Heei :) .. Salut din nou, dragilor ! Am creeat un nou fic, doar pentru voi, deoarece pe celalalt doresc sa il inchid Si acesta este tot SasuSaku :)) Sper sa fie la nivelul asteptarilor voastre :-??
Oricum, eu sper sa va placa !
Va pup si astept pareri <33
Lectura placuta, scumpilicilor !!!

Capitolul 1

Sakura's point of view

Dragostea. Ce inseamna acest sentiment ? Oare e atunci cand ai fluturi in stomac si uiti de tot ce te inconjoara ? Sau poate atunci cand, stai de vorba cu o persoana ce abia ai cunoscut-o si totusi parca o stii de-o viata ? Dragostea are multe fete si se poate intalni la fie ce popas. Atunci cand se intampla, pur si simplu, se intampla. Esti captiv intr-o lume fara iesire. Practic, asta este o etapa a vietii, corect ? Certuri, intalniri, iubiri, prietenii, rasete, plansete, despartiri, poze si multe alte detalii importante. Toate imbinate, alcatuiesc cea mai frumoasa perioada a vietii, si anume, ADOLESCENTA. Mii de trairi, mii de clipe, care mai tarziu, sunt inchise intr-un sertar al inimii noastre, cheia fiind pe fundul marii. Nu exista om care sa nu fi avut parte de o iubire adevarata in viata. Ei bine, poate eu sunt o exceptie. Nu o voi intalni niciodata, probabil, dar niciodata sa nu spui niciodata. In ziua de astazi... lumea este rea, dura, iar in viata totul se plateste... trebuie sa fii puternic pentru a avea de castigat fiindca , miza este foarte mare.
Totul pare roz dar, intotdeauna, aparentele inseala foarte tare. Exista tot felul de oameni care nu pot aprecia ceea ce au, ceea ce se dobandeste. Ei cred ca prin simplul gest din a bate din palme, pot avea ce doresc pe tava. Dar, nu este asa. Nu se invarte totul in jurul lor. Cred ca v-am bagat in ceata de tot, asa-i ? De la dragoste, am ajuns la viata si oamenii ce incalzesc acest pamant. Ei bine, cred ca ar fi timpul sa facem cunostinta.

Ma numesc Haruno Sakura. Sunt o eleva tipica, sau cel putin, asa am sperat. O eleva de cinsprezece ani care face parte din grupul celor de clasa a IX-a A. Invat la '' Konoha Highschool '' si dupa cum este evident, locuiesc in Konoha. Un orasel destul de mare si populat de oameni cu bun-simt. Un loc, unde te simti in largul tau, condus de un Hokage absolut magnific. Este atat de grijuliu si are grija ca noi, cetatenii sa avem tot ce ne dorim. Numele ei este Tsunade si este matusa mea. Cea mai incredila persoana vazuta de mine in intreaga mea viata. Parul ei blond si lung precum caldura soarelui, este mereu prins in doua codite, acestea ajungand pe pieptul ei, destul de generos. Poate ca va intrebati de ce va vorbesc doar despre matusa mea, nu ? Ei bine... asta fiindca, eu sunt in grija ei. Mama mea, Renee, este plecata in Anglia, pentru a conduce niste afaceri si pentru a se ocupa de firma de parfumuri. Despre tatal meu nu stiu absolut nimic. Din spusele mamei, am aflat ca atunci cand aveam 7 ani, ne-a parasit pentru o alta femeie. Acum, chiar nu ma mai intereseaza de acest strain si nu imi doresc sa mai aud vreodata de el. Desi , uneori, imi lipseste atat de mult. Imi e atat de dor de tatal meu. Sa ii simt bratele protectoare, cuprinzandu-ma si sa aiba grija de mine cum a avut mama. Sa am o familie care sa ma iubeasca. Imi amintesc si acum plimbarile in parc, ei fiind de o parte si de cealalta a mea, iar eu la mijloc zambind cu o bucurie de nedescris. Atunci cand era o balta, ma ridicau, si eu radeam impreuna cu ei. De atunci, totul a luat sfarait. Totul s-a distrus cand nu il mai vedeam. Se certau tot timpul si eram prea mica pentru a intelege cu exactitate ceea ce se intampla intre ei. Din bucuria parintilor ce rasarea odata pe chipul lor, tata a lasat doar nervozitate si ura in urma lui. Uneori, ma intreb daca nu cumva sunt eu de vina ca a plecat. Dar, unchiul Kakashi, ii tine locul tatalui meu, avand grija de mine, ca de propria lui fiica, deoarece verisorul meu, Liam este plecat la facultate, in Paris. Au fost atat de tristi parintii lui, cand au aflat aceasta decizie, incat si eu am plans. Acesta mi-a promis, ca daca vreodata ma simt trista, sa vin la el. Ei bine, uitati unde am ajuns. De la descrierea mea, am ajuns sa va povestesc lucrurile vietii mele care nu e in tocmai roz.

Un zgomot imi mangaie urechile usor, dar totusi ferm, lasandu-ma sa deschid ochii de culoarea smaraldului. Logic, primul lucru care il vad, este tavanul bej. Aceasta este culoarea care domina in camera viselor mele. Aici, unde se strang amintiri triste, fericite, amintiri ce nu le voi putea uita niciodata. Ma ridic din patul croit din lemn de cires asortat cu niste asternuturi de culoare mov si pornesc agale spre baie. Imi fac siesta, ma machez putin si merg sa imi caut ceva de imbracat, adica o pereche de blugi skinny, un tricou roz, ceva mai special si o pereche de tenesi. Geanta este pregatita cu toate materiile de azi, asa ca o iau si plec spre liceu, nu inainte de a-mi lua ramas bun de la Tsunade si Kakashi. O vad pe Ino ca ma asteapta in fata casei cu zambetul pe buze. Aceasta Ino de care va spun, este cea mai buna prietena de pe acest Pamant. O iubesc atat de mult. Ne stim de la gradinita si tocmai de atunci, s-a creeat o legatura puternica intre noi. Impreuna suntem cele mai nebune din cartier. Tot timpul suntem un duo, nu facem niciun lucru separat. Ne dam sfaturi si ne ajutam indiferent de situatie. Nu mi-as putea vedea rostul in viata fara aceasta fiinta langa mine. De atatia ani, nu ne-am certat niciodata. Intr-o prietenie este nevoie de incredere, armonie si respect, desi pe langa astea, se adauga si un strop de nebunie. Incredibil cat de frumoasa poate fi viata privita cu alti ochi. Dar stiti vorba aceea ca risti, castigi, plangi, zambesti, pierzi, gresesti dar cel mai important, inveti.
Deci, cum spuneam ... Pornim spre scoala razand cum facem de obicei si vorbind doar despre prostii. Stiti cat de interesanta este o masina ? Nici eu nu stiam, pana acum :)), dar cu nebuna asta, afli orice e nou.
Vremea fiind placuta, am prefeat sa o luam prin parc, admirand frumoasa iarba proaspata, asemeni ochilor mei si batranii copaci impodobiti cu flori multicolore. Frunzele, incep usor, usor sa formeze o patura, lasand copacii fara mandrele lor fiice. Se pare ca lumea misuna si la aceasta ora prin parc. Cararile asfaltate sunt pline de oameni grabiti, mai ceva ca furnicile in cautare de mancare.

In scurt timp, se vede o cladire gigantica, vopsita in culoarea portocaliu. V-ati prins, nu ? Mda.. aici e puscaria elevilor. Nu pot spune ca nu imi place... Invat destul de bine si chiar sunt mulumita, doar ca e prea stresant. Ei bine, pasim pe poarta neagra si cu un aspect destul de sofisticat dupa mine. Nimic nou... In curtea scolii, tot felul de grupuri sunt asezate oriunde. Grupul de teatru, grupul de muzica - grupul nostru -, grupul de dans, grupul de tocilari, grupul de piti si desigur multe aletele. Desigur, eu si Ino mergem spre grupul de muzica. Poate nu v-am spus, dar exista si o trupa a scolii. Este formata din mine ( solista ), Ino ( chitara ), o tipa timida , dar de incredere, Hinata ( dansatoare ), Naruto ( dansator, coregraf ), cel mai de gasca... Fara el probabil am fi toti cu moralul la pamant, Kiba ( tobe ), prietenul lui Ino si Kori ( solist ), un brunet cu ochii albastri. Participam la multe concursuri, castigand deseori locul unu sau respectiv doi. Ne-am infiintat acum doi ani. Ne-am intalnit intamplator la detentie, in camera de muzica si de acolo, a inceput magia. Vazand atatea instrumente si fiind fara ocupatie, am hotarat sa ne prostim putin. Dar din prostie s-a produs ceva minunat. Profesoara de muzica, Clara, ne-a auzit si a fost tare incantata. Ne-a batut intruna la cap ca ne-ar sta bine impreuna si ca avem niste voci si miscari superbe. Ei bine, de atunci a inceput aventura. Am stat pe ganduri si am ezitat, dar toate astea au fost spre bine. Ne-am cunoscut mai bine in sapte zile, apoi am acceptat fara retinere. Asa, am devenit prieteni si cu profa. Ne ajuta mereu la repetitii si impreuna compunem cantece. Tot impreuna am decis ca trupa noastra sa se numeasca '' Six~Stars '' sau '' S~S '' , prescurtat. De ce ? Pentru ca suntem sase membri, sase colegi, dar cel mai important, suntem sase prieteni, iar visul nostru este sa devenim cunoscuti, faimosi. De aceea participam mereu la concursuri. Doar asa vom reusi.

Deci, cum spuneam... Ne imbratisam, salutandu-se, Ino se duce la Kiba, sarutandu-l, evident. In acest timp, noi ne asezam pe iarba pufoasa, avand in vedere ca incepem cursurile peste o ora, ne place intotdeauna sa venim mai devreme sa mai povestim, dar de aceasta data cred ca e de rau, pentru ca toti, inafara de mine si blonda, erau tristi. Ii intreb ce s-a intamplat de au fetele astea, iar Kori incepe sa vorbeasca.
- Pai, Sakura ... Eu va trebui sa ma mut in alta tara. Parintii mei au ales asta... Au ales sa imi distruga mie visele.
Am ramas muta. Nu numai eu, ci si Ino. Credeam ca imi fuge pamantul de sub picioare si vedeam doar negru in fata ochilor. Inima imi bate extrem de tare si simt nevoia de a tipa, dar tac din gura si las lacrimile sa vorbeasca pentru mine. Acestea se rostogolesc lin pe obrajii mei, in timp ce ochii mei verzi ii privesc pe ai lui. Durerea. Cel mai greu sentiment si de neinteles alaturi de dragoste. Nu pot intelege. De ce doare ? De ce doare ca pleaca ? Stiu, nu e vina lui, dar... totusi este vina lui ca accepta. Imi intorc privirea la Ino, care nici ea nu era mai prejos. Din ochii ei albastrui, curgea o dara umeda si incolora.
- Cum... Cum adica pleci, Kori ? Si noi ? Cum ramane cu Six Stars ? Cum ramane cu toate visele noastre ? De ce ne faci asta ? Cum poti sa pleci asa, ingropand trecutul ?intreb eu dezamagita. Nu puteam admite ca ne paraseste, ca nu va mai fi langa noi, ca nu ne va mai sprijimi, decat de la departare. Asa e, in grup ne certam, ne impacam, suferim, radem si glumim, dar niciodata nu s-a ajuns pana aici, jur. Este cea mai urata zi din viata mea. Il vad pe Kori cum incearca sa ne ia in brate pe mine si pe Ino. El este cel mai mare si a avut mereu grija de noi. Avea grija de toti. Ne lua de fiecare data apararea in fata celorlalti, ne ajuta in orice problema si de aceea el a devenit fratele protector pe care nu l-am avut vreodata. In imbratisare s-au alaturat si ceilalti. Am inceput sa plangem toti. Era groaznic. Plangeam mai rau decat bebelusii. Cred ca am atras privirile celorlalti copii care incepeau sa aglomereze curtea liceului. Kori incepu din nou sa vorbeasca :
- Nu imi doresc sa plec... credeti-ma. As vrea enorm sa raman in Konoha alaturi de voi, dar parintii mei.. eu nu le pot face asta. Visele noastre, presupun ca se despart, dar voi continua sa sper ca intr-o zi ne vom revedea. Oricum, eu plec in Anglia, la One Direction, Saku'. spuse acesta razand, molipsindu-ne si pe noi. Asa e , sunt inebunita dupa cei de la 1D. Pur si simplu ii ador. Ii ador pentru vocile lor superbe, pentru aspectul lor si de asemenea pentru ca sunt o trupa unita care s-a cunoscut la un simplu concurs. Asa cum povestea noastra, a inceput cu o detentie. Ne mai imbratisam odata, ne stergem lacrimile si plecam fiecare la clasa nostra. Da... nu eram toti intr-o clasa, din pacate. Eu, Kiba si Ino eram intr-una, Naruto si Hin intr-alta, Kori fiind mai mere decat noi cu un an, era in clasa a X-a. Dam sa intram in scoala si deja auzeam galagia produsa de clasa noastra, semn ca profa nu a venit inca. Ne asezam la locurile noastre si usa clasei se deschide, facandu-si aparitia profesoara de romana, materia mea favorita. Miraya, trecuta putin de prima tinerete, avand varsta de treizeci si cinci de ani, dar totusi, aratand cu zece ani mai putin, este genul de profa glumeata si de gasca. Parul rosu de culoarea macilor si usor buclat, este lasat mereu liber, atingand usor umerii, in timp ce ochii cafenii, te privesc mereu cu blandete. Nu se chinuie atat de tare sa iasa in evidenta cu hainele, precum alte va*pe. Astazi, spre exemplu, tinuta ei este simpla, fiind alcatuita dintr-o pereche de blugi usor evazati jos, o camasa alba cu maneci trei-sfert acompaniata de o curelusa crem si o pereche de sandale maronii cu putin toc.
Paseste apasat, tinand catalogul intr-o mana, in acelasi timp salutandu-ne cu zambetul pe buze. Categoric ca ii raspundem si incepe ora, aceasta predandu-ne si ascultand cativa copii. Pfiiuu ... ce bine ca nu am fost si eu printre acestia deoarece chiar n-am avut timp sa invat.
Trec usor patru ore si in cursul celei de-a cincea, primesc un mesaj. Stiu asta, deoarece in buzunarul blugilor se simte un bazait. Ma aflu la ora de isțorie, unde, ca de obicei , nu scriu nimic la ora. Scot telefonul de culoare roz cu Hello Kitty si vad ca este un numar necunoscut mie. Incep sa citesc mesajul :
'' Papusa, doare ? Asta e doar primul pas spre refugiu. Muhahaha. Semnat, cineva ''.
Intorc privirea prin clasa, dar nu avea nimeni vreo treaba cu mine. Ma las pagubasa pentru a cauta un raspuns acum si ma uit la profesoara care tocmai iesea din clasa, lasandu-ne liberi pentru a pleca acasa.

Atat de scurt a fost drumul, bine, cu glumele baietilor, dar mai als ale lui Naruto, e imposibil sa fii cu moralul la pamand. Ma tot gandeam la acel mesaj. Oare cine ne vrea raul ? Despre ce vorbea ? Cine este acel ,, cineva '' ? Multe intrebari ce nu-si au rostul. Ma trezesc din visare cand aud ca brunetul, va pleca chiar maine. Am incercat sa zambesc la auzul vestii, sperand ca e o gluma, dar nu. Totul era purul adevar si realitatea dureroasa. Ne-am imbratisat toti, pana am ajuns in fata casei mele. Intru, salutandu-i pe restul si ma sprijin de usa, in timp ce las lacrimile libere din acel lacas. E bine ca eram singura acasa, deoarece Tsunade avea treaba la turnul Hokage, iar Kakashi era la servici, detinand asemenea o firma de parfumuri. De ce plangeam ? Oare, ca pleaca Kori ? Sau pentru visele noastre se sting usor ? Sau poate pentru ca mi-e frica ? Dar de ce sa imi fie frica ?
Toate raspunsurile, duceau la un singur cuvant comun si anume : Kori . Doar el ... Nu pot accepta asta. Ce ne vom face fara el ? Cum va ramane cu trupa ? Cu prietenia noastra . Va fi greu sa vorbim doar pe Skype, nevazandu-l in carne si oase, neatingandu-l. Poate asa e mai bine. O data cu el, pleaca o parte din inimile noastre. Fara glumele lui, fara sfaturile lui, fara el. Va fi ingrozitor.
Ma ridic de jos si imi sterg lacrimile care nu se mai opreau si merg la bucatarie, luandu-mi un mar verde dulce-acrisor, preferatul meu.
Merg agale spre baie, facand un dus. E atat de relaxant cand sute de lacrimi se lovesc puternic de corpul tau. Stau zece minute, dupa care, ies infasurata cu un prosop mov, pufos si ma asez pe pat, privind tavanul. Rotesc privirea prin camera spatioasa si dau de dulap, care ma chema spre el. Imi aleg o fusta si o bluza cu imprimeu floral, o pereche de sandale bej si plec putin pana la magazin.
Soarele inca este pe cer, afisand caldura mult dorita. Lumea circula, aglomerand astfel orasul.
Intru in supermarket, de unde iau inghetata de capsuni si o sticla de Nestea, fructe de padure. Cand ajung la casa, il vad pe Sasuke Uchiha, un baiat din clasa alaturata, fie vorba intre noi, cam ingamfat. Il salut cu indiferenta, acesta facandu-mi loc in fata lui pentru a sta la coada, deoarece este cam aglomerat. Uau ! Celebrul Sasuke, ma baga in seama. Ceva neobisnuit.
Ridic privirea, dand de ochii lui negri, abisali, in care te puteai pierde usor. Rosesc si iau produsele de pe banda, asteptand sa platesc. Ma vad implinita si plec, salutandu-l politicos.

Acasa fiind ma apuc de mancat, imbracata cu o pereche de pantaloni de trening trei sferturi, niste sosete albe, lasate in jos si un tricou larg. Ma asez pe canapea in sufragerie, incrucisata si dau drumul la desene. Da, da ... Am cinsprezece ani si tot ma uit la Scooby-Doo. Incep sa rad ca proasta la glumele din episod, mai apoi urcand in camera mea pentru a ma culca. Se pare ca unchii mei iar vin tarziu. Adorm cu gandul la acel mesaj de la un necunoscut.
Noapte buna !

Am adus next, dragilor ! Sper sa va placa si apreciez ca imi cititi ficul si ca lasati cometarii :)
Inseamna mult pentru mine
Lectura placuta, scumpilici !

Capitolul 2

Sakura's point of view

Trrrr !!! Un zgomot infernal ma desprinde din lumea viselor. Atunci cand somnul imi e mai dulce, suna ceasul, anuntadu-ma ca o noua zi a sosit. Visasem ca imi gaseam iubirea adevarata. Visam ca eram in sfarsit fericita. Dar astea nu se pot intampla decat in magica lume a imposibilului. Desi intotdeauna imposibilul devine realitate.
Cum ziceam ... Opresc acel aparat de cosmar si anume ceasul si cobor somnoroasa din pat, inca gandindu-ma la acel mesaj. Ma tot macina gandul ca cineva ne vrea raul. Mda.poate ar trebui sa incetez cu acest gand si sa las balta bazaconiile.. Ies din baie, analizand peretii in acest timp si merg spre marele dulap de culoarea lemnului ud, pentru a-mi alege tinuta de astazi. Un maiou gri cu imitatie de leopard si o pereche de blugi mulati negri cu putine taieturi sunt foarte ok pentru a incepe o zi perfecta, zic eu. Imi iau tenesii si plec spre scoala, uitand sa ii salut pe unchii mei care dormeau, probabil. Avand in vedere ca este ora sapte jumatate, nu vad ce altceva ar putea face. Hotarasc sa o iau pe calea putin mai lunga, admirand mirificul peisaj ce mi se infatiseaza. Mii de pasarele cantau vioi la fiecare pas, reusind sa trezeasca toate vietatile. Melodia lor imbietoare te facea sa uiti de toate problemele, aducand zambetul pe buze si prevestind o zi plina de aventura. Oamenii se impingeau pentru a ajunge la destinatia dorita, astfel facandu-i pe ceilalti care roiau in jurul lor sa scoata mici injuraturi. Chicotesc la acest gand si imi vad de drum.

Ajung in scurt timp la marea cladire si ii vad pe ai mei prieteni, dar ... cineva lipsea. V-ati dat seama, nu ? Kori. El lipsea. Toti sunt cu moralul la pamant si il vad pe Naruto dand cu pumnul in copac avand lacrimi in ochi. Imi las ghiozdanul pe iarba pufoasa si ii intreb ce s-a intamplat. Hinata vine spre mine si ma imbratiseaza, adaugand :
- Of, Sakura ... Kori a plecat. A plecat, intelegi ? Fara sa spuna adio, macar. De ce ? spune aceasta plangand.
Chiar nu imi venea sa cred ceea ce auzeam. Imi era imposibil sa cred ca el a luat-o pe un alt drum. Nu il credeam asa, dar se pare ... ca m-am inselat total. M-am inselat in privinta lui. Se pare ca in doi ani in care am crezut ca stiu persoana din el, ca il cunosc pe el , dar evident ca nu am avut dreptate. Totusi, il urasc. Il urasc ca a plecat fara sa spuna macar un amarat de " Pa ! ". Nu ma mai pot abtine si incep sa plang si eu, prabusindu-ma pe pamant, crezand ca este o gluma.
- De ce ? Nuuu ... nu, nu ... E imposibil . Stiu ca ne mai facem farse intre noi, dar va rog sa nu va bateti joc de chestia asta. spun eu inecandu-ma in lacrimi. Acestia ma privesc indurerati si spun pe un ton stins ca si-ar fi dorit sa glumeasca, dar asta nu este motiv. Ma ridic de pe jos si ma scutur, apoi o iau la fuga catre parc, nepasandu-mi de ceilalti. Ii impingeam pe toti care imi stateau in cale, acestia din urma, injurandu-ma probabil. Imi trag putin sufletul, ajungand intr-un loc cu multi copaci si privire la frumosul lac. Acolo era locul nostru secret. Veneam acolo cand eram certati sau singuri. Este magic. Soarele straluceste cu putere, dand impresia ca lucrurile sunt sclipitoare. Iarba, de un verde atat de profund era presarata de niste mici flori multicolore. Ma asez pe jos, admirand mirificul peisaj ce se ivea in fata mea. Inchid ochii si imi strang genunchii la piept, in timp ce capul mi-l pozitionez pe ei. Am nevoie de liniste. Prea multa suferinta rasare de nicaieri si eu nu ii pot face fata de una singura. Este o lupta pe care o castigi alaturi de cineva. O lupta cu mine insumi, cu lumea ce ma inconjoara. Incep sa inspir si sa expir aerul curat sperand ca asa ma linistesc. Deodata, un strain se aseaza langa mine. Inca nu deschid ochii, deci nu stiu cine este, dar incepe imediat sa vorbeasca :
- Hei ! Esti bine ? Adica... te-am vazut stand aici si am vrut sa ma asigur ca esti bine. Apropo, eu sunt Chris, imi pare bine.
Ridic privirea, interesctandu-mi-o cu a lui, si ... ce sa vezi ? Niste ochi caprui, atat de fermecatori si un par castaniu, dand un aer de neingrijit, semn ca este rebel. Zambetul lui putin copilaresc, dar totusi matur, te face sa te pierzi, sa te... blochezi. Intind mana si zamnind, ii spun ca ma numesc Sakura. Ma apuca de mana si mi-o strange usor. Ii raspund ca sunt ok si ca o veste, m-a bulversat putin.
Acest baiat, seamana putin cu Sasuke. Defapt, zici ca sunt gemeni, exceptand culoarea parului, a ochilor si desigur, comportamentul. Pare bizar. Cred ca deja am inceput sa ma cam holbez la el, deoarece il vad ca incepe a rade si ma intreaba daca e totul in regula.
- Stii, semeni cu cineva, destul de ciudat, nu ? Nu stiu daca ai auzit de Sasuke Uchiha, dar parca sunteti identici la aspect, oarecum. spun eu nedumerita. Acesta incepe sa isi dea cu mana prin par, in acelasi timp, spunand ...
- Pai ... da, il stiu . Asta pentru ca sunt fratele lui. Ma numesc Chris Uchiha si am saisprezece ani. Greu de crezut, papusa, nu ? zambeste acesta, uimindu-ma. Puteam sa jur ca Uchiha nu are un frate. Poate ca e mai interesant decat pare, acest tip. Am oftat indelung si dupa am suras usor, spunandu-i baiatului ca trebuie sa plec si ca sper sa ne mai vedem. Pare destul de simpatic. Mult mai mult decat Sasuke. E un dar, in comparatie cu el. Plec, lasandu-l sa priveasca in urma mea.
Ma indrept spre casa, pentru ca nu aveam nici un chef de orele de astazi, desi poate mai tarziu, voi trece pentru a cauta un inlocuitor in trupa.
Stoooop !!!! De ce merg acasa oare ?! Ca sa ma plictisesc, evident. Hotarare schimbata. Merg acum spre liceu.

Dupa un drum de cinsprezece minute, ajung in curtea scolii, care dupa cum ma asteptam, este goala. Avand in vedere ca am intarziat la o ora, nu ma asteptam la alta afirmatie. Dau sa intru in clasa, cand aud din nou acea galagie. De cum ma vad, Ino si Kiba vin spre mine si ma imbratiseaza.
- Sakura, ce faci ? Esti bine ? Sa stii ca am fost ingrijorati. Te rugam nu ne mai speria atat de rau. adauga satenul zambind. Le spun ca sunt bine si ca ar trebui sa ne adunam toti pentru lua la rand clasele. Ino mi-o ia inainte, spuandu-mi ca ne asteapta pe hol si ca profesorii sunt de acord.
Asadar, incepem a cauta prin clase, facand anunturi si intreband cine mai doreste sa vina, dar nu avem pic de succes. Ajungem si la clasa a IX-a B, sperand sa fie doritori. Apasam pe clanta aurie si pasim apasat inauntru. O intrebam pe profa daca putem face un scurt anunt primind aprobarea.
Imi dreg vocea si incep a rosti.
- Buna ! Noi suntem S~S. Suntem aici pentru a cauta un nou membru pentru marea noastra familie. Avem nevoie de un baiat cu voce. Un baiat care..care pretuieste muzica si pune suflet cand canta. ma uit prin clasa spatioasa si il vad pe Sasuke Uchiha ca ridica mana. Asta nu e tot... Din ultima banca din spate, randul din mijloc, se ridica un baiat. Ia stai ! E Chris, fratele brunetului. Pare atat de dragut, serios, dar totusi grijuliu si firav.
- Sakura, accepti si dansatori sau coregrafi ? ma trezeste din visare, vocea satenului, privindu-ma cu atentie si uimire. Probabil se intreaba ce caut pe aici. Hehe .. Raspund timid ca da si ii rog sa vina in pauza in sala de festivitati pentru a da proba, apoi iesim din clasa, destinatia fiind cea spusa.

Ne asezam pe scaune si incepem sa vorbim, inca tristi de plecarea lui Kori. Mi-e dor de el si nu pot sa cred ca a facut asa ceva. Se presupunea ca suntem frati, dar de unde. Tot vorbind si vorbind, realizam ca s-a sunat de pauza si ca Sasuke si Chris, tocmai au intrat pe usa. Primul care isi expune talentul este Chris, dansand pe o melodie destul de ritmata, numita " This is War " . Cantecul rasuna in intreaga incapere, baiatul miscandu-se in ritm cu ea. Avea nise miscari criminale ... se pare ca ii cam place ritmul de street dance. Ce sa mai ... va fi cu siguranta in echipa. Incep sa il aplaud pe saten, spunandu-i ca s-a descurcat de minune.
- Sasuke, scena e a ta ! spun zambindu-i dulce. Da tot ce ai mai bun din tine si nu ne dezamagi.
Il vad ca se ridica de pe comodul scaun de culoare neagra si urca pe scena. O melodie se face cunoscuta intr-o secunda. Glasul lui, era magic. Il priveam absorbita, uitand ca cineva mai este pe acolo. Simteam ca suntem doar noi doi. Nu stiu de ce, dar simteam... ca acea melodie imi era dedicata, mie.

Inchide ochii pentru o secunda, asculta in inima mea cum dorul ma inunda
Permite gandului meu in suflet sa-ti patrunda, cat de mult te iubesc o sa-ti raspunda
2000 de km intre noi nu au puterea sa ne desparta
2000 de lacrimi varsate de amandoi pe valuri unul catre celalalt ne poarta
Sunt singur pe strada si vorbesc cu tine-n gand
Imi amintesc ca iubesc sa te vad razand
Cand luna nu mai e pe cer sa imi vorbeasca
Sa-mi spuna ca esti bine, sa ma linisteasca
Te simt aproape ca pe ingerul meu pazitor
Tu imi dai aripi sa ajung pana la tine'n zbor
Sa te ating, Doamne cat mi-a fost de dor
Sa te sarut, noapte buna somn usor
Sa te sarut, noapte buna somn usor.

Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazitor
Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazitor

Sunt singur si ingandurat, sunt plecat, sunt departe
Nu m-am schimbat nu te-am uitat
Cu gandul la tine sufletul imi arde
Tre' sa fim doi luptatori in viata
Chiar daca avem in fata, un drum acoperit cu noroi
Mergem inainte cum stim noi, da mergem inainte cum stim noi
Sunt ratacit in noapte sub un cer fara stele
Ma las indrumat doar de tine, lumina vietii mele
Vorbim la telefon si iti spun ca-mi este bine
Te mint, bine imi e doar langa tine
365 de trandafiri pentru printesa mea
Imi transmiti fericirea din priviri, ador sa fii asa
Un cer albastru si mult soare in viata mea
Sa fiu cum sunt, fara tine n-as putea!

Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazitor
Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazitor

E una dintre zilele alea nasoale,
Ma gandesc la tine, si doar ma doare
Nu mi-ai facut nimic, pur si simplu nu esti
E momentul in care nu ai si iti doresti
Te am in gand te vad plangand , esti cea mai frumoasa
Traiesc prin tine de altceva nu-mi pasa
Stii, nimic nu poate sa te-nlocuiasca
Avem vise impreuna care trebuie sa se-plineasca
Distanta ma face slab dar mult mai puternic
Te iubesc si nu-mi mai este frica de-ntuneric
Am crescut impreuna am invatat cum vrem sa fim
Sentimentele pe primul plan nu ne mintim
Cel mai bun prieten e o fata speciala
Totusi unii nu-nteleg si se inseala
Nu conteaza distanta cat conteaza ce simtim
Eu te iubesc, tu ma iubesti
Avem ce ne dorim

Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazitor
Sentimentele nu pot fi puse pe balanta
Nu ne poate desparti nici o distanta
Suntem suflete pereche mereu in zbor
Am nevoie de tine ingerul meu pazïtor

Vocea lui ... este atat de speciala .. ma linistea si imi indica o stare de armonie de nedescris. Faptul ca el canta ca si cum asta ar fi viata lui, ca nu poate trai fara muzica. Pacat ca acest comportament pe care il are, lasa de dorit. Este un baiat minunat, cu un suflet de aur, doar ca nu lasa sa se vada. Avem nevoie de ei in trupa. Doar cu ajutorul lor, putem ajunge unde ne dorim. Incep sa aplaud si la brunet zambindu-i. Acesta roseste si isi muta privirea in partea opusa. Ce dulce. Le multumim si ii rugam sa ne insoteasca la o cafenea. Acestia aproba multumiti si pornim la drum.

Tocmai am ajuns la o terasa. Aerul curat se raspandea in toata zona, acompaniind soarele ce vestea caldura in tot orasul. Fluturi colorati zburdau veseli, incercand sa se salveze de piticii de om, care incercau cu ardoare sa ii prinda. Dar ceea ce nu stiu ei, este ca aceste creaturi sunt efemere. Ele traiesc doar o zi pr Pamant, urmand apoi, somnul vesnic. Sunt trezita la realitate, de Hinata, care imi spune ca ne putem aseza. Ii urmam gestul si incepem sa deschidem subiecte sperand sa ne imprietenim. Am aflat ca lui Chris danseaza de la varsta de cinci ani, iar lui Sasuke ii place atat de mult sa cante, incat a participat la concursuri in copilarie, castigand adesea locurile principale. Hotaram sa nu ii mai tinem in suspans si sa le spunem ce avem de gand. Ii fac semn lui Naruto sa isi dea drumul la gura. Acesta tare bucuros, incepe sa vorbeasca :
- Deci, voi fi serios, acum.spuse blodul, facand pe seriosul, dar expresia de pe chip,il trada. Privea totul atat de amuzat, abtinadu-se sa nu rada. Voi doi, fratii Uchiha, sunteti in Six~Stars. Welcome in our world ! incheie acesta, azand de mama focului cand a vazut expresia de pe fata celor doi baieti. Acestia ne priveau uimiti, dar la scurt timp, au inceput si ei sa rada. Incepe aventura.

Mutumesc pentru comentarii ^^ Sper sa va placaa :***
Lectura placuta, scumpilicilor !!!

Capitolul 3

Sakura's point of view

O saptamana. O saptamana uluitoare a trecut de cand fratii Uchiha, au intrat in formatie. M-am inselat in privinta lui Sasuke. Este un baiat incredibil, de gasca si amuzant. Identitatea lui adevarata, nu si-o infatiseaza tuturor strainilor, decat in fata noastra. Vrea sa para un dur, dar acesta, nu-i decat un scut, pentru ca, adevaratul sau caracter, este atat de nobil. Cu ajutorul lui, am trecut peste plecarea lui Kori. Peste faptul ca, desi ne-a tradat, inca tinem legatura si il iubim la fel de mult ca pana acum. Am invatat ca oricat de mult ti-ai dori sa uiti trecutul, e in zadar. Deja nu isi mai au rostul aceste ganduri. Sunt la fel de efemere, precum fluturii. Niciodata nu vei putea ingropa amintirile, fara sa te gandesti la ele. Ma intreb, oare... cum se simt unii oameni atunci cand ii ranesc pe cei din jur ? Satisfactia predomina pe chipul si in sufletele lor. Presupun, ca degeaba ma gandesc la tot ce s-a intamplat. Niciodata nu voi mai putea intoarce timpul inapoi.

O lumina orbitoare, ma ademeneste sa imi deschid ochii de culoarea ierbii pufoase. Soarele, dogoreste afara impreuna cu fiicele sale, razele. Ma ridic din pat, mergand agale spre baia mea. Dau drumul la dus si las hainele sa alunece pe trupul meu bine-dezvoltat pentru varsta de saisprezece ani. Greu de crezut, dar deja incep a capata, niste forme de felina bine conturate. Picurii de apa, se izbesc destul de dur de pielea mea alba precum spuma laptelui, provocadu-mi fiori pesira spinarii. Dupa ce, zic eu, ca a incetat aceasta mica placere, ies din dus si incep rutina zilnica. Ma machez cu putin rimel, fard de ochi, pudra si putin gloss transparent cu gust de capsuni. Dupa ce ma mai privesc o data in oglinda, fiind multumita, evident, ies si ma indrept spre dulap. Imi aleg de acolo, o rochita de vara, roz, cu putine flori, scurta cu o palma mai sus de genunchi, o pereche de opincute bej si un sal maroniu. Iau geanta cu carti si caiete si ma indrept catre iesire, salutandu-l pe Kakashi, deoarece Tsunade, este la servici.

Dupa ce ma asigur ca am incuiat usa, incep acelasi traseu, pe care il pot parcurge si cu ochii inchisi. Placuta vreme de afara imi aduce instananeu, zambetul des-intalnit, pe buze.
Merg pe strazile prafuite ale Konohei, pana ajung la un colt, cand deodata, o mana ma cuprinde pe la spate. Ma uit atenta si observ ca este chiar Sasuke. Il salut, zambind si il intreb amuzata, Chris pe unde umbla. Acesta ridica din spranceana, ingandurat, raspunzandu-mi ca habar nu are si ca probabil este deja la scoala. Surad incet si ne indreptam amandoi spre liceu, deschizand diferite subiecte. Cand ajungem, observam curtea plina de elevi, care mai de care. Ne ducem, ca de obicei la locul nostru, unde suntem intampinati de Naruto, Ino, Hinata, Kiba si Chris. Ne imbratisam fiecare in parte si castaniul ne spune ca trebuie sa repetam noua coregrafie creeata de el si de blond, de asemenea si noul cantec compus de mine si Sasuke. Il aprobam si pornim spre sala de dans, acolo unde repetam de fiecare data.
Probabil ca am uitat sa specific, insa acum trei zile am primit un telefon, ce ne-a lasat uimiti pe toti. Sa va povestesc cum s-a intamplat :

~FlashBack~

Este vineri. Ultima zi din aceasta saptamaa stresanta din cauza scolii. A fost atat de incarcata cu teste, note si ascultari. Aceeasi rutina zi de zi...
Sunt in camera mea, uitandu-ma pentru a mia oara in oglinda sa vad daca tinuta este potrivita. Zambesc satisfacuta si ies din casa, intalnindu-ma cu Hinata si Ino. Pornim spre scoala, nimeni nezicand nimic. Ciudat ! Privesc tot in fata, ridicand privirea la cer, uneori, in ochi venindu-mi lumina puternica a soarelui.
Din departare, se vede marea cladire unde ne petrecem majoritatea timpului. Marim pasul, intrand rapind in curtea pustie a scolii. Bodyguard-ul ne da voie sa intram inauntru, desi am intarziat zece minute. Ne despartim de Hin si noi intram in clasa, rasufland usurate, caci proful nu a venit inca. Urma sa avem istorie, cu domnul Iruka. Plictisitoooor !
Ne asezam la locurile noastre, discutand si cu Kiba, care ne spune fericit ca nu facem ultimele trei ore. Super ! Acum ne-au ramas doar trei.
Trece timpul in nestire si se face ora treisprezece, sfarsitul orelor. Ne intregim toata grupa, iar mai apoi, mergem catre locul nostru secret. Vantul adie usor, imprastiind mireasma florilor de cires, asemanatoare parului meu. Pasim usor, pe asfaltul fierbinte, palit de soarele stralucitor. Ajungem in scurt timp si incepem sa ne spunem lucrurile noi, pana un zgomot se face auzit. Iau telefonul din geanta si raspund, sub privirile atente ale celorlalti. Spun plictisita un " Buna ! " si aflu ca la celalalt capat al firului, este un impresar. A fost uimit de la prestatia noastra si doreste sa dam o proba pentru o sansa la cea mai faimoasa casa de discuri. Aprob, uimita si inchid telefonul, punandu-l inapoi in geanta catifelata, maro.
Privesc ganditoare in gol, ceilalti intrebandu-ma cine era la telefon.
- Era un impresar. A spus ca a ramas placut surprins dupa prestatia noastra de la ultimul concurs si a spus ca vrea sa dam o proba pentru a ajunge la casa de discuri. spun eu fericita. Nu este minunat ? Adica, tocmai noi ? Din mii de trupe, fix noi am fost sunati. Wow, trebuie sa notez undeva asta, neaparat.
De cum au auzit ceilalti, au inceput sa sara in sus de bucurie. Ne-am almat dupa un timp si am inceput sa ne facem planuri si toate cele.

~End of FlashBack~

Intram in incapere si dam drumul la repetitii. Muzica incepe a rasuna si o data cu ea, corpurile noastre revin la viata, miscandu-se in acelasi ritm. Imi dreg vocea si incep sa rostesc versurile noului nostru cantec :

Inchid ochii si visez
Atunci cand nu esti langa mine
Numai gandul ma poate aduce
Cel mai aproape de tine

Si prima fraza a fost
Hey boy, nu vreau relatie
Dar dup-o luna, doua
Ne dadeam palpitatii
Telefonul tau ma trezea
Si-o voce calda spunea:
Buna dimineata, ce faci, nu bem si noi o cafea?!
Si ies rapid din casa, sa n-o fac sa astepte
Ca merita orice, ea nu-i ca alte fete
Si sunt perfect convins si inima mea spune
Ca daca-i cer oricand, purtam acelasi nume

Si iarasi vine vreme rea
Nu pot sa fac cum spune ea
Eu vreau sa fiu doar
Cel mai aproape de tine (x2)

Inchid ochii si visez
Atunci cand nu esti langa mine
Numai gandul ma poate aduce
Cel mai aproape de tine (x2)

She give it to me right
She give it to me, ooh!
Ea ma stie mai bine decat ma stiu yoo, ooh!
Ca stie cum sa faca din orice gest un cadou
She gimme the lovin’, lovin’
That’s why I’m singing up for her
Si e physical attraction
Physical attraction
Nu mai sunt eu cand esti ready fo’ di action
Physical attraction
Physical attraction
Dragostea din noi e un fel de perfect connection

Si iarasi vine vreme rea
Nu pot sa fac cum spune ea
Eu vreau sa fiu doar
Cel mai aproape de tine (x2)

I wanna know
I wanna know
I feel yo love for me
I feel yo love for me

De fiecare data cand te simt
Inima-mi sare din piept atunci cand te ating
In privirea ta ma pierd si nu pot sa mint
Dragostea este pura ca Zion

Pot sa-ti spun in orice limba
Stiu cuvinte care adanc s-atinga
Numai tu poti sa ma intelegi
Numai tu…

Inchid ochii si visez
Atunci cand nu esti langa mine
Numai gandul ma poate aduce
Cel mai aproape de tine (x2)

Rasuflu greu dupa ce inchei zambind. E destul de obositor sa canti mereu, dar traiesc pentru muzica. Fac o pirueta si ma uit la ceilalti, care erau fericiti. Intr-un sfarsit, atatea repetitii au dat roade. Sasuke ma strange in brate, felicitandu-ma pentru cantec, pentru a mia oara. Ii multumesc cu drag, raspunzandu-i la imbratisare. Il vad pe Chris ca isi strange lururile si iese din sala trantind usa. Parea destul de furios. Ma intreb ce l-a apucat. Mai stam cinci minute si iesim si noi, destinatia fiind casa fiecaruia.
Asa de obosita sunt, ca nici nu am observat cand am ajuns in fata usii. Apas pe clanta si intru in casa.
- Am ajuuuns ! strig eu pentru a sti si ceilalti ca am ajuns, dar nu se aude nimic. Incep sa ii strig pe fiecare, ducandu-ma in bucatarie. Pe masa din sticla, observ o hartie frumos impaturita de culoare roz. O iau usor si o desfac, iar acolo, isi face aparitia un scris caligrafic, asemeni matusii Tsunade. Incep sa citesc randurile frumos asternute si aflu ca unchii mei au plecat la Liam. Se pare ca am ramas singura, foarte bine, deci. Imi pregatesc cina si dupa, merg la baie, facandu-mi un dus scurt. Revin in dormitor si ma schimb in pijamalele mele cmode, apoi ma bag la somn, gandindu-ma la concursul ce se va desfasura peste doua zile. Am foarte mari emotii. Stomacul meu o ia razna, iar baiataile inimii se accelereaza cu fiecare secunda trecatoare. Dar, sper ca imi va trece curand.
Noapte buna !

Heeei
Am venit si eu pe la fic-ul tau si vreau sa spun ca imi place foarte mult si ai o gramada de descriere, ceva ce inca vad ca eu mai am o gramada de invatat . Sper sa aduci next-ul Te

BUNA
Hey
Imi place mult ideia ficului, imi plac ficurile cun sunt 2 pe una
spor la idei in continoare
si sper sa aduci nextul repede