Nuanța morții

Prolog

„ Chiar atunci când încerci din răsputeri să te ridici, apare o problemă. O rezolvi și alta se leagă de trupul tău. Mulți ar renunța la viață, și-ar curma-o fără pic de regret. Tu ce aștepți? Nu observi că ai început să vezi nuanța morții? Sau ești deja mort?

Capitolul 1

Sakura's point of view

Stăteam cu capul rezemat de palmă, încercând să deslușesc scrisul hieroglific al profesoarei de geografie sau cum o mai numesc colegii ”scorpia”. Trebuia să recunosc că era inteligentă, însă nimic mai mult. În cel mai ”elegant” mod îți arunca o notă mică în catalog, ceea ce o satisfăcea teribil de tare. Se bucura când ne vedea că suferim. Uneori, ajungeam la concluzia să cred ca ea este ma mult un robot programat în feluri complicate pentru a face viața elevilor la acest liceu mult mai grea. Mă uimea cum de mai avea glas, având în vedere că ziua întreagă țipa pe holuri, în cancelarie, în sălile de clasă, în biroul directorului și în alte locuri pe care naiba le-o mai știe. Mie cel puțin, mi-era al naibii de nesuferită.

- Domnișoară Haruno, vreau un telefon de la părinți în cel mai scurt timp posibil! spuse ea, lăsându-mă cu un gust amar. Mă scârbea, pur și simplu nu puteam să-mi imaginez cum ceilalți profesori sau soțul ei o suportau. O priveam dezgustată, parcă vrând s-o sugrum. Vocea ei subțire mă făcea să cred că au scârțâit zgomotos frânele unui automobil. Sinceră să fiu, abia aștept să termin liceul.

Fără să realizez, îndoisem colțul foii pe care cu chiu, cu vai trebuia s-o predau înapoi. Nu m-am panicat deoarece nu aveam motive. Doar trebuia să găsesc o soluție și sunt sigură că știu cui îi voi cere ajutorul. Sunt sigură că Ino știe cu siguranță unde este xeroxul, ceea ce mă bucura și mă făcea să mă mândresc că am o amică asemeni ei. Noi două ne ajutam reciproc la fiecare lucru, rezolvam problemele împreună. De obicei, stăm aproape tot timpul una lângă cealaltă. Suntem prietene de când eram la grădiniță, ceea ce ne-a legat foarte mult. Considerăm că nu suntem doar prietene, suntem niște surori unite.

Liniștea se așternu în clasa noastră, imediat ce ușa a fost bușită de perete. Ridic plictisită capul, privind costumul negru al barbatului ce ne privea cu spaimă din tocul ușii. Eram oarecum surprinsă, așa ceva nu se mai întâmplase până acum. Acest liceu era unul în care doar muștele se auzeau, de asemenea fiind un loc ce mă plictisea teribil de tare.

- Îmi pare rău, copii, orele se vor inaliza acum! Afară! spuse bărbatul parcă urmând să leșine. Nu aveam idee despre ceea ce se întâmplase, dar un lucru știam sigur: acasă = laptop. Uram orele de umplutură. Obișnuiam să ac totul într-un ritm alert, ceea ce mă făcea să fiu caracterizată ca o ”tipă hiperactivă” ceea ce nu mă prea încânta. Da, adevarat, eu sunt o persoană activă însă urăsc oamenii prea agitați.

Individul a dispărut în scurt timp, iar toți elevii au început să-și facă bagajele. Eu, fără prea mult efort, îmi bag în geantă obiectele și mă apropii de fereastra clasei, privind relaxată și ignorând agitația din jurul meu. Eram indiferentă acestei întâmplări. Consideram că nu era necesar să-i dau atenție, din moment ce nu mă interesează. Nu-mi doresc nimic de la acest liceu, vreau doar să trec mai departe fără prea multă dificultate. La urma urmei, nu merită să trăiesc printre oamenii ce nici măcar nu mă observă. Dacă aș putea, i-aș sugruma pe toți. Doar că regulamentul nu-mi permite acest lucru...

Dau jaluzelele la o parte, astfel reușind să privesc în curtea școlii. Ce vedeam? Doar adolescenți fițoși, îmbrăcați în diferite ținute de discotecă. Nu respectau nici o regulă, ceea ce mă facea să-mi pierd răbdarea. Cât de inculți pot fi? Ei nu observă ca ceilalți se îmbracă corespunzător de școală? Nu cred. Se văd doar pe ei înșiși, bogâțiile sunt punctul lor forte. Îi urăsc cu atât patos încât mi-aș dori ca eu să îi spânzur. În fine, până la urma cineva trebuia s-o facă. Daca nu eu, atunci cine? Caracterul lor mă face aproape să plâng de nervi, lucru pe care nu prea obișnuiesc să-l fac.

Răsuflând adânc, dezgustată de prostia ce se râspăndea rapid în lumea asta nulă, observ cum cineva îmi face de jos cu mâna, aproape sărind în sus. Confuză, mă încrunt ca să văd mai bine la distanță. Ceea ce am văzut m-a lăsat cu gura cascată. Copiii de 14 ani... Fără creier...

[i] Primul fic pe forum, stiu, necorectat. Sorry about that x_X Sper ca v-a placut. :)

~~Prima Promit ca dau edit~~

Prima

Tanananananananana nr1

Asa, gata cu laudele.
Foarte frumos primul capitol. Am cautat in disperare greseli, dar nu am gasit pre-a multe( nu le spun, ca sa nu creada lumea ca te critic happy2

) Descrierea este foarte frumoasa, cat si inceputul povestii. Mor de nerabdare sa aflu se s-a intamplat, si cine este la geam? Ino?? Sasuke?? Habar nu am... Cam scurt, nu imi satisface poftele, dar merge...(OMFG... Cum a sunat asta lough

) Dar stai asa...nu ai scapat... Ti-am spus clar ca vreau sa ma anunti cand incepi un fic, mai ales asa frumos. Dar tu, noooooo. Nimic. :>.<: De acum daca nu ma anunti vin si te sugrum. Te omor!! biciuitor

Oricum, il ador in love

, si daca nu ma anunti cand vii cu nex-ul, stii bine ce se intampla take this!

Asa ca, pe pupicesc kiss

si spor la scris happy2

Kiddo was here... ^_^ $they see me trollin\$

Buna am trecut si eu pe la ficul tau imediat ce l-am citit. Oau chiar este tare si imi place atitudinra Sakurei. De asemenea, te pricepi bine la descriere si nici nu ai folosit dialogul in exces. Mai mult nu am ce sa spun ca este abia primul capitol . Sunt foarte curioasa cum ai sa dezvolti ideea pe parcurs. Asa ca hai repejor cu next-ul . Spor la scris si succes la idei
ps: sa ma anunti si pe mine
Lots of love from Lola kiss

Hello my darling. *hug* Spui ca este primul tau fic pe acet forum, mnu? Hm, deci nu este "primul" tau fic? Mna, nu asta conteaza, te descurci bine, chiar foarte bine. Acest prim capitol mi-a placut, chiar m-a incantat. Atitudinea Sakurei este foarte interesanta, imi place asa. Titlul tau este .. pf... eu una il ador. De aceea am si intrai aici cat de repede am putut :)) Okay darling, eu astept continuarea. Bafta *hug*

Hey am ajuns si eu la ficul tau si pentru o incepatoare pot spune ca te descurci chiar foarte foarte bine...dac acum esti atat de buna, cred ca atunci cand vei mai avansa vei deveni o adevarata scriitoare!Cu titlul...
imi place acest prim capitol, desii nu sunt o fana a descrierii, vorbind ca o "experta" fara sa tin cont de gusturile mele, te-ai descurcat impecabil dupa parerea mea!
Tino tot asa, sper ca pe parcurs sa-mi atragi atentia mai mult cu ceva mai multa actiune!
Anunta-ma la netx!Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!!

Subiect: Re: Nuanța morții Joi 29 Aug 2013, 16:09

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.