Sakura mergea prin marea de oameni păstrându-si calmul, dar apoi observă o grămadă de copii adunați în jurul unui băiețel ce prezenta un teatru de
păpuși. Fiind ajutată de statura sa micuță și subțire se strecoară ușor reușind să ajungă în față.
A privit întreg spectacolul fiind fascintă de poveste, iar la sfârșit când grămada de copii a început să se risipească, băiatul roșcat a strâns
lucrurile și-a plecat. Căutând probleme ca de obicei Sakura îl urmărește. După un timproșcatul se întoarce privind-o suspicios și ciudat:
-Vrei te rog să nu mă mai urmărești?
Rozalia se rușină întorcându-se cu spatele și începând să loveascăpământul cu piciorul. El continuă drumul, iar Saku îl urmări în continuare.
-Ok cum te numești? Zise roșcatul ridicând din sprânceană.
-Sakura...Sakura Haruno!
Sasori a dat din cap afirmativ apoiîi făcu semn să-l urmeze. Ajunși înfața unei case îi zise să aștepte, iar el dori să plece însă rozalia îl opri
dăruindu-i păpușa sa în rochiță verde.
Roșcatul o privi uimit zâmbi cald privind-o drăgăstos, apoi dispăru.La scurt timp din casă ies părinții Sakurei.
~EndOfFlashBack~
-Te pot ajuta cu ceva?
O trezi din visare vocea băiatului ce acum o privea curios.

Capitolul 3
Din perspectiva naratorului:
Rozalia stătea nemișcată în pragul ușii holbându-se la trăsăturile feței lui atât de neschimbate, la ochii săi negri cu tente de gri, la părul roșu ce în lumina drogată a lămpii semăna cu un foc agitat, dar în definitiv seholba la el. Până atunci credea că-liubește pe Itachi, dar această iubire nu consta într-una frățească? Dar Sasuke? De la ultimele informații din Konoah el intrase în Akatsuki. Și ea tot acolo se afla, nu putea rezista unei întâlniri cu el, cel puțin fără să se iște o bătaie. Aș minți dacă v-as spune că Sakura încă îl mai iubește. Știți ce a făcut inimioara ei cu toate sentimentele față de Sasuke? Le-a mestecat scuipăndu-le afară acum fiind doar o grămăjoară de resturi ce cu timpul nici amintire nu va mai putea fi numită. Exact așa, greu de crezut nu? Doar cum putea să reziste o iubire atâta timp?
Dar revenind la prezent. Sasori de asemenea o privea atent, ochii de smarald ai fetei nu puteau scoate în evidență de cât copilul ce sălășuia în adâncul ei. Și părul roz ca florile de măr și de cireș, exact fructele lui preferate. Nu eragenul pervers, dar trebuia să fi orb ca să nu observi talia de viespe, sânii perfect rotunzi și voluptoși, iar fundul atât de bombat în cât era demnă să prezinte haine Victoria Secret.
Nu putea spune de cât că găsise o comoară...sau comoara îl găsise pe el? Dar ce-l atrăgea și mai mult era faptul că o cunoștea,de unde de când sau cum nu'și amintea, știe doar că o cunoaște și punct.
I-a întors spatele, deoarece preamult se holbase la ea și nu dorea să dea impresia vreunui obsedat. Încercând să pară cât mai distant a întrebat-o :
-Deci... Cauți ceva sau pe cineva? Făcând o aluzie incontrolabilă la sine...
Rozalia se îmbujoră, apoi își plecă capul în pământ bâlbâindu-se. Din fericire roșcatul era expert în bâlbâieli și înțelesese nevoia fetei de a bea apă. Se ridică aproape mecanic de pe scaun, arcuindu-și buzele într-un zâmbetamuzat aproape inobservabil de care Sakura nu sesizase.
El mergea înainte aruncându-i câte o privire deoarece ea îl urmărea în de aproape în continuare cu capul plecat. Ce n-arfi dat ca să poată sta toată ziua admirându-i verdele crud din ochii ei, să-i atingă părul moale ca mătasea, să-i mângâie chipul angelic sculptat în marmură, dar nu în cele din urmă să fie singuruldeținător al inimii ei. Dar ce făcea? Își creea scenarii imposibile. Probabil doar pentru a-și alimenta imaginația, sentimentele și tot ce se afla în interiorul său. În cele din ajunși la capătul holului, roșcatul deschise o ușă de dimensiuni puțin mai mari ca celelalte și vopsită în maro.
Intrați în încăpere, Sakura clipi de mai multe ori încercând să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică provenită de la mai multe becuri. Își roti privirea prin cameră dându-și seama că era de fapt bucătăria.
O masă imensă cu multe locuri ornamentată cu câteva flori, un aragaz alb imaculat lângă un frigider încăpător. Dulapuri pentru vase, o chiuvetă, un uscători, chiar și o canapea cu 2 fotolii în fața cărora se întinde o plasmă. Penru niște criminali în serie a-i zice că nu le lipsește luxul. După ce își bea apa pentru care a trecut prin atâtea, stomaculsău începe să scoată sunete ciudate.
- Auzi și tu zgomotele alea? Zise Sasori puțin nedumerit, apoi începu să râdă dându-și seama căfetei îi era foame. O întrebă ce ar vrea să mănânce, iar ea răspunse fără rețineri:
-Cereale cu lapte! Băiatul se uită lung și gânditor apoi se întoarse la un dulăpior. "Sakura! Pe bune? Cereale! La ce te-ai gândit? Suntem în mijlocul pustietății și tuvrei cereale! Îți spun eu că-ți va da cine știe ce cârnat de veveriță"se apostrofa în timp ce se dădea cu capul de masă.
-Deci...avem următoarele: Cereale integrale, Cereale Musli cu ciocolată, Cereale Musli simple,Cereale Neskuiq, Cereale Neskuiq Duo și Cereale de porumb, lapte simplu, lapte de vacă, lapte de capră, lapte cu cacao, lapte cu căpșuni, lapte degresat, lapte acru, lapte bătut șilapte de Yac. Zise roșcatul pe nerăsuflate întinzând toate cutiile și sticlele pe masă.
Rozalia începu să râdă zgomotos în timp ce-și alegea Cerealele Neskuiq și laptele degresat.

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.