Dream Cast

Dream Cast

''Face your fears 'til its face you!''

Chapter I

Robin

Fiecare pas pe care il faceam imi dadea un alt gust amar al amintirilor vechi care parca-mi adaugau grame creierului. Amintiri, amintiri, totul precum o caseta care se invartea la momente diferite. Ma intrebam, in timp ce mergeam, oare, eu am facut asta? Nu eram sigura si parca apropiindu-ma de destinatie, ma simteam mai tensionata. Habar nu aveam de ce, pentru ca eu cautam doar un loc de munca. Sunt satula de acei oameni sanatosi care stau la colt de strada si numara monede, adaugand alte si alte zeci doar pe o poveste falsa. Nu aveam de gand sa-mi ling ranile toata viata, ci chiar voiam sa iau totul de la capat. E posibil ?

Ajung in fata unei cladiri impunatoare si incerc sa intru, insa in niciun fel nu se deschidea.

- Cum Doamne Iarta-ma sa fie inchis daca acei oameni se plimba p-acolo? Sar eu in sus tensionata, impingand si mai tare de acea usa care parea a fi un inamic pentru mine.

Amaraciunea nu a durat mult, ca un angajat a si venit de-ndata ce m-a vazut impacientata.

Barbatul m-a salutat cu respect si m-a intrebat la fel de respectuos pentru ce am venit.

- Nu va suparati, am spus eu zambitoare si binedispusa, am venit sa imi incerc norocu' pentru un loc la menajera. Am inteles ca de aici se leaga totu'.

Barbatul se uita putin nedumerit, insa mi-a sugerat sa iau liftul pana la etajul al saselea.

- Liftu'?! am spus cu tragere de inima.

Angajatul era putin schimbat si confuz de atitudinea mea pentru sugestia de a lua liftul. Am fost intrebata daca am vreo problema cand fac asta, insa nu stiam cum sa o spun, insa eu nu mai mersesem niciodata cu liftul. Ce-i drept, abia reuseam sa arat ca pot vorbi cat de cat bine.

Vazand ca nu ma prea descurc, m-a insotit. Probabil ca ma vazuse o inculta si o amatoare si desigur ca eu insami vedeam cum sansele mele se spulberau din start.

Am urcat cu acel aparat care parea a fi o noua lume pentru mine. Avea o gramada de butoane si chiar se misca lin. Ajunsesem si chiar mi-a placut acel traseu parca de vis. Mai voiam, insa nu venisem sa ma plimb.

Barbatul m-a introdus barbatului la care venisem, care mi-a aratat locul unde ma pot aseza.

- Buna ziua! Nu va suparati, am venit pentru...

- Da, da! Nu e nevoie, a spus el cautand prin mii de dosare, esti una din cele care vor postul.

Eram putin confuza si parca-l vedeam ca pe un tip care are tot ce vrea. Eu nici macar lucrurile esentiale nu le aveam. M-a rugat sa-mi completez datele personale pe una dintre fisele de pe masa, aruncandu-mi cu nonsalanta un instrument de scris. In acel moment inghetasem si nu mai stiam unde sa ma uit. Un sentiment meticulos de rusine profunda mi-a cuprins intreaga infatisare. Nu pusesem mana pe acel pix, iar in urmatorul moment, barbatul si-a intors privirea.

- Ce este? Nu doriti postul? a intrebat el, luandu-si pentru prima data privirea de la acele foi.

Incepusem din nou sa plang, crezand ca nu voi mai fi nevoita sa mai fac asta. Imi pusesem mainile la ochi si regretam viata mizera care nu-mi arunca multe usi deschise. Ajunsesem intr-un loc atat de frumos si din nou viata m-a aruncat din nou in groapa cu gunoaie.

- Nu stu' sa scriu! am izbucnit eu mohorata.

Imi pusesem mainile la ochi si incepusem sa plang cu durere. Imi minte imi revenea amintirea mamei mele care m-a obligat sa plec de acasa pentru a putea trai mai bine.
Deodata, un scartait apasat se auzi din fata mea. M-am oprit brusc din plans si il vedeam cum venea spre mine. M-a luat de mana si m-a intors cu fata spre usa. M-a impins incet si m-a rugat sa plec. Uitandu-ma din nou catre el, am observat ca incerca sa se abtina de la a face ceva. Nu voiam sa plec asa usor, stiind ca daca tot nu reusisem sa invat sa scriu ceva, macar imi pot vinde corpul pe roada muncii.

- Va rog din inima! Im' doresc din inima acest post! Sunt capabila, pot! am spus eu, incercand sa-l fac sa inteleaga.

Vazand ca nu are nicio reactie la rugamintile mele, m-am asezat in genunchi si eram gata sa fac un gest extrem pentru a primi slujba, chiar sa-i sarut membrele. M-a aruncat dintr-odata inainte si nervos a chemat paznicii.

- Afara cu aceasta pierdere! a spus tunand si fulgerand.

Nu m-am mai opus si, cu mii de lacrimi in ochi, am acceptat soarta cruda si m-am lasat tarata afara. Nu imi venea sa cred ca lipsurile mele imi faceau viata un chin. Am fost data afara, chiar in ochii acelui angajat care ma ajutase. Nici macar nu apucasem sa ii multumesc si totusi din nou a incercat sa ma ajute, intreband care e problema lor cu mine. Nu am mai zabovit si am mers inainte, insa o singura intrebare ma macina.

- Totusi, daca niciodata nu voi fi in stare sa imi scriu numele si datele, voi muri de foame? am interpretat eu cu voce tare cauzele acestei zilei ratate.

Dream Cast

''Don't forget to make you sure!''

Chapter II

Robin

Am continuat sa merg inainte, chiar daca mintea-mi ramanea blocata pe acelasi eveniment neplacut. Oricum, eram optimista si chiar speram ca data viitoare situatia mea sa fie mult mai buna. Ma simteam extrem de prost ca o femeie atat de inculta ca mine a avut pretentia la un loc de munca. Inaintam si priveam in toate partile. Analizam intens oamenii si le vedeam ba emotiile, ba hainele. Ma simteam exclusa din acest ciclu al vietii si parca uitandu-ma si mai mult, simteam ca nu mai pot inghiti mult faptul ca vreau sa muncesc si sunt respinsa. Era un lucru dezonorant la adresa mea, dar incercam sa par puternica si sa ma ambitionez.

Deodata, mersul meu batranesc s-a transformat intr-unul agale si obositor. Observasem un lucru care din nou imi activase caseta amintirilor si ma bucuram foarte tare sa vad acel loc. Era locul care mi-a oferit niste haine si mult ajutor, insa asta acum ceva timp, cand mama nu a uitat de mine si m-a alungat cu hainele pe mine. Era magazinul de unde am primit haine rupte pe gratis si cand nu aveam unde sa stau, reuseam sa ma asez pe cartonasele murdare unde lumea proba hainele.
Pasii mei si-au schimbat acea traiectorie si au urcat acele scari pentru a ajunge in fata magazinului. Eram parca atasata de acel loc, chiar daca era un simplu magazin. In inima mea, orice lucru e de neglijat. Ajunsesem in fata lui si vedeam prin acele vitrine sterse ce reflectau perfect lumina o multime de haine de calitate, la moda. Nu eram deloc suparata, insa in timp ce priveam prin acel geam, imi analizam statutul, uitandu-ma de fiecare data la hainele mele. Nu se comparau nici pe departe si cand ma gandeam cat de mult sunt in urma, inghiteam de fiecare data cu noduri. Nu ma amaram, multumindu-ma si cu atat, insa puteam face mai mult de atunci pana acum.

Parca voiam sa admir mai de aproape, sa simt cum bumbacul si stofa imi alunecau delicat printre degete, insa nu aveam ce cauta prin acea multime. Vedeam cum oamenii nu se opreau chiar la haine foarte ieftine si de slaba calitate, insa eu ma bucuram cu orice mi se oferea. Cu toate ca nu se cuvenea, am inaintat pana la usa ce facea legatura dintre interior si exterior. Nu observasem, insa actual, magazinul isi instalase si un paznic. Barbatul s-a uitat de sus la mine, intrebandu-ma daca am bani. Din nou m-am simtit cruda pe interior si i-am raspuns cu nonsalanta ca nu, pregatindu-ma sa ies din nou in strada.

Fiind cu privirea in pamant, nu am realizat cum cotul mainii mele ia o alta intorsatura, palma intinzandu-se involuntar catre acel barbat. Intorcandu-mi ochii obositi catre acele rafturi, am observat cum o bancnota de cinci sute aterizeaza pe podul palmei.

- Acum are! a spus cineva care parca se afla in spatele meu cu o intensitate inalta.

Barbatul ramasese uimit si parca simteam cu toti ma vad drept o sarantoaca inculta care nu este in stare de nimic. Cum de aveam eu in palma cinci sute si mai ales cine facuse asta. Uitandu-ma la infatisarea barbatului, am fost nevoita sa ma intorc. Cu o rasucire directa, m-am intors cu spatele si am ramas uimita. Nu credeam ca se poate intampla asta. Era seful meu.

- Imi pare extrem de rau si cred ca am exagerat, a exprimat barbatul cu privirea in pamant.

Se pare ca totul se intoarse la extrem si eram bucuroasa, insa mi-am adus aminte ca aveam niste bani pe podul palmei.

- Cred ca sunt ai dumneavoastra, am adaugat eu fara remuscari, intinzandu-i acea bancnota.

Barbatul si-a ridicat privirea si m-a refuzat. Erau banii lui, intr-adevar, insa mi-a sugerat sa-mi cumpar ceva util. M-a invitat in magazin pentru a-mi alege niste haine potrivite. Ma simteam indatorata, extrem de mult, dar nu mai aveam cum sa il refuz.

Am inaintat spre acele rafturi care ma faceau sa ma simt extrem de bucuroasa. Acum puteam sa simt hainele si sa aleg care sunt de calitate, chiar daca unele nu mi le permiteam. Multumeam in nenumarate randuri in gandul meu si ma gandeam cum sa intorc favoarea. Se pare ca barbatul s-a gandit rapid si isi daduse seama ca nu imi permit orice.

Am mers pe langa rafturi care ascundeau camasi, pantaloni si chiar tricouri, insa si cu acei bani nu imi gaseam ceva potrivit. Am petrecut aproape trei sferturi de ora incercand sa-mi aleg ceva potrivit pentru mine, dar eu singura nu am gasit. Barbatul ma parasise, eu fara sa imi dau seama, iar peste putin timp s-a intors surprinzandu-ma cu o rochie extrem de vie, delicata si catifelata de o culoare albastra. Ochii parca imi plangeau de bucurie vazand ca cineva imi alegeau haine, iar aceea chiar imi suradea. Am inaintat catre casa de marcat si am asteptat la coada. Stateam incordata si nu stiu de ce, insa nu aveam curajul sa-l privesc in ochi. Era randul meu, insa m-am cam stins cand casierita mi-a spus ca acea rochie costa aproximativ opt sute. Ma cautam prin buzunare, pretinzand ca eu chiar am, insa nu. Omul a fost nevoita sa mai cheltuie inca trei sute cu mine, iar de data asta, cand m-a vazut destul de impacientata, mi-a spus sa nu imi fac nicio grija. Am cumparat-o si puteam spune ca in sfarsit aveam si eu ceva intreg.

Dupa ce am fost asteptata pentru a-mi imbraca noua achizitie, am mers la o cina alaturi de el. Iesind din acel magazin care acum imi placea si mai mult, am observat pentru prima data cat de bine imi statea acea rochita care reflecta lumina soarelui. Se misca in bataia vantului si imi arata genunchii albiciosi care niciodata nu au fost umbriti de vreo hainuta.

- Ma bucur ca iti place, a adaugat barbatul zambitor.

Se pare ca imi urmarea fiecare miscare si deja observase ca imi placea. Nu am reusit sa ii spun ceva din cauza milioanelor de emotii ce-mi treceau prin fata ochilor, insa un zambet inocet a fost destul pentru a-i arata cat de mult o adoram.

- Iti multumesc din inima, dar de ce ai facut asta? am adaugat eu surprinsa inca de actiunea sa binevoitoare.

Nu mi-a mai spus nimic, insa mi-a sugerat sa nu mai vorbesc pana ajungem la destinatie.
Am traversat cateva stradute si am fost din nou placut uimita sa vad ca am sa intru intr-un local extrem de popular. El intrase fara probleme, insa eu parca asteptam sa fiu permisa pentru intrare. Se oprise din mers, realizand ca eu nu mai eram in pas cu el. Nu reusea sa imi inteleaga motivele pentru care de fiecare data asteptam cate-o vorba sau un accept. Nu voiam sa il fac sa ma astepte sau mai ales sa isi bata capul cu mine, mi-am intrecut cateva din propriile principii si am intrat in acel restaurant fara nicio indoiala. Barbatul saluta pe mai toate persoanele, semn ca stia multe persoane. Bineinteles, orice om de afaceri e asa, insa parca nimeni nu e ca el.

Ne-am asezat la o masa nu foarte retrasa si imediat am fost intampinati de o chelnerita care doreau sa stie ce mancam. Ne-a aratat fara un meniu nu foarte lung, iar eu nu am ales decat o amarata de salata. El a ales o supa mexicana, iar la alegerea lui, femeia a zambit. Priveam in jur, inca uimita unde am ajuns intr-un timp atat de scurt.

- Bine ai venit! a spus el zambind.

I-am zambit din nou, semn ca din nou nu aveam cuvinte.

- Cred ca tu chiar ai vrea acea slujba... a adaugat el din nou trist.
- Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu stiu sa scriu, abia pot sa citesc, dar pot munci.

Ma intelegea, asta intelegeam eu din miscarile verticale ale capului.

Am discutat despre statutul si viata mea, i-am explicat ca familia mea nu ma mai voia si i-am mai explicat ca eu nu am nevoie sa cer. Acum eram sigura ca ma vedea saraca, ajutandu-ma cu atatia bani, dar era diferit.
Venise comanda noastra si ne-am oprit din taclale cu un zambet misterios. Nu stiu de ce, dar ma injoseam atat de mult, incat in gandul meu vedeam ca parca nici sa mananc nu stiu. Am luat una din furculite in mana si am privit intai in toate locurile din acea farfurie. Era umpluta cu niste castraveti si niste rosii bine coapte, niste delicatese pe care mai mereu obisnuiam sa le mananc cand eram mai mica.

- Mm, sunt delicioase! mi-am exprimat eu gustul extrem de impur.

Pana la urma erau doar niste rosii cu cativa castraveti, insa pentru o persoana ca mine era bine. Am terminat destul de repede de mancat, facand-o cu mare pofta. L-am asteptat, urmarindu-i fiecare miscare a infatisarii. Manca foarte fin, delicat, fara sa se murdareasca, iar intr-un final a terminat.

- Sa ne fie in bine! a adaugat el cerand sa ni se ia farfuriile. Ei bine, esti sanatoasa, zici tu? a adaugat el cu o atitudine indrazneata.

- Da, niciodata nu m-am confruntat cu probleme mai mari decat o simpla raceala, am adaugat eu cu un zambet nonsalant.

Barbatul parca se gandea, uitandu-se in jur.

- Ei bine, te poti duce in aceasta seara la unul din medici?

Ma gandeam oare de ce ma intreaba asta, analizand fiecare loc si fiecare actiune pe care am inteprins-o impreuna si i-am raspuns cu ,,da''. A urmat intr-un scurt timp vestea vietii mele...

- Slujba este a ta! a adaugat el felicitandu-ma.

Reactia mea a fost una destul de anormala pentru el. M-am ridicat de pe acel scaun, am luat coltul mesei unde mancam si l-am ridicat in picioare usor. L-am imbratisat puternic, parca cu cateva lacrimi nevinovate, zicandu-i soptit:

- Sunteti cel mai bun!

Okeeeeeeei.
Deci am aparut si eu pe aici. As putea spune extrem de multe despre one shot-ul tau. Imi place foarte mult ideea, este chiar originala si foarte interesanta, iar felul in care ai descris m-a fascinat complet. Nu stiu cum e sa fii in situatia ei - in situatia mea actuala nefiind capabila sa accept ceea ce a acceptat ea - dar probabil ca in conceptia ei, nu exista o a doua sansa. Mi-a placut foarte mult si atitudinea barbatului pe final. A aratat compasiune fata de ea si ador asta. M-am saturat de oamenii puternici care ii batjocoresc pe cei slabi.
In concluzie, sa nu te mai aud ca spui ca scrii nasol, pentru ca scrii genial. Ai mai multa incredere in tine pentru ca merita. Spor la scris si la idei in continuare :*

Acum că ai postat şi al doilea capitol, pot să-ţi critic one shot-ul.

Descriere şi naraţiune
Ţin să menţionez că iniţial nu am fost încântată, asta însemnând după citirea primului capitol, pentru că ai avut prea puţină descriere propriu-zisă şi te-ai bazat mai mult pe naraţiunea cu tente descriptive. Observ că tot pe asta mergi şi acum, după al doilea capitol. Totuşi, nici măcar tipul ăsta de naraţiune nu substituie descrierea artistică. Aşa cum i-am mai sfătuit şi pe alţii, încearcă să combini pasaje descriptive cu unele narative, fără să le amesteci între ele. O dată descrii sentimentele ei sau orice altceva, chiar şi o împrejurare, o dată narezi. Cu alte cuvinte, lasă adjectivele, figurile de stil şi imaginile artistice să predomine mai mult decât verbele.

Acţiune şi dialog
Îmi place cum ai început construcţia subiectului, consider că ăsta este unul dintre cele mai importante puncte atunci când începi un fic/one shot. Majoritatea operelor epice şi dramatice sunt organizate într-o gradaţie a tensiunilor conflictuale, lucru care, de ce nu, ar trebui să fie întâlnit şi-n creaţiile de-aici. Nu pot să am o părere concretă, că eşti încă la început. Complexitatea subiectului este determinata şi de genul stilistic şi literar abordat de autor si de tehnica de creatie a scriitorului. De pildă, poţi să te concentrezi pe un subiect simplu, redus la un eveniment unic, petrecut într-o durată de timp scurtă şi realizat de un număr mic de personaje, sau pe un subiect narativ amplu şi dezvoltat în planuri temporale de lungă durată, spre exemplu pe parcursul vieţii unui personaj - dar va trebui să-l faci fic-. Despre dialog n-am ce să spun rău, într-o oarecare măsură contribuie şi el la caracterizarea persoanejelor.

Idee şi titlu
Sincer, ideea mi se pare chiar ingenioasă, n-am mai întâlnit-o. Este şi meritul tău că ai ştiut cum s-o scoţi în evidenţă, bineînţeles. Momentan nu urmăresc potrivirea ideii cu titlul, pentru că nu-mi dau seama ce şi cum.

Exprimare şi greşeli de tastare/exprimare/ortografie
Ai avut câteva repetiţii deranjante şi nişte exprimări cam lipsite de precizie în al doilea capitol, dar per total nu iese nimic în evidenţă, în sensul rău. Atât de greşit nu a fost nimic, în orice caz.

Estetică şi punctuaţie
Totul e bine din aceste puncte de vedere.

Dacă ar fi să-i dau o notă, ar urca până pe la un 8. Succes în continuare şi sper să-ţi fi fost de ajutor.

~~A treia! Jet!!~~
Mda, cum eu am reusit sa ma lovesc in leptop ca Vacuta Milka, acum scriu mai incet.
Deci, ai evoluat enorm cu descrierea si cu sentimentele. Ador felul cum ai inceput sa narezi, iar ideea mi se pare destul de originala si imi place. Pana acum, ai reusit sa ma captivezi foarte mult.
Deci, celelalte fete ti-au lasat comentarii lungi, insa eu nu mai stiu ce sa mai zic de bine. Nu reusesc sa vad vre-un lucru rau la creeatia ta si nu ai nici greseli de tastare, ceea ce e bine. In final, ai un One-Shot genial.
Pai, m-ai lasat fara litere, asa ca zbor. Sa ma anunti la next si sa nu iti neglijezi ficurile! :*

Subiect: Re: Dream Cast Mier 11 Sept 2013, 09:47

One shot blocat din cauza inactivitatii.