Fantasmele trecutului

Subiect: Fantasmele trecutului Vin 12 Apr 2013, 17:36

Simt...simt pământul rece şi aspru , mă simt pierdută , pierdută în lumea asta crudă făra pic de sentimente , credinţă şi pasiune . Totul mă depaşeşte , ma ucide...Ma seacă de tot , fără iubire , fără familie numai am nimic , lumea mea se sfărâmă în mii şi mii de bucăţele . Sunt singură , stelele sunt sigurele tovarăşe care mă vegheaza , toţi mă tradează , mă uită şi dispar imediat din viaţa mea . Dar după ziua de astăzi simt că întunericul mă acapareză , nimeni numai este lângă mine , imagini dureroase înca îmi mai apar în minte , iar ca să fie şi mai rău picaturile de ploaie mă străpund cu săgeti , atingându-mi rănile adanci , dar nici una nu este mai dureroasă decat cea din sufletul meu .

Nu mai pot iubi şi nici nu mai ştiu cine sunt , zâmbetul meu numai există , a dispărut la fel ca toate lucrurile din jurul meu care mă făceau fericită . Persoanele în care aveam încredere cel mai mult m-au trădat , şi-au bătut joc de mine fără să le pese că în urma lor au lăsat un suflet rătăcit , nu le-a păsat că acel înger şi-a pierdut toate amintirile fiind rupte în mii de bucaţi şi împraştiate în ţinuturi necunoscute . Nu pot să plâng nu vreau să plâng , asta ar însemna să fiu slabă , până la urmă voi reuşi să înving .

Capitolul 1 : Vestea dezamăgitoare

Mă numesc Miranda am optisprezece ani , ultimul an la liceeul 'High Girls' din Phoenix un liceu de fete , parinţii mei fiind foarte stricţi şi doreau ca eu să nu intru în contact cu niciun barbat până ce voi termina liceul . Sincer nu mă deranjează , nu vreau să mă distrag de la visul meu . Îmi doresc să fiu designer vestimentar , este visul meu de când eram mică . Sunt o persoană retrasă nu prea am prieteni , toţi mă ignoră , singura persoană care mă cunoaşte în totalitate este sora mea mai mare Letty , o fata cu parul blond ca spicul de grâu şi cu nişte ochi albaştri în care te pierzi în ei , uneori sunt geloasă pe ea , datorită frumuseţii ei , tragea mai mereu atenţia şi asta mă făcea să mă simt singură , uneori simt că şi părinţii o iubesc mai mult decat pe mine , deşi ţin la ea în unele momente aş vrea să fiu ca ea . Nu pot să spun că sunt urâtă , dar nu sunt una dintre fetele pe care baieţii o fluieră cand o văd pe stradă şi sincer nu prea îmi pasă , nu am iubit niciodată şi nici nu credeam că se va întâmpla prea curând . Eram prea ocupată sa-mi termin liceul şi să îmi indeplinesc visul , uneori sunt atât de absorbită de ceea ce fac încât nu prea îmi dau seama de ceea ce se petrece in jurul meu dar nu mă deranja îmi plăcea ceea ce fac . Pâna acum cu cateva ore în urmă când sora mea ne anunţase că logodnicul ei va veni în vizită , toată lumea era surprinsă mai ales eu . Cum de nu mi-a spus ? Noi ne spuneam totul uneia alteia , eram furioasă fiindca nu a avut încredere în mine să îmi spună un lucru atât de important , ea ştia totul despre mie , dar eu ? Nu cred ca ar avea vreun motiv să facă asta , ma dezamăgise cu mulţi ani înainte ne-am promis că nu vom ascunde nimic una de alta deşi se pare că ea nu s-a ţinut de promisiune , dar gândurile-mi sunt oprite de un ciocănit la uşă . Aceasta se deschide încet şi observ că cea care bătuse era sora mea :
- S-a intamplat ceva , am văzut că nu erai prea entuziasmată de veste ?
- Ba da doar că mna şti tu credeam că noi nu avem secrete una faţă de alta ! am cam ridicat puţin tonul la ultima parte .
- Doream sa fie o surpriza , credeam că te vei bucura pentru mine . Sti ceva ? M-am saturat ca tu să te gândeşti mereu la tine !
Si dupa acele cuvinte a ieşit furioasă pe uşă , nu era prima oara când mă cert cu sora mea dar ceva îmi spunea ca de data aceasta nu este o simplă ceartă si cel mai rău este că avea dreptate.

Timpul trece parca din ce in ce mai repede . Nu-mi place ma simt ca si cum as cadea intr-o prapastie . Si astfel nemaiputand sa-mi ating idealul , uneori ma intreb oare cum ar fi daca lumea ar fi cu sus-ul in jos , as putea atinge stelele strangandu-le tare fara sa-mi pese ca o viata de om ar fi risipita doar pentru ca dorinta unei persoane egoiste sa fie implinita . Asa este sunt egoista , dar nu-mi pasa , nu detin nimic din bucuriile vietii , nu iubesc , prieteni n-am iar de distractie nici nu mai spun. As vrea sa plec undeva departe , intr-un taram in care pana si cele mai ciudate vise sa fie indeplinite dar binenteles acea lume nu există , sunt doar aberatile mele , abstract . Unii poate cred că sunt nebună datorită imaginaţiei mele unice , dar nu-mi pasa de parerea lor , poate că aşa sunt eu , o fiinţa neajutorată şi singură care refuză să işi exprime sentimentele , facând acest lucur doar prin intermediul unei lumi perfecte care nu existadar adevarul este ca realitatea mea se apropie din ce in ce mai mult facandu-ma sa uit de acest tărâm .

Sper să vă placă , este primul meu fic deci nu ştiu cât este de bun . Accept critică şi sfaturi .

•═•═══════════•═•
Zambeste, chiar daca iti este greu!
Fii fericit in orice moment!
Fiecare clipa trebuie pretuita!
•═•═══════════•═•

Ultima editare efectuata de catre DramaQueenxq in Sam 13 Apr 2013, 10:32, editata de 3 ori

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Vin 12 Apr 2013, 17:45

Buna! Mi se pare interesant ficul tau , de aceea te rog sa ma anunti cand pui next-ul. Sunt curioasa cine e logonicul lui Letty si de cum vor evlua lucrurile. Deny te kiss

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Vin 12 Apr 2013, 22:42

Capitolul 2

Miranda's point of view

Deja este tarziu , nimeni n-a venit sa ma anunte de venirea viitorului membru al familiei , cobor jos pasind incet si cu grija pe parchetul maroniu ,auzindu-se cate un scartait din cand in cand , jos nu era nimeni , doar mancarea era asezata pe masa , incep sa-i strig pe toti pe rand , dar nimic . Niciunul nu raspundea , m-am hotarat sa o sun pe mama , cerandu-i o explicatie buna pentru asta . Nervoasa imi pun telefonul la ureche asteptand acel bipait sa se opreasca . Nu raspundea , am renuntat deja devenea plictisitor . Dar nu au trecut nici doua minute ca primesc un mesaj de la mama , imi spunea ca au iesit in oras deoarece logodnicul ei nu se simtea in largul lui , iar pe mine nu m-au chemat deoarece credeau ca voi refuza datorita acelei certe cu Letty .

Grozav imi spun in sinea mea , nu pot sa cred ca nu m-au chemat , adica chiar eram suparata dar nu as fi refuzat totusi era sora mea normal ca nu as fi refuzat adica ea mi-a fost alaturi mereu iar eu sa o las balta la unul dintre cele mai importante evenimente din viata ei . Cat de groaznic suna asta , oare ei asa cred ca sunt , o persoana fara sentimente , poate ca nu stiu sa mi le exprim dar ele exista . Dintr-o data o durere incredibila ma face sa cad jos , genunchii mei atingand parchetul rece . Ochii mi se inchid , iar totul din jurul meu dispare .

Letty's point of view

Picaturile reci ale ploii ma strapund adanc su sageti , sangele incepand sa curga instant , mirosul perfect al pielii fine si albe ca spuma laptelui nu mai exista , a disparut , a disparut odata cu frumusetea mea , pamantul rece de culoare maro s-a transformat intr-o culoare rosie . Langa mine in balta de sange zace o el , baiatul a carei neatentie m-a adus in aceasta stare . Sufletul meu este plin de ura , nu mai exista niciun sentiment de fericirie toate s-au dus . Pilula ochilor mei este din ce in ce mai transparenta , buzele rozalii se invinetesc din ce in ce mai mult , iar ochii mi se inchid incet adormind fara niciun regret . Asta este destinul meu !

~Flashback~

Cina cu parintii mei a decurs perfect , se pare ca Damian a reusit sa ii impresioneze pe parintii mei , sunt asa mandra de el , e baiatul perfect . Si totusi mi-as fi dorit ca si sora mea sa fie aici , sa radem si sa facem glume impreuna , parca fara ea familia nu este completa . Ne luam la revedere de la parinti si ne indreptam catre masina . In drum spre casa era o tacere si o melancolie care ma irita , asa ca am spart gheata deci cu un pic de curaj l-am intrebat cum s-a simtit in seara asta :
- A fost ok , parintii tai sunt de treaba , imi place de ei si cred cao sa ne intelegem .
- Doar atat , chiar nu ai nimic de spus ,? prin raspunsul lui se putea observa o o tenta de " Lasa-ma in pace"
- Uite sunt cam obosit , mai bine lasam aceasta discutie pe maine .
Si cu asta am tacut din gura , se vedea ca era ingandurat si pe mine ma cam irita , dar totusi nu aveam chef de cearta.
In drumul spre casa era o ceata imensa la gandul acesta mi s-a facut un pic frica si partea cea mai proasta este ca trebuie sa o luam printr-o padure nu chiar draguta cel putin noaptea , ma rugam in gandul meu sa ajungec acasa cu brio dar prea tarziu in fata noastra a aparut o haita de lumi ,iar el incercand sa ii ocoleasca a intrat cu masina intr-o casa . Nu se poate ca acesta sa fie sfarsitul , nu poate sa se termine asa , nu vreau sa se termine asa.

Autor' point of view

Incepi sa stii ce e singurătatea atunci cand auzi tacerea lucrurilor , iar cel mai rau este ca atunci cand te simti singur parca nimeni nu te intelege nimeni nu-si poate inchipui durerea din sufletul tau , pana la urma definitia durerii este ceea ce se afla in sufletul nostru si noi insisi suntem singuri care o putem invinge .

Sper sa va placa .

•═•═══════════•═•
Zambeste, chiar daca iti este greu!
Fii fericit in orice moment!
Fiecare clipa trebuie pretuita!
•═•═══════════•═•

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Vin 12 Apr 2013, 22:59

Hey! Nu m-ai anuntat , dar te iert. A fost un capitol foarte frumos , putin cam trist. ma intreb ce se va intampla cu cele doua surori. Oare vor fi bine? O intrebare mai buna ar fi : Letty va trai in urma accidentului? Eu una sper ca da , dar asta numai tu ne poti spune. Succes in continuare si data viitoare te rog sa ma anunti cand postezi nextul. Deny te kiss

si iti ureaza O seara placuta

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Sam 13 Apr 2013, 14:04

Iti multumesc Deny pentru comentarii , imi pare rau ca nu te-am anuntat , am uitat . Oricum acesta este capitolul 3

Capitolul 3

Miranda' point of view .

Unde sunt ? Ce s-a intamplat imi repet in gand in timp ce imi deschid ochi incet , observ ca sunt intr-un spital . Singurul lucru pe care mi-l amintesc este ca am lesinat din cauza unei dureri incredibile , ce o fi cu mine niciodata nu mi s-a mai intamplat , probabil nu este nimic ingrijorator deci nu voi spune la nimeni nu vreau ca parintii mei sa ma oblige sa merg la un doctor . Fiind adancita in gandurile mele , observ langa patul meu de o persoana , o femeie cu parul blond poate pare ciudat dar seamana cu sora mea , defapt chiar ea este , ce s-o fi intamplat in seara aceea , parintii oare sunt bine . Lacrimile incep sa curga siroaie pe chipul meu incep sa tip cat de tare ma tin plamanii stragand printre suspine numele surorii mele , dintr-o o asistenta intra ingrijorata , printre suspine o rog sa imi spuna ce s-a intamplat cu sora mea si cum de a ajuns aici
- Pai se pare ca domnisoara , a fost grav ranita in urma unui accident de masina ,oricum va rog sa numai plangeti , ranile nu au fost foarte grave deci ea este in viata , nu va faceti griji !
L-a auzul acestor cuvinte , am rasuflat usurata , i-am multumit asistentei aceasta spunandu-mi ca trebuie sa ajunga si parintii mei .

Dupa acestea asistenta iese grabita pe usa , probabil mai avea si alti pacienti dar nu-mi pasa , sunt fericita ca Letty este bine si ca nici parintii mei n-au patit nimic , acest lucru insemnand ca ei nu erau cu Letty atunci , deci erau doar ea cu logodnicul ei presupun . Idiotul , probabil din cauza lui Letty este in starea asta si sincer sper ca dupa povestea asta ea nu v-a mai vrea sa-l vada .
Dintr-o data ochii incep sa i se deschida , un zambet micut mi se asterne pe fata . Se uita la mine cu o fata confuza se putea citea ingrijorarea din ochii ei :
- Ce s-a intamplat Miranda ? Sau ce caut eu aici ?
- Nu-ti amintesti , ai facut accident , iar tu esti in starea asta din cauza logdnicului tau .
Dupa ce am spus asta , si-a lasat capul in jos . Incercand sa schimbe subiectul m-a intrebat daca eu ma simt bine . Normal ca i-am spus ca da , a schitat un mic zambet si ne-am imbratisat .

Eram fericita totul revenise la normal , singuratatea aceea a disparut , adisparut odata cu sentimentul de vina . Ma simteam protejata , simteam ca este singura persoana care putea sa ma inteleaga . . Dintr-o data scartaitul usii se auzi , parintii nostri tocmai ce ajunsesera , probabil au alergat deoarece gafaiau si chiar plangeau , ma simteam vinovata de data asta numai eram egoista chiar imi pasa , acestia incercau si-au cerut scuze ca n-au putut sa ajunga mai repede si ca trebuia sa ma anunte si pe mine ca pleaca , am incercat sa le spun ca este in regula . Bucuria se putea citi in ochii lor , totul era perfect . Eram fericiti , nimic numai poate sa ne desparta acum , impreuna suntem invincibili . Iubirea noastra este scutul care impiedica durerea si ura sa ne acapareze .
Si totusi , inca nu sunt pe deplin implinita , vreau sa ma razbun pe acel barbat care a facut-o pe sora mea sa sufere . In curand va suferi si el cat a suferit sora mea , nu o sa permit nimanui sa-mi mai faca familia sa planga . Din acest moment , viata mea se va schimba , timiditatea si bunatatea mea va disparea , Acum singurul lucru pe care vreau sa il fac este sa-mi protejez familia .

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Sam 13 Apr 2013, 14:32

Hey

Multumesc ca m-ai anuntat dap !

Acest capitol a fost mai scurt decat celelalte si imi pare rau , pentru ca mi s-a parut foarte interesant. crying

Ma bucur ca cele doua surori au scapat cu viata dance2

Acum ma intreb unde e iubitul lui Letty? think

Eh , important e faptul ca Miranda nu mai e atat de egoista si vrea sa isi protejeze familia happy

Sper ca next-ul il vei aduce cat mai curand si ca il vei face mai lung. puppy eyes

Deny te

si iti ureaza succes in continuare a hug

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Sam 13 Apr 2013, 20:23

Descriere: ai putea pune mai mult accent pe ceea ce simt personajele, chiar vreau sa stiu ce cred ele, ce simt si cum reactioneaza. Evenimentele s-au intamplat asa de repede ca nici n-am avut timp sa imi dau seama ce s-a intamplat de fapt. Inca sunt putin in ceata sa stii. Accentueaza anumite parti, parti care sa ma ajute pe mine sa inteleg mai bine personajele, cat si actiunile lor. Vreau sa patrunzi in profunziimea personalitatii fiecaruia dintre ele si vreau sa ma surprinzi ori de cate ori ai ocazia, sa imi arati ca nu ma gandesc la aceleasi lucruri ca si tine. Vreau sa fii imprevizibila, iar asta inseamna ca trebuie sa descrii personajele in asa fel incat sa relevi putin cate putin modul lor de a gandi si de a se comporta.

Actiune: ti-am spus si mai sus, evenimentele s-au intamplat prea repede, parerea mea. Din primul capitol s-a certat cu sora sa, iar in al doilea deja a avut loc un accident. In al treilea cele doua sunt in spital si la sfarsit personajul principal se hotaraste sa se schimbe total, sa devina o alta persoana. Trebuie sa fi fost ceva mai mult decat un simplu accident, nu vad de unde atata ura dintr-o data. E ceva sa ii porti pica unei persoane, dar e altceva sa vrei sa te razbuni pe ea. Patrunde in profunzime, incearca sa treci dincolo de aparente si sa ma faci sa inteleg tot ceea ce se intampla, sa raman cu semne de intrebare, dar sa fie niste intrebari la care imi vei raspunde pe parcurs.

Dialog: nu imi place cum comunica personajele tale. Nu stiu de ce, e un dialog tern, sec, fara acea sclipire care m-ar face interesata. E un mod important de expunere prin intermediul caruia relevi anumite caracteristici ale personajelor, ori daca tu imi aduci in fata ochilor numai replici banale, pe care oricine le-ar spune, nu voi intelege ce e de fapt in mintea personajelor.

Idee: nu pot sa zic nici ca e originala, nici ca nu e. E printre primele ficuri la care sunt cam in ceata si nu prea imi dau seama unde se va duce toata aceasta aventura. Bine, am cateva repere si cred ca imi pot imagina unul sau doua evenimente dintr-un viitor apropiat personajelor, insa nu imi dau seama unde vrei sa ajungi. Cred ca e ok asa, sa ma lasi putin in suspans.

Titlu: mie una imi place. E misterios si cred ca vei face legatura cu textul pe parcursul capitolelor. Nu am ce comenta, chiar imi atrage atentia.

Estetica: vad ca imparti capitolele pe paragrafe, insa incearca sa fii mai organizata. Fragmentele cu dialog de despart de naratiune, fie ca e doar o singura replica. Daca unt mai multe replici atunci formezi un paragraf cu ele si le desparti de naratiune ca pe un intreg.

Greseli de tastare/ ortografie: nu faci multe greseli, insa faci propozitiile prea lungi si la un moment dat isi pierd din logica, ba chiar mai ai si dezacorduri pe ici, pe colo. Am vazut vreo doua chestii care mi-au atras atentia (ex: coboara jos) si ca uneori scrii cuvintele fara cei doi de "i" necesari. In rest, nu am ce comenta.

Subiect: Re: Fantasmele trecutului Mar 30 Apr 2013, 21:20

Am adus şi next-ul , da ştiu că este scurt dar chiar nu am avut inspiraţie . Mulţumesc pentru comentariu Denny , iar Choco voi încerca pe viitor să ţin cont sfaturile tale . Aştept păreri ! . Capitol necorectat .

Capitolul 4

Miranda ' point of view

Iubirea ce sentiment minunat ! Chiar unic , nu-i poţi găsi o definiţie clara căci nimeni nu iubeşte identic . Acest sentiment de multe ori adunce suferinţă şi ură deşi trebuie să recunoaştem că fără iubire viaţa noastră ar fi plictisitoare şi neînţeleasă . Multe persoane se plâng că persoana de care le place nu-i baga în seamă sau nu le împărtaşesc aceleas sentimente , ei bine eu consider că iubirea nu se rezumă numai la conceptul de aţi gasi jumătatea . Adică câţi adoleşcenţi din ziua de astazi îşi încredinţeaza iubirea lui Dumnezeu , toţi au idoli sau persoane care le inspira dar nimeni nu se gândeşte că poate niciuna din acele persoane poate nu merită respectul nostru .
Conceptia mea despre iubire si viată este total diferită de cea a celorlalţi , poate pentru că aşa sunt eu mai diferită . De mică am fost mai ciudată deoarece consideram că de îndată ce laşi o persoană se să aproprie de sufletul tău ea te trădează şi te lasă baltă chiar atunci când te aştepti mai puţin . Bineinteles că nimeni nu ştie ce este în sufletul omului , din mai multe motive persoanele se shimbă încât nu îi mai recunoşti vor ca în viaţa lor să apară lucruri şi persoane noi lăsând trecutul în urmă , dar totuşi ei ştiu că amintirile nu dispar , ele rămân întipărite in mintea noastră .
De multe ori m-am gândit sa-mi schimb idealurile , dacă alegerile pe care le-am făcut pentru viitor nu sunt corecte şi mai ales de ce mă gândesc la asta tocmai acum . Tot ce-mi doresc este ca familia mea să fie fericită , numai vreau nici o tragedie sau dramă în viaţa mea , îmi vreau viaţa indiferentă pe care am avut-o până acum . Era plictisitoare adevărat dar fără suferinţă şi mai ales fără prejudecăţi dar din păcate trecutul nu poate fi schimbat .

Letty ' point of view

Au trecut doua săptămâni de acel incident , tocmai ce am ieşit din spital . Sunt aşa bucuroasă în sfârşit pot dormi pe un pat normal şi pot mânca ori ce fel de mâncare . Dar mai ales aştept să-mi revăd familia , să mai povestim şi să petrem mult timp împreună . Este adevărat sunt foarte dezamăgită de fostul meu logodnic plus că nici măcar nu m-a vizitat la spital sau şi-a cerut scuze , mai ales că sora mea aberează cu acea răzbunare . Sinceră să fiu , eu una cred că accidentul a fost doar un pretext , probabil nu-l plăcea de dinainte iar întâmplarea a făcut ca ura faţă de el să-i crească , iar asta mă cam întristează . Deşi a greşit , eu încă îl mai iubesc , până la urmă inimii nu-i poţi poruncii , doar nu credea că îl voi uita aşa uşor . Nu îl urăsc , deşi aş vrea asta . El a fost prima mea dragoste , el m-a învăţat să iubesc şi sincer îi sunt recunoscătoare , datorită lui eu cu sora mea suntem de nedespărţit şi împreuna putem trece peste toate . Deşi iubirea mea pentru el înă există , acum am alte lucruri de rezolvat . Dintr-un motiv sau altu sora mea se simte singură sau chiar inutilă , iar eu trebuie să o ajut până nu va fi prea târziu . Tristeţea din ochii ei stralucitori este imensă , iar eu într-un fel sau altul o voi face să dispară , îi voi fi alături şi cu siguranţă o voi împiedica să facă ceva prostesc .

FanFic blocat din cauza inactivitatii.