Womanizer.

Stiu ca este prkmul meu fic pe acest forum insa ma voi stradui din rasputeri sa fie bun. :)
P.S. Am crezut ca (,) cu prologul are 25 de randuri. dac e ceva in neregula spuneti-mi. :)
P.S.2: Capitol necorectat

Prolog

„ Multe dintre fapte sunt doar neimportante, lucruri obișnuite pe care oamenii le uită în scurt timp.
Datorita faptului că mulți își pierd interesul, trebuie să ai tăria necesară să depășești momentul, sa fii tu însăți.
Dar atunci când timpul trece si nu-l poți opri? Cand greșelile curg la vale una după alta, în linie dreaptă?
Pe cine vei apăra mai întâi și ce va fi un lucru măreț în viața ta?
Greșelile unora devin moartea altora și atunci de ce omenia dispare? Nu simțim durerea?”

Capitolul 1

Sakura's point of view

Sudoarea îmi inunda chipul alb, acum roșu în obraji. Munca nu era punctul meu forte, mai ales atunci când eram obligată s-o fac. Abia că mai respiram însă continuam să cred că acest lucru îmi va fi de folos pe viitor. Sunt sigură că nu va dura mult până când toți vor îmbătrânii iar eu va trebui să lucrez și să-i îngrijesc, lucru ce mi se pare dezgustător. De mică uram bătrânii, nu știu motivul clar așadar pot explica doar printr-un cuvânt: „duhoare”. Nu spun că toți bătrânii miros urât și nici nu vreau să am de-a face cu ei; pur și simplu sunt mai scârboasă în sensul că nu suport mirosuri neplăcute.

Nu pot să cred că desenul este o muncă atât de grea! Când eram mică eram cu adevărat pricepută în artele picturii și acum pot spune cu „mândrie” ca sunt una dintre cele mai „talentate” pictorițe ale momentului. Acest lucru mă făcea să realizez cât de mult m-am schimbat în acești câțiva ani. Pe atunci aveam aproximativ 10 ani și acum, la 16 ani, nu sunt în stare de un desen cu o rochie. Să fii ajutorul unui designer este chiar o muncă grea și faptul că nu veneam aici de bună voie o face să para o treabă chiar impisibilă. Dacă nu eram aici la ora nouă dimineața probabil că nu aș fi avut bani de o acadea sau mai rău: aș fi fost certată de tatăl meu. Da, tatăl meu. Era dorința lui ca fata sa să devină un designer în modă. Nu cred ca pot să-i îndeplinesc dorința; eu și moda nu ne prea placem, zic.

Auzind un surâs enervant, mă ridic cu viteza luminii de pe scaunul învelit într-o cuvertură roșiatică. Schițez o față calmă ca nu cumva să mă fac și mai mult de râs în fața surorii mele mai mari, Yura Haruno. De fiecare dată când o vedeam parcă mi se făcea rică să mai stau prin preajmă. Are o figură serioasă care îmi provoaca fiori și un par lung si negru filat, vopsit în culoarea negru. Ea ura clanul nostru, dintr-unul sau mai multe motive știute doar de ea. De aceea prefera sa aibă părul negru ca cei din Uchiha. Oricum eu nu mai țin atât de mult la artele ninja ce se practicau cu multă vreme in Japonia,căci consider că trăim deja în democrație și un război este destul de departe.

- Nu pot să cred că ai acceptat! spune râzând sarcastică, ca de obicei.

Aruncând o privire furioasă, îi întorc spatele și-mi continui lucrul. Până la urmă trebuie să iasă ceva. Totuși cu sora mea aici, care îmi purta ghinion, nu aveam nici o șansă să perseverez. Nu eram în cea mai bună perioadă, poate aceasta era și explicația potrivită. Eram în perioada pe care mama mea o numea „melancolie”. E o stare complicată, nu pot explica în cuvinte. Este ca și atunci când ești neînțeles și te simți părăsit, abandonat de toți ceilalți din jur. Până la urmă melancolia este un mod de a gândi, din perspectiva mea. Oamenii au concepții diferite, ei gândesc diferit deși în unele cazuri o fac în același mod. De asemena, sarcasmul e ceva neobișnuit, ceva diferit pe care doar oamenii care se simt îl pot practica.

- În curând va veni Naruto, deci să fii gata cu desenul ăla, mi-a spus plecând și tratându-ma cu indierență. uneori am impresia că iubitul ei este mai important decât mine și surprinzător acest lucru nu mă deranja prea tare. Cateodată cei doi îmi par insuportabili deși pe blond l-am văzut doar de două, trei ori pe an.

Aruncând pe deasupra coalei de hârtie cateva tușe din creion, după adâugând puțină culoare obțin unul dintre desenele ce chiar îmi satisfăceau privirea. În sfârșit reușisem și eram mulțumită de acest lucru. Terminasem, mai urma plecarea. Singurul obiect din mintea mea era patul. Eram atât de obosită încât aș fi putut adormi și pe o bucată de fier. Abia mai vedeam în fața ochilor, totul era în ceață. După abia trei ore de muncă mă simt moleșită și sfârșită. Așadar, nu aș vrea să dau ochii cu Naruto si Yura care se pare ca vor apărea din moment în moment.

Cobor pe scara abruptă, ținându-mă de barele ruginite. Era uluitor faptul că aici era una dintre cele mai populare firme de modeling din Tokyo și totuși avea un interior destul de putrezit. Se pare că proverbul „Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi” este cu adevărat unul cu un tâlc foarte adevărat. Uneori devin invidioasă pe bătrânii înțelepți care chiar au lăsat proverbe bazate pe realități... Chiar aș vrea să devin și eu o astfel de femeie batrână și înțeleaptă, cel puțin să fac ceva care să facă oamenii să-și reamintească numele meu.

- Sakura, o frumusețe te-ai mai facut! se aude o voce masculina, venind din josul scărilor.

Într-un fel rămân oarecum surprinsă. Nici măcar nu recunoșteam vocea însă aveam o mică bănuială în legătură cu cine putea fi. Nu aveam altă persoană în minte, deci mai mult sau mai puțin putea fi el.
Coborând, ajung jos. În fața mea apare o siluetă masculină ce mi se părea cunoscută. El este, acum nu mai am nici o îndoială.

- Cum îți permiți să spui așa ceva, Naruto? îi spun pe un ton calm, ridicându-mi capul și privindu-l drep în ochi.

Capitolul are mai multe de 25 de rânduri, iar prologul este suficient de lung. Nu cred că există vreo problemă ^.^ Acest prim capitol este promițător, chiar intrigant. Ideea mi se pare destul de originală. Descrierea este amplă, iar acțiunea nu-mi pare grăbită. Nu mi-am dat seama de prea multe lucruri, ceea ce este bine, deoarece mi-ai stârnit curiozitatea xD Am remarcat o greșeală insignifiantă: impisibil - imposibil. E doar o neatenție. În rest nu ai avut alte greșeli. Mi-a plăcut foarte mult și sper că mă vei anunța de postarea capitolului doi. Tschus!

Hello! Nu ştiu când l-ai postat, aseară poate, dar eu l-am văzut abia de dimineaţă. Îmi place ideea, îmi place felul de a fi a lui Sakura, cu toate că pare pesiminstă are şi momentele ei de satisfacţie.
Mi s-a părut că te-ai cam îmbărligat puţin cu ideile secundare, propoziţiile, am văzut câteva greşeli, dar se pot corecta cu un edit şi cu multă atenţie. Păcat că s-a terminat repede, doream sa mai citesc. Mai ales că a sosit Naruto şi a şi complimentat-o pe rozalie în felul ăla. O să iasă cu scântei.

Abia aştept nextul, succes! *hug*

Bunaa!
Ce-i drept, numele m-a atras, " Womanizer" nu putea scapa de mine:> Mi-a placut ce am citit, nu este primul tau fic, nu? daca da, atunci imi dau demisia!=)) scrii superb, scumpo! Mi-a placut tot la acest prim capitol, asa ca sper ca vei aduce next-ul cat mai repede. te pup!:*

p.s. : sa ma anunti, asta daca nu e deranjul prea mare.

Buna. Ma bucur ca ati trecut pe la ficul meu! a hug

Ma simt flatata :"> asa ca sper sa va placa si acest capitol. :)
P.S. M-a lasat inspiratia si nu am corectat capitolul in totalitate. Sper sa fi iesit cat de cat. :))

Capitolul 2

„ Reîntoarcerea te face să crezi că voi accepta? Ce trecut ai avut, ce naiba ai făcut? Cât de mult te-ai schimbat?! ”

- Cum îți permiți să spui așa ceva, Naruto? îi spun pe un ton calm, ridicându-mi capul și privindu-l drept în ochi. Acea privire sângeroasă nu-mi amintea nimic despre vechiul Naruto, nici măcar nu-mi sugera ceva anume. Era rece, atât de rece încât aș fi putut spune că e făcut din stană de piatră. Am ajuns să nu-i mai cunosc caracterul, să nu-l mai știu. E prea de tot, e foarte schimbat. Pe lângă faptul că e un bărbat în toată firea și frumos pe deasupra, se comportă de parcă aș fi una dintre străinele de pe stradă plus că urăsc când începe să mă complimenteze fără niciun rost.

Aruncând o privire serioasă, conturată cu ceva mai mult decât nervozitate, trec pe lângă el. Cobor și nu îndrăznesc să ma uit înapoi. Oricum nu se mai auzea nimic interesant. Nu-mi încalcam orgoliul doar ca să văd ce e cu această pace, așadar îmi văd în continuare de drum. Nu puteam să-mi oblig propria-mi conștiință doar ca să-mi satisfac un moft copilăresc ce nu făcea decât să-mi îngreuneze drumul. Daca stau bine să mă gândesc nu mi se pare un lucru ce ar merita atenție și totuși tot aș vrea să privesc înapoi.
Până la urmă, cedez și arunc o privire în spatele-mi. Nu era nimeni și nimic nu mai răsufla. Era o liniște, un interval de câteva secunde ce mi se părea o eternitate ce se împânzea rapid cu pânze de paianjeni.

Straniu. Doar acest cuvânt îmi răsuna în minte. Sunt confuză în legătură cu momentul de mai înainte. Deși sunt sigură ca ar putea fi în biroul soră-mii, tot aveam o oarecare urmă de nesiguranță. Dar nu acord atenție acestui sentiment căci multe lucruri asemănătoare mi s-au întâmplat și înainte de acesta. Continuând să merg, mai degrabă alergând, ies din clădirea în care mi-am consumat aproape o jumătate din zi. Abia așteptam să ajung acasă, sunt frântă de oboseală. Cu toate că nu mă prea grăbesc. Acasă nu voi avea parte decât de și mai multe griji: trebuie să am grijă de fratele meu. El e sânge din sângele meu și încerc mereu să-i fac toate poftele, cu toate că prea mult răsfăț strică. Cateodată și eu realizez că e obraznic și știe foarte bine ce face. Încerc să-i ofer multă iubire deoarece mi-a intrat în suflet de prima oară de când l-am văzut la spital. Părinții mei sunt foarte ocupați și nu au suficient timp să se preocupe de el așa că pentru Saro am devenit mai mult ca o mamă.

Băgând cheile cu „eleganță” în broască, pornesc motorul și încep sa cutreier străzile pustii ale orașului. Eram conștientă ca luminile se vor stinge la ora 10 seara așa că trebuia să ma grăbesc. Sunt conștientă că primarul și ceilalți prim-miniștrii ai orașului sunt nebuni după economie, însă să stingi becurile chiar in mijlocul nopții era prea mult chiar și pentru ei. Hoția e mare și până și un copil poate să deducă cu ușurință că statul face unele lucruri ce sunt chiar nedrepte și inadmisibile. Mă rog, din punctul meu de vedere.

Ca printr-un foc de armă, sunt deja acasă. Eram o adeptă a vitezei. Când aveam vreo 5 ani voiam să mă fac pilot de curse, lucru care mi-ar pune viața în pericol.
Apăsând cu nervi pe clanță pătrund în vestibulul apartamentului în care mi-am trăit o parte din copilărie. Locul acesta îmi trezește atât amintiri plăcute cât și unele neplăcute. Doar că momentan voi trăi prezentul.

- Sakura-chan! se auzi un strigăt ce venea din capătul vestibului, urmat de niște bușituri. După, îl văd pe Saro fugind bucuros spre mine. Schițez un zâmbet și îl cuprind în brațele-mi calde. Îmi dă un pupic pe obraz dupa care îl strigă pe Dodo, acesta fiind pisoiul pe care l-a găsit mama când mergeam la piață. Avea o blană gri și pufoasă încât aș fi vrut să-l jupoi. Îl îndrăgeam atât de mult! Bine, poate o fi și inegalabila mea dragoste pentru pisici.

Oftez prelung, descâlțându-mă și aruncând cu pantofii undeva într-un colț al holului. Băiețelul se duce în camera lui cautând pisoiul iar eu mă fac comodă intrând în casă, cu direcția camera mea. Aruncând cu hainele pe pat, un fior mă cuprinde. Mi se făcuse frig, cred că m-am pricopsit cu vreo răceală de primăvară.
Intru în cabina de duș, lăsându-mi pielea fină să tremure sub apa fierbinte ce curgea din robinetul argintiu. O senzație atât de plăcută! Parcă cineva îmi spunea o povestire cu tâlc sau un basm de calitate, un roman bine conturat cu sentimente vagi și patrunzătoare. Atât de profund era dușul pentru mine. Cand simțeam pe pielea-mi apa, eram relaxată, lipsită de orice griji și orice stres. Parcă mă desprindeam cu încetinitorul de această dimensiune. Treceam prin lumea viselor, mă lipseam de răutăți... atât de placut mă simțeam!

Heiiii:> Am revenitt!
Ce pot sa spun, a fost un capitol atat de scurtt! De ce esti asa rea?:-w Trebuia sa il scrii atat de lung incat sa ma prinda si dimineata citindu-l. Reao!>:P
Oricum, am observat ca pe alocuri ai amestecat prezentul cu trecutul, ceea ce nu da chiar bine. Bineinteles, nici eu nu ma descurc chiar asa bine la acest capitol, dar am vrut sa iti spun. :* De abia astept sa vad cand apare Sasuke, banuiesc ca asta se va intampla, si cum vor fi ei impreuna. Si care-i treaba cu Naruto?:-?

In the end, spor la scris si la idei. Te pup!:*

Cel mai mult mi-a plăcut partea cu duşul, mi se pare aşa de bine conturată acea parte, mult prea genial. Ai reuşit să reliefezi foarte bine plăcerea Sakurei în duş. În mare parte nu prea am înţeles bine ce se petrece, doar ceva nervozitate din partea tinerei, însă după m-am luminat când ai pomenit de fratele ei. Frumoasă argumentare, mă refer la faza când Sakura spune de faptul că abia când ajunsese Saro în spital a început să-l îndrăgească mai mult. Interesant, oricum lucruri de genul se întâmplă, sincer, dar cred că citesc pentru prima oară aşa ceva într-un fic, nu ştiu, personal nu am mai văzut un astfel de sentiment creionat în altă poveste SasuSaku. Altceva nu mai am de adăugat, aştept nextul doar, succes!

Hei, Rauren! :* Imi place groaznic de tare „Womanizer”: e genial, superb, mirobolant si alte adjective cu care ne mai cunoastem noi. =)) Sunt foarte curioasa, la fel ca Rinnie, daca acesta este primul tau fic sau ai mai multa experienta. Eu sunt abia boboaca in aceasta lume a creatiei. Oricum, te descurci foarte bine, astfel incat abia astept urmatorul capitol! Sper sa ma anunti si pe mine! :*

Hello!

Am venit si eu pe la ficul tau si pot spun ca-mi place mult de tot. Scrii superb, nici nu pot sa descriu cat de bine ma simt cand citesc ceva atat de bine pus la punct. Bine, cateva greseli pe ici pe olo, dar tot avem. Sunt curioasa cum o sa apara prin peisaj si Sasuke, ajungand sa fie impreuna cu Saku. Si toata faza cu Naruto... Oare ce s-a intamplat cu el? Sper sa ne dezvalui cat de cuand poti. Asa, sa aduci repede nextul si daca nu e prea mare deranjul sa ma anunt si pe mine.

Hei.

Am trecut şi eu p-aici şi vreau să spun că cel mai mult m-a atras titlul. Mda, ce introducere pe mine. :))
Altceva ce m-a atras a fost genul tău de a descrie. Ideea e originală şi n-am mai întâlnit-o până acum. Sunt foarte curioasă cum apare Sasuke în peisaj. :))
Şi mă întreb ce s-a întâmplat cu Naruto. Cum a zis şi Rinnie au fost scurte capitolele. Eşti o rea. :)) Sper să faci mai lungi capitolele pentru a ne delecta pentru mai mult timp din ele.
Btw, sper să aduci cât mai repede next-ul şi să nu uiţi să mă anunţi.
Spor la scris. roll

Avi's. *hugs*

Hellau, Rauren! :* Ne-ai adus un fic minunat, ce-i drept. :X Vreau sa vad unde a zburat Naruto. Daca nu aflu, esti pe cale sa fii mancata. :)) =)) You know me, just kidding..^^ So, astept urmatorul capitol. Te pup! :*

Capitolul 3

Doar că această fericire ce mă împlinea avea să fie stricata de telefonul ce începu să sune ăn disperare, provocându-mi inima la încercare. Păstrându-mi starea, cobor din cabină înfășurându-mă într-un prosop. Consideram că nu era nevoie de atâta agitație pentru un telefon, dar daca era ceva important? Daca ratam ceva ce ar fi schimbat un anumit lucru? Întrebări bine gândite, dar totuși fără sens.

- Alo? spune pe un ton calm, dar puțină curiozitate se lăsă împinsă afară.
- Sakura, nu avem timp la dispoziție. Îmbracă-te și vino la cafeneaua Caréfré'! îmi spune un glas auzibil, ce aproape că mi-a spart timpanul. Rămân surprinsă de această scurtă conversație și chiar voiam să aflu ce voia Naruto. În plus, voi avea ocazia sa-l scot și pe Saro din casă, prea multă vreme l-am lăsat închis aici.

Fără a mai da nici un detaliu, închid și răsuflu adânc. Aveam o vagă impresie asupra tuturor lucrurilor întâmplate. Bănuiam ce avea blondul de gând să facă așa că alegerea de-al lua pe Saro cu mine era cât se poate de înțeleaptă.
Aruncând o bluză neagră și o pereche de blugi pe trupu-mi aburit de căldură, îi comunic băiețelului că ieșim la plimbare și că ar fi bine daca s-ar îmbrăca. Pieptănându-mă, pot să simt cum câteva suvițe se desprind din radacină. Acum, aceste firișoare de păr rebel îmi brazdă chipul alb ca laptele, dar roșu în obraji căci apa fierbinte mi-a făcut sângele să intre în raza de acțiune, să fiarbă.

În timp ce Saro se încălța, eu îmi ștergeam sandalele de praf. Nu pot să-mi explic cum se pot prăfui niște amărâte de sandale stând într-o cutie.
Micuțul aruncă un zâmbet larg, iar eu îmi arăt un zâmbet căt se poate de vizibil de fals, și încui ușa după noi. Brusc, o stare mai „specială” îmi cutreieră corpul, însă nu îi dau atenție. Până la urmă, nu mi se pare un lucru atât de important. Plus că, această stare trecu în mai puțin de două minute.

Ajungând la locația stabilită de noi, și prin ”noi” mă refer la el, privesc în jur. Nu era nici urmă de Naruto, ceea ce mă neliniștea și mă și îngrijora în același timp. Ce-i drept, Saro nu avea stare deloc. Se tot învârtea din colo în colo, ceea ce mă făcea să ajung în starea de disperare. Unde o fi și ăsta?! îmi spuneam în gând, uitându-mă încontinuu la ceasul pe care-l purtam pe încheietura brațului stâng. Aveam acest ceas încă de mic copil, însă pe atunci îimi venea larg. Era singurul lucru la care țineam cu adevărat, acum referindu-mă la obiecte. Îmi amintesc ziua în care bunicul mi l-a luat de la ceasornicăria din colțul străzii în care locuia. Nu am avut timp să-i mulțumesc...

- Bunicule, stai! Nu! am strigat disperată din colțul străzii în timp ce priveam cu tirul se apropie de cel ce mi-era bunic.
Aruncase o privire în spate și după, tirul i-a acoperit trupul complet.
...
Cand l-au luat, părinții mei au găsit o pungă pe care scria ” Pentru Sakura ” și în pungă era un ceas micuț, cu o inscripție și lângă un bilețel ce nu a fost salvat din impact.

Mi-am scuturat capul, părul zburându-mi în toate direcțiile. Observam că începuse să picure, și nu doar o ploaie gen burniță, ci urma o aversă cât se poate de înspăimântătoare. Singura opțiune era să-l las pe frate-miu la Aimi, o veche prietenă din generală. Nu stătea departe de aici, cam la vreo două străzi. Ce-i drept nu am îmbătrânit încă, deci îmi amintesc bine, sper...

- Scuze de întârziere Saro, Sakura, se aude o voce masculină din spatele meu, lucru care-mi face inima să pulseze într-un mod alert. Intervenise ceva ce nu puteam rata! continuă el cu același ton, provocându-mi mii de gânduri. Ce o fi vrut sa spuna prin ” Intervenise ceva ce nu puteam rata! ” ? Sunt sigură că acel ceva era vreo t***ă de la asociație sau una chiar, cumpărată pe bani. De obicei, astea erau cam toate ocupațiile lui Naruto: angaja, se folosea și după părăsea. Sunt școlită asupra lui, și cu toată jena pot afirma că și eu am fost una dintre manechinele lui ponosite și schiloade din trecut. Nu-mi explic cum am căzut în plasă, dar omul face orice până la urmă pentru bani. Pe atunci eram o copilă naivă, ce voia bani ca să intre la concursurile ce se organizau în școală sau pentru excursiile ce cu greu le puteai face, alături de colegi. Ca să fiu sinceră, nu prea am avut prieten. Cechipierii mei se purtau urât cu mine, mă scuipau și mă făceau în toate felurile, cu apă și cu oțet. Acest lucru devenise o traumă pentru mine - nu că acum nu este.

Eşti a naiba de directă şi îmi place asta. Sakura chiar a dus o viaţă crudă, până acum am visat că ar fi trăit în lapte şi miere, aşa mi-ai dat impresia, dar acum adevărata faţă a trecutului şi-a dat jos masca. Interesant pot spune, acum să revin puţin cu mintea pe pământ: Naruto ăsta ce pune la cale? La început am crezut că mai vine cu zece matahale ca să-i facă ceva. *laughs* Dar se pare că m-am înşelat.
Ce vreau să spun important: cuvântul "auzibil" nu există ci poate doreai să spui audibul care înseamnă a se auzi, la tine în context - dialog - nu are sens. Asta e o greşeală, mai era încă una parcă, dar nu mai contează, fiindcă totul se poate corecta cu un edit. Capitolul a fost scurt, dar mi-a plăcut, a fost interesant şi sunt curioasă să văd ce are să se întâmple în continuare. *hug*

Rauren!!!

C e ma bucur ca ai venit cu acest next. Mi-a placut si am fost surprins placut. Si eu am crezut ca Sakura a trait in puf, dar se pare ca nu e chiar asa. De Naruto nu mai zic nimic, sper doar sa nu faca o prostieca vede el. As avea si eu o rugaminte: fa capitolle mai lungi. Eu iti multumesc ca m-ai anuntat de acest capitol si sper s-o faci n continuare.

Bunăă! :* Capitolul a fost genial și surprinzător. Și mie de asemenea, mi-ai creat impresia că Sakura a avut parte de o viață minunată până la momentul vorbirii. Îmi place mult modul tău de a scrie, este fluid și atractiv, combinația perfectă. Mulțumesc de anunt și sper să mă anunți și în continuare! Kiss.

Helăus, Rauren! In sfarsit am reusit sa ajung si eu pe aici cu un comentariu, in ciuda faptului ca mie- o sila de nedescris, insa chiar imi doresc sa fiu anuntata de urmatorul capitol al acestui fic. Imi plac ideile tale, sunt asa de dragute si pe placul meu, iar singurul lucru ce ma deranjeaza e lungimea capitolelor. Sunt prea scurteeeee, iar eu vreau sa citesc mult, deci poti face in asa fel incat sa imi aduci un capitol de... 5000 de cuvinte? lough

Imi place mult relatia asta a Sakurei cu Naruto, felul in care se trateaza si in care isi vorbesc, e foarte nu stiu cum sa zic. Da, exista si un astfel de compliment mai nou! Imi place si felul in care scrii, asa simplu, perfect pentru un copilas de 13 anisori. Esti talentata, n-am ce spune. Sper sa vii repede cu urmatorul capitol si sa ma anunti si pe mine. Bafta! in love

Capitolul 4

Închid ochii, în speranța că voi reuși să-mi stăpânesc emoțiile ce-mi cutreierau corpul amorțit. Parfumul lui ce dădea un aer bărbătesc, fin... Mă înnebunea! De câte ori simțeam acel miros îmbietor, amintirile îmi umpleau capul și-mi răneau inima, provocând-o la un duel ”medieval” cu plămânii. Încercam să-mi stăpânesc nervii ce erau cât se poate de vizibili, însă totul era zadarnic. Starea mea era cât se poate de evidentă, și totuși eram sigură că această întâlnire trebuia odată și o dată să aibă loc. Trebuia să aflu adevărul despre cel om, chiar dacă eram nevoită să-l iau la bătaie pe Naruto. Legăturile mele cu acest blond însetat de sânge fuseseră rupte acum mult timp, ceea ce-mi dădea un avantaj și în același timp mai mult curaj. Aveam o singură opțiune, și aceea era să recurg la lucruri drastice. Nu-mi puteam trăda agenția care a avut grijă de mine, m-a educat și mi-a oferit o sumă mare de bani... și totuși aveam o oarecare restrângere față de această întâlnire ce urma să aibă loc în câteva momente. Numai că, eu fiind o femeie foarte calculată, am găsit cea mai bună ocazie să creez o diversiune:

- Naruto, îl duce pe Haru și revin. Ne întâlnim aici în câteva momente, să nu îndrăznești sa fugi! îi spun rămânând întoarsă cu spatele la el, indiferentă și hotărâtă. Chiar voiam acest lucru, și anume să-l aduc în punctul lui cel mai slab, pe care, din păcate îl cunoșteam foarte bine.
Luându-l pe Saro de mână, fac cinci pași depărtare și aud un scurt ”Da!” spus cu jumătate de gură, ceea ce m-a enervat și m-a lăsat confuză. Îl cunoșteam prea bine, acesta fiind factorul ce îngreuna cel mai mult situația.

Câteva minute mai târziu, pot observa casa lui Ami, care știa deja că trebuia să-l găzduiască pe Saro câteva ore, adică sper să fie nevoie de doar câteva ore. Am anunțat-o din timp, deoarece știam că asta va trebui să fac. Divesiunea prinsese bine, iar planul decurgea perfect. Am schițat un zâmbet drăcesc, amestecat cu unul normal. Era perfect! ”Abia aștept să port acea discuție cu tine, Uzumaki!” gândesc, în timp ce-i dau fratelui meu un sărut dulce pe obraz. Îi spun că voi veni repede, iar el mă aprobă dând din căpușoru-i micuț. Blonda îl băgă înâuntrul casei, ceea ce fu un prilej bun s-o iau la goană. Mergeam înainte, cu pași repezi, gândindu-mă la ce urma să spun și ce urma să rețin pentru mine. Atâtea griji, atâtea probleme... de ce toate pe capul meu!?

Ajung în fața cafenelei, însă blondul nu era de găit. Mijesc ochii și însfârșit reușesc să-l zăresc în interiorul ”sediului”, cu o cafea pe masă, stând crăcănat cu capul proptit în podul palmei drepte. Aceeași poziție, nimic schimbat. Pornesc înspre direcția cu pricina, și ajunsă înăuntru mă așez fără să-i dau vreun salut, la masă. Nu aveam nevoie de un salut prietenesc, fiindcă ar fi fost cu totul și cu totul fals. Îmi ridic capul și-l privesc direct în acei ochi albaștri ce păreau atât de sinceri, dar cu adevărat erau cei mai mincinoși. Acest lucru îl știu pe pielea mea, eu fiind vechea lui ”distracție” din trecut. E un prefăcut, obsedat de t***e și de bani. Niciodată nu l-am înțeles, și nici nu cred că voi putea vreodată.

- Așa deci, ce voiai să vorbim? spun eu, încercând să par cu totul și cu totul într-altă lume. Aceasta era strategia mea, voiam să-l las pe el să vorbească primul și după voi vedea cum va decurge totul.
- Am ceva să-ți explic, legat de o companie numită ”Firth”. Ei de abia și-au început afacerile pe aici, și vor ca tu și încă un tip să faceți o echipă și să căutați anumite cadavre, oameni sau alte lucruri. Se câștigă bani mulți, ceea ce cred eu că te-ar interesa. Nu-i așa? spune vrând să pară ironic, reușind să-mi atragă atenția. Era o sugestie atrăgătoare, și bănoasă. O să-i fac jocul, până la urmă am de încheiat niște socoteli din trecut cu el.
- Să spunem că accept. Unde e sediul acestei companii despre care pălăvrăgești atâta?
- În Anglia, mai exact Londra. Acum, vreau să rectificăm anumite treburi.
- La ce te referi? spun eu, deși știam dinainte ce va spune.
- Despre noi, Sakura.

Sinceră să fiu, această frază m-a lăsat fără cuvinte, deși știam cu exactitate cuvintele ce vor urma să-i iasă pe gură. Nu asta era intenția mea, însă daca tot a adus vorba am niște mici întrebări să i le adresez. Plus că, alături de agenția ”Coffin” din care fac parte, îl voi distruge și cu ”Firth”. Și știu exact pe cine voi chema să mă ajute în această operațiune. Sasuke Uchiha este cea mai potrivită persoană pentru acet lucru, plus că, cu ajutorul lui voi realiza foarte multe lucruri. Tot Cairo va muri sub tunete și fulgere, explozii și crime. Numai pregătiți-vă, dușmanii mei dragi!

Deci, am facut un capitol, cred, ceva mai lung. =)) :3 Cri, Lauren, Elly, RAIN, ma bucur pentru incurajari si ca va place. Am incercat sa schimb cateva lucruri, ce va urma va fi palpitant deci sper sa ma urmariti in continuare. Si scuze ca am adus atat de tarziu capitolul, tezeleimi dau batai de cap. Va pup pe toate! :*

P.S. NU am corectat capitolul fiindca mi-e prea somn, e tarziu. Sorry. >//> Celelalte vor fi corectate. Sper sa fi iesit in regula. :)

M-ai suparat, sa stii! Asteptam un capitol luung si a fost asa de scurt, insa inteleg. Probabil ai dorit ca actiunea sa o incepi de la inceputul capitolului, nu de la jumatate, iar acest capitol ar trebui sa semnifice terminarea introducerii, nu? Cel putin asa am inteles eu. Oricum, totul a fost foarte frumos scris, asa cum ma asteptam. Ma bucur ca vom avea parte de crime si tot felul de dracovenii sangeroase care ma incanta enorm de tare. Abia astept sa vad cum va decurge si relatia dintre Sakura si Sasuke, ce se va intampla cu Naruto. Ahh, sper sa vii repede cu urmatorul capitol pentru ca sunt foarte nerabdatoare. Felicitari pentru acest fic frumos in love

~~O să dau edit.~~

Să mă scuzi, căci sunt buimacă şi sper să reuşesc să scot ceva coerent din tot ceea ce voi scrie aici. În primul rând bună, mă bucur că ai adus nextul atât de repede şi sincer îţi spun nu mă aşteptam să văd aşa ceva - crime, agenţi, chestii de acest gen. Ai camuflat totul perfec, începutul cu toate că nu a fost foarte amplu nu mi-a dat de bănuit, însă mă gândeam că Naruto are să facă ceva mai deochiat, nici de cum să îi transmită astfel de date fetei. Sasuke se vede, are să fie partenerul ei, interesant, totuşi mă aşteptam să fie ceva suspect, însă merge, îmi place, e o idee originală şi palpitantă. Plus că şi dezvolţi cât este necesar, ai doar capitole mici. Combină mai multe idei.
Da... nu prea ai corectat capitolul, însă să nu îl laşi de loc aşa, te rog, să dai un edit la el, fiindcă sunt greşeli de exprimare şi una sau două de tastare. Ştiu că de multe ori e greu să corectezi, dar având lungimile acestea la capitol e mult mai simplu să dai un edit rapid, ca să reglezi treburile. Ce altceva să mai spun? Hmm, a, ai mâncat virgulele înainte de "ce", se pun mereu, la fel ca şi la "dar" şi alte cuvinţele mici. Povestea începe să prindă ramuri, devine din ce în ce mai interesantă, de aceea îţi sugerez să nu te grăbeşti cu postatul şi să scrii mai mult decât o faci, e bine să ai capitole lungi, dar de fapt nu asta e treaba, ci a conţinutului, dă-i mai mult volum.
Voi încheia aici, sunt buimacă şi nu prea gândesc lucid, totuşi asta am avut de spus de capitol, povestea e super şi abia aştept să văd, ce are să urmeze în continuare. *hug*

Buna!

Ma asteptam l-a un capitol mai lung, dar te inteleg. Si eu a invatat pt tezele alea de numai matematica si romana visam. Ideea care ai introdu-o in acest capitol mi-a placut mult. Nu ca as fi eu fana filmelor sau cartilor de actiune, pline de sange si cadavre, dar nu ma asteptam l-a asa ceva. Deci clar Sasuke o sa fie coechipierul Sakurei, nu? Ieei!!! M-ai facut tare curioasa de ce o sa se intample in continuare si aea astept sa inceapa adevarata actune. Sa aduci repejor nextul, da?

Iiiiii, next-ul a fost superb, draga mea. Îmi place atât de muuult cum scrii: nu grăbești acțiunea, stilul este fluid și atragător, întotdeauna vreau să citesc mai mult. in love

Scuză-mă că am întârziat, am fost bolnavă și n-am avut dispoziția necesară savurării unui asemena capitol. Mă declar extrem de curioasă și de nerăbdătoare în privința next-ului pe care te rooog, să-l aduci repejor acum că au trecut tezele. in love

Multumesc pentru anunț si sper să mă anunți și în continuare! Kiss.

Subiect: Re: Womanizer. Joi 29 Aug 2013, 16:10

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.