Era prima zi de Mai, pe strada pe care ma plimbam vantul batea incet, dar suficient de puternic incat sa zmulga petalele florilor aflate in copaci, tot locul s-a transformat intr-o ploaie colorata.
Pe trotuar observ, tinandu-se de mana, o pereche de indragostiti, erau atat de frumosi impreuna, se vedea in privirea lor ca se iubeau, isi faceau declaratii de dragoste doar privindu-se.Trec pe langa ei si oftez usor, as fi vrut si eu sa simt acel sentimend superb, vroiam sa ma indragostesc, dar imi era frica sa nu fiu pacalita si sa sufar dupa aceea, dar in primul rand eu nu aveam de cine sa ma indragostesc, eu nu cunosteam pe nimeni, mereu am fost singuratica si acum imi pare rau.
Ma numesc Sakura Haruno si sunt o fata de 16 ani, parintii mei m au lasat in grija bunicilor de cand aveam 3 ani, ei au plecat intr-o alta tara pentru a-mi face mie o soarta mai buna, dar acolo au intampinat probleme si abea pot traii ei darmite sa ne mai trimita noua bani, nu i am mai vazut de 3 ani. Acum icearca sa stranga bani sa se intoarca acasa, macar pentru o saptamana, dar nu prea reusesc.
Asa, am spus ca locuiesc cu bunicii mei, nici ei nu au prea multi bani, bunicul inca lucreaza, iar bunica este caznica, locuim cu chirie intr-o casa micuta de la marginea satului in care tocmai ne-am mutat, am uitat sa mentionez ca noi ne mutam aproape in fiecare an, pentru ca mereu chiria se mareste si nu mai avem bani sa o platim, asa ca mergem in alte locuri sa cautam o casa mai ieftina, cu o chirie mai mica.
In felul asta am ajuns in Konoha, un satuc nu foarte mare, dar foarte linistit, imi placea locul , si chiria era foarte convenabila, stateam la o batrana care a spus ca daca avem grija de ea este suficient si astfel nu ne a cerut bani, ne-a mai promis si ca dupa ce va murii ea, casa va ramane a noastra, deci este foarte convenabil, poate vom ramane aici mai mult timp, si poate imi voi face prietenii, si poate imi voi intalnii si prima iubire, cine stie...
Acum sunt in drum spre piata, bunica m-a pus sa cumpar cateva legume pentru o supa asa ca am plecat visatoare si am uitat complet pe ce strada mi-a spus bunica sa o iau asa ca observ ca m-am ratacit, dar nu ma tem, voi intreba pe cineva si totul va fi bine, insa pe strada nu mai trecea nimeni, chiar era foarte linistit locul asta.
Trec de o cladire inalta ce umbrea intreaga zona si observ un baiat cu parul negru ca cenusa, iesea din acea cladire, pornesc spre el vrand sa il intreb pe unde ar trebui sa o i-au ca sa ajung in piata , dar nu reusesc sa scot nici un sunet, pentru ca baiatul se intoarce cu fata la mine , iar eu raman incremenita.
Avea ochii mari si atat de negri incat am ramas socata, parca era un abis in care m am pierdus, pielea mi se facuse de gaina si nu puteam sa ma misc, sa respir sau sa clipesc, imi era frica si aveam nenumarate sentimente in acel moment.
Baiatul se indreapta spre mine si ma intreaba:
- Ce ai patit, vrei ceva, de ce nu te misti de acolo?
Dupa ce aud aceste cuvinte incerc sa spun ceva dar vocea mea nu vrea sa fie auzita asa ca soptesc:
-Nu am patit nimic, m-am pierdut....
Dupa ce aude ce am spus , pe chip ii apare un zambet infumurat si ma intreaba unde vreau sa ajung, iar eu ii spun ca vreau sa merg i piata.
-Bine, urmeaza-ma, oricum si eu tot acolo vreau sa ajung,
Il urmez si observ ca are un biletel in buzunarul de la pantaloni care sta sa cada, dupa ateva clipe asta se si intampla, iar eu il i-au de pe jos si observ ca pe el scrie ''Sasuke, te-as ruga sa cumperi urmatoarele ingrediente...'' .
Dupa ce il ridic il strig pe baiat si il anunt ca i-a cazut biletul , iar el il i-a foarte repede si violent din mana mea, ma sperii putin , dar nu spun nimic pentru un timp.
Cand ajungem in piata ii multumesc si il intreb cum il cheama, iar el im raspunde:
-Vei afla tu curanad, daca nu cumva ai citit biletul.
-Sasuke e numele tau? il intreb eu putin rusinata.
-Mda....eu am plecat, deci pa.
-Stai, nu ti-am spus cum ma numesc..
-Nu imi pasa, dar oricum stiu ca te cheama Sakura.
Cand aud ca imi stie numele raman un timp pe ganduri si ma intreb de unde stie cum ma numesc.....
(Va urma)[right]

CAPITOLUL 2

Dupa ceva timp, cand ma trezesc din micul soc provocat de brunet, incep sa cumpar tot ceea ce trebuie pentru supa si dupa ma grabesc spre acasa. O i-au pe acelas drum pe care am venit , merg repede pentru a nu pierde mult timp, stiam ca atunce cand voi termina treaba voi putea sa ma plimb prin sat si chiar vroiam sa il mai vad pe Sasuke , desi poate nu vroiam sa recunosc acest lucru, dar puteam admite ca arata foarte interesant, era misterios. Misterul era cel mai important lucru pentru mine, era ceva ce ma atragea la el, dar nu cred ca in felul ala, sau.... nu stiu si nuci nu vreau, vreau sa il privesc si sa aflu cat mai multe lucruri despre el.
Chiar daca mergeam rapid nu am putut sa observa ca bunicul meu intra in casa din care Sasuke a iesit mai devreme, era ciudat, poate nu era bunicul, poate mi s-a parut.
Merg din ce in ce mai repede, aproape am ajuns si eu nu imi pot lua gandul de la brunet , imi era putin teama de el dar in acelas timp ceva ma atragea la el, era interesant. Asta era prima zi in care am iesit in sat si deja s-a intamplat ceva interesant, mai tarziu ce se va intampla, poate va fi mai interesant. Se pare ca a inceput sa imi placa locul asta chiar mult.
Ajung acasa si observ ca bunica ma astepta, pun pungile jos si o imbratisez, apoi ii arat ce am cumparat, vrand sa ii arat ca m am descurcat. Despachetez totul si incep deja sa o ajut pe bunica sa faca mancare, toc repede toate legumele, aceasta era specializarea mea principala, apoi o las pe bunica sa se descurce si merg la batranica din camera alaturata, pe nume Yun, evident ca eu nu o strigam pe nume, ii spuneam bunica Yun, era foarte draguta cu noi si chiar tineam la ea pentru bunatatea si sufletul frumos pe care il avea.
Merg in camera si o intreb daca doreste ceva, dar imi spune ca nu are nevoie de nimic pentru ca mi a vazut chipul meu cel angelic, ma simteam flatata, asa ca am imbratisat-o si am iesit afara, dar intai i am spus bunicii ca am plecat.
Vroiam sa ma plimb, stiam ca in apropiere este un camp mare plin de flori si ciresi, am plecat spre acea zona, eram chiar vesela, lucru care nu s-a mai intamplat de mult timp.
Dupa aproximativ cinci miute ajung in acea zona si raman uimita de frumusetea peisajului, tot era colorat in roz si galben, era superb. Nu cred ca am mai vazut asa ceva vreodata, imi placea enorm, mai ales ca era liniste si pace, iar lumea nu venea acolo.
Ma plimb printre flori si copaci, apoi observ un cires foarte batran si foarte mare care avea cele mai multe si mai mari flori, imi placea foarte mult, mai ales ca florile aveau culoarea parului meu, ma indrept spre acel pom, iar cand ma apropii mai mult vad ca in partea opusa a copacului era o scorbura in care era cineva.
In interior, era un baiat imbracat in negru, hainele imi pareau cunoscute , era Sasuke , dormea, era asa calm si nu ma mai speria, era atat de dragut , nu il puteam trezi, mai ales ca ..... in momentul acela realizasem ca ma indragostisem.
M am lasat in jos pentru al vedea mai bine, in acel moment ii cazuse o petala roz pe fata, iar eu am vrut sa o iau, lucru pe care l-am facut, dar in acel moment s-a trezit si m-a luat de mana, buimac m-a rasturnat si a cazut peste mine, dupa cateva secunde observ acest lucru si privirea imi ramane atintita in ochii lui care se uitau la mine insistent.
Nu spune nimic, dar ma priveste continuu, eu vreau sa scap din capcana aceea , dar nu reusesc, el este prea puternic, incerc sa spun ceva ,darmi-o ia inainte , spunand:
-Hmmm, ciudat asta e a 2 oara cand ne intalnim intr-o zi, m ai urmarit? nu aveai cum sa sti de locul asta, este locul meu secret.
-Nu te-am urmarit! am venit aici pentru ca aveam nevoie de putin aer si asta este cel mai linistit lsi cel mai aproape loc de casa mea, de aceea am venit aici.
- Deci stai la bunica Yun?
-Da! acum te dai de pe mine?
- Si daca nu vreau ?........


Va urma...

CAPITOLUL 3

Am ramasblocata la auzul lutimelor cuvinte ale brunetului, incepeam sa ma enervez, ma lua peste picior sau ce ?Ma hotarasc sa ii raspund la intrebare ,dar ma calmez inainte ca sa nu iasa urat.
- Ce intrebare e asta? cum sa nu vrei, este corpul meu care se afla sub al tau si acum iti mai spun pentru ultima data, te rog sa te dai jos de pe mine.
- Hmm... daca nu ma rugai nu ma dadeam, dar pentru ca esti noua aici sunt dragut cu tine, asta va fi valabil doar azi, eu de obicei nu sunt de treaba, vei afla curand.
- Multumesc, ce amabil ai fost.
- Da, stiu, nici mie nu imi vine sa cred. raspunde baiatul ironic.
Eu incep sa ma indepartez de el, dar nu reusesc, ochii lui imi tintesc ochii mei , parca vrand sa ma intrebe unde vreau sa ma duc, raman pe loc incercand sa ma uit in alta directie, sperand sa nu ma mai priveasca nici el, odata ce eu nu o mai faceam, dar nu scap atat de usor, desi asa credeam ca se va intampla.
Peste acel olc se lasa o tacere incredibila, nu credeam ca exista un loc atat de calm cum era acela, Sasuke se hotaraste sa sparga acea tacere spunand :
-Ai auzit.....
Eu stau sa ma gandesc , nu stiam ce sa ii raspund, nu auzeam nimic, era foarte liniste, nu intelegeam la ce se refera, asa ca  ii raspind :
- Ce sa aud, e liniste, eu nu am auzit nimic.
- Pai asta era si ideea, este liniste, sper ca asta sa nu se schimbe de acum inainte, sa nu spui nimanui despre acest loc, sa ramana secretul nostru sau daca spui cuiva nu spune ca asta este locul in care stau eu.
- De ce crezi ca voi spune cuiva? Oricum nu am cui sa spun, nu am prieteni, defapt nu am pe nimeni decat pe bunicii mei...
Spunand asta imi infig privirea in pamant, candindu-ma la toti anii in care am fost atat de singura, acum era momentul perfect pentru a schimba ceva in viata mea, era momentul perfect de a-mi face prieteni. Sasuku incearca sa spuna ceva , dar nu il las si ii spun:
- Nu stiu daca tu intelegi ce inseamna sa fii singur, dar eu vreau sa schimb lucrul asta, vreau sa am prieterni si chiar nu stiu dac vrei sau nu, dar tot te intreb, vrei sa fim prieteni, te rog.
Dupa tot ce am zis mi-am inchis ochii si am asteptat un respuns din partea brunetului care parca murise, nu mai spunea nimic, dar dupa cateva secunde se aude un ras puternic si foarte asurzitor pentru mine, eram sigura ca era o respingere din patrea lui, asa ca m-am ridicat in picioare si am vrut sa plec, ochii mei in acel moment se umplusera de lacrimi, nu am mai plans de mult timp, nu stiam ce era cu mine. Eu trecusem prin lucruri foarte grele dar am fost suficient de tare incat sa nu plang, dar cand l-am auzit pe el razand nu m-am putut controla, am izbucnit in lacrimi.
In momentul in care realizeaza ca nu mai sunt langa el ma striga, dar nu il bag in seama si imi continui drumul, insa ceva puternic imi prinde mana, era chiar mana lui, m-am intors cu fata la el si a observat ca plangeam, atunci a spus:
 -Eu cred ca stiu mai bine decat tine cum este sa fii singur, eu nu am parinti,au murit omorati de fratele meu mai mare chiar in fata mea,iar el acum nu este la inchisoare, se plimba in libertate prin tari straine. Eu acum dupa toate astea ce ar trebui sa fac? ar trebuii sa plang in fiecare zi . Si legat de prieteni , nu am avut niciodata, nu imi plac, e mult mai bine sa fi singur, de exemplu daca nu erai tu aici nu ma certam cu nimeni.
- Imi pare rau ca te-am facut sa te certi cu mine, oricum sa stai linistit de acum inainte nu o sa ne mai vedem, voi avea grija sa te evit, asa ca iti urez ramas bun !!
Dupa aceea am plecat spre casa ,plangand, gandingu-ma ca poate am gresit, dar eram nervoasa si pana acum nu a mai ras nimeni de mine, poate avea dreptate legat de prieteni, poate chiar sunt nefolositori si aduc numai belele, poate toti din acest sat sunt ca si el sau poate gresesc in acest moment datorita nervilor.
Cand ajung acasa merg direct in camera mea, nu mai stau la masa, ma pun in pat si ma ascund sub cearsaful meu moale, ma gandesc la ceea ce s-a intamplat in ultima peroada, imi aduc aminte cum spuneam ca satul acesta ar putea fi interesant si cum l-am intalnit pe brunet si cum am fost atrasa de el, dar aparentele inseala, pe afara este atat de frumos cu ochii aia ai lui in care te pierzi continuu si cu parul lui de aceeasi culoare, dar inauntru este atat de rece si intunecat, de as putea sa il pot schimba, dar eu nu am o asemenea putere, mai degraba el ar putea sa ma schimbe, sa devin mult mai inchisa in mine, a reusit deja.
In scurt timp am adormit, iar dimineata a venit repede la geamul meu, soarele bland isi punea razele sa imi stearga usor lacrimile de la ochi si usor, usor incerca sa ma trezeasca, ceea ce a si facut.
M-am trezit mult mai zambitoare decat am adormit si speram  ca totul va fi bine, merg la baie rapid sa imi fac un dus, iar dupa merg in bucatarie unde o vad pe bunica, o salut si o intreb cu ce pot sa o ajut, ea imi spune sa i-au pachetelul de pe masa si sa ma duc la adresa care este scrisa pe punga, era a bunicului, a uitat-o acasa.
Ma duc repede pana in camera mea si imi i-au ceva mai dragut pe mine, apoi plec cu pachetul la adresa indicata de bunica.
Eu nu stiam bine satul, dar am reusit sa ma descurc, ajunsesem la cladirea mare de ieri, cladirea in dreptul careia l-am bazut pe bunicul, dar daca stau sa ma gandesc , acolo l-am vazut si pe Sasuke, ma gandeam ca ar putea fi prin zona asa ca mi-am pus gluga ,de la jacheta pe care o purtam, in cap, intru usor in cladire si il vad pe bunicul, apoi ii spun:
 - Ce faci bunicule?, ti-ai uitat pranzul acasa.
 -Uite, fac bine, la munca, stiu ca l-am uitat, m-am grabit de dimineata.
 -Deci aici lucrezi..... si ce trebuie sa faci?
 -Pai sunt administrator.........
Nu apuca sa mai spuna nimic, deodata apare cineva, intra usor pe usa, acela era..................

(va urma)

Hey , hey !
In primul rand as vrea sa-ti mul;tumesc pentru ca m-ai anunta !
Capitolul a fost frumos si am observat ca l-ai facut mai lung , foarte bine !
Dupa parerea mea ai inceput sa scri mai bine fata de primul capitol . Felicitarile mele !
Oricum sunt foarte curioasa sa vad cum o sa conturezi povestea , deci hai cu next-ul ( sper sa ma anunti atunci cand il vei posta ) .
Pana data viitoare te-am pupacit dulce !