Nouă vieţi

Subiect: Nouă vieţi Sam 10 Aug 2013, 17:48

Nouă vieţi

Capitolul I

Dressed to KILL

    A privit cu desfătare în oglinda mare, dreptunghiulară înainte să se acopere cu halatul alb, primit de ziua ei. Ca întotdeauna, reflexia înfăţişa modelul adolescentelor: un trup cu talie subţire şi picioare înalte, completat de forme proeminente şi un chip perfect, fără cusur. Părul lung, vopsit de curând blond, îi atârna în valuri pe spate, acoperind într-o oarecare măsură decupajul rochiei ce se întindea până la zona lombară a coloanei vertebrale. Şi-a ales-o pe cea neagră, mulată, ce se termina cu mult deasupra genunchilor. Materialul era fin, acoperindu-i pieptul, umerii şi o porţiune mică din braţe. O păpuşă Barbie, cu ochi mari şi negrii, îmbrăcată în haine scumpe. A zâmbit satisfăcută, plimbându-şi mâinile pe burtă şi spate, ca o ultimă pregătire, gata să îşi pună planul în aplicare. A aşteptat de mai bine de două săptămâni ce avea să se întâmple peste câteva ore şi îşi spunea că fiecare efort avea să merite odată ce-o va privi în ochi atunci când îi va da vestea. Nu era nici prima, dar nici ultima oară când a dat naştere unui astfel de joc. Era modul ei personal de a se face remarcată, de a le arăta tuturor de ce este în stare. Întotdeauna primise tot ce îşi dorea, indiferent de ce era nevoită să facă pentru a-l obţine. De obicei efortul era redus, chiar şi fetele din liceu, cele ce-o detestau pentru personalitatea persiflantă, îi râvneau stilul de viaţă. Cealaltă parte a adolescentelor o priveau ca pe o zeiţă, fascinate de tot ce reprezenta Alexis Black.
    Familia Black se mutase acum doi ani în Dakota de Nord, unul dintre cele cincizeci de state ale SUA, situat în zona vestului mijlociu a Statelor Unite. Thomas Black era un judecător renumit din New York, singura sursă de venit a familei de când soţia sa suferea de depresie. Un an mai târziu a decis să se mute într-un loc mai liniştit cu Victoria şi cele două fiice, Alexis, în vârstă de paisprezece ani şi Bethany-Elizabeth, un copil în vârstă de numai şapte ani. S-a dovedit a fi hotărârea potrivită, starea Victoriei se schimbase, aparent redevenise femeia puternică, mama a doi copii. Alexis a urât schimbarea, abia reuşise să îşi creeze o viaţă aşa cum îşi dorea, ceea ce era greu la vârsta de paisprezece ani, în special pentru un copil ce avea aşteptările unei adolescente de şaptesprezece-optisprezece ani. în plus, New York era oraşul ideal, locul în care simţea că aparţine. Dakota părea un paradis al bătrânilor, plin de boşorogi şi babe ai căror copii plecase demult în altă parte, în oraşe precum Los Angeles, San Francisco şi, ce surpriză, New York.
    Acum nu îi mai păsa, lucrurile mergeau destul de bine. Împlinise pe şase februarie vârsta de şaisprezece ani, petrecere ce i-a extins grupul de amici, ceea ce o făcuse şi mai populară. Chiar şi aşa, niciodată nu se mulţumise cu adevărat. Voia mai mult, o mulţime mai mare la picioarele ei, fiindcă roboţeii posedaţi în prezent deveneau monotoni.

        - Alexis, de ce ai încuiat uşa? se aude brusc vocea Victoriei.
    Şi-a dat rapid ochii peste cap, oftând. Nu i-a răspuns, ci s-a îmbrăcat rapid cu halatul, strâgându-i gulerul cu degetele pentru a ascunde materialul negru. Descuiase şeneş uşa şi îşi privi mama fără intenţia de a o invita. Purta o rochie crem, pâna la genunchi, iar părul şaten ce îi trecea puţin peste umeri era strâns într-un coc aranjat meticulos. Ochii albaştri erau obosiţi, conturaţi cu o linie neagră, subţire, pe jumătate ştearsă şi întinsă. Era târziu, ce-i drept, aproape 22:00 pm.
        - Ai de gând să mă laşi să intru? spuse calm, încercând să evite încă o ceartă.
        - Vreau să fac duş şi să plec spre Sharon.
    Sharon Philips era una dintre prietenele ei, în total fiind două. Le oferea o anumită încredere, deşi multe dintre secretele ei erau ascunse. Deschiderea faţă de ele era prefăcută, necesară pentru a le câştiga de partea ei. Într-un fel trebuia să le facă să creadă că îi pasă câtuşi de puţin, deşi era destul de evident că nu. Dar nu puteau renunţa la popularitatea primită, iar aceasta exista atâta timp cât se plimbau ca două căţeluşe după stăpână. Ştiau ce crede lumea despre ele, Alexis era în lumina reflectoarelor, umbra ei acoperindu-le complet. Erau cunoscute din pricina ei, dar nu într-un mod tocmai plăcut. Precum fetele din Mean Girls, ajutoare fără creier, ele erau Gretchen şi Karen, pe când Alexis o reprezenta pe Regina.
        - Ce o să faceţi în seara asta? întrebă aşezându-se pe pat.
    Dorinţa de cunoaştere în ceea ce o priveşte o călca pe nervi. Victoria se dovedise curiozitatea în persoană, simţind nevoia exacerbată de a şti orice mişcare, nepăsându-i dacă invadează intimitatea.
        - Ne întânlim cu un dealerul nostru pentru doza zilnică, a răspuns sarcastic.
    Bethany a întrerupt discuţia, autoinvitându-se în a cotrobăi prin lucrurile surorii ei. Ar fi vrut să îi înfigă mâna în păr şi să o dea afară, dar trebuia să ţină halatul, iar mişcarea bruscă i-ar fi dat planurile peste cap. Se mulţumise în schimb cu o privire veninoasă, aşa cum o învăţase pe micuţa Betty. Învăţase să-şi arate uşor toleranţa falsă, risca să fie pedepsită dacă îl mai maltrata fizic pe drăcuşor, iar actul avea şi avantaje. Copilul ar fi făcut orice pentru a-i atrage atenţia, Alexis era Dumnezeu în ochii moşteniţi de la Victoria.
        - OK, mamă. Ia-o pe Betty cea urâtă şi lăsaţi-mă să îmi fac duş. În mai puţin de zece minute, cel mult cincisprezece, Sharon şi Helen vin spre mine.
        - Alexis Christal Black, încep să cred că vrei să rămâi acasă! se răsti Victoria cu scopul de a-i atrage atenţia cu privire la vocabular.
        - A fost o glumă. În plus, Betty este cea mai frumoasă la final. A fost un compliment.
    Îi făcu cu ochiul copilei, iar aceasta renunţase la expresia bosumflată. Victoria oftă şi ieşi din cameră, obişnuită cu această "rutină". Alexis renunţase la halat şi se îndreptă din nou spre oglindă. La fel de frumoasă, doar că rochia i se ridicase puţin, descoperindu-i şi mai mult pielea acoperită de un bronz plăpând. Îşi încălţase mult iubitele sandale din noua colecţie Jimmy Choo şi-şi luă plicul ascuns în birou. L-a deschis, muşcându-şi buza într-un zâmbet şiret, gândindu-se din nou la ce avea să se întâmple. Trebuia să iasă prin uşa din spate, rucsacul în care avea hainele de schimb îl putea lăsa în maşină. Totul a decurs conform planului, scăpase nevăzută, iar fetele o aşteptau la colţul străzii, într-un Volvo roşu. S-a urcat pe locul din dreapta şoferului şi a aruncat rucsacul în spate, lângă Sharon. Voia să spună ceva, dar telefonul a sunat imediat.
    Era Jake.
        - Da, iubire. Nu, acum am plecat. Da...te sun când ajung. Vin cu două fete.
    Închise telefonul rapid, oftând. Cele două o priveau suspect, uimite de ceea ce auzise, în special apelativul "iubire". Şi-au revenit rapid, erau obişnuite cu surprizele oferite de Alexis. Nici acum nu au reuşit să afle cum reuşise să obţină invitaţii la petrecere, acolo erau numai absolvenţi şi elevi din ultimul an de liceu. Părinţii lui Sharon erau plecaţi din oraş în weekend, undeva la bunicii ei de la ţară. Aveau încredere în ea, era genul de fată responsabilă, cu o medie perfectă la şcoală şi nu intra niciodată în probleme. Nu din câte ştiau ei. De când se înrolase în noul grup a riscat să o încaseze de câteva ori, dar Alexis se ocupa de rezolvarea situaţiilor. Numai ea ştia cum. Sharon redirecţionase toate apelurile de acasa pe telefonul ei, erau sigure că părinţii aveau să sune să le verifice, deşi nu era prima noapte pe care şi-o petreceau singure.
        - Cine era? întrebă Helen curioasă.
        - Jake, răspunse scurt.
        - Vrei să spui Jake Corwin? Dar el nu umblă cu puştoaice de vârsta noastră. În plus, ştii prea bine ce vrea.
        - E doar o faţă drăguţă şi s-a întâmplat să fie folositor în cazul de faţă. Este biletul nostru, fetelor.
    Se priveau una pe cealaltă, gândindu-se cât de uşor manipula oamenii. Îi făcea o deosebită plăcere, asta era clar, dar nu găseau răspunsul la întrebarea "cum reuşea?". Erau multe fete drăguţe, chiar mai frumoase şi majore, dar nu dispuneau de influenţa ei.
        - Mergem? spuse Sharon.
        - Da, avem treabă.
    Zâmbeşte din nou, arătându-şi dantura frumoasă.
    Venise timpul pentru mutarea finală.

Andreea Drăgan · Subiect: Re: Nouă vieţi Sam 10 Aug 2013, 18:16

Ce pot spune, Lissa? Îmi place la nebunie noul tău fic, chiar dacă n-are decât un capitol. Personajul Alexis este foarte intrigant, adică aşa şi-ar dori orice adolescentă să fie. Plus că, ele duc o viaţă palpitantă. Sunt populare şi îşi petrec timpul pe la petreceri, şi nu orice petreceri, ci party-urile celor de a douăsprezecea. Din câte am înţeles Alexis este într-o relaţie cu acest Jake, iar el îşi doreşte doar s**. Hmm, mi-e că i se pune ceva în băutură şi ajunge violată sub vreo masă. Ehm, de abia aştept să văd ce reacţie va avea Victoria când va vedea că lipseşte. :)) Mă îndoiesc că va scăpa nepedepsită. Aştept capitolul următor, spor la scris!

Subiect: Re: Nouă vieţi Sam 10 Aug 2013, 19:18

Buna Psychotic!Imi place foarte mult capitolul acesta si mai ales personalitatea lui Alexis care, nu stiu de ce, cred ca o sa si gaseasca "nasu' ".Si mai mult imi place ca actiunea se petrece pe continental meu preferat.Voiam sa citesc un fic,sa citesc ceva si nu gaseam nimic care sa imi ajunga asa ca am intrat aici si am vazut mare si frumos "Noua Vieti".Am savurat capitolul si sunt curioasa cum o sa continui.Spor la scris si ,daca ai timp, sa ma anunti si pe mine de next!

Subiect: Re: Nouă vieţi Lun 12 Aug 2013, 15:04

Cam greu trece lumea pe aici, dar m-a surprins ficul tău, nu mă aşteptam să faci ceva original. Din păcate eu nu prea am citit aşa de multe scrise de tine, însă voi încerca de acum în colo, căci sunt conştientă de stilul tău interesant de a nara. Ca prim lucru vreau să îţi sugerez să eviţi cuvântul ce, căci pe la început a cam predominat mai mult. Plus ai avut o greșeală de tastare și te-ai încurcat la a cincea replică din text. Însă sunt chestii minore, tu oricum ai mai mereu capitolele impecable și admir asta fiindcă nu văd așa ceva des.
Până acum primul capitol mi s-a părut interesant, desigur ideea e cam uzată, dar i-ai dat o aliură mistică și originală, cu toate că sunt detalii legate de fete, locul unde au trăit și unde s-au mutat, simt parcă nici nu a fost atât de mult descris, ceea ce este bine, fiindcă ai lăsat misterul să se instaleze. Astfel mi-ai captat atenția și sper ca în curând să aduci nextul. Îmi place, nu prea am ce să mai adaug, căci personajele m-au fermecat de pe acum. <3

Subiect: Re: Nouă vieţi Mar 27 Aug 2013, 16:33

Fan fic blocat la cererea autoarei.