Acest topic a fost o idee buna. De curand am inceput sa scriu tot ce simt ca sa ma descarc, pentru ca de cand am intrat la liceu am anumite probleme uneori. Nu e vorba ca nu m-am integrat in noul colectiv. A trecut aproape un an si mi-am facut o prietena careia ii spun aproape orice, iar colegii sunt de treaba... doar ca marea problema este ca liceul m-a despartit de cea mai buna prietena. Noi eram nedespartite, faceam totul impreuna, orice decizie luam ne consultam reciproc, practic eram inseparabile, ca doua surori, iar faptul ca nu suntem la acelasi liceu nu m-a afectat pe moment, dar in timp a inceput sa imi lipseasca enorm.

Ajungea sa ne tragem cate o privire, sa spunem un cuvant sau un semn si prin asta noi ne dezvaluiam o gramada de lucruri pe care numai noi le puteam descifra. Aveam o prietenie unica cu ea, pana sa o cunosc pe ea nu am mai avut o prietena careia sa ii pot spune tot ce gandesc, absolut tot fara sa imi fie rusine sau teama, ea ma ajuta mereu si imi dadea sfaturi.

De cand a inceput liceul nici programul nu ne-a mai permis sa ne vedem dupa ore pentru ca ea este dupa amiaza iar eu dimineata, abia mai vorbim.
Uneori ma intreb daca mai suntem cele mai bune prietene, dar nu mai stiu ce sa cred, iar uneori asta ma afecteza si in societate, am un fel de depresii de moment adica in secunda asta sunt trista si nu am chef de cei din jurul meu iar in secunda urmatoare mi-am revenit si sunt toata numai un zambet ca deobicei, dar uneori ma gandesc ca asta ma va afecta in timp.

Poate pentru multi asta pare un fleac, dar pentru mine ea este parte din familie, in ultimii 5 ani (de cand ne-am cunoscut) cu ea am petrecut mai mult timp decat cu parintii mei(ei fiind plecati aproape mereu), e ca si cand acum cineva m-ar tine departe de familie si e greu.
Acum ma simt mai bine doar prin simplul fapt ca am avut curajul sa spun si altcuiva ce simt uneori.

Eu sper ca nu se va schimba niciodata si nu ma va dezamagii.
Cand vorbim am senzatia ca o stiu de o viata, dar cu toate ca stiu ca nu ma va da uitarii tot exista o pata neagra in inima mea care ma face sa ma indoiesc de acest lucru si uneori ma intristeaza, insa incerc sa ma gandesc la prietenia noastra si la toate momentele prin care am trecut. Asta imi da mereu speranta ca vom ramane prietene mereu.
Uneori vorbeam despre viitorul nostru si ne gandeam ca, chiar daca destinul ne va despartii cand ne vom revedea ne vom simti de parca au trecut decat 2 secunde.

▲ Deci eu nu sunt cea mai buna persoana sa vorbeasca despre "cei mai buni prieteni" fiind ca nu am avut niciodata unul, am avut doar persoane cu care m-am inteles foarte bine, dar imi era oarecum frica sa ma deschis complet. Adica noua mea prietena si colega de banca Madalina, ma inteleg foarte bine si sincer suntem foarte diferite. Nu avem asa multe lucruri in comun cum ar fi serialele sau muzica pe care o ascultam sau persoanele cu care umblam, bobby-uri, stiu e ciudat, dar parca nici in fata ei nu ma dechid complet.
▲ Singura persoana care ma cunoaste pana in adancul inimii este Diana care din nefericire nu este din acelasi oras cu mine, insa e singura persoana pe care o stiu care m-a inteles si iubit complet fara sa ceara ceva in schimb. Am cunoscut-o dintr-o intampla si nu este seara in care sa nu ne sunam sau sa sta ore-n sir de vorba pe messenger etc. Nu stiu, ea ma accepta cu bine si rele si ma iubeste desi nu-i place sa zica. Tin la ea ca la ochii din cap.
▲ Zozele daca tu tii atat de mult la prietena ta, nu o indeparta. E normal, e scoala, educatia..alea alea si clar nu mai aveti la fel de mult timp. Daca iesiti si cu alte persoane nu inseamna ca nu mai sunteti cele mai bune prietene. E normal sa socializati. Daca va iubiti una pe cealalata asa cum iubesc eu mancarea nu va dati batute si luptati pt prietenia voastra daca tu chiar vrei. Week-end-ul e cel mai bun prilej, vacante si stuff. Poate ca asta e ceva care sa va puna la incercare, ia gandeste-te.

▲ O scurta precizare pentru Capps: Oamenii nu se schimba, ei devin ceea ce sunt meniti sa fie. Nu ma intreba cine a zis asta ca nu mai stiu

Multumesc Electra
M-ai facut sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva, am sa tin cont de sfaturile tale.

Hellau. :) Dupa o vreme indelungata, am hotarat sa mai trec pe aici. De data aceasta am o problema foarte mare, care uneori ma sperie pe mine si pe cei din jurul meu. In fine, priviti situatia mea de cateva luni:

Daca nu-mi aduc eu bine aminte, am mai fost o data pe aici atunci cand am vorbit despre fizicul meu si despre kilograme. Da? Da, am vorbit si am spus, daca nu ma insel, ca unii imi spun ca sunt prea grasa.
Acest lucru m-a demoralizat teribil in timp si in ultimele luni chiar am vrut sa apelez la anorexie, insa mi-a fost prea frica sa incerc. Acum, de cate ori trece cineva pe langa mine, am impresia ca spune ceva care ma deranjeaza. Ceva in gen ''Uite ce grasa e aia!'' ,  ''Ia uite-o si pe aia!''.
Cand mergeam pe strada cu mama pana la cumparaturi, a trecut pe langa noi doi baieti. Eu am auzit ca au spus '' Ce burta are aia!'' si i-am injurat. Am avut noroc ca nu au observat. Mama m-a intrebat de ce am facut asta, iar eu i-am raspuns ca m-au facut grasa, la care ea ''Draga mea, esti bine? Eu nu am auzit nimic.''
Acest lucru m-a speriat. Cred ca am niste halucinatii care mai tarziu se vor transforma in depresie sau alte boli. Ce sa fac? Cum sa scap de aceste halucinatii? Ma simt inchisa in mine, nu mai am curaj sa ies pe strada. Va rog, ajutati-ma cu niste sfaturi, caci simt ca ma pierd cateodata. Mi-e frica, daca patesc ceva? Niste sfaturi repede. Cum scap de aceste halucinatii? Am incercat sa ma simt frumoasa si bine in pielea mea, insa s-a intamplat la fel. Ce sa fac? Multumesc anticipat.

P.S. Evitati unele greseli de tastare. Nu-mi merge bine tastatura si nu se apasa corect unele litere.

Hei, IPrieten?
Deja îmi pierd mare parte din timp - şi uneori şi nopţile - în faţa calculatorului, deci dacă aş putea să o şi fac într-un mod constructiv nu m-ar deranja :D. Legat de ceea ce am spus despre fizică şi chimie, din câte ştiam sunt destul de importante şi la mate-info. Am spus că trebuie să recuperez pentru că nu am învăţat în gimnaziu cum trebuia şi nu vreau să rămân, Doamne Fereşte, corigentă sau dacă trec, să fie cu o notă de treacă meargă. Sunt la unul dintre cele mai bune licee din judeţ şi chiar nu vreau să par una dintre scursurile şcolii, care de abia trece clasa. Şi revenind la informatică, nu am cunoştiinţe în domeniu, eu fiind la sociale fac doar TIC, însă ... nu-mi displace. Ba aş putea chiar afirma că mă atrage. Însă, pentru că nu am făcut totuşi nicio oră de informatică, nu mă pot baza doar pe presupunerea că o să-mi placă. Oricum, dacă vreau să mă transfer dintr-a zecea e de la sine înţeles că trebuie să ştiu informatica de clasa a IX-a. Probabil că voi căuta pe cineva să mă instruiască, şi-şi va da persoana respectivă seama dacă e ceva de capul meu.
Mulţumesc pentru ... imbold. :P Am de gând să ''trag tare'' vara asta. Îmi pare rău de timpul liber care, bănuiesc, se va diminua considerabil, dar asta e. Sunt dispusă să fac orice pentru a-mi atinge obiectivele, iar timp liber voi avea destul după terminarea liceului, a facultăţii, şi a ce mai trebuie.

Ahhh .... fir-ar a naibii obsesia mea pentru întuneric.
Choco, scrisesem un mesaj, dar am apăsat pe ceva şi ... fuck.
IPrieten?, Choco are dreptate, te pot asigura, chiar şi domnul profesor de matematică a spus că materia se predă la nivel de M1 la matematică-informatică, doar M1 e cel mai greu nivel, iar profilul nu se cheamă degeaba ''matematică-informatică''.
Choco, ştiam că se vor face psihologie şi filozofie la matematică-informatică, dar că numărul orelor va fi mai redus şi de aceea îmi părea rău. Oricum, sunt sigură că voi păstra legătura cu colegii de la ştiinţe sociale şi, poate, voi asimila ceva din cele două discipline. Am de gând să fiu şi autodidactă în ceea ce le priveşte. Ştiam şi despre examenele de diferenţiere de la matematică şi de la informatică, este şi logic, de altfel. Sunt puţin surprinsă că nu se dau şi la fizică şi chimie, biologie, dar, motiv de fericire pentru mine. Cât despre profesorul nostru ... este unul dintre cei mai buni din judeţ, dacă nu chiar cel mai bun şi nu îmi fac griji, plus că predă şi la clasa în care vreau să mă transfer. Meditaţii voi face indiferent de situaţie, şi la matematică şi la informatică, la matematică pentru a acoperi lispurile pe care le mai am din gimnaziu şi pentru a fi şi mai bine pregătită, iar la informatică se înţelege de ce.
Ştiu că este o diferenţă ca de la cer la pământ între mate-info şi ştiinţe sociale, dar şi acesta este unul dintre motivele pentru care vreau să mă transfer, printre cele enumerate mai sus. Nu-mi plac lucrurile simple, niciodată nu mi-au plăcut şi sunt de părere că trebuie să munceşti din greu pentru a obţine mulţumirea interioară. Ambiţie am, iar ca dovadă stă chiar faptul că am fost admisă la unul dintre cele mai bune licee din judeţ, când aţii râdeau când eu răspundeam la întrebarea pe care ne-o adresau adesea profesorii în gimnaziu:''La ce liceu vreţi să mergeţi?''. Sunt dispusă să trag din greu toată vara. Voi face orice pentru a-mi atinge obiectivele, cum am mai spus. Iar în legătură cu profilul sunt destul de bine informată. Întrebarea care mai rămâne este dacă mă voi descurca, dar răspunsul nu-l pot afla decât ... încercând.

Edit: Stupidă mai sunt, uit esenţialul.
Voiam să întreb ... când se dau diferenţele? La începutul verii, sau pe la sfârşit?

Diferentele se dau la inceputul anului scolar si se trec ca si note in catalog, deci conteaza la medie.
Stiintele naturii dau m2, mate-info m1 si filierele tehnologice si pedagogice dau m3.