Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
Tia Cooper Bvpf10





Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura
Tia Cooper Bvpf10





Înainte de a începe să postați, vă sfătuim să citiți REGULAMENTUL forumului! Dacă vă veți face cont, vă rugăm să nu uitați de forum și să fiți activi. Sperăm că vă veți distra și că vă veți face noi prieteni. Have fun :)

Anime. Naruto. Sasuke & Sakura

That's our forum way!
 
AcasaPortalEvenimenteUltimele imaginiFAQCăutareÎnregistrareConectare
--- Ne-am gândit să ne facem o nouă (re)introducere în categoria de Ești nou? Prezintă-te. Dacă te-ai mai prezentat în trecut, caută vechiul topic și fă-o din nou tot acolo. ---

Distribuiţi | 
 

 Tia Cooper

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 

Va place "Tia"?
Da
Tia Cooper I_vote_lcap100%Tia Cooper I_vote_rcap
 100% [ 2 ]
Nu
Tia Cooper I_vote_lcap0%Tia Cooper I_vote_rcap
 0% [ 0 ]
Total voturi : 2
 
Sondaj inchis

AutorMesaj
Lexa
S-Class
S-Class
Lexa

Merite deosebite :
Tia Cooper J5fdba
Sex : feminin Varsta : 24
Localizare Localizare : București
Nr. mesaje Nr. mesaje : 4873
Puncte : 5187
Reputatie Reputatie : 190

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Lun 08 Apr 2013, 01:52



Tia Cooper Roscate1

Prolog

1890, New York

Tia nu fusese niciodată mai sigură pe ea. Eternitatea i-a permis să vadă lumea în sute de moduri, toate diferite și greu de înțeles. A văzut oameni murind, persoane apropiate, iar ea doar s-a uitat. Avea dreptul să se împotrivească și chiar putea acționa, dar demonilor nu le pasă. Sunt nepăsători și nu-și putea permite să arate diferit. Fusese timidă de la începuturi, de pe vremea când mama sa trăia, iar piciorușele sale micuțe se mișcau rapid în lungul potecilor bătătorite. Acum acele timpuri au apus. S-a săturat să execute ceea ce i se ordonă. Până în această clipă purta denumirea de sclav, dar de aici încolo i se va spune Stăpână.

Își prinde părul rebel într-un coc dezordonat, apoi iese din casa mică. Rochia de un verde plăcut cade în volănașe pe lângă corpul ei frumos, pe când pelerina închisă la culoare se lasă dusă de vântul care adie ușor. Spetită, merge cu capul plecat. Nu de frică, însă planul său măreț s-ar duce pe apa sâmbetei dacă cineva ar recunoaște-o. Admiră peisajul mohorât al toamnei, bucurându-se în tăcere de norii gri, atât de asemănători cu ochii săi. Aproape zâmbește, doar imaginându-și. În schimb, pentru a renunța la mina fericită, se încruntă și se concentrează asupra pietrelor mici, ovale. Înnumără în gând cele cinci străduțe, urmând să fugă până la clădirea vopsită gălbui, păzită de zeci de subordonați ai lui.

Tacticoasă, scoate cutitul ascuns sub veșminte și înaintează. Nimeni nu o poate opri, iar cine încearcă va avea un sfârșit crunt. Totuși, nu a venit pentru a ucide la nimereală, așa că se ascunde pe cât poate. În ultimele trei săptămâni și-a petrecut veacul pe aici, astfel că le-a învățat obiceiurile. Fofilată de câteva tufișuri aflate în apropiere, așteaptă ca paznicii să plece la masă, sau la un trabuc, sau oriunde se duc ei. Nu-i prea pasă.

Douăzeci și cinci de minute mai târziu este iarăși în mișcare. A scăpat ca prin urechile acului de câteva lovituri mortale, iar în urma ei se întind cadavre până la ieșire. “Unde ești?” se întreabă, exasperată. Acel boșorog stă ascuns încă din prima zi în care s-a trezit Tia Transformată într-un monstru. Dintre toate creaturile paranormale, demon s-a decis că îi stă cel mai bine. Oftează la acest gând trecător, apoi continuă să trântească ușile din lemn de cireș. Găsește doar camere goale, nimic mai mult. Chiar când credea că șansele i-au dispărut, că pur și simplu cel căutat a plecat, l-a găsit. Întins pe un pat mare, cu brațele palide pe lângă corp, se uită la tavan.

-Știam că vei veni.

Vocea sa bătrână, tărâgânată, se aude ca un ecou. Tușește, lăsând câteva firicele de sânge să-i murdărească bărbia. Augustin pare atât de bolnav! Părul îi stă răvășit, șuvițele brunete și umede umbrindu-i fruntea. Să renunțe? Oricum nu mai are mult de trăit. Dar cu răzbunarea gândită până la momentul ăsta cum rămâne? Dorește mai mult ca orice să-l tortureze, moartea să vină datorită ei, nu a unei boli stupide. “Stai!” își urlă în minte. Este imposibil să fie asasinat ușor. Îl analizează mai atent, doar pentru a vedea o sabie mânjită de sânge care îi perforează stomacul.

-Atunci când eram mic mi-am jurat că doar eu voi decide când să-i permit Celei Atotputernice să mă ia. Mică Tia, mi-a venit vremea. Cunosc intențiile tale, dar crezi că cer prea mult dacă te rog să aștepți puțin? După, tu vei conduce…

Așteptarea nu-i sună bine, dar este, până la urmă, ultima dorință a unui muribund. Avea să-și descarce nervii mai târziu. Însă acum doar se așază pe scaunul mic dintr-un colț și vorbește, încercând să îndulcească momentul plecării. Ea simte, față de alții. Crede cu tărie că datorită celui din fața ei este specială, dar nu o va opri. Clipele trec, iar gândul răzbunării ei se duce. Ce rost ar mai avea? S-a ostenit mult să intre, a suferit, însă pleacă cu inima împăcată. Ridică cu ușurință o pătură groasă și o așază peste Augustin. Cu mâna dreaptă coboară pleoapele peste frumoșii săi ochi verzi, apoi îi sărută fruntea. Încet, se întoarce. Nu i-a luat mult să observe că pe umăr a răsărit un frumos desen cu contur negru, simbolizând pacea pe care trebuie să o mențină între specimene.

I-a luat locul lui Augustin. O noua eră va începe, una lipsită de sânge și crime



Capitolul 1

2013, New York

Anii au trecut, însă frumoasa roșcată nu s-a schimbat. Încă privește lumea ca pe o infinită sursă de necazuri, iar răceala și firea problematică și seriozitatea i-au rămas. Conduce o Haită de nebuni, buni prieteni, cu toate că mai încalcă ordinele ei stricte. Mânia sa este în funcție de gravitatea situației, iar în acest moment simte că explodează. Beth iar a întrecut măsura, doar că de data asta Tia a obținut un mic demon netrebnic, total nedorit. Colin, pe numele său, este doar un bărbat de douăzeci de ani, încă năucit de efectul țigărilor pe care le consumă la colț de stradă. Nu e un bărbat urât, ba chiar l-ar denumi atrăgător și muritoarea din ea îl privește cu jind. Din păcate pentru acea parte bine ascunsă, recea Tia gândește limpede în fața acestei situații. Nu va permite ca tânăra Danvers să scape. Pe tonul calm, specific dânsei, îi explică:

-Domnișoară, conștientizezi ce faptă dezastruoasă ai comis? Înțeleg că vârsta dumitale nici măcar nu se apropie de a noastră, dar nădăjduiesc să cred că nu aveai nevoie de un partener. Ai la dispoziție cinci secunde să-mi dai un răspuns favorabil, fără a da vina pe altcineva, sau zilele îți sunt numărate.

Blonda își întredeschide buzele pentru a da o explicație, cu toate că nu poate. Îi e frică, tentația de a învinui un demon vârstnic o cuprinde în ghearele ei.
Timpul s-a scurs, dar Stăpâna tuturor doar suspină. Din respect pentru mama ei, nu o pedepsește prea aspru. Cu toate că introducerea învățăcelului în lumea total paralelelă cu cea pe care a avut-o până acum îi revine micii răsfățate. Respiră zgomotos și îi cere să-l aducă pentru a ști ce copil tâmpit trebuie să mai conducă. Doar dă din cap, bucuroasă că a scăpat ușor.

În două minute sunt față în față. El, arogant, sfidător, iar Tia doar distantă și rece. Pornește agale, dând raite în jurul lui. Îl examinează atentă, încercând cât poate să nu fie dezamagită. Pare tare stupid, nefolositor. În cel mai bun caz va fi un soldat bun, dar de sacrificiu. “Dacă îl va învăța măcar un lucru bun, jur că o voi premia pe Beth. Slabe șanse, totuși” afirmă în minte. Cu un aer dezaprobator se oprește, apoi îi prezintă regulile.

-Eu îți ordon, tu asculți. Dacă te vreau mort, așa ajungi. Ai grijă, tinere: doar eu trăiesc pentru eternitate și cei prețioși, iar tu ești stupid. Ușor de înlăturat.
Ai cunoscut-o pe Beth Danvers, nu-i așa? Din moment ce bănuiesc că o iubești cu pasiune, vei sta lângă ea până totul va merge cu tine. Ai timp trei săptămâni să evoluezi măcar puțin, altfel amândoi sunteți morți.

-Cine te crezi să îmi ordoni?

Îl privește întrebător, mirată de prostia lui. Pocnește din degete, oarecum supărată. În spatele drăguțului Colin apare Grace, o vampiroaică de vârstă medie care îi injectează propriul sânge în vene. Cel mai aspru mod de răni un “pitic cu coarne” este sângele celor care nu sunt din neamul lor. Castaniul cade la pământ, pe când corpul e acaparat de spasme. Ochii i se măresc și frica îl atinge cu brutalitate. “Sunt Stăpâna ta. Nu mă cred nimeni, ci am o funcție precisă, față de tine” aproape îi scuipă în față. Le ordonă tuturor să iasă, iar unuia din cei care o feresc de moarte îi spune din priviri să-l ducă pe insignifiantul acela de lângă ea. Cum îi vede pe toți plecați, se lasă să cadă în genunchi, sleită de puteri. Sutele de ani trăite își pun amprenta asupra sănătății sale. Brusc, își înțelege tatăl. Augustin nu a fost un părinte bun, însă, înainte de a o Transforma, era la fel. Vedea cum se îmbolnăvește și habar nu avea cât de anormal este. Poate gena de familie? Ori faptul că reprezintă cea mai bătrână persoană existentă îi aduce necazuri? Posibil ambele variante.

S-a modelat după secol mereu, astfel că nu poartă o rochie în corai, așa cum i-ar plăcea, ci pantaloni negri și geacă din piele asortată cu o bluză albă cu modele închise la culoare. Vârsta pe care o arată este de doar nouăsprezece ani, ar fi aiurea să nu profite. Amintindu-și de copilăria și adolescența sa frumoasă, în modul ei, un sentiment de melancolie o încearcă. Adevărat că totul a pornit de la costumația sa excentrică, însă până și cele mai mici lucruri pot durea. Pentru a zecea oară în aceeași zi, oftează. Degetele i se plimbă deasupra colierul de care atârnă un inel de aur, oferit de mama sa pe patul de moarte. Ține minte că după a plâns zile în șir, dormind la mormântul unei femei moarte. Poza alb-negru o înfățisa în toată splendoarea ei, cu zâmbetul pe buze și fermecătoare pentru toată lumea.

La patru ani a întrebat-o de ce părul îi este cuprins de flăcări? Isabella doar a râs. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat pentru multă vreme: “Farmecul se află în mister”.Nu a putut uita, oricât a dorit. Încăpățânată de fire, a încercat să obțină un răspuns mai puțin tainic, dar eșua lamentabil. Un singur om a fost mai capricios ca fiica Isabellei. Chiar dumneaiei.

Roșcata se ridică de pe podeaua rece la fel cum s-ar ridica din cenușă, gata din nou de război. Limita nu există, iar ea are mulți oameni de instruit, printre care si noul râzgâiat…


Tia Cooper Tumblr_inline_mp6fzpDIS01qz4rgp

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.”
- Aristotel -


Ultima editare efectuata de catre Aimi. in Vin 12 Apr 2013, 21:43, editata de 3 ori
Sus In jos
Donna
Genin
Genin
Donna

Sex : feminin Localizare Localizare : Brasov
acebook acebook : adauga profilul tau ...
Nr. mesaje Nr. mesaje : 57
Puncte : 60
Reputatie Reputatie : 1
Hobby-uri Hobby-uri : Desenul, Cititul , Actoria
Stare de spirit Stare de spirit : Ok ^^

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Lun 08 Apr 2013, 18:15

Foarte frumos . Imi place ideea si imi place cum ai conturat-o. M-ai captivat de la incaput pana la sfarsit cu felul tau de a "jongla" cu cuvintele . Ai creat usor atmosfera si m-ai introdus in universul textului de la inceput pana la sfarsit.
Se spune ca pentru a creea o opera lirica ce tine de " fantastic" a nevoie sa respecti niste reguli .
1 . Trebuie sa scrii in asa mod incat cititorul sa considere lumea personajelor ca fiind una reala si sa ezite intre o solutie reala sau nu .
Eu una pot spune ca " am trait" in acel univers fantastic creat de tine , nici nu mi-a mai pasat daca textul are o tenta reala sau nu , deci dupa mine , e o reusita totala .
2. La o lectura naiva cititorul se identifica cu personajul .
Alta reusita , am trait in pielea personajului pe care ni l-ai transpus tu .
Pentru mine , esti o scriitoare grozava de la primul capitol si il astept cu nerabdare pe al doilea !


Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinara!
Dacă lupți poți să pierzi, dacă nu lupți ai pierdut deja ! C'est la vie!
Fii stăpân pe tine însuți și vei stăpânii lumea.
Tia Cooper Ce3dde77-f18e-4992-bc10-840e116dfea4_zps726f7cc5
Ficul meu : https://sasu.forumgratuit.ro/t10698-memoriile-annei
Sus In jos
http://passion-d-ecrir.ucoz.ro/
Lexa
S-Class
S-Class
Lexa

Merite deosebite :
Tia Cooper J5fdba
Sex : feminin Varsta : 24
Localizare Localizare : București
Nr. mesaje Nr. mesaje : 4873
Puncte : 5187
Reputatie Reputatie : 190

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Mier 10 Apr 2013, 22:10

Capitolul 2

Casa părintească a fost demolată acum mult timp. Rar, Tia este copleșită de dor, așa că înaintează pe străzile aglomerate ale New York-ului și privește noua clădire construită peste rămășițele apuse ale unei vile frumoase. Desigur că nu-și permite să piardă timpul, astfel că vizitele îi sunt scurte și secrete. Aproape secrete, în orice caz. Ultima săptămână a fost mai aglomerată ca celelalte. Odată cu venirea lui Colin, totul s-a prăbușit. Este chemată tot mai des la locul de antrenament al acestuia și pe cuvânt ca s-a săturat. Înainte de a pleca a purtat o discuție aprinsă cu Grace, singurul vampir care se bucură de încrederea ei deplină. Un mod simplu de a-și asigura câteva ore pentru sine. Inspiră aerul poluat, însă căruia i-a simțit lipsa. Privește cu nesaț mașinile colorate care circulă cu viteză. ”Inconștienți!” afirmă în șoaptă.

-Tia!

Cum îi aude vocea își dă seama de două lucruri: pauza s-a terminat, iar tânărul demon a comis altă faptă prostească. Se întoarce pe călcâie, exact când Claire, scundă și cu părul blond în vânt o ajunge. Pare agitată, observă. Oare ce a mai făcut? De data aceasta avea să-l pedepsească crunt, chiar dacă singurul lucru greșit este că a spart o vază. Așteaptă să-și revină, apoi o ascultă în tăcere. Fiecare cuvânt o supără din ce în ce mai tare. Nimeni nu își permite să dorească moartea surorii sale, iar el, printr-un accident, reușește. Cu pași mari pornește. Doar câteva minute și îl are în față. Pentru a doua oară ochii imploră milă. Prima dată când a enervat-o nu și-a dorit să o mai vadă, se ascundea mereu. Conștientizează în ce postură proastă s-a pus.

-Un motiv, dă-mi un nenorocit de motiv să nu te omor! urlă roșcata.

Nu va recunoaște în veci, dar îi este cu neputință să o vadă pe Alice. Chipul inexpresiv, culoarea palidă a pielii și ochii ieșiți din orbite ar distruge-o. Cum poate trăi fără zâmbetul caracteristic? Sau fără căldura cu care încerca să ajute oamenii atât de disprețuiți de Tia? Slabi, doar muritori care au vicii ciudate, răuvoitoare. Ca fapt divers, ucigașul de lângă ea se număra printre cei menționați. Îl urăște! L-a tot iertat și jură că nu poate să mai uite nici măcar un lucru, cât de mic.

-Te rog... Nu!

-De ce? Ești prea mândru? Mi-ai asasinat sora! Cea care ținea la tine, copile! Amândouă avem cu multe secole peste anii tăi și ți-am dat o șansă, cât de mică...

-A fost o greșeală! Dar tatăl tău?

Palma o furnică în urma loviturii. Obrazul lui drept este roșu, dar nici că-i pasă. Băiatul se dă doi pași în spate, surprins, parcă îndurerat de mânia Stăpânei. Se înțeleseseră bine, ba chiar îi permise să o strige pe numele mic, în loc să fie formal. Acum poate să-și ia adio de la gramul de afecțiune după care tânjește din secunda în care a văzut-o. Trufia și orgoliul vârstei pun o amprentă dureroasă asupra întâmplărilor. Spetit, așteaptă moartea. Câtă dreptate să-l numească stupid! Secundele, minutele trec, iar Colin încă are capul pe umeri. Descurajat, aude vocea frumoasă, îndurerată a Stăpânei lui: ” Vei trăi doar pentru a trece prin durere. Nu provocată de mine, bineînțeles. De astăzi, te las. Te-am luat sub aripa mea protectoare, iar tu ai dat cu piciorul. Singur vei merge mai departe”. Pleacă în același timp, dar direcțiile lor sunt total diferite. Drumurile se vor mai intersecta? Poate nu, sau poate că da. Cert este că doar unul din ei va fi fericit de reîntâlnire.

Domnișoara Cooper ține capul sus. Ordonase deja pregătirea înmormântării și totul e aproape gata. Mai puțin ea. Camera mare, decorată cu bun gust se află la doar câțiva metri depărtare. Serioasă, traversează distanța, adoptând calmul cu care i-a impresionat pe toți. Cu toate că se păstrează până ce pereții groși o feresc de celelalte ființe supranaturale. Lacrimile ating obrajii ușor rozalii de emoție. Cade ca secerată, întinzându-se cât este de lungă pe podea. Capul și-l spijină de brațe, apoi se lasă absorbită în tristețe. Suspină, încearcă să respire, ba chiar tușește după încercările pierdute. Totul pare în zadar. Picăturile limpezi nu o mai îneacă sub ele, dar suferința? Nici măcar un centimentru amărât nu s-a mutat din inima sa.

După jumătate de oră mai nimic nu s-a schimbat. Singura îmbunătățire e faptul că se poate ridica. Picioarele o țin suficient cât să se pregătească. ”Beneficiul când lucrezi cu vârcolaci, vampiri și demoni: totul este gata repede” încearcă să schimbe rânduiala gândurilor. Oftează. Alege cea mai frumoasă rochie neagră pe care o are și o îmbracă. Părul îl prinde într-o coadă de cal lejeră, urmând să-și curețe tenul. Plânsul te face slab, o țintă. Ba chiar un demon ușor de doborât. Dumnezeu îi e martor când afirmă că ultima dorință a oricărui tip de specimen este să fie tratat cu milă.

Oglinda de pe peretele vestic o ilustrează din cap până la vârful degetelor de la picioare, acoperite de opincuțe asortate cu costumația pretențioasă. Încearcă să-și reia masca, dar nu poate. Alice merită mai mult, nu doar o rudă de sânge aparent neîndurătoare. ”Pentru dumneata, soră dragă, l-am iertat. Nu merita, însă eu te cunosc și știu că te-ai amorezat în secret. De cine nu trebuie, totuși, dar am luat-o ca pe o ultimă dorință a ta.” Recită, în speranța că va fi auzită. Cunoaște prea bine câte femei a sedus Colin în câteva zile. Habar nu are cum a reușit, pe ea nu o atrage, sau poate puțin? Oricum, nu suficient cât să-i jure dragostea eternă, așa cum înțelesese că au făcut zânele. Pasionale din fire, au cele mai grețoase dedicații. Așa consideră ea, cel puțin. Nu suportă când asistă la nunțile lor. Acolo, toată lumea pare înfricoșător de îndrăgostită. Aripile domnișoarelor de onoare sunt colorate felurit, de la un roz pal până la unul strident, greu de privit.

Ce face? Are cea mai tristă festivitate din întreaga ei viață de susținut, iar mintea i se plimbă la zâne! Hotărâtă, deschide ușa. Aproape zboară până în grădina din spate. Bănci vopsite în negru se întind pe o distanță destul de mare. Sute de flori sunt așezate pe jos, în lungul unui covoraș. La capătul aceastuia, mormântul cu clapa deschisă. Jos, pe o plăcuță, numele ” Alicia Cooper” este scris cu litere argintii. Câteva secunde nu a putut vedea nimic, dar și-a revenit. Trebuie să țină un discurs. Dar ce poate spune? Poate, pe moment, va putea vorbi. Momente de la nașterea dânsei și până în acest moment îi invadează mintea. Au fost împreună la bine și la rău, s-au încurajat una pe cealaltă să treacă mai departe.

Latura Tiei mărinimoasă, cu inimă mare a ieșit la iveală, din câte se pare. Mâine va fi uitată, ce-i drept. Jură că nimeni nu va mai beneficia de indulgență, nimeni nu se va apropia de ea, căci se pare că atunci când permite se întâmplă doar nenorociri. A doua oară, oftează. Se lasă condusă de Michael, bunul său prieten. Măna lui se odihnește pe umărul fetei, dar nici unul nu bagă în seamă acest amănunt. Căldura pe care o emană o face să se simtă bine, cât poate. Roșcatul a știut mereu când este nevoie de el sau când nu e. La locul potrivit de fiecare dată, amuzant și gata să pornească la luptă. Odată era îndrăgostită până peste cap de tot ce reprezintă, iar el nu se lăsase mai prejos. Poate încă mai există scânteia care aprinde focul, ori nu.

-Gata, Tia. De aici nu te mai pot însoți. Te iubesc...

Șoptește mai apoi. Ea doar zâmbește și urcă pe scenă. Zeci de ochi curioși o analizează, nu pentru a se înștiința de starea ei, ci pentru a se asigura că încă poate să-i conducă. Firea ei vulcanică nu se poate abține, așa că fără introduceri începe:

-Da, ființe înjositoare, mă simt bine. Următorul care mă analizează va fi decapitat. Am făcut destule fapte bune pe o singură zi. Dacă nu mă înșel, suntem aici pentru sora mea, Alice. Aș minți să afirm că moartea ei nu-mi aduce întristare, dar, la un moment dat, fiecare moare. Nimeni nu are bilet asigurat până la sfărșitul lumii. Din păcate, al ei a expirat. A fost o persoană bună, credincioasă, perfectă în stilul ei. Sfârșitul ei sper că a fost rapid. Cu această ocazie, profit să vă comunic noua lege: de mâine, nimeni nu mai Transformă pe nimeni. Cel care încalcă regula își asumă vina. Atenție: nemurirea poate fi scurtă, eu hotărăsc cine are dreptul la eternitate și cine nu.

Vechea ea a revenit. Coboară, mândră, lăsând în urmă fețe speriate. Dar cui îi pasă?



Donna, mulțumesc din suflet pentru comentariu. Îl apreciez foarte mult. happy2
Sper să vă placă!


Tia Cooper Tumblr_inline_mp6fzpDIS01qz4rgp

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.”
- Aristotel -


Ultima editare efectuata de catre Aimi. in Vin 12 Apr 2013, 21:30, editata de 1 ori
Sus In jos
Choco.
Sensei
Sensei
Choco.

Merite deosebite :
Tia Cooper Asss10Tia Cooper J5fdba

Sex : feminin Varsta : 27
Localizare Localizare : Cluj.
acebook acebook : Choco.
Nr. mesaje Nr. mesaje : 23591
Puncte : 28367
Reputatie Reputatie : 2484

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Vin 12 Apr 2013, 11:28


Un fic foarte interesant, chiar n-am ce zice.

Descrierea se imbina foarte bine cu naratiunea, imi place mult cum relatezi evenimentele si chiar ai alura de autor de carti sf, caci te prinde stilul. O alta remarca pe care as vrea s-o fac este ca scrii la prezent, lucru care nu mi se pare ciudat, ba din contra, face ca toate intamplarile sa fie si mai bine infiripate si legate intre ele. Ma bucur ca nu ai probleme cu timpurile verbale, ca si verbe la trecut folosesti numai perfectul compus care se imbina bine cu prezentul. Nu am ce sa iti reprosez si chiar ma bucur ca ai abordat acest stil. La dialog nu am ce comenta, stii cum sa pui in valoare personajele prin ceea ce spun si stii sa te folosesti de replicile lor in favoarea ta, pentru a le caracteriza indirect.

Ideea mi se pare interesanta. Ai scris un prolog si alte doua capitole, insa inca nu mi-am dat seama unde vrei sa ajungi. Desigur, este un inceput promitator, sper ca si continuarea se va ridica la acelasi nivel, caci acesta va deveni cu siguranta un fic foarte bun. Imi place cum combini actiunea cu numele personajelor, misterioase, potrivite perioadei si personalitatii lor. Cat despre titlu, cred ca e potrivit, reprezinta numele personajului principal, astfel ca inclin sa cred ca viata sa va fi una plina de peripetii, intorsaturi de situatie si alte asemenea. Misterul si suspansul sunt si ele prezente, un alt aspect pozitiv al ficului acesta.

Estetica e buna, citesc cu usurinta si imi place cum asezi capitolele in pagina. Un singur sfat as avea pentru tine si anume sa reliefezi mai mult numarul capitolului. Scrie-l cu acelasi font ca si restul textului si fa-l mai mare, cat sa iasa in evidenta. Am vazut ca ai aplicat asta la primul capitol, insa la al doilea cred ca a fost un detaliu pe care l-ai omis. In legatura cu greselile de tastare sau de ortografie, ai grija la diacritice, caci le-ai mai incurcat de vreo doua sau trei ori. De asemenea, verbul "a se aseza" se conjuga fara "e" la anumite persoane (ex: el se asaza; ei se asaza). In plus, ai mai avut o greseala la un moment dat, ai scris "niciunul" dezlegat. Se poate scrie si dezlegat, dar numai cand e urmat de o alta structura asemanatoare (ex: nici unul, nici altul). In rest, eu nu am vazut probleme.


Acesta e critica mea. Am structurat-o astfel, caci asa ti-e mai usor sa imi urmaresti subpunctele. Sper sa iti fie de ajutor si mult succes la scris in continuare. :)


Tia Cooper Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself
Sus In jos
Lexa
S-Class
S-Class
Lexa

Merite deosebite :
Tia Cooper J5fdba
Sex : feminin Varsta : 24
Localizare Localizare : București
Nr. mesaje Nr. mesaje : 4873
Puncte : 5187
Reputatie Reputatie : 190

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Dum 21 Apr 2013, 21:21

Capitolul 3


Colin

20 martie 2013

Trupul gol al fetei îl încântă într-un mod straniu. Sângele ei o învăluie asemeni unei haine groase. Din păcate pentru această domnișoară, Colin era supărat și fustrat. Urăște din toată ființa acel accident, urăște că Tia, pe care o place nespus, poate chiar o iubește, l-a gonit. Este dreptul ei, până la urmă sora sa a murit. Dash, prieten nou, apărut în urma șederii lui pe străzi, îi confirmase cele mai întunecate bănuieli. Michael, frumos și mândru, un adversar greu de întrecut, se dă toată ziua la scumpa lui Stăpână și are succes. De asemenea, a descoperit un trecut fascinant al celor doi, pe vremea Neagră. Atunci supranaturalii nu prea existau sau, în orice caz, nu trăiau împreună. Familia Cooper se străduise foarte mult să Transfome alți oameni, urmând să-i distrugă fără milă pe ceilalți.

Zâmbește strâmb, bucurându-se de amintirile ultimei ore. Sasha, căci acesta este numele victimei, a fost torturată, lovită nu atât de mâna lui, cât de supărarea ce îl înlănțuia. Își imaginase că persoana din față este frumosul roșcat. ”Frumosul și extrem de bătrânul roșcat” se mustră. Poate de aceea se vor casători, poate în curând va primi o invitație de nuntă. Știe că nu va fi invitat, dar Frank, Bono, Case, Dustin, Nikola, Reanna, Leanora și Macy probabil deja caută haine de festivitate, ori cadouri. Simplul gând îl omoară, îl face să sufere în cel mai groaznic mod.

Bineînțeles ca toți cei menționați mai sus vor fi suficient de buni cu el încăt să se prefacă mâhniți sau poate doar nu vor vorbi și va auzi din alte surse. Urăște faptul că e neputincios, mereu a fost un crai. Fetele din școală alergau după frumusețea lui cum doresc copii înghețata. Cu aceeași pasiune inocentă, câteodată vulgară, imposibil de oprit. Le refuza în cea mai mare parte a timpului, dar nu dădeau înapoi. ”Afemeiat” este cuvântul care descria starea sa. Apoi, ca print-o minune, a văzut-o pe Tia. După modul ei aspru de a conduce, i s-a făcut frică pentru ca, în cele din urmă, să descopere cât de fascinant e de tot ce reprezintă. Orgoliul masculin l-a împins s-o înfrunte, dar conducătoarea, prețuita tânără întrece tot ce cunoaște. Crede cu tărie că nu funcția o face iubită, ci personalitatea plăcută.

-Colin, băiete, ai exagerat! Nu spun asta deoarece sunt femeie, însă uită-te și tu! Stăpâna își va ieși din minți! Tocmai a anunțat că regulile vor fi mult mai
dure, iar tu omori în van!

Reanna rareori se supără, dar acum a făcut excepție. Obrajii grăsuți sunt îmbujorați, iar ochii roșii trădează nervozitateae care o simte. Părul cărunt, dar des, îi încadrează fața pătrățoasă într-un mod nu foarte frumos. Nici ea nu este foarte frumoasă, că tot veni vorba. Însă are acel tip de comportament care poate face totul să pară minuscul. O iubește pe Tia ca pe propia mamă, iar faptul că tânărul demon o supără nu îi convine. S-a opus lui mereu, nedorind să facă parte din cei pe cont propriu. Ei sunt aici din pură dorință, pot pleca oricând și să se întoarcă printre semenii lor.

Ura pe care o poartă pentru băiat, sau bărbat -încă este nehotărâtă în privința aceasta- miră pe toată lumea. Scumpa Reanna cunoaște doar sentimente bune, ori cunoștea. Ea, în schimb, îl acuză pentru revenirea vechii Stăpâne, cea crudă, fermecătoare și foarte periculoasă. Trebuia ca ființa ei să fie prezentă în acea zi furtunoasă, trebuia să împiedice tot ceea ce s-a întâmplat. Libertatea s-a dovedit mult mai prielnică ca cea mai bună prietenă pe care o are. Femeia lasă două lacrimi dureroase să lovească asfaltul mânjit, care parcă țipă lângă ea, formând un duo zgomotos, oarecum enervant.

-Grozav! Uite, mă urăști, dar ești oricum drăguță cu mine. Iar astea, spune, în timp ce cu mâna dreaptă arată cadavrul, nu se va termina până Michael ăla nu
dispare din peisaj!

Gelozia omoară pe oricine, iar la Colin e mult prea evident. ”Oare chiar o iubește?” se întreabă uimită. El, pe de altă parte, este înverșunat. Cât timp Reanna avuse timp de gândire, a pus cap la cap un plan poate prea diabolic pentru vârsta sa. Tipul care flirtează cu prima lui dragoste va avea de suferit și încă cum! Dă din cap nervos, apoi pleacă. Prietenii lui vor curăța, cum fac de fiecare dată. Îl ajută cât pot, mai ales prin simplul fapt că-l țin ascuns. Doamna Cooper nu va fi încântată de prietenii comuni, cei care îi dau un avantaj considerabil în lupta strânsă. ”Eu nu pierd! Niciodată nu voi renunța, nu atât timp cât trăiesc!
Iar eu pot jura că eternitatea mea chiar va dura pentru veșnicie!” vorbește cu înflăcărare în adâncul lui.

Prinde viteză, întrecând cu mult limita umană. Doar umbra dă de bănuit că el există pe acele străzi, ca furia lui va ținti sus. Suficient de sus pentru a lovi secundul Tiei și a doua persoană ca bătrânețe. Rânjește fără motiv aparent, dar în sine țipă de bucurie, se bucură de norocul tinereții. ”Cine e el să mă distrugă? Un nimeni, un nimic!” se încurajează. Nu se oprește, continuă cu aceeași viteză, dar casa mare, de culoarea pielii, îl încetinește considerabil. Se ascunde printe mașini, așteptând gardianul să plece sau, măcar, să nu fie atât de atent. Minutele trec, iar șansele scad considerabil. Telepat, o cheamă pe Macy, vrăjitoarea, ce nu se lasă așteptată. Părul blond stă dezordonat pe umeri, ochii albaștri parcă nu s-au mai odihnit de ani, iar hainele pun în evidență formele foarte avantajoase. Fluieră încet, dar seriozitatea îl cuprinde rapid. Apreciază înfățișarea persoanei din stânga deoarece Gardianul, un afemeiat de primă clasă, nu poate lăsa domnișoarele singure la ”nevoie”. Prinde rapid ideea. Pășind elegant, traversează strada, ieșind din umbra Jeep-ului negru. Părând mirată, aruncă priviri pătrunzătoare către John. Deja și-a pierdut capul. Lasă postul liber, plecând după frumoasa, dar puternica Macy.

Așteptarea nu este punctul său forte, așa că în maxim două secunde a intrat. O poate simți, ca toți de altfel. Cotește grăbit, ba chiar lovește peretele de câteva ori. Trec zeci de minute și el înjură mărimea locuinței. Toate ca, la urmă, să regrete că a venit. Michael o cuprinde în brațe, în același timp capul coborându-se câte puțin. Buzele îi freamătă, dornic să fie în locul lui. Iese din umbră atunci când simte că nu mai poate suporta.

-Nu! Nu te atingi de ea, roșcatule! Este a mea! Urlă Colin.

Tia se întoarce furioasă, dar văpaia i se stinge când vede făptașul. Îl surprinde faptul, însă nu ca următorul gest. Fuge spre el și îl strânge în brațe, lăsând sentimentele să i se citească pe chip. Bombăne descumpănită, iar Colin întelege doar atât:

-Trăiești, trăiești, o, Doamne, chiar trăiești!

Bineînțeles că trăiește. La ce se aștepta? Să fie un cățeluș slab, care moare imediat ce devine maidanez? Viața de cartier l-a reprezentat mereu, crescănd printre persoane sărace, exact ca el. Mama l-a ajutat cât a putut, dar boala a luat-o. În fiecare zi aducea de la serviciu câte o ciocolată pe care îl lăsa să o mănânce singur. Tatăl- un bețiv arogant. Nu l-a văzut niciodată, era prea mândru să apară lângă ei. Oftează. Se smulge din amintiri, bucurându-se de moment. Totuși, este confuz. La ce s-a referit mai devreme? Parcă ghicindu-i gândurile, se depărtează doi centimentri.

-Cum ai scăpat de Căutători? Habar nu ai cât am urât faptul că te-am lăsat pe străzi, unde ai fost chinuit de acei oameni odioși!

-Iubito, am stat cu câțiva prieteni ai tăi. Atât. Nu eram în pericol de moarte, nici măcar pe aproape. Aș zice că cei de lângă mine, mai multe victime, au ajuns în pământ. Sincer, Tia, chiar m-am simțit nervos. Știindu-te departe de mine... Mă înnebunea!

-Pe mine la fel, Colin. Sora mea... Reprezenta totul. Acum este moartă. A fost un accident, iar eu sunt drastică. Te poți întoarce, dacă dorești.

-Nu, nu, nu!

Michael e supărat rău. Demonul o ia pe fată de lângă el. Își arată dinții ascuțiți, sărind la luptă. Exact ce dorește adversarul. Calm și precaut, o dă la o parte pe Tia. Ultimul lucru pe care îl vrea este să iasă rănită. Cu pumnii strânși se ferește de toate loviturile. Cum prinde clipa, întoarce cu îndârjire palmele. Asemeni unui taur, vede doar roșu în fața ochilor. Picioarele i se mișcă fără probleme, iar când termină și se trezește, pretendentul la inima frumoasei roșcate este mort...



Cam atât. Sper să vă placă! kiss


Tia Cooper Tumblr_inline_mp6fzpDIS01qz4rgp

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.”
- Aristotel -
Sus In jos
Lexa
S-Class
S-Class
Lexa

Merite deosebite :
Tia Cooper J5fdba
Sex : feminin Varsta : 24
Localizare Localizare : București
Nr. mesaje Nr. mesaje : 4873
Puncte : 5187
Reputatie Reputatie : 190

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Sam 04 Mai 2013, 14:42

Capitolul 4

Colin

Tia pare, mai degrabă, victorioasă, nu supărată ori furioasă. Colin o priveşte dezorientat, curios să afle motivul bucuriei fără margini pe care o simte iubirea lui. Oare dorea moartea lui Michael? Nu, imposibil. Ţinea prea mult la el, poate chiar îl iubea. Dar, în acest caz, care îi sunt gândurile? Aşteptarea poate omorî pe oricine, mai ales pe noul demon. Mereu a fost nerănbdător, nechibzuit, dar este cunoscător de aceste defecte omeneşti. Din fericire, asta nu înseamnă că a şi scăpat de anumite părţi din cealaltă viaţă a sa. Bineînţeles că nu regretă, urăşte ceea ce a devenit, iar vechile amintiri sunt primite cu căldură. Rapid, dar cu o graţie greu de dobândit, îşi mişă capul în stânga, apoi în dreapta. Renunţă la gândurile inutile, preferând să observe trăsăturile frumoase ale Stăpânei lui. Zâmbetul încrezut s-a şters de pe faţa ei, pe când seriozitatea caracteristică i-a luat locul. Cu toate că încearcă să renunţe la sentimente de faţă cu subordonaţii săi, pe el nu-l poate minţi. Acea flacără din ochii gri nu poate fi confundată. Vrea vărsare de sânge, vrea un nou condamnat. Unu, doi, trei... Trei secunde şi camera este plină de vampiri, dacă se ia după pielea palidă, iar colţii uşor scoşi îi alimentează bănuiala. Ce caută aici?

-Cât de darnică consideri că sunt? Alice, adevărat că te iubea, motiv pentru care te-am lăsat să pleci. Ziua următoare mi-a părut rău. Mi-am dat seama că m-am înmuiat, că fiinţa umană din mine iese la iveală. Bănuiesc că nu eşti într-atât de stupid încât să te gândeşti că voi primi cu braţele deschise schimbările. Aproape ai omorât un Colţos, dragă Colin, iar neamul lor nu este nici măcar puţin binevoitor. Succes, tinere! Vei avea nevoie...

Poate jura că nu a auzit bine. Credea că, în sfârşit, Tia îl iubeşte. Acum află că, până la urmă, chiar nu trebuie să-i calci pe bătăturile preţiose şi bătrâne. Oftează încet. Îşi ridică mâinile cu palmele la vedere, în semn de capitulare. Conducătorul micii armate păşeşte în faţă pentru a-l încătuşa, dar mişcările îi sunt încete. Mila îl copleşeşte când vede vârsta pe care o deţine, însă regulile sunt reguli. Părul cărunt, des, îi atinge în treacăt umerii, abia imperceptibil. Capul şi-l ţine puţin aplecat, gest nu tocmai favorabil. Este scund, abia dacă atinge o adolescentă ce mai are puţin şi ajunge la maturitate. Prizonierul său, pe de altă parte, depăşeşte cu uşurinţă un metru nouăzeci. Conrad , căci aşa se numeşte călăul, nervos după privirile amuzate ale colegilor de tortură, măreşte semnificativ pasul. Folosind viteza de vampir dăruită acum sute de ani, scoate dintr-un buzunar al blugilor vechi, jerpeliţi, o pereche lucioasă de cătuşe. Fără mare efort, le prinde de încheieturile lui Colin. Din nou, el doar aşteaptă ca totul să se termine. Pleoapele îi cad uşor, permiţându-i să se izoleze de tot ce îl înconjoară. Simte cum este târât departe de toată scena produsă acum mai puţin de jumătate de oră...

***

Loveşte cu putere zecile de uşi aşezate la distanţe egale în lungul coridorului întunecat. Prima din cele trei pedepse. Dacă supravieţuieşte, câştigă respectul vampirilor şi libertatea visată. El este un învingător, pe bună dreptate. Niciodată nu a trişat, sport pe car nu îl va practica în aceste încercări de putere psihică. Conrad, nume aflat mai târziu, inspiră, din punctul lui de vedere, neîncredere, cu toate că acesta a încercat să-l ajute cât a putut. I-a explicat fiecare etapă în parte, pregătindu-l pentru viitor. Dar cine poate trece fără remuşcări, fără coşmaruri? Conştientizează că va urî această perioadă, cu toate că imediat cum iese de aici are în plan să o caute pe Tia, să o convingă de sentimentele puternice purtate, pe care nu le poate uita chiar dacă ar vrea. Ea... este o fiinţă respectată, perfectă ca nimeni alta. L-a impresionat până şi modul în care atacă, atât de vechi, însă doare mult mai rău ca atingerea unui glonţ.

-Unde eşti? Jur că îmi voi petrece bătrâneţile printre cadavrele acestea aruncate la nimereală dacă nu găsesc încăperea perfectă!

Departe nu se află. Vărsta lui ajută foarte puţin procesul, dat fiind torturile prin care au trecut oamenii fără vină. "Eu nu am făcut acelaşi lucru?" îşi spune, reamintindu-şi de zilele trecute, când singur a torturat o femeie tânără. Încetineşte, gândindu-se că, în fond, merită ceea ce primeşte. Cu ce se deosebeşte faţă de cei care au violat, torturat şi ucis persoanele lipsite de putere? Absolut nimic nu-l face mai bun, nici măcar trăsăturile umane pe care le evocă la fiecare câteva secunde pierdute. În zadar, totuşi. Timpul nu se poate da înapoi, iar Moartea nu este darnică. Ceea ce a luat nu dă pe gratis doar pentru linişte sufletească. Blesteamă în gând autoanaliza procesată şi trece mai departe. Tia, Tia, Tia... Raţiunea sa de a scăpa. Imaginea dânsei îi întunecă mintea, obligându-l să se concentreze asupra acţiunilor recente.

Trece o zi, trec două sau poate s-au scurs doar câteva minute. A pierdut şirul cadavrelor, al camerelor şi al uşilor deschise. La început, mai mult pentru el, număra tot ce vedea. Se concentrează să nu se repete, până când o vede. Apasă clanţa cu frică, trăgând încet înspre el. Aproape i-au dat lacrimile. Soarele invadează întunericul, câştigând. Chipul zâmbitor al lui Colin este cuceritor, invocând toată speranţa şi fericirea ascunsă în inima lui. O probă s-a dus, dar alte două aşteaptă venirea sa, una mai grea ca cealaltă. Inspiră, expiră, încearcă să-şi potolească bătăile inimii şi păşeşte spre necunoscut.

Tia

Frumoasa roşcată nu fusese relaxată în timpul ultimelor săptămâni, iar acum, că totul este rezolvat, se poate odihni. Stă ghemuită lângă corpul rece al lui Michael, partenerul ei de viaţă de ceva vreme şi freamătă de bucurie. Îşi aminteşte că relaţia lor a avut suişuri, coborâşuri, au lut pauze peste pauze, dar sunt împreună de secole şi, oricât s-ar iubi, nu poţi evita călcarea becului. Murmură câteva cuvinte, abia auzite, însă înţelese de partenerul aşezat lângă ea. Braţele lui o cuprind cu putere, parcă refuzând să o mai lase vreodata departe de el. Se apleacă puţin, suficient cât să-şi scufunde capul în despicătura elegantă formată de gât şi umărul drept.

-Tia... Este totul bine? Iubire, dacă vrei să plec...

Degetele lungi ale Tiei îl opresc. Privirea îi e cuprinzătoare, dornică. Cum poate spune asemenea lucruri?

-Nu doresc să mă laşi singură. Nu astăzi, nu mâine, nici măcar o secundă din eternitatea noastră. Eşti cel mai important pentru mine, singurul care a mai rămas viu. Am pedepsit atât de multe specii doar pentru un demon pe care l-am iubit, doar pentru unul din familia mea. Doar... Stai cu mine!

Nici măcar o secundă nu i-a trecut prin cap să plece, excepţia fiind cererea ei. O sărută cu foc, mai întâi atingându-i uşor buzele, apoi apăsând cu putere, parcă vrând să o domine. Doar el ştie dorul ce i l-a purtat, furia legată de venirea lui Colin, care nu înceta să-i facă curte. Palma lui se plimbă cercetătoare pe curburile feţei, explorând fără încetare. Întotdeauna a fost frumoasă şi nimeni nu poate contesta acest fapt. E imposibil, la fel ca rezolvarea unei probleme de matematică greşite. Comportamentul ei nu lasă de dorit, mereu îşi ia atitudinea de lideră când trebuie, iar în intimitate este iubita perfectă. Iubitoare, protectoare exact în momentul potrivit, cine nu şi-ar dori o astfel de femeie lângă el? Michael poate fi considerat orice, dar prost nu e. Dacă ţine la cineva, nu-l lasă să plece, chiar de l-ar costa viaţa.

-Iubito, mormâie, oare îmi voi petrece veşnicia lângă tine? Pentru că jur, nu te-aş mai lăsa să pleci din acest pat până ce planeta ar fi distrusă.

Tia se depărtează, ajungând la un metru distanţă. Un minut mai târziu hohotele de râs invadează aerul.

-Da, scumpule, răspunde la prima întrebare. Nu pot, am datorii de împlinit. Te iubesc!

-Şi eu... Si eu!

Continuă de unde au rămas, intensificând ritmul. Mâinile lor capabile se mişcă mai rapid, vrând să se contopească, să formeze un întreg. Michael o ridică, aşezând corpul ei peste muşchii săi puternici, al naibii de uşor de văzut prin tricoul relativ larg. Ea admiră în linişte, urmând, timid, să-i atingă umerii largi, părul des, de o culoare splendidă, roşu asemeni Iadului, cu şuviţe blonde, pe ici, pe colo. Freamătă sub ea, bucuros de apropiere. Niciunul nu şi-a imaginat că, după un car de ani, încă mai pot experimenta senzaţiile de la început. că monotonia nu a intrat în relaţia lor. Se surprind de fiecare dată, iar atingerile sunt tot mai dornice. Momentul le este întrerupt de o bătaie puternică. Persoana respectivă nu se mai deranjează, aşteptând un răspuns, ci intră. Dash e nervos, sprâncenele încruntante spunând clar asta. Îmbrăcămintea îi este lejeră, alcătuită din blugi şi un tricou lălâi, cu trupa Scorpions desenată în centru. Blond, înalt, constituie visul oricărei fete. Ochii albaştri sunt furioşi, prevestesc furtuna. Acompaniate de spusele următoare, induc vremea urâtă.

-Zânele ne-au declarat război!



Ok, cred că este cel mai mic capitol adus până acum, dar sper să vă placă. Voi încerca să mă revanşez, promit! happy2
Choco, mii de scuze că nu ţi-am mulţumit în celălalt capitol, am uitat complet. Merci mult pentru critică, o apreciez foarte mult. Legat de ocazionalele greşeli de tastare sau de diacriticele uitate ori de cuvintele scrise greşit. Ştiu cum trebuie făcute, dar compun târziu şi nu apuc să văd tot. Îţi mulţumesc că mi le-ai arătat, sper că am corectat tot. Din nou, scuză-mă! dap !


Tia Cooper Tumblr_inline_mp6fzpDIS01qz4rgp

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.”
- Aristotel -
Sus In jos
Choco.
Sensei
Sensei
Choco.

Merite deosebite :
Tia Cooper Asss10Tia Cooper J5fdba

Sex : feminin Varsta : 27
Localizare Localizare : Cluj.
acebook acebook : Choco.
Nr. mesaje Nr. mesaje : 23591
Puncte : 28367
Reputatie Reputatie : 2484

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Sam 04 Mai 2013, 15:06

Hellau. a hug Am vazut ca ai mai postat un capitol si, desi il ratasem pe cel precedent, tot am decis sa comentez si eu. Imi place cum conturezi aceasta idee, este ceva nou pentru mine, cam singurul fic de pe forum care sa aiba o actiune atat de complexa din primele capitole si in care intalnesc complicatii peste complicatii si intrigi peste intrigi. Ceea ce il face unic, din perspectiva mea, este modul in care personajele iau contact unul cu celalalt si felul in care actioneaza fiecare, separat. Numele sunt, de asemenea, interesante, iar titlul este foarte inspirat. Cred ca te poti axa pe science fiction, pentru aca iti iese al naibii de bine si cred ca poti ajunge undeva cu asta daca vei continua si vei capata mai multa experienta. Ai un limbaj care ma prinde si, desi unele randuri par a fi desprinse mai degraba dintr-o carte de filosofie, nu ma deranjeaza. Povestesti intr-un fel mai ciudat, prezentul e modul de baza si te axezi pe asta. De asemenea, desi pare ca povestesti din perspectiva unui personaj, totul e de fapt la persoana a treia. Mie una imi place, asa ca spor la scris. Bafta si te pup. :*


Tia Cooper Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself
Sus In jos
Lexa
S-Class
S-Class
Lexa

Merite deosebite :
Tia Cooper J5fdba
Sex : feminin Varsta : 24
Localizare Localizare : București
Nr. mesaje Nr. mesaje : 4873
Puncte : 5187
Reputatie Reputatie : 190

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Dum 05 Mai 2013, 19:34

Capitolul 5

Tia

Război? Cu zânele? Buimacă, dar nervoasă, Tia se ridică rapid, atât pentru că vestea i-a readus spiritul de lider cât şi pentru simplul fapt că imaginea ei peste Michael îi poate aduce necazuri. Se încruntă, tic pe care l-a moştenit de la Augustin. Mâna stângă i se îndreaptă, uşor tremurătoare, către faţă. Degetele cuprind zona dintre frunte şi începutul nasului, alt gest copiat de la răposatul ei tată, însă o ajută să se concentreze. Gândurile sale zboară departe, în tărâmul secret al noilor duşmance. Avusese aât de multă grijă să se poarte binevoitor cu ele, iar acum sunt nervoase! Puţine popoare au beneficiat de această purtare, restul au fost nimicite. Ele trebuie să iasă în evidenţă, altfel numele lor nu s-ar mai potrivi persoanelor. O luptă este primită cu braţele deschise de Tia, în cele mai multe cazuri. Nu mereu, ca în aceste clipe, de pildă. Adoră să-şi petreacă timpul în braţele puternice ale iubitului ei, să-şi păstreze starea de linişte deplină, fără demoni, ori vampiri, vârcolaci sau zâne. Mârâie, încurajând ideile prosteşti ale lui Dash. Acesta nu ratează şansa de a-şi pune la bătaie viaţa, cu toate că, acasă, pe o străduţă populată de oameni cumsecade, îngrijeşte o familie fericită, de trei membri.

-Quam inepte! Aenean putant vincere?

Dash râde zgomots, în culmea fericirii. Norii negri care planau deasupra lui au dispărut fără urmă, lăsând în urmă răul pur. Stăpâna vorbeşte în latină doar atunci când este foarte nervoasă, gata de noi bătălii. Cea care urmează face valuri imense, anunţând vizita Morţii în peisaj. Dar ea este întotdeauna prezentă, ceea ce contează este partea cui o ţine? Dintotdeauna a deţinut o slăbiciune pentru Tia, slăbiciune folositoare în majoritatea cazurilor. Rolul Atotputernic i-a revenit, acum câteva sute de ani, unui bărbat frumos, înnebunit după femei asemănător de frumoase, iar ea îi dă dureri de cap puternice, folosind cuvântul "nu" parcă la comandă. Orgolios de fire, refuzurile nu sunt acceptate, dar opinia lui Dash, a lui Michael sau a oricărui mascul este exact inversă lui, majoritatea fiind de părere că ar trebui să se lase înainte de se face mai rău de râs.

-Nos transimus hoc bello victores!

Amândoi dau din cap afirmativ, nedorind supărarea Tiei. Partenerul ei se ridică încet, etalându-şi corpul atletic. Tia îl admiră o secundă, apoi iese din cameră asemeni unui uragan. Străbate holurile, trece peste camerele din care sunete diferite, înfricoşătoare se aud cu putere. Într-un colţ îndepartat al minţii îşi notează, pentru viitor, să schimbe această casă. Vecinii încep să se îndoiască de gândurile bune ale gazdei, iar de aici, prada constistentă, alcătuită din urlete şi ţipete pline de durere, intră, dar nu iese. "Oamenii sunt slabi. simplu de vrăjit. Primul chip cuceritor pe care îl văd îi poate duce în Iad sau în Rai, dar adepţii mei au mult mai multe asuri în mânecă" spune victoriasă, ca pentru dânsa. Gândul la victoria imcomparabilă împotriva binelui provoacă în adâncul său pacea care lipseşte.

-Domnişoară Cooper! Domnişoară Cooper!

Vocea e inconfundabilă. Frank mereu i-a fost aproape, ca o aură paternă în jurul lui. Gârbovit, grăbeşte pasul , mişcând cu îndârjire bastonul lung din lemn de fag. Hainele largi îi dau un aer tânar şi atât. Vârsta sa în clipa Transformării era înaintată, atingând cincizeci de primăveri. Compensează statura mică prin bunătate, inteligenţă. Ambele calităţi sunt apreciate de fiecare în parte. Ochii adânci, căprui, nu par a fi fericiţi, ci concentraţi. După el ţine o foiţă gălbuie ce stârneşte curiozitatea. Podoaba capilară ar face geloasă orice adolescentă care se viseaza perfectă. Picioarele scurte măresc viteza cât pot de mult, astfel că în aproape un minut sunt faţă în faţă.

-Domnişoară Cooper, această scrisoare este pentru dumneavoastră, din partea zânelor. Îşi exprimă nemulţumirea legată de anumite întâmplări petrecute recent.

-Scuză-mă, Frank, dar, mai exact, ce întâmplări? Nu ţin minte să se fi petrecut ceva care să nu le fie pe plac!

Bătrânul nu răspunde, în schimb îi întinde documentul preţios. Tia desparte iute colţurile suprapuse ale hârtiei şi citeşte. Literele scrise frumos, cu spaţii egale între cuvinte, o vrăjesc la început, nepermiţându-i să se concentreze cum ar fi dorit. Curbele perfecte, negricioase, pe alocuri acompaniate de sclipici te hipnotizează, fie că vrei, fie că nu. Pentru a doua oară într-un interval scurt, se încruntă. Nu stă pe loc, porneşte la treabă.

"Tia, Stăpână a tuturor,

Îmi permit să încep linguşitor, deoarece veştile următoare te vor supăra, iar mâhnirea ta nu este prielnică nimănui. Sunt de partea ta, scumpă amică, aşa că am decis să te ajut cât îmi stă în puteri. Suratele mele sunt nebune de legat, vor să te atace, ba chiar să te învingă, doar pentru că ultima lor cerinţă, aceea de a ne extinde locurile a fost respinsă. Îţi înţeleg dezacordul, cerem acest lucru la fiecare mileniu, iar spaţiul pe care ni-l mai poţi oferi este nul. Din păcate, neamul nostru se înmulţeşte constant, ajungând, astfel, să fim înghesuiţi. Trebuie să înţelegi că-mi risc anii rămaşi prin acest scurt mesaj, dar pregăteşte-te! Căci vin cu forţe proaspete şi dorinţă de sânge.

Cu drag,

A ta Catlin"


Catlin! Asta rezumă dilema ei. Prietena cea mai bună din copilărie este o zână, care se pare că riscă pentru o prietenie nu îngropată, nu uitată, dar categoric nu strânsă ca la început. Recunoaşte că ar proceda identic, măcar de dorul vremurilor trecute. Strânge pumnul, mototolind avertismentul şi se întoarce pe călcâie. Părul bogat, roşcat, îl prinde într-o coadă de cal strânsă, severă, perfectă pentru statutul de şef. Intră în laboratorul construit pentru a sesiza fiecare mişcare în oraş. Aici s-a adunat armata ce o va sluji. Mândră, îşi înalţă capul, spunând cu superioritate:

-Alea jacta est-recită unul din proverbele preferate în limba latină, urmat de celălalt- si vis pacem, para bellum!

Corul sălbatic, format de bărbaţii dornici, satisfac timpanele reginei. Are tot ce îi trebuie pentru o soartă favorabilă. Lângă ea s-a aşezat Michael. Avusese grijă să răspândească veştile, să-i strângă laolaltă pe aceşti incompetenţi. Toate speciile supranaturale existente sunt împreună pentru o luptă spectaculoasă. Tia, însă, doar rânjeşte, aşteptând spectacolul...




Deoarece următorul capitol îl voi aduce peste ceva vreme, am decis să postez mai repede. Sper să vă placă!
Am un mic dex, pentru frazele din latină. Îmi cer scuze dacă sunt greşite, dar eu nu fac încă latina, aşa că m-am folosit de site-uri de traducere. Proverbele cred ca sunt corecte, pentru că aşa le-am găsit, nu au fost prelucrate pe Google Translate sau în alte părţi. Ideea este că dacă vedeţi ceva, anunţaţi-mă, iar eu voi corecta cât de repede pot. happy2

DEX

Quam inepte! Aenean putant vincere?- Cât de stupide! Chiar cred ca pot câştiga?
Nos transimus hoc bello victores! - Vom trece peste acest război victorioşi
Alea jacta est- Soarta este hotărâtă! Zarurile au fost aruncate!
Si vis pacem, para bellum.- Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război

Am ales latina, deşi nu cunosc o boabă, pentru că o consider o limbă veche, iar personajul principal, Tia, trăieşte de foarte mult timp, asftel că a avut ocazia să cunoască multe ţări, obiceiuri şi limbi, dar preferă latina. happy2 Plus că am luat această idee spontană ca pe o provocare, iar cele educaţionale sunt pe placul meu. lough


Tia Cooper Tumblr_inline_mp6fzpDIS01qz4rgp

”Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători.”
- Aristotel -
Sus In jos
Choco.
Sensei
Sensei
Choco.

Merite deosebite :
Tia Cooper Asss10Tia Cooper J5fdba

Sex : feminin Varsta : 27
Localizare Localizare : Cluj.
acebook acebook : Choco.
Nr. mesaje Nr. mesaje : 23591
Puncte : 28367
Reputatie Reputatie : 2484

Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19Sam 17 Aug 2013, 12:25

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.


Tia Cooper Oj19j4

cruelty is a gift humanity has given itself
Sus In jos
Continut sponsorizat




Tia Cooper Empty
MesajSubiect: Re: Tia Cooper   Tia Cooper I_icon19

Sus In jos
 

Tia Cooper

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Anime. Naruto. Sasuke & Sakura :: Sasuke & Sakura :: Fan Fic-uri ( fanficton ) :: Fan Fic-uri originale :: Fan Fic-uri originale blocate-