Amintirea Mianei

Masina mergea cu viteza. Eu strigam la el sa opreasca, dar parca vroia sa murim, sa plecam din lumea care ne adusese faima si bucuriile vieti. Ochii sai erau injectati cu ura si durere. Se lupta cu mintea sau cu inima? Nu reuseam sa-i inteleg suferinta, nu vroiam
asta. Tipam , dar el nu ma auzea. Pielea lui alba ca neaua stralucea, ochi sai negri ca abisul intunericului aveau o mica licarire de speranta sau de dorinta morti? Am inceput sa-l misc , i-am dat o palma peste fata , dat tot nu m-a bagat in seama. Ma durea sa-l vad asa, dar mai tare ma durea sa aflu ca sunt condamnata vieti de apoi.
Am incercat sa deschid portiera dar era blocata. Am inceput sa plang, lacrimi usturatoare curgandu-mi pe obraji roasiatici. Prapastia se apropia de noi cu repeziciune. M-am uitat o singura data la el si am inchis ochii sperand ca acesta sa fie doar un cosmar din care trebuie sa ma trezesc.
Dar nu a fost asa. Inca mai auzeam sunetul motorului, sunetul inimi mele ce se zbatea sa iasa din piept si suspinul meu.
Imi aduceam aminte de copilaria mea, de zambetele mele cand primeam cadouri, amintirile vechi se luptau cu cele de acum. Am trecut prin multe, prin copilare, prin adolescenta si prin dragoste. Mi-au mai ramas doar suferinta si moartea. Pe care s-o aleg? La moarte orcum eram expusa ca o carte deschisa, la suferinta aveam sa fiu expusa imediat ce ma voi lovi si inima mea va inceta sa mai bata. Dar cu brunetul meu ce se va intampla, el ce va pati? Va muri ca mine, sau va trai incercand sa-si recastige viata pe care eu i-am zdrobit-o cu prea multa iubire . Oricum , acum , stiam ca nu era fericit, era trist si indurerat de ce se intamplase cu doua seri in urma ca Miano sa se nasca.
“-Fi linistita, draga mea….Imi soptea el la ureche incercand sa-mi recastige starea de relaxare. Dar nu prea aveam cum sa fiu relaxata. Trebuia sa intru in sala de nastere si nu prea eram prietena cu asa ceva. Era un nou inceput pentru mine. Viata mea si-a lui Sasuke va avea un nou drum. Vom avea un copil! Un bebelas mic pe care va trebui sa-l indrumam la fiecare pas pe care-l va face.
Dupa doua ore pline de chin si tipete, Miano s-a nascut. Era asa mica si plina de viata. Avea ochi mari si negri ca ai lui Sasuke si pielea rozalie, ca a mea. Ma jucam cu manuta ei asa de fragila , mi se parea mie. Ii ziceam cuvinte pline de dragoste si grija. Brunetul se afla langa mine si zambea de fiecare data cand fetita facea vreo miscare. Era mai atent decat mine. Eu deja obosisem de la atatea chinuri, eram sigura ca somnul ma va lua in curand. “
Acesta fusese inceputul fericit, dar finalul a fost dezastruos pentru mine si Sasuke. Fetita mea a murit de un virus luat din spital la numai doua zile de la nastere. Nu mancasem nimic, nici nu cred ca bausem ceva. Sasuke fusese mult mai rau. Nu bagase pe nimeni in seama, nu zambise. Nu facuse absolut nimic.
Cred ca nu mai suportase durerea si se gandise ca acest mod ne va usura problemele. Nu era asa! Aveam sa mor la 23 de ani, de-abia impliniti. Copilul nostru murise la doua zile, noi muream tot la doua zile de la moartea sa.
Mi-am deschis ochii si am incercat sa i-au volanul din mainile lui Sasuke. Nu am reusit. Era prea puternic pentru a-i misca vreun muschi. I-am intors fata catre a mea si i-am zis :
-Sasuke, revino-ti, te rog ! Imi pare rau ca n-am fost ceea ce ai vrut tu! Te implor, trezeste-te !
N-a facut nimic. Acul era la 200 km la ora. Ce aveam sa fac? Sasuke a clipit si a indreptat volanul in stanga. Ce vroia sa faca? Nu intelegeam. Am ajuns pe un camp, rostogolindu-ne, eu sfarsiind in bratele sale. Ma tinea strans , ma proteja de pietrele de care ne vom lovi. Am rasuflat cand capul meu a atins pamantul si cand am vazut corpul lui Sasuke peste al meu. Se pare ca ne salvase pe amandoi din masina. Din tampla lui un mic firicel de sange se prelungea pe fata. Am intins mana infricosata sa-i sterg sangele dar mi-a prins-o si mi-a sarutat palma. Era incordat, il simteam. Dar, imediat ce si-a dat seama ca traiesc , ca sunt aproape de el s-a relexat si mi-a sarutat fruntea. Cand buzele noastre s-au intalnit, parca luna stralucea mai tare, parca vantul friguros nu mai batea, parca tot ce era in jurul nostru se evaporase ca printr-o minune. Mai ramasesem doar noi doi inecati in abisul dragostei si al dureri.


Daca vam zapacit imi pare rau dar pur si simplu mi-a venit ideea si nu am vrut sa o pierd.Sper sa va placa

Deci e super imi place foarte multtt continuarea

uau tu chiar nu ai stare..in fine este super fain dar crezi ca vei putea sa continui doua ficuri deodata..na nu este treaba mea dar vreau sa stiu sfarsitul la amandoua.Daca poti sa le inchei pe amandoua inseamna ca esti cea mai tare de pe forum..bafta

Imi place foarte mult.Pana acum toate celelalte ficuri ''mergeau pe acelasi fir''.Nu ne-ai zapacit.

Capitolul 2.De ce?

Deschid incet ochi loviti de puternica lumina care parca ma forta sa ii tin inchisi.Cu greu ma ridic de jos privind neputincioasa in jurul meu.Clatinandu-ma ma indrept spre prapastie unde vad masina facuta praf si imi amintesc tot ce s-a intamplat.Lacrimile imi inunda ochi si incep sa privesc in jur.Inima incepe sa bata mai tare si chipul sa mi se albeasca.Incep sa fug insa nu stiu de ce.Plang dar nu stiu de ce?Aveam nevoie de cineva care acum sa ma prinda in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine, aveam nevoie de Sasuke.Incep disperata sa-l strig cat ma tineau plamani pana am ajuns in bratele cuiva.Ridic incet capul si il vad.Privea in gol, inima ii batea foarte incet.Ridic incet mana si ii ating fata apoi il iau in brate incepand sa plang de bucurie ca l-am gasit, acesta strangandu-ma tare la pieptul sau puternic.Simt o mana cum imi atinge incet fata prinzandu-ma de barbie ridicandu-mi incet chipul ,cuprinzandu-mi buzele intr-un sarut dulce.Acesta opreste incet sarutul si ma priveste dupa care din nou ma saruta.Simt cum o lacrima de a lui aluneca incet pe chipul meu.Opresc sarutul si ii sterg lacrima.
-Ce s-a intamplat?De ce plangi?Uite Sasuke si mie imi este greu, si mie imi este dor de fata dar daca asa a vrut Dumnezeu asa a fost.Nu spun ca nu imi pasa pentru ca as minti.Simt cum fiecare parte din mine se rupe, simt cum parca as muri incet printre chinuri, ma doare.As fi vrut mai bine sa fi fost eu, ea nu avea nici o vina.
-Stiu.Asa micuta si fragila....am crezut ca...o sa creasca o fata mare si frumoasa pe care sa o zapacesc mereu, pe care sa o strang la piept si sa-i spun ca sunt mandru de ea...dar a luat-o, a luat-o si a lasat o mare durere in sufletul fiecaruia.Sakura vreau sa-ti traiesti fiecare clipa din viata ca si cum ar fi ultima, as vreau sa te indragostesti, sa iubesti si la randul tau sa fi iubita.Eu nu pot, inima parca mi-a inghetat sinu mai simt nimic doar ura.Tu meriti sa ai o viata frumoasa plina de bucuri ,ai nevoie de cineva care mereu sa-ti spuna ca te iubeste si mereu sa te sarute.Te rog Sakura promitemi ca vei cauta pe cineva
-Ce?Sasuke ce vrei sa spui?Eu, insa Sakura nu a apucat sa spuna ce avea de spus pentru ca acesta o saruta, o inbratiseaza si apoi se duce inspre prapstie privind in jos.Ol acrima cade pe fata lui alba ca neau si se intoarce spre Sakura soptind incet TE IUBESC, apoi ridica capul spre cerul albastru spunand:
-Scumpo tati vine la tine.Nu te supara ca nu o aduc si pe mami dar sti si tu ca ea merita si are pentru ce sa traiasca.Ochi mei se umple de lacrimi si incep sa fug inspre el , insa prea tarziu.Vad cum prupul lui se lasa cazand in prapastie.Incep sa tip cazand in genunchi la marginea prapastie.Ii vad trupul cum cade si se uneste cu pamantul intr-o balta de sange.
-SASUKE!!!!!!tip plina de durere.Lacrimile imi curg de sapte randuri pe fata.
-De ce?De ce Sasuke?De ce m-ai lasat singura?Dupa aceste intrebari incepe incet sa coboare prapastia.
Dupa cam o ora Sakura ajunge la trupul lui Sasuke care era acum de nerecunoascut.Cad in genunchi in balta de sange.Il sarut incet pe buzele mov si ii ating incet parul ud de la sange.Stau neputincioasa langa el si plang.Ii iau mana si io strang incepand sa plang si sa tip de durere
Noaptea se lasa peste locul unde ma aflam.Zgomote de sirene se aud peste tot.Omultime de oameni ma inconjoara si ma privesc.Ofemeie ma prinde de brat si ma ridica in sus.Nu o priveam, nici nu stiam cum arata, eu il priveam.Vad cum este pus intr-un sac negru si luat de doi oameni.Incep sa tip si sa plang cazand jos, lesinand.
Am ochi inchisi insa aud oameni pe langa mine care vorbeau.Incerc sa deschid ochi insa nu puteam.Stau linistita si ascult.
-Saraca de ea.Acum catreva zile ia murit fica abea nascuta si acum sotul.Dca mie mi s-ar intampla asa ceva as muri, spuse o femeie.
-Dar oare ce s-o fi intamplat?intreaba un barbat
-Doar ea si Dumnezeu stiu.Osa nbe spuna cand se trezeste.Sau poate inebuneste deoarece cand am luat-o parca era nebuna.Simt cum sunt luata pe sus si dusa.Nu stiu unde insa dupa un timp sunt pusa pe un pat si adorm

Sper sa va placa chiar daca este putin cam trist .A si sa nu credti ca este sfarsitul.Este debea inceputul a ceva frumos..desi acum nu

E super frumos si foarte trist, ce rau e Sasuke

Intr-adevar este foarte trist.Sasuke nu trebuia sa faca asta.Acum mai mult ca oricand aveau nevioe unul de celalalt.Asteptam continuarea.Sunt curioasa de ce se va intampla.

Capitolul 3.Trista amintire


Incet deschid ochi.Mii de amintiri imi ravasesc prin minte, mii de clipe fericite insa deodata din zambete totul se transforma in lacrimi.Vad clipa in care fica mea este inmormantata, vad cum sotul meu moare, il vad in bratele mele plin de sange, si deodata totul se face alb, si apar Sasuke si fetita.Incep sa plang de bucurie.Acestia imi zambesc si pleca.Strig dupa ei insa nu ma aud, fug dupa ei dar parca as sta pe loc, privesc cum se indeparteaza si dispar.Deodata sar din pat cu ochi in lacrimi.Langa mine imbracata in negru dormea soacra mea, mama luiSasuke.Este o femeie foarte buna, blanda iubitoare care mereu mi-a vrut binele indiferent care ar fi acesta.Deschide incet ochi negri si deodata ii se umple de lacrimi, luandu-ma in brate.Incepem sa plangem amandoua pana vine doctorul si spune ca pot sa plec.
Dupa doua ore de durere nestapanita urma sa-mi conduc sotul pe ultimul drum.Ma durea cand il vedeam fara sa scoata vreo rasuflare.Ii ating incet fata in bufnesc in plans.Ajungem in fata cimitirului iar eu fug repede la mormantul ficei mele unde va fi si el ingropat, pentru a avea grija de ea.
-Scumpo cred ca tati a ajuns deja la tine.Te rog spui ca pentru asta nu o sa-l iert niciodata.Patru oameni ridica sicriul si il fixeaza deasupra groapei.Dupa slujba trupul sotului meu incepe sa fie coborat in groapa din care nimeni nu il va mai putea scoate.Cad in genunchi si incep sa tip si sa plang.Simteam cum inima mi se rupe.Vroiam sa ma arunc si eu cu el in groapa insa soacra mea ma tinea in brate si plangea si ea.Simteam cum durerea imi sfasia sufletul, simteam cum eram rupta in bucati de durere.Sicriul incepe sa fie acoperit cu pamant.In ochi mei apare chipul acestuia zambind.Ridic mana pentru ai atinge fata insa dispare.Il vad cum merge prin cimitir insa dispare.Amintirea lui se invartea pe langa mine facandu-ma sa cred ca am inebunit.Deodata aud doua cuvinte pe care inainte il zapaceam sa mi le spuna din minut in minut''te iubesc''.Ridic privirea si ii caut chipul, insa nu il vad.O ploaie rapida cu picaturi reci ca gheata cadea asupra pamantului.Toti incepea sa plece numai eu ramasesem singura langa mormant plangand.Simteam ca nu mai are rost sa traiesc , vroiam sa mor.Tip cat ma tin plamani si lovesc puternic pamantul.Un trandafir albastru apare in fata mea.Il ridic incet.Era uscat.Deoodata din mijlocul lui apare o lacrima.Privesc cerul care plangea alaturi de mine, si imi uda chipul alb.
-Stiu ca esti acolo.Stiu ca ma privesti si ca plangi alaturide mine.Stiu ca simti durerea lafel ca mine.Poate te-am condamnat pentru ce ai facut insa acum nu.Doar un lucru am sa-ti spun:De ce ma amagesti cu amintirile tale?De ce vrei sa ma faci sa sufar mai rau decat o fac acum?Ma ridic incet in picioare clatinandu-ma si deodata apare scris pe pamantul ud''Imi pare rau''.Imi cobor mana pana la acel scris si cu unghi scriu''Nu are nimic ai grija de fetita''.Deodata soarele apare si eu zambesc.Parasesc cimitirul iesind incet din el.Privesc in spate si o raza de soare imi intra in ochi.
-Sakura scumpo dute si schimbate , uite ce uda esti.
-Ma duc imediat.Dupa cateva minute cobor jos si gasesc o cana mare de ceai de menta care mirosea prin toata camera.Ma asez pe scaun si incep sa sorb din ceaiul putin fierbinte, incepand sa plang.
-Asculta Sakura stiu ca te doare ceea ce s-a intamplat, insa trebuie sa treci mai departe.Fa ce iti place tie mai mult!Dute la cursurile de dans!Sau fate profesoara de dans, stiu ca atsa este pasiunea ta.O sa...o..sa ma duc.
-Sper.Nu-ti plange atat amarul si sa uiti sa traiesti.Stiu ca acum ti se pare ca iti cer imposibilul insa te rog incearca , o sa vezi ca nu este asa rau.Dau din cap si urc in camera mea unde iau in brate o camasa de a lui Sasuke si ma aruns in pat incepand sa plang.Adorm.

Sper sa va placa si cred ca am gresit asa ca daca gasiti ceva greseli va rog sa imi spuneti..

Ce trist e
O intrebare: cel cu care vorbeste Sakura la sfarsit este Sasuke?
Continuarea

da era Sasuke

Cam trist
Astept continuarea

ce ai spune de o continuare?
se pare ca multa lume asteapta asta

Capitolul 4.Strania revedere
..::::Dupa 2 ani::::..

Soarele patrundea prin perdelele mele luminandu-mi chipul alb.Dechid incet ochi ridicandu-ma din pat si ducandu-ma sper baie.Dupa 10 minute ies si ma imbrac cu un trenic negru cu flori mov si adidasi in picioare prinzandu-mi parul intr-o coada si cobor jos pentru a lua micul dejun.
-Neata, spun dupa care ma asez pe scaunul moale.
-Buna dimineata scumpo, si imi aseaza o farfurie in fata.Mananac tot ce este in ea dupa care imi iau ramas bun si plec la orele de dans deoarece ascultasem de sfatul mamei lui Sasuke si ma apucasem serios de dansat fiind foarte doritoare ca ajung la marele concurs care era peste o luna, insa pana atunci aveam mult de lucrat.Nu aveam partener, nu aveam coregrafia pentru concurs si cel mai important nici nu fusesem aleasa pentru a participa la concurs.Fara sa imi dau seama ajung in fata cladiri unde se tinea orele de dans.Intru si ma indrept spre incapere unde mai era vreo 20/22 de persoane.Ma asez langa geam si priveam absenta cerul.O lacrima imi apare pe fata semn ca din nou mi-am amintit de dureroasa mea viata.Imi sterg lacrima care aluneca incet si zambesc ridicandu-ma si incepand sa ansez cum nu am mai dansat pana atunci, ceilalti facand lafel.Profesorul intra in incapere insotit de o persoana.Incerc sa-i zaresc chipul insa parca era in ceata.Incep sa tremur pe picioare si ma indrept spre acea persoana.La doi pasi de el lesin cazandu-i in brate.
-Auuuu, imi spun in gand dupa care deschid incet ochi.Ochi mei se intalnesc cu doi ochi negri ca smoala.Chipul sau alb ca laptele, parul saten si ochi negri.Avea o pereche de pantaloni de trenic negri si un maieu alb.Acesta ma privea foarte speriat dupa care ma ia in brate.Cateva secunde nu reactionez deloc insa dupa asta izbucnesc in plans si incep sa-l strang in brate.Ii strangeam in mana maieul in timp ce el ma saruta pe obraz.Ii privesc din nou ochi aceia pe care ii stiam si ii iubeam si il sarut.Acesta reactioneaza sarutul devenind unul foarte pasional.Imi atinge incet fata dupa care imi sopteste la ureche de unde ai stiut?La aceste cuvinte parca mintea mea incepe sa se stearga si il privesc din nou
-O doamne!!!spun dupa care incep din nou sa plang.Pentru o clipa am crezut ca era Sasuke insa nu era asa.Ii ating incep fata si acesta zambeste, radiand de fericire.
-De unde ma cunosti?Vad cum chipul lui ofileste si o lacrima ii apare pe chipul sau ca de inger.De ce plangi?
-Nu ma recunosti Sakura?
-Nu!Dar de unde imi sti numele.Acesta se ridica de pe pat si pleca din camera cu o mare viteza.Imi bag mainile reci in par si incep sa plang.
-Doamne ce am facut?Am sarutat o persoana pe care nici nu stiu cum o cheama.De ce faci asta Sasuke?De ce?Si pa trantesc in pat incepand sa plang, adormind.
Lumina soarelui aduce vestea unei noi zile de vara.Ochi mei obositi se deschid incet privind geamul.Ma ridic in pat si ma indrept spre geam fara sa vreau.Ma simteam ca si cum as fi o marioneta iar papusarul ma manuia din umbra.Ajung la geam si il deschid privind in jos.Ochi mei se intalnesc cu doi ochi negri care ma priveau.Inima mea incepe sa bata din ce in ce mai tare ca si cum ar vrea sa iasa din piept.
-Oare ce face el aici la ora asta, spun dupa care imi indrept privirea spre ceas, 9:15.O doamne.Uit de toate si sar la dulap imbracandu-ma cu o pereche de pantaloni trei sfert negri si un maieu lung strans albastro inchis.Cobor scarile si ies afara din casa unde in fata unei masini superbe albastre statea baiatul de ieri.
-Ce faci aici?
-Am venit sa-mi cer scuze pentru ieri i sa te duc la orele de dans.Nu acolo mergeai?
-Ba da , multumesc, si urc in masina.Acesta se aseaza in masina si porneste.Viteza incepea sa creasca facandu-ma sa imi amintesc ceva ce nu as fi vrut.
-Te rog incetineste, insa aceta nici nu ma baga in sema incepand ca conduca din ce in ce mai tare.Priveam cum totutl se misca asa repede pe langa noi si o lacrima imi apare pe fata.Acesta ma priveste si incetineste, oprind masina.Inima mea batea sa iasa din piept afara, am inghitit in sec.Ochi lui ma priveau plini de vina dupa care ma prinde de mana.
-Chiar nu iti amintesti?Chiar nimic?ma intreaba acesta dupa care ma saruta.Incerc sa-l opresc insa nu pot.
-De ce faci asta?Lasa-ma in pace!ii spun dupa care ies din masina si incep sa fug spre cladire.Intru in camera unde se tinea repetitiile si vad cum, usa se deschide intrand pe ea acel baiat urmat de profesorul de dans.
-Bine dupa cum stiti cu toti peste o luna o sa fie concursul dedans asa ca alegetiva o pereche de dans si pregatiti coregrafia.Deodata toti incep sa se imprastie.Vad cum spre mine se apropie cineva.Este el.Ma prinde de mana si ma iuntreaba daca vreau sa fiu partenera lui iar eu accept.Incepe o melodia atat de draga mie.Era melodia pe care eu si Sasuke am dansat prima data cand ne-am cunoscut si melodia pe care am dansat la nunta.Aceea melodie ma facea sa nu ma pot misca.Trupul meu nu se misca insa al lui da. Dansa exact ca si Sasuke si asta ma facea sa mi se inmoaie picioarele.Il priveam cum dansa apropiindu-ma de el dansand un dans incredibil.

Sper sa va placa si imi pare rau ca v-am facut sa asteptati dar de acum 3 comm pun continuarea

Super ficul, imi place foarte mult abia astept continuarea

asteptam meyryn ..sper sal pui cat mai repede

Imi place acest capitol...asteptam continuarea

Armyde a scris:

asteptam meyryn ..sper sal pui cat mai repede

la fel spun si eu, mi se pare interesanta acest fic

[i]Ai talent Meyryn. Ideea este foarte buna si sincer nu m-am putut opri din plans...foarte bine... :>:D<:

Iti multumesc Crickett....da este acum putina tristete insa urmeaza multa fericire ,atunci veti plange de fericire

Mey putina fericire nu strica niciodata.Dar mai tine-ne in suspans ;)(ti-am spus ca ai talent,nu? )

Da mi-ai spus si iti multumesc

Capitolul 5.O prietenie sau mai mult


Il priveam cu cata daruire dansa, in schimb eu, eram ca o leguna, nu faceam nimic decat sa-l privesc.Deodata ochi lui se intalnesc cu ai mei.Ne priveam, ii simteam cum inima lui batea din ce in ce mai tare facandu-ma sa tremur.Respiratia lui calda imi intalnea pielea alba.Neg din cap si ies din incapere fugind pe strazi fara sa stiu unde.Intru in cimitir si cad in genunchi la mormantul lui Sasuke si al Mianei si incep sa plang.
-De ce faci asta Sasuke?Raspunde?De ce a trebuit sa mi-l aduci pe el?Nu il vreau!Lasa-ma
-Dar eu nu am fost nici adus nici trimis de nimeni.Am venit singur, si dupa aceste cuvinte ma prinde de brat si ma ridica in sus.Imi zambeste si eu fac lafel.
-Ma numesc Saito, si vreau doar sa fiu alaturi de tine.Vreau sa te ajut sa treci peste toata suferinta si durerea provocata de m insa se opreste repede.Tu cum te numesti?
-Sakura
-Sti ai putea fi si tu putin mai vesela, un mic zambet nu omoara pe nimeni sa sti.
- Imi este greu a zambesc.Cred ca am uitat si cum se zambeste, spuse Sakura apoi priveste din nou mormantul, insa chipul i-a fost intors spre chipul lui Saito care o privea ingrijorat.
-Nimeni nu uita sa zambeasca, uite iti propun ceva.Fi partenera mea la concurs ,si vei vedea ca vom castiga si poate atunci vei putea zambi din noi.Vrei?Sakura il privea cu multa blandete apoi da din cap afirmand.Acesta ii face o plecaciune apoi o ia de mana incepand sa danseze cu ea.
-Stai ce faci?Nu este frumos sa dansezi in cimitir.
-Bine ai dreptate .Hai la mine acasa, acolo putem dansa .Sakura il privea foarte atenta.Zambeste apoi pleca.Hei stai unde pleci?
-Pai nu ai spus ca mergem la tine acasa ca sa dansam?Si in plus trebuie sa facem o coregrafie pentru concurs.Haide avem mult de lucru.Si mai trebuie sa ne si inscriem.Avem multe de facut.Saito zambeste fericit apoi pleca .Priveste inapoi la mormant si se intristeaza putin insa o priveste pe Sakura si zambestul ii apare pe fata.
Dupa cateva minute de mers cu masina ajung in fata unei vile superbe .Saito coboara repede din masina si ii deschide usa Sakurei care intra in vila.Acesta inchide usa si fuge repede pentru a da drumu la muzica.O melodie lenta rasuma prin toata incaperea.Saito se apropie de Sakura si o prinde de mijloc incepand un dans lent foarte romantic.La sfarsitul dansului Saito se inpiedica cazand peste Sakura.Rasetele celor doi rasuna prin toata incaperea, apoi a aparut o liniste apasatoare.Cei doi se priveau.Saito incet se apropie de Sakura si

Dca vreti continuarea comm....si imi pare rau daca am mancat litere sau am gresit cate ceva

Si se saruta nu???

Misto capitolul

Continuarea

hmm...imi place foarte mult :) totusi eu nu cred ca o sa se sarute :D Mey e adevarat ?ma rog asta ramane de vazut :D
Astepta continuarea!!!Cat mai repede! :>:D<:

Crickett a scris:

hmm...imi place foarte mult :) totusi eu nu cred ca o sa se sarute :D Mey e adevarat ?ma rog asta ramane de vazut :D
Astepta continuarea!!!Cat mai repede! :>:D<:

Poate chiar se saruta....
Poveste a luat o alta intorsatura decat imi imaginam eu.....totusi ideea ta e mult mai interesanta
Continuarea