Life in danger [+16]

Hey people! Eu si tusii Dellz am hotarat sa scriem impreuna un fic. Speram sa va placa. Lectura placuta!

Capitolul 1

Sakura’s point of view:

Un val de aer rece îmi lovește brusc, corpul amorțit și obosit în timp ce încerc să închid un ochi. În zadar. Nu mai suport. Simt numai durere și tristețe. Încă nu pot să cred că am rămas fără ei. De ce? De ce eu?! Inima îmi sângerează în continuare, chiar dacă uneori reușesc să zâmbesc. Deși au trecut cinci ani, încă mai plâng, încă mai sufăr. Îmi aduc aminte și acum acea zi blestemată... Veneam acasă după ce terminasem orele. Eram în ultimul an de liceu. Mergeam ușor pe stradă, iar la un moment dat, văd mai multe mașini de pompieri ce se duceau pe drumul spre casa mea. Sirenele lor erau incredibil de enervante! Dar atunci nu le-am băgat în seamă, până când am văzut mașini de la televiziune parcate lângă trotuar și oameni speriați care se închinau din cinci în cinci minute. În acel moment mă trecuse un fior. Pe măsură ce înaintam, panica se mărea. Ajunsem în fața casei mele. Simțeam că îmi pica cerul în cap și îmi fugea pământul de sub picioare. Speram că e doar un coșmar, că mă voi trezi în mai puțin de un minut cu mama lângă mine, ținându-mă de mână.
M-am ciupit de căteva ori. Degeaba. Am căzut în genunchi în timp ce lacrimile îmi inundau fața. Durerea mă învăluia, mă închidea într-o cutie de cristal și nu mă lăsa să scap. Eram disperată, pentru că, deși mă mai și certam cu familia mea, îi iubeam foarte mult și nu voiam să-i pierd!

- Nu e corect, nu e corect! țip eu printre lacrimi.

Plângeam, zbieram, nu aveam cum să mă abțin. Am auzit cum pompierii ziceau că nu au putut să salveze pe nimeni din casă. Eram la pământ, la propriu cat și la figurat. După câteva încercări, am reușit să mă ridic și cu lacrimi în ochi, am început să alerg spre casă. Am văzut cu coada ochiului că doi pompieri alergau după mine pentru a mă opri, așa că am început să ma grăbesc. Nu mai vedeam, nu mai auzeam, voiam doar să mor lângă familia mea, chiar dacă iubitul meu, Yukio, probabil că nu mă va ierta niciodată. Începeam să mă apropii. Flăcările uriașe erau la câțiva pași. Mă opresc puțin, însă, în secunda doi, sunt prinsă de către un pompier care mă duce în brațe până la salvare. Plângeam și țipam în continuare. Nu aveam cum să mă opresc. Simplul gând că am rămas fără părinții mei iubitori și fără frățiorul meu mai mare, mă omoară. Asistentele mi-au dat un calmant, iar o stare de somnolență își face brusc apariția. Îmi șimțeam pleoapele din ce în ce mai grele.

- Duceți cadavrele la morgă, iar pe fată o lăsa-ți la spital.

Acestea au fost ultimele vorbe pe care le-am auzit, iar apoi..negru. Când mă trezisem la spital, Yukio era lângă mine. Avea lacrimi în ochi. L-am îmbrățișat strâns și începusem să plâng pe umărul lui. În scurt timp reușisem să mă calmez, iar acesta îmi spuse că mă voi muta la el și că mă va ajuta el să trec peste. Pentru câteva secunde simțisem cum mi se luase o piatră de pe inimă. Eram cât de cât mai liniștită. Știam că îmi va fi bine lângă el. Cu ajutorul acestuia am trecut examenele și nu m-am simțit extrem de singură. După terminarea facultății, ne-am mutat amândoi în orășelul Konoha. Mă ajută, are grijă de mine. Îl iubesc. Nu știu ce m-aș face fără el. Îmi scutur capul pentru a alunga orice alt gând și încerc să mă ridic din pat. Mi-am adus aminte că am programare la doctor pentru niște analize. De la o vreme mă simt cam rău și am căderi de calciu.
Deschid ușa băii și pășesc ușor pe gresia rece. Mă uit în oglindă timp de câteva minute. Aveam cearcăne, ochii erau roșii de la plâns și lipsiți de strălucirea din trecut. Îmi dau cu puțină apă rece pe față, apoi i-au o perie și încep să-mi pieptăn părul roz ca florile de cireș, care este destul de încâlcit în momentul de față. După câteva minute, pun peria pe o măsuță, îmi prind părul într-un coc, iar apoi, îmi dau jos hainele și intru în cabina de duș. Picăturile de apă caldă se izbesc de corpul meu, creându-mi o stare de liniște combinată cu plăcere. Într-un sfert de oră, ies din baie cu un prosop pe mine și încep să caut prin dulapul uriaș, niște haine cât mai comode. Până la urmă găsesc hainele și pantofii potriviți, mă machiez căt mai natural și îmi las părul liber. După ce îi las un mesaj lui Yukio, îmi iau geanta și plec spre spital. Sper că totul va fi bine.

E destul de scurt, insa ma voi revansa.

Dana

Buna,am ajuns si eu pe aici
Frumos inceput,mi-a placut
astept next si spor la idei
daca poti imi dai un mesaj cand pui next pwp daca poti ;;)

"Ce faci fetiliiiii?" =))))
Frumos capitol, foarte frumos, o sa vad cum o sa ma descurc eu cu diacriticele astea, dar asta e , suport ce sa fac.
In curand voi posta si eu cat de repede pot avand in vedere ca amandoua avem cate un fanfic in desfasurare pe langa acesta.
Deci, see-ya! rusinos

Buna.
Interesant inceput sunt curioasa ce rol are Sasuke...
si cum ii va face fata lui Yukio Life in danger [+16] 2573201749

Hei...

Am trecut si eu pe la ficul vostru si mi se pare interesant..
Deci Sakurei i-a murit familia... very sad

Trist!
Dar Sasuke?!
Sunt curioasa care e povestea lui si cum se va intalni cu Sakura, avand in vedere ca ea are deja un iubit! yeah

Sper sa puneti repede next-ul si sa ma anuntati si pe mine! puppy eyes

Spor la scris! kiss

Capitolul 2.

Sasuke's point of view.

Nu vedeam nimic in acel moment, absolut nimic. Ochii mei erau deschisi, dar parca..era totul in ceata. Am incercat sa ma sterg la ochii cu o batista umeda, insa tot nu-l vedeam. A trecut ceva vreme de cand il caut, am mare nevoie de el, m-ar putea distruge disparitia lui. Nu! Te rog arata-te, imi vei distruge viata daca nu te gasesc. Te rog.. STICLA STUPIDA CU SPIRT AICI ERAI! Dumnezeule ar fi bine sa ma grabesc si sa incep sa sterilizez ustensilele alea inainte de operatia din aceasta seara. Nu ca si cum eu as putea face ceva decat sa inmanez ustensilele, dar asta e slujba mea. Cred ca daca nu era prietenul meu cel mai bun, acum eram pe strazi. Ce tot vorbesc? Sunt un asistent grozav, el nu s-ar descurca fara mine. Cine i-ar fi alaturi la fiecare interventie curugicala exceptand cei sapte asistenti? Am continuat sa fac curatenie si sa asez totul in ordinea perfecta, deodata am auzit un sunet de pasi. Am inceput sa ma grabesc, el era. Doctorul ma va ucide daca nu sunt gata mai repede. Ce ma fac, ce ma fac? Trebuie sa grabesc lucrurile, nu-mi pot pierde slujba:
- Nu pot sa cred ca nu esti gata cu toate pregatirile. Doar pentru ca sunt prietenul tau cel mai bun nu inseamna ca iti permit sa-mi diistrugi spitalul. Il conduc de ani buni, iar tu..distrugi totul. Sunt un chirurg de mare succes, oare ce caut eu aici?
- Repari oamenii, cam asta e slujba ta, alo? Si credeam ca eu sunt ala care nu stie ce a re de facut. Atunci doctorul se infurie si efectiv, primesc doi pumni in cap, iar acesta paraseste incinta.
Uzumaki Naruto, interesant nume, nu-i asa? Ce noroc pe capul lui, a vindecat un tip ciudat cu multi bani si deodata are un ditamai spitalul, ce marlan. Adevarul e ca.. e un chirurg minunat. A facut un transplant de inima unui tip foarte bine cunoscut din America. Nu-mi pot aminti numele lui, dar..daca nu ar fi fost el nici eu nu as fi fost aici. Adica sa fim serioasi, sunt un tip de doua zeci si cinci de ani, fara noroc la femei, cu salariu minim pe economie si care locuieste intr-un apartament cu trei camere. Ce viata de lux, dar cel putin ne avem unul pe altul, el este mereu foarte ocupat, dar suntem "fratii" de cand ne stim. Eu am fost adoptat la sase ani cand parintii mei au murit intr-un accident de masina pe un pod. El a ramas doar cu tatal sau dupa ce mama s-a a avut un atac la inima, care mai tarziu i-a provocat o boala, nu stiu cum ii spunea nu ma pricep la asta. Oricum in orice caz din cate am inteles eu, dansa avea nevoie de un transplat de inima insa nu si-au permis. Minunata doamna, parca si acum imi amintesc cum ne jucam in curtea din spatele casei lor si furam placintele. Sunt extrem de fericit ca reusit sa-si ating visul. Dupa ce a murit doamna Uzumaki, a jurat ca va salva vietile oamenilor pentru a nu mai simti si altii aceeasi durere ca el. Este un om minunat nu am ce sa mai zic despre el, imi e ca un model.
Cat despre mine, ei bine sincer nici nu stiu ce caut aici. Peste tot unde ma duc fac numai aiureli, dar Naruto inca "ma patreaza", sper ca nu o afce din mila, pentru ca nu am nevoie de pomana lui. Sau poate am ..? Hei, sunt si eu buna la ceva: stiu sa fac ramen, este inebunit dupa el. In rest el e mai bun ca mine aproximativ la toate: are o casa imensa, bani care-i ies pe nas, o logodnica frumoasa si.. pe mine. El stie sigur ce vrea de la viata, eu astept ziua de maine, atat pot sa fac. Eu ma bucur de viata, de lucrurile mici, asta ma face sa ma simt viu. Lucrurile pe care deseori le ignoram, absenta lor ne-ar putea schimba viata intr-o secunda, chiar sa o ruineze. Eu nu am obligatii decat fata de mine si nimic mai mult. Ma trezesc in fiecare dimineata si ma gandesc la tot felul de lucruri pana in momentul cand imi dau seama ca voi intarzia la spital.
Dar gata cu palavrageala, in cateva ore se va prezenta pacientul, iar diseara va intra in operatie, adica vom intra. Mai bine m-as grabi si le-as spune celorlalti colegi ai mei ce au de facut. Ma indreptam spre iesire in pasi repezi. Fara sa vreau, lovesc o tanara domnisoara ce se grabea spre cine stie ce cabinet. Avea parul roz, ce straniu, defapt nu e straniu, acum e toata treaba cu "hipstareala" asta si moda anilor '80, vintage sau cum se numea?
- Tu nu vezi ca mai sunt si altii pe coridorul asta? Sunt destul de bolnava, chiar crezi ca vreau sa fiu lovita in fata de un tip ciudat?
- Lasa-ti doamna, i se putea intampla oricum. As vrea sa va intreb totusi ceva, cat timp dureaza vopseaua dvs. de par?
- Ti se pare ca asta e vopsea? E culoarea mea naturala, chiar crezi ca la douazeci si cinci de ani mai am chef sa-mi vopsesc parul? Si doar ca sa stii sunt o domnisoara, nu-s asa batrana, vezi?
atunci m-am uitat in ochii ei, ce verde perfect. totusi nu se potrivesc cu tenul ei, nu ca as fi eu mare cunoscator. Ma pauca de brat si ma da la o parte intreptandu-se spre o infirmiera pentru a afla ceva informatii, cred. Ce ciudata, chiar crede ca poate sa faca orice la mine-n spital? spun eu revoltat.
-Serios, spotalul tau? apare Naruto in spatele meu cu o privire de ucigas in serie. Vorbesti de parca tu latesti intretinerea, angajatii, uniformele aparatura, medicamentele si alte prostii de pe aici. Dumnezeule nici nu stiu de ce te tin dupa mine! Da, fraza asta o aud de cel putin.. doisprezece ori pe zi, te obisnuiesti.

Heii, scuze intarziere, adica una foarteee lunga! Am avut ceva probleme de sanatate si scoala asa ca.. sorry! Sper sa va placa, da nu asta, don't freakin' care. Bye! rusinos

Hey...

Ma bucur ca ai adus next-ul, a fost foarte frumos, adica mie mi-a placut...
Serios... Sasuke e asistent?! hmm..realy?

Si e cam nepoliticos cu o fata pe care abea a intalnit-o si a mai si lovit-o! hmm...?!

Dar Sakura?! Ce cauta acolo?! Ce i s-a mai intamoplat si ei?! very sad

Offff... off.... Fata asta chiar nu poate sta si ea cuminte?! waiting

Iti multumesc ca m-ai anuntat si sper sa aduceti repede next-ul, si sper sa ma anuntati si pe mie! puppy eyes

Spor la scris! kiss

Dana

Multumesc de anunt
Acum serios Sasuke sa lucreze intr-un spital,cati oameni nevinovati a omorat? biciuitor

Nextul e frumos ,mi-e sincer mi-a placut.Vreau sa vad cum se indragostesc astea 2 unul de altul,mai ales ca Sakura mai are si iubit pe deasupra.
Sper sa vina nextul repede te pwp si mersi de anunt

Subiect: Re: Life in danger [+16] Dum 08 Sept 2013, 11:05

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.