Jocul murdar al raţiunii. (+15)

Subiect: Jocul murdar al raţiunii. (+15) Vin 19 Apr 2013, 12:34

Capitolul 1

- Sunt în trecere, spune având o figură nepoliticoasă ignorându-mi prezenţa.

Privirea ei e neobişnuită îmi inspiră frică, groază. Deşi sunt în propria-mi casă, îmi doresc să fug în cel mai scurt timp cu putinţă.
" Femeia aceasta e periculoasă.... " îmi grăiesc, prin urmare, un nod punându-mi-se in gât. Nu intenţionez s-o las să intre, nici macar nu mă gândesc să fac acest lucru. Defapt, teoria mea e foarte simplă: Individa + intrarea in casă + dormind aici = moarte.

Un fior mă cuprinde, parcă o presimţire oribilă imi străbate corpul transformându-mi-l în lichid. Trântind uşa, mă asez în genunchi cu o oarecare urmă de nesigurantă. De voie, de nevoie, scotându-mi telefonul din buzunar tastez un număr mai ciudat, anume "112". Cu glasul pâlpâi, palidă şi speriată, ascult vocea ce îmi vine în ajutor, mai apoi eu adăungând detalii despre întamplarea petrecută cu aproximativ cateva minute inainte de a telefona. Tot ce primesc este un scurt ''Vom lua în calcul problema dumneavoastră'' spus cu chiu, cu vai, faptul înrăutăţindu-mi starea precendentă. Chiar acest tip de frază îmi era de ''mare'' ajutor. De obicei, poliţia ia in calcul toate problemele si încearca sa le rezolve într-un interval scurt de timp si acum întrebarea mea fiind De ce mereu poliţiştii ezită cu înverşunare să-mi vorbească?.

- Setea de a ucide... şoptesc cu vocea pierdută întinzandu-mă podeaua inghetată ce strălucea în lumina slabă a Lunii.
Prefer să aştept în linişte, parcă aşteptând moartea ce nu mai venea. Am devenit o persoană demnă de mila oricui. Creându-mi o carapace, am reuşit să ma feresc de răutatea si anormalitatea mediului inconjurator, pentru că oamenii au devenit o specie necunoscută de animale pe care din pacate, îi întâlnim la orice colt de stradă. Sunt semenii noştrii, au aceeaşi structură fizică, însă cum rămâne cu structura psihică?

Diferenţa dintre oameni este mare, pentru că fiecare îşi are propria soartă, nimeni nu poate trăi destinul altuia. Toate acestea datorându-se modului în care raţiunea îşi spune cuvantul. Judecarea este un pas măreţ, mai ales ca încă păstrăm proverbul: "Râde ciob de ciob când el e făcut zob".

- Ridică-te să nu răceşti! se aude o voce cu tentă masculină, auzindu-se din vestibulul principal al casei în care ma ascundeam de ceva vreme.

Făcând întocmai, apăsând cu putere in podea izbutesc să rămân in picioare, un lucru care chiar este puţin ciudat. Corpul îmi tremură şi cu toate astea încă pot sta în picioare.
Cu multă graţie păşesc nesigură către persoana respectivă. Grăbind pasul, aproape transormându-l într-o fugă usoara, ajung la destinație. Privind silueta bărbatului, îl întreb cu o urmă de teamă:

- De ce ai venit, tată?

Îmi pune blând palma pe obrazul înghețat, spunându-mi că își face griji pentru mine. Așa era cam de fiecare data, tata fiind unom protector, care își apăra familia și prietenii. Mereu voia ca eu sa ajung cineva, să fie mândru de mine. Mereu îmi spune că sunt o fată foarte frumoasă, ca voi ajunge într-o zi o persoana măreață, demnă de respectul celor din jur. Stiu foarte bine că își face speranțe deșarte, fiindca eu sunt foarte departe de acel stagiu la care vrea el să fiu. E foarte greu să devii ceea ce nu ești, mai ales când chiar propria ta persoană te consideră o cauză pierdută. Trecutul mi-a agățat in palmă viitorul, mai pe scurt tot ceea ce mi s-a întâmplat de curând e din cauza trecutului. Actual, parcă trăiesc intr-o lume diferită față de cea curentă, terestră.

Îmi ridic bărbia, privindu-mi tatăl in ochi. Îmi era atat de rușine! Au trecut ani și ani de când nu l-am mai sunat, de când nu mi-a mai auzit vocea. Pur și simplu, am părut nepăsătoare omului care m-a îngrijit încă de la 2 ani, de când mama mea a plecat în străinătate si s-a cuplat cu alt bărbat despre care nu știu nimic.
Îmi scutur ușor capul, amețită de la atâtea ganduri negre. Printre buzele amorție de frig, reușesc sa spun un scurt " Îmi pare rău... " urmat de o lacrimă fierbinte ce-mi aluneca accelerat pe chipul alb ca fața Lunii adormite. Ma aprobă. dupa care se întoarce cu spatele la mine și dispare pe hol, deschizând ușa și plecând.

Oftez prelung, liniștindu-mă și îndreptându-mă spre ușa camerei mele. Apăs pe clanță ca pe aur, intrând. Îmi ridic brațul, apasand pe buton, lumina aprinzându-se. Pășesc către pat, este cateva secunde întinzându-mă. Privesc lustra ce stă spânzurată de tavan, stropită cu picuri de argint. Ciucurii gri din ața se zbat în adierea vantului ce intră pe sub tocul ferestrei împânzită de perdele trandafirii. Si nerealizând, simt un fel de sentiment asupra lucrurilor întâmplate, o liniste sumbră apăsându-mi nervii.

Acest fic vreau sa il perfectionez, asa ca am hotarat sa abordez o idee horror pe care nu cred ca ati mai intalnit-o. Si romanta, bineinteles. :))
Sper ca v-a placut si ca mi-a iesit. :) Ramane la alegerea voastra.

Subiect: Re: Jocul murdar al raţiunii. (+15) Vin 19 Apr 2013, 14:29

Hey!

Am ajuns si eu pe aici si pot sa spun ca imi place foarte mult ficul tau. in love

Idea e interesanta din cate se pare , desi nu am inteles mare lucru. lough

Eh , e abia primul capitol , iar pe parcurs sunt sigura ca va iesi ceva minunat. happy2

Sunt nerabdatoare sa citesc urmatorul capitol , iar daca poti , te rog sa ma anunti si pe mine. puppy eyes

Deny te

si iti ureaza succes in continuare a hug

Subiect: Re: Jocul murdar al raţiunii. (+15) Sam 20 Apr 2013, 19:31

Buna! Da , pai... Nu am nici cea mai vaga idee despre ce as putea zice. Nu am inteles mai nimic din acest capitol. Cine era l.a usa si de ce a sunat l.a politie? Cum a aparut tatal ei sau lui daca nu au mai vorbit de 2 ani? In fine, sunt prea multe intrebari pt. a fi scrise si mai sunt si pe tel. Ceea ce mia placut mult a fost descrierea. Si pentru asta vreau sa ma anunti cand postezi. Sper sa faci o idee cat mai originala.

Subiect: Re: Jocul murdar al raţiunii. (+15) Dum 21 Apr 2013, 21:42

Hey! Imi place mult fic-ul tau, chiar daca cum au spus si persoanele dinaintea mea nu am inteles mare lucru. Sunt sigura ca peste cateva capitole totul va fi clar. Imi place mult cum descrii. Anunt-ma cand pui next!

Choco :) : Scrieti mai mare, nu intr-atat de minuscul incat sa stau si sa ma chiombesc la ecran in cautarea literelor...

Hei...
Am ajuns si eu pe la ficul tau si mi se pare foarte interesant...
Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost titlul,care chiar m-a facit curioasa.
Ma intreb ce se va intampla in continuare,asa ca te rooog frumos de tot sa ma anunti si pe mine cand pui nextul,si sper sa il aduci repejor!!

~~Dau Edit.~~

Ăăă sincer nu prea am înţeles ce se petrece, nu văd logica sincer, am citit încă odată, dar tot nu m-am prins. Sper ca următorul capitol să mă lumineze şi sper să-l aduci, fiindcă văd că nu ai mai postat aici. : ( Nu prea am foarte multe de spus, după cum observi, capitolul a fost mic şi nu ai dezvoltat prea mult, oricum mister este, m-ai îndus în eroare şi aşa şi îmi place intriga aceasta din sufletul meu. Ficul e promiţător şi interesant, sunt foarte, dar foarte curioasă să văd cum au să se desfăşoare activităţile în poveste, dar cum am spus şi sus să aduci nexul şi să nu laşi vântul să bată pe aici.

Subiect: Re: Jocul murdar al raţiunii. (+15) Dum 08 Sept 2013, 11:00

FanFic Blocat din cauza inactivitatii.