Umbra luminii

Subiect: Umbra luminii Sam 06 Apr 2013, 22:29

Prolog

    Eu sunt langa tine mereu cand ai nevoie de ajutor si chiar daca nu ai. Sunt o persoana agreabila, amuzanta si socanta, insa nu sunt draguta. Te pot ierta o data, doar. Pe mine toti ma urasc dintr-un motiv, dar nu unul bun. Viata e o dulce minciuna, iar eu sunt durerosul adevar. Unul dintre multele adevaruri pe care ti le voi spune este ca vei muri, mai devreme sau mai tarziu. Si nu intotdeauna fizic,ci sufleteste.
    O, vai, am uitat sa ma prezint? Eh, nu este nevoie deoarece, cu totii ma cunoasteti. Da, eu sunt acea fiinta care va sta langa voi in ultimul moment si tot eu va voi tine in brate duios. Veti merge toti cu mine in locuri frumoase si fara durere. Ma relaxeaza simplul gand ca ma pot distra in felurite moduri cu sufletele voastre plapande, iar cea mai buna prietena a mea, o pamanteanca fara suflu, o sa va arate cum este viata privita dintr-un alt punct.
    Da, eu sunt Moartea.

Masina noii dimensiuni

•Amintiri•

    O strada pustie, o ora tarzie si doi indragostiti. Atat se putea distinge din tot peisajul intunecat. Simteam cum buzele lui se joaca cu ale mele. Gustul lui, parfumul lui si atitudinea protectoare care ma ucide si ma invie mereu ma salvasera din situatii oribile. Bratele lui imi incalzeau talia rece, iar respiratia ma ajutase sa imi recastig increderea. Tocmai ma scapase dintr-o bataie cu "prietenii" mei, astfel, el devenind noua lor tinta. Niciodata nu credeam ca va urma un dezastru. Il vad cum incepe sa fuga pe strada zicand sa-l urmez. Era atat de fericit. Fara voie, incepusem sa alerg dupa el. Involuntar, corpul meu se luase dupa al lui. Doua lumini orbitoare si-au facut aparitia din negura. Il vedeam in plina stralucire, iar dupa goana nostra am ajuns intr-o pustietate. Un loc gol, nimeni nu era acolo, doar praf si nisip. Se auzeau tipete, imi auzeam numele, dar mai presus de toate, auzeam sirenele ambulantelor. Nu stiam unde sunt. Vedeam in zare doar un punct negru care se oscila in stanga si in dreapta. O mica pata de culoare bizara.
    Vedenia din departare pierise, iar in locul ei o silueta cu o haina, ce-i acopera tot trupul, de un negru absolut isi facu aparitia. Un obiect mare si ascutit patat cu sange imi facea inima sa incremeneasca, aidoma ghetii. Era o coasa. Auzisem atat de multe despre aceasta persoana si dorisem atat de mult sa ma viziteze. O respectam si inca o respect. Eram fata in fata cu Moartea, supremul adevar. Simteam cum o sudoare rece imi brazda fata. Lacrimi amare imi inundau obrajii. Stiam ca acesta era sfarsitul meu. Nu apucasem sa-i spun nici macar un "Ramas-bun, iubitule!". Ura. Tristete. Dezamagire. Toate aceste sentimente si mai multe imi faramitau sufletul in bucati mici, distrugand orice particica ramasa. Inca mai vroiam sa fac multe pentru persoanele dragi. Credeam ca e imposibil sa fac pact cu Moartea insasi. Respiratia incepea sa mi se rareasca. Era inevitabil totul.
    Zaresc cum de sub manecile acelei aratari se iteste o mana scheletica care incearca sa imi zica " S-a facut. Accept pactul.". Ea putea sa imi citeasca gandurile din ipostaza aceea, iar eu stiam asta. "Cartea din lumea de dincolo", acel manuscris in care scria cum poti sa te intelegi cu aceasta creatura din Lumea de dincolo. Puteam sa imi predau sufletul in mainile ei, sau sa mai astept un timp pana spiritul mi-ar disparea. Eram disperata si inca tanara. Il doream atat de tare incat, palma mea s-a atins de acel schelet ambulant. Stiam ca voi face un lucru gresit, dar corect. Eram in cea mai paroxistica stare in care am fost vreodata. Nici cand ma taiasem nu simtisem atata durere cat simteam atunci; iar cand am incheiat acel "document" nescris mi-am pecetluit intreaga existenta. Un zambet amar imi aparuse pe buzele reci pline de sange. El nu o sa mai fie vanat atata timp cat eu voi fii Ingerul Mortii lui. Imi va fii stapan, iar Moartea ma va ghida.
    Devenisem mostenitoarea Coasei.

Subiect: Re: Umbra luminii Dum 07 Apr 2013, 18:23

Ce? Ce? Ce? Cum? Un fic cu Moartea! Brr, ce straniu suna! Inca odata: Brrrrr ! Cred ca o sa mai spun asta de multe ori la fic-ul tau. Dar imi place, asa original si cu multa descriere. Dar pe ea cum o cheama? Sau pe el? Si Ingerul Mortii? Brrrr, geniala idee. Abia astept next!
Katherina terminat!

Subiect: Re: Umbra luminii Lun 08 Apr 2013, 20:47

Umbra luminii Tumblr_mdhsu3hkuK1rcphk2o1_500

Picaturi de sange

     Picaturi de ploaie cadeau pe asfaltul rece. Un fulger lung strabate cerul intr-o secunda. Dupa tunet se lasase linistea. Strada era goala la ora aceea tarzie. Nimeni nu indreznise sa iasa in plina pustietate. Intunericul inghitea intinderea. O mica luminita de la o fereastra spargea negura. Casuta aceea adapostea un suflet rupt si un baiat lasat in urma. Viata i se blocase. In ochii lui caprui i se vedea tristetea, iar in lacrimi disperarea. Nimic nu mai avea sa fie la fel.
    Statea in pat, ghemuit si plangea. Suferinta i se scurgea pe obrajii palizi, insa ii ramanea intiparita pe inima. Parul castaniu si ud ii invelea palmele care se odihneau pe genunchi. Ii vedeam suferinta si stiam ca nu o sa poata rezista la o asemenea durere. Ma uitam, insa nu puteam sa fac nimic.
    Un urlet puternic se facuse auzit urmat de sunetul unui geam spart. Pumnul lui trecuse prin sticla groasa si neteda care acum era patata de lichidul rosu al vietii. Mana lui era taiata de catre cioburile ramase inca intacte. Deja boala isi facea simtita prezenta. Baiatul acesta, care mereu era binevoitor si plin de dragoste putea devenii un monstru in fiecare zi. Se imbolnavise la paisprezece ani, insa asta nu schimbase modul lui de a fi. Brendon mereu era un gentleman, chiar daca avea schizofrenie. Niciodata nu l-am crezut rau, insa parerea avea sa se modifice odata cu moartea mea. Dupa acel incident, nu a mai fost la fel. Isi facea viata un calvar.
    Se uita in oglinda in fiecare zi intrebandu-se daca isi va mai revenii vre-o data. Corpul lui avea la fel de mult de suferit. Privirile lui inghetau cu fiecare secunda care zbura, fata ii devenea mai palida si slabea mult. Stiam ca inca mai poate merge inainte, insa nu stiu pentru cat timp. Puterile lui erau limitate, iar cu sentimentele lui distruse se scurta durata lui de trait. Puteam sa vad asta.
     -Poti sa opresti totul. Doar omoara pe cineva. Esti o fantoma, nimeni nu poate sa te opreasca.
     - O voi face. Am de unde alege, insa nu acum. Nu e momentul oportun.
     O scurta convorbire cu Moartea imi daduse acel sentiment de frustrare, de simplitate. Acele cuvinte spuse imi faceau atata placere. Cand il priveam pe brunet murind sub ochii mei, eram sigura ca pot sa ucig pe oricine pentru el. Existenta lui ma facea sa ma simt vie, chiar daca eram doar o fata amarata. Ma simt ca o criminala, insa merita sa si fiu una. Pentru iubitul meu puteam sa asasinez intreaga omenire. Sentimentele mele nu aveau sa se schimbe niciodata. Eram cu ochii numai pe Brandon. Viata mea se rezuma numai la acest om. Mintea incepea sa imi joace feste. Nu mai puteam sa mai rabd inca o zi pana sa fiu pregatita pentru transformare. Eram sigura ca voi reusi, insa Moartea inca nu imi daduse de inteles ca e chiar asa cum credeam eu. Tot ce am practicat pana acum pe diferiti oameni era bine. Omoram cu atata usurinta pentru a-mi indeplini scopul incat si eu ma speriam de propria-mi persoana. Oricum o dadeam, tot la aceeasi idee ajungeam.
    Imi priveam mainile care erau pline de sangele atator oameni. Nu mai ma recunosteam, insa nici nu mai doream asa ceva. Urmele de la accident inca se vedeau si niciodata nu imi vor disparea. Eram sigura ca voi ajunge cu el la acel subiect odata ce ma voi reincarna. Erau lucruri atat de simple, insa atat de complicate. Viata in general e grea si incurcata, insa daca stii sa „potrivesti firele” reusesti sa treci peste tot. Gandurile imi zboara, se arunca in oceanul gandirii si nu ma mai lasa sa ma concentrez la ce face persoana speciala.
    Ma plimbam cu degetul aratator peste buzele rosi ca focul. Imi lipsea atingerea lui pe corpul meu, imi lipsea respiratia lui care ma incalzea, imi lipsea Brandon. Daca imi mai batea inima, de mult iesea din piept. Mereu imi dadea acel sentiment de fericire cand eram impreuna si eram si vie. Erau doar niste amintiri nu de mult pierdute si recapatate. . O mana blanda si rece imi dezmierda fata.
     -Scumpa mea, cred ca esti pregatita sa reinvii, insa stii ce trebuie sa faci. Vrei sa imi devii succesoarea la Coasa?
     Nu eram sigura daca era totul pregatit. Ramasesem blocata in timp fara sa stiu ce voi face. Daca nu era drept pe unde o voi apuca? De ce mi se pare ca totul e asa de simplu pentru a fii adevarat? Oare ma pripisem cand avusesem incredere in aceasta persoana?
    -Doresti sa ucizi in fiecare zi oameni pentru a-ti recapata dragostea?
    Incepea sa isi piarda rabdarea si stiam deja lucrul acesta. Asteptasem acel moment atat de mult si ma pregatisem non-stop. Nu puteam sa accept faptul ca nu am curaj ca sa il salvez. Fara ezitare, cu plina furie si dorinta arzatoare apucasem instrumentul cu care voi scurta viata persoanelor care ma vor mentine vie. La contactul cu metalul inghetat corpul incepe sa-mi amorteasca. Simteam cum mii de fiori imi strabateau trupul atat de repede incat ma sufocau. Stiam ca asta e un nou inceput pentru mine si un sfarsit tragic pentru altii. Vedeam cum culoarea pielii imi revenea si se inrosea. Era ca si cum luasem foc. Era o senzatie atat de neplacuta, insa meritat tot efortul. Imi muscam buza inferioara de durere, iar urletele nu puteau sa lipseasca. Chinurile reinvierii ma ucideau pentru a doua oara. Nu credeam ca daca voi face fata sau daca odata vie voi stii ce urmeaza sa fac in continuare.
     Moartea isi scosese la iveala doua aripi negre ca noaptea. Gluga ii cazuse de pe cap cat sa pot vedea in loc de ochi doua simboluri: Luna si Soarele. Acelea cazusera transformandu-se in doua lantisoare dintre care unul mi se aseza pe gat, iar celalalt disparuse in departare. Totul era atat de ciudat, insa nu dupa mult timp simteam cum sunt gata sa lesin. Ultrimul lucru pe care am mai reusit sa-l retin a fost o umbra intr-o lumina orbitoare, in rest, nimic. Parca pluteam fara sa cad. Era o senzatie extrem de iesita din comun. Nicioadata nu mai simtisem asa ceva. Era un lucru total nou. Eram ca o pasare in zbor care nu stia daca va mai cobori vre-o data. Parul parca imi taia fata delicata. Sangele imi circula brutal de rapid prin vene fortandu-mi inima sa imi bata mai tare. Uitasem cum e sa am una, insa de mult am asteptasem asta.
     O durere nemiloasa ma cuprinse urmata de o bubuitura puternica. Bine te-am regasit, Pamant.

•Sfarsitul amintirilor•

Subiect: Re: Umbra luminii Mar 09 Apr 2013, 18:28

God Forbid ! It's a masterpiece . Felicitarile mele jos palaria in fata

si multumesc mult pentru adresare :* . Ai talent talent talent si da ... MI-A PLACUT ! Brandon s-ar putea sa existe pe undeva ... Dar :

Unicele adevaruri al acestei vieti sunt moartea si iubirea!
Moartea este cea mai binecuvantata dintre visuri.
Moartea este ingrozitoare, dar ar fi si mai ingrozitoare constiinta ca vei trai de-a pururi si nu vei muri niciodata!
Moartea nu este rea pentru ca elibereaza omul de toate relele si ia cu sine toate dorintele omului impreuna cu recompensele acstora!
Moartea este tot ceea ce noi nu suntem!
A muri este o adevarata aventura

Desigur , Iti voi arata ca nimic nu se poate intampla mai frumos ca moartea .

Felicitarile mele inca odata ! kiss

*

P.S , citeste ce-am scris mai sus si gandeste-te la ...

Good luck :*!

Subiect: Re: Umbra luminii Mar 09 Apr 2013, 21:41

Umbra luminii Tumblr_luogslRa0B1qha75vo1_500

Un nou inceput

    Un miros puternic imi inunda narile. Simt cum toate oasele imi trosnesc ca si cum sunt gata sa se rupa. Trag o gura mare de aer si imi deschid incet ochii castanii cat sa pot vedea picaturi de apa care cad peste corpul meu amortit. Un zambet imi apare pe buzele crapate. A mers! Grabita, incerc sa ma ridic in picioare, insa gravitatia si-a spus cuvantul tragandu-ma in jos. A treia oara-i cu noroc. Cu pasi mici incerc sa ajung langa un copac ca sa ma lamuresc unde ma aflu. Totul pare atat de linistit. Nu stiam ca lumii ii este frica de putina ploaie, iar peisajul imi este atat de familiar.
    O casa imi atrage atentia. La unda dintre ferestrele ei se vede un steag, acela fiind al Rusiei. Simt cum incep sa imi curga lacrimi amare. Sunt atat de departe de el, insa macar sunt pe Pamant. Inca imi tremura mainile de emotie. Merg catre usa si bat in ea cu putere. Sunt fica Mortii, ce mai pot face acum ca nu am refuzat? Usa se deschide facandu-i loc unei femei roscate care ma strange in brate dragastos urandu-mi un „Bun venit!” calduros. Nu imi imaginasem ca o sa ma accepte atat de repede tinand cont ca eu sunt adoptata. Se pare ca Ea a avut de mult in plan o muritoare care sa aibe ura ca mine.
    Intru inauntru cu sfiala. O sala uriasa, mare si intunecata imi face pielea de gaina. Femeia ma ia de mana conducandu-ma pe scari catre acea incapere care va fii de acum in colo camera mea. Un negru puternic era tiparit pe pereti, iar draperiile erau trase. Postere cu diverse formatii rock lasau sa iasa la iveala doua dulapuri si un pat. Sunt coplesita de frumusetea acelstui loc.
     -Aceasta va fii camera de pedeapsa. Bucura-te, scumpo,de viata ta.
    Inghetasem. Voacea aceea,a Mortii, ma face sa ma intorc ingrozita ca sa pot vedea cum un ranjet malefic ii intuneca fata. Este atat de infricosatoare, insa m-am obisnuit cu comportamentul ei surprinzator. Am atea intrebari sa-i spun, insa ceva parca ma retine. De ce tocmai acum imi este frica sa il intalnesc? Tot ce trebuie sa fac in acest moment e sa ucig oameni si nimica mai mult, iar restul le voi rezolva pe parcurs. Dar daca acum, ca om nu voi fii in stare sa fac asemenea crime?
    Ah, simt cum o iau razna cu fiecare secunda care se scurge. Inca sunt singura si nu stiu ce sa fac si unde sa alerg mai intai. Ce cruda poate fi viata. Ar fii fost cu mult mai usor daca venea cu instructiuni, dar asa cum este trebuie s-o accept si sa continui. O iau razna! Imping draperiile la o parte cat sa pot vedea fluturasii albi care roiesc prin aer. Surprinsa, deschid fereastra cat sa pot prinde in palma unul. Acesta nu se topeste la contactul cu pielea mea reusind sa ma infioare. Mi s-a spus ca unii factori nu ma vor afecta, insa nu stiam ce insemna asta pe atunci.
    Imi rezem capul de geam. De ce simt ca nu procedez corect? De ce totul mi se pare prea usor? Simt cum se zbate inima in mine de frica, dar totusi pastrez o expresie neutra. Imi iau Coasa si dispar din casa intr-un bar. Asta va fii prima mea vanatoare. Analizez fiecare om pana imi fixez o tinta. Trec prin persoane fara macar sa ma strofoc pana sunt lnga ea. O fetiscana de nu mai mult de 16 ani dansa la bara. Este de-a dreptul dezgustatoare, iar ochii ei exprima placerea acestei slujbe murdare. Ce ar fii daca i-as face un bine omorand-o? Cu usurinta imi apropii instrumentul mortal de gatul ei iar cu o miscare brusca ii sfasii sufletul pe interior. Bruneta scoate un tipat asurzitor si cade la pamant. Sub privirile tuturor se zbatea sa respire, insa am pus capat acestui circ sufocand-o printr-o simpla bataie din degete. Trupul neinsufletit incepe incet sa se raceasca in timp ce atmosfera se face sinistra.Respir greu si rapid. Simt cum sangele imi alearga prin organism, inima imi pulseaza mai tare adrenalina ce imi trecea prin tot corpul. Ma simt atat de bine, ma simt vie! Acesta este doar inceputul sfarsitului.
    Omenire, pregateste-te! Sunt aici si sunt gata sa te extermin!

Subiect: Re: Umbra luminii Vin 12 Apr 2013, 10:06

Titlul - Imi place cum ai ales titlul creatiei tale. Este misterios si interesant, exact asa cum trebuie. Te captiveaza cu o singura privire si te indeamna sa citesti, un lucru bun, zic eu.
Ideea - Este captivanta, iar eu una nu am mai intalnit-o. Acest 'pact cu diavolul' pare a fi intrigant, iar ideea este foarte promitatoare. Daca ai face si capitolele mai lungi, ar fi excelent.
Descrierea - Ai evoluat in ultimul timp si asta imi place. Descrierea este mult mai buna ca inainte, iar sentimentele sunt descrise frumos. Ce as avea de reprosat ar fi lucrul la care gresesc si eu mereu, Faci propozitiile prea scurte. Atunci cand le scriu eu, probabil nu imi dau seama cat de mult impiedica coerenta textului, dar cand citesc realizez acest lucru. Incearca sa imbogatesti frazele, sa le faci mai lungi si sa nu te impiedici de punct la fiecare 3-4 cuvinte.
Actiunea - Din cate am observat, decurge lent. Datorita descrierii, actiunea nu e fugarita, pot spune ca e ok.
Dialog - Replicile le pui atunci cand trebuie, sunt bine gandite si, ce ma bucura cel mai mult, nu sunt seci.
Din punct de vedere estetic nu am ce reprosa. Capitolele sunt frumos aranjate in pagina, usor de citit.
Am observat pe ici, pe colo cateva greseli care mi-au sarit in ochi. Spre exemplu, vre-o data - vreodata; vroiam - voiam. Acestea ar fi greselile gramaticale din ficul tau. In rest, doua sau trei greseli de tastare ce le-ai facut probabil in graba.

Cam asta ar fi si cu 'critica'. Ma bucur sa vad ca ai evoluat atat de mult. Ai mai avea putin de lucru, dar ficul este promitator si merita continuat. Spor la scris kiss

Subiect: Re: Umbra luminii Mar 16 Apr 2013, 11:26

Iuhuhu! Esti pe vaaaal, ai pus next, numai eu nu l-am citit....pana acum. :)) Cum as fi putut sa ratez? Iehehe, doamne, BRRRR, si acum ma sperie putin....putin mai mult. Adooooor fic-ul tau! E asa infricosator si sadic :)) E exact genul meu. Sunt atatea sentimente si tu le descrii grozav! Abia asept next chapter si tu sa nu uiti sa ma anunti! Stii ca sunt mai cu capul in nori si nu-mi aduc aminte sa mai si verific subiectele monitorizate.
Katherina terminat!

Hey! Bun, eu una o sa postez urmatorul capitol dupa ce se incheiei concursul Ficul Lunii ca sa nu cumva sa se creada ca trisez sau alte chestii de genul. Nu ma apuc sa il corectez acum in plina desfasurare. Am deja o nota si mai urmeaza.
Voi aduce next, dar dupa ce se termina. Va pup pe toti! kiss

Bună! Deci, uitasem că nu ţi-am oferit un punct de vedere vizual a ceea ce înseamnă continuarea fic-ului tău! Îmi place extrem de mult ideea... îmi place că poţi să oferi un ansamblu al sentimentelor. Ce-i drept, m-a cam înfricoşat acum 2 luni aproape, când l-ai postat, când ai scris că-i pentru mine. Lucrurile s-au mai schimbat de atunci, nu...? Revenind... nu ştiu ce ai putea face mai mult, mai frumos, mai delicat cu această idee. Abia aştept ce idee îţi va da de cap la postarea next-ului. Light your inspiration and GOOO. By3. Love :* !

Subiect: Re: Umbra luminii Sam 17 Aug 2013, 12:28

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.