Identitati ascunse

Dana · Subiect: Identitati ascunse Sam 14 Sept 2013, 23:49

Va urez o Lectura placuta ! si sper sa va placa.

Identitati ascunsa

Capitolul 1- Consciousness ( part 1 )

Sakura's point of view

Am dat tufisurile de liliac la o parte si am descoperit o poienita scaldata de lumina unei zile infloritoare de vara. Caldura si razele soarelui se rasfrangeau pe pielea mea deschisa la culoare. Mirosul ierbii proaspete era ametitor si imi trezea amintiri placute.
In mijlocul luminisului trecea o sina ruginita de tren. Mi se parea ciudat, mai ales ca eram intr-o padure izolata de trecerea timpului.

M-am asezat pe sina de tren si am inceput sa ma joc cu un fir fragil de iarba. Asteptam ceva…dar nu eram sigura ce….sau cine…

O imagine mi se perinda pe sub gene: eu si ea, stand tolanite in iarba, privind moleseala unui amurg sangeriu. Ea imi arata cu degetul aratator forme unduioase de nori in vazduh.

Amintirea mi-a adus cea mai buna prietena in luminis,langa mine. Hinata inainta grava, gratioasa,printre firele de iarba. Vroiam sa-I spun cat de mult mi-a lipsit si cat de mult o iubeam. Vroiam sa ii ciufulesc parul. Vroiam sa alergam amandoua prin sirul amintirilor fericite. Sa fim prietene inca o data.

Am dat drumul firului de iarba si am fugit spre ea. Mi-am deschis larg bratele,pregatindu-ma sa o imbratisez cu caldura. Reactia ei a fost total irationala,necunoscuta mie.

Ma impinse la o parte, evitandu-mi deliberat privirea. Ochii ei caprui erau reci, dar incercau sa exprime o scuza muta.

M-am intors pe calcaie ca sa o vad cum pleaca,fara sa mai arunce priviri fugitive in urma. Ma simteam tradata si jignita, plecase atat de usor de langa mine! Soarele se ascunse tacut dupa nori,luand si ultimul meu strop de fericire cu el. Cerul azuriu incepea sa faca loc unei pietre reci de onix cu umbre intunecate.

Picaturi de ploaie cadeau delicat pe firele de iarba,dar eu inca stateam inmarmurita in mijlocul luminisului,ascultand pasii muti ce se departau…a plecat pentru totdeauna. Din viata mea,a tuturor celor ce au iubit-o.
Am inceput sa alerg ,iar urmele mele erau mascate de lacrimi amare.Respingerea ei a fost ca o rana adanca pentru sufletul meu r atacit in speranta. In cruda-mi agonie,durerea isi facea loc cu lovituri ascutite de pumnal.

M-am oprit din fuga mea nebuna. De ce alergam? Socul imi accelera bataile panicate ale inimii mele.M-am invartit pe loc,de parca il cautam pe urmaritorul meu necunoscut. Dar nimeni nu sparse tacerea stranie a padurii. De cine fugisem?

Ochii mei s-au facut mari,luminati de intelegere. Nu fugeam de cineva,doar alergam de propria persoana,propriul destin,propria viata…de realitate.Alergam de umbra existentei mele. Mi-am fluturat pleoapele in lumina stralucitoare a soarelui.

Fusese doar alt vis,nimic altceva….un cosmar cu intelesuri ascunse. Mi-am sprijinit capul in palme.Nu intelegeam cu ce gresisem cand Hinata era in viata.Nu ma purtasem urat cu ea,nu ne certasem.

Atunci…de ce imi bantuia visele altadata placute? De ce somnul,altadata odihnitor,devenise acum un fel de camp de batalie a temerilor mele?

“Dar poate nu te bantuie”,sopti o voce micuta in capul meu.”Poate vrea sa-ti spuna ca trebuie sa uiti de ea,sa nu ii duci dorul atat de mult.”

Cum puteam sa uit faptul ca a murit?Simteam asta cu fiecare fibra a corpului meu,in fiecare secunda a zilei. De fiecare data cand vedeam natura in jurul meu,ma gandeam la Hinata la zambetul ei luminat de fericire.Intalnesti oameni ce te uita. Uiti oamenii cu care faci cunostinta. Dar uneori gasesti persoane pe care nu le uiti.Prietenii tai adevarati,de care iti amintesti toata viata,poate chiar mai mult. O eternitate. Poti sa faci un prieten intr-un an,dar il poti pierde in cinci minute.In cazul meu,mi-am pierdut prietena in 3 luni.

Un caietel cu coperti negre cazu din dulap.Poate a fost destinul,sau doar o intamplare,nu stiam.In orice caz,am luat delicat caietelul si l-am deschis,pregatita pentru prima oara sa ma uit in el.

Incepusem sa citesc prima pagina din noua viata a Hinatei.

Scuzati-mi greselile, este necorectat.

Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 15 Sept 2013, 10:25

Buna!!

nu ot sa cre ca sunt prima ,

un capitol minunat, Hinata e moarta?
chiar as vrea sa stii ce s-a intamplat de a murit, si cum
va decurge totul
te pwp spor la idei in continoare

Identitati ascunse Black-girl_zpsd4e0fcb2

Down, in the deep. I found my peace.

Dana · Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 15 Sept 2013, 14:17

Capitolul 1 Consciousness ( part 2 )

Vedeam filele de jurnal. Citeam , citeam si iar citeam, din nou fiecare rand cu lux si amanunte si incercam sa inteleg. Le gaseam toate intelesurile posibile, orice propozitie, orice fraza. Un cuvant mii de intelesuri. Un cuvant -O ploaie de amintiri tresarite. Uneori- facand o pauza- lacrimile cristaline isi faceau aparitia pe pometii imbujorati, de emotia rememorari evenimentelor, care vrei sau nu, intr-un mod sau altul, au marcato surprinzator si intr-un mod aparent.
Doua pagini mai aveam de citit pana la sfarsitul jurnalului. Ultimi doi ani din viata aveau sa se incheie imediat in cateva randuri si cateva rememorari de amintiri.Imi era frica sa citesc urmatoarea pagina, sa schimb fila.Pur si simplu inima o lua la trap intr-un mod alert, simteam cum imi pulsa sangele intr-un mod atat de repede , atat de nesanatos pot pune, incat am simtit o picatura de transpiratie cum aluneca usor pe frunte putin umezita de caldura insuportabila din camera. Ultimele picaturi de sentimente pe care le-a asternut penita stiloului, cerneala albastra care se zarea cu drag pe paginile caietului mic cu coperti de catifea.
Ma uitam dezorientata la ultimile pagini de jurnal , teama disparuse dintr-o data . Brusc si spontan , fruntea se uscase rapede , iar inima parea sa pulseze sangele norman ... Ei bine poate era X-ul din acesta ecuatie, iar emotia se facuse disparute pe monet.. doar pe moment, alt cuvant cu mii de intelesuri, alt X din acesta ecuatie.Am pus mana pe coltul pagini - oftand , apoi continuand propozitia-"Marti,26 octombrie 2009

Incep sa visez la vremurile de demult .Amintiri care credeam ca au disparut de-a lungul timpului… Am fost o data cu el la mare.Chiar si acum imi amintesc sunetul valurilor tremurande ce se izbeau de stanci. Sau razele soarelui mangaindu-mi pielea bronzata. Si ziua aceea a fost pastrata in colectiile mele cu amintiri pana acum. Cand picaturile au inceput sa cada pe straturile fine de nisip si tu ai sugerat sa plecam inapoi la hotel.Mi-ai spus ca stiai ca nu suport umezeala. Iar eu ti-am raspuns: “Ce stii tu,dupa ani intregi?Nu ma cunosti deloc.Eu doar vreau sa raman copil si sa dansez in ploaie…”.Si chiar asta am facut.Si m-ai incurajat printre sarutarile tale…Si eram doar noi doi,miscandu-ne pe ritmul picaturilor de apa.Oare a fost adevarat….sau doar aievea? Nu mai stiu nimic."
"Miercuri,26 octombrie 2009
(de fapt 27 octombrie,ora 2 dimineata)

Sunt doar un suflet mic, chinuit si neinteles de nimeni…iar viata mea s-a prabusit inainte de a se termina. Acum nu mai exista decat durerea de a fi parasit de cel drag…si senzatia aceea de neputinta… Mi-as fi dorit ca totul sa fie ireal, sa nu fie decat un cosmar ce se va termina odata cu lasarea diminetii… Insa doar niste cuvinte fara sens imi rasuna in sufletul meu distrus de neliniste… M-a parasit… M-a parasit… Da,se va muta .Chiar el cu gura lui mi-a spus-o. Si va pleca peste cateva zile. Ma simt pierduta, desi mi-a promis ca ma va suna in fiecare seara. Cararea pe care mergeam eu in viata a fost distrusa si nu exista alt drum.Caci totul duce la o infundatura. Si nu i-am spus de secretul meu.Acum,ca va pleca,ce rost mai are? Va mai exista vreodata un drum pe care sa merg in viata?"

Degetele mele au alunecat prin ultimele pagini, simtind fibra si textura foilor jurnalului. Fiecare cuvant scris, fiecare impunsatura a creionului, fiecare lacrima ce a patat paginile. Sufletul asternut cu delicatete pe hartie. Abia acum stiam totul. Simteam totul. Fericire, durere, frumusete, bucurie.Pe toate le-a simtit. Iar acum toate emotiile au fost transmise mie. Fiindca mai bine simt durerea decat nimicul. Asta scrisese pe ultima pagina. Probabil ca era adevarat.In fond,dupa acelasi principiu ma ghidam si eu in viata.Ma intrebam unde era acum. Daca Dumnezeu, Raiul, diavolii si ingerii chiar existau . Sau daca erau doar acele dovezi materiale, bisericile, altarele si potirele. Mai era o a doua viata pentru tine dupa ce mureai?Sau ratacesti ca o fantoma, pe pamant..? Doar de un lucru eram sigura. Hinata ma vedea , atunci si acolo. Am continuat sa dau paginile. Cat suferise ea? Trei luni,12 saptamani, 84 de zile in care a avut timp sa-si ia adio de la viata… Mai bine nu stii cand mori, am hotarat eu, tinand in continuare jurnalul in mana. M-am intrebat cum se simtise Hinata pe 28 octombrie,ziua de nastere a lui Naruto . Nu exista nicio insemnare pentru aceasta zi, nici nu pomenea de ce facuse atunci. Probabil ca a durut-o, si-a imaginat cum ar fi fost daca el ar fi fost langa ea. Oare de ce nu o mai sunase, de ce o lasase balta atat de brusc, de ce incalcase atatea promisiuni? Am ridicat din umeri.
As fi vrut sa am puterea de a intelege oamenii, de a le citi gandurile. Dar astea erau deja visuri, iluzii irealizabile . Atatea intrebari si atat de putine raspunsuri. Cascatul devenise deja sport national, asa ca am decis sa ma ridic din pat. Era o zi atat de frumoasa! Primele ore calduroase din martie, daca ma gandeam eu bine. Cand natura revine la viata, cand zapada se topeste. Cand totul renaste din nimic. Cand raceala este data la o parte de catre primavara. Primavara.Prima vara,am gandit eu amuzata.Succesiunea anotimpurilor, intotdeauna aceeasi,fiecare lasand loc urmatoarei… Razele soarelui isi faceau loc pe un cer de un turcoaz delicat, dand la o parte norii cenusii.Am deschis larg geamul si in camera a patruns o briza usoara. Am respirat adanc, lasand aerul sa-mi intre in plamani. M-am trezit tragand pe mine o pereche de blugi, nerabdatoare sa ies afara. Fiecare por al pielii mele cerea disperat libertate. Senzatia aceea de a fi liber, sa nu depinzi de nimeni si de nimic. Sa nu existe limite in ceea ce spui sau faci. Mi-am pus castile in urechi si am dat drumul la muzica. Rock, normal. Am iesit din casa, trantind usa dupa mine. Vantul imi biciuia fata, dar nu-mi pasa. Tot ce auzeam era ritmul si versurile melodiilor… M-am asezat pe iarba si am simtit cum roua imi picura pe degete.

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 15 Sept 2013, 14:45

Multumesc de mesaj , un capitol minunat

deci devine din ce in ce mai interesant

te pwwp spor la idei

Down, in the deep. I found my peace.

Subiect: Re: Identitati ascunse Lun 16 Sept 2013, 18:20

Heei, buna. kiss

Trec si eu pe aici. M-a atras titlul, asa ca mi-am zis: "De ce nu?". E o poveste frumoasa, desi nu prea imi pot da seama de foarte multe evenimente ce vor urma, abia astept sa iti citesc capitolele. kiss

Sasuke inca nu a aparut in peisaj, dar sunt sigura ca si acest lucru se va intampla mai incolo. dap !

Spor la tastat si sa nu uiti sa ma anunti vcand pui next-ul. puppy eyes

Te pupppppp si multa inspiratie. a hug

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Identitati ascunse Joi 19 Sept 2013, 15:57

Hei... am trecut şi eu pe aici, aşa... curiozitatea ;;)

Sunt 2 capitole, dar interesul deja şi-a spus cuvântul.
Mi-ai stârnit curiozitatea pot spune.
Sunt o grămadă de întrebări care mi-au înflorit în minte, şi pot spune că am citit trăind aceleaşi sentimente odată cu personajul.
Probabil sunt eu prea... melancolică acum lough

.
Sunt unele chestii care chiar mi-au plăcut, dar nu îmi place că faci exces de puncte de suspensie.
Nu arată bine un text în care vezi des asta. happy2

Oricum, ideea m-a fascinat. Asta-i cert.
Acum cu şcoala, sper să aduci continuările rapid, şi desigur, şi eu să le pot citi la timp happy2

Da, aşa e

. Anunţă-mă şi pe mine când postezi continuarea kiss

Te pup

Let me be

what I wanna be!

Luptă pentru ceea ce ai! (+16)

I need a doctor

Dana · Subiect: Re: Identitati ascunse Vin 20 Sept 2013, 10:27

Multumesc mult pentru comuri , am adus nextul capitolul este necorectat si nici nu este nici stiie ce dar macr lam adus .Va urey o Lectura placuta!! , sper sa va placa pana data viitoare multi pwp pwp

Capitolul 2 " Nimic special"

Mergeam cu paşi înceţi spre liceu, sperând să nu atrag atenţia. Mulţi şi-ar dori exact opusul – să fie remarcaţi de ceilalţi , însă eu nu m-am încadrat niciodată în categoria de faţă. Şi , indiferent de câţi oameni susţin că timpul se joacă cu destinele noastre, eu mă îndoiesc sincer că situaţia se va schimba vreodată. Mereu va fi aceeaşi viaţă plictisitoare, ce o va lua pe cărări fără sens. Lăsând deoparte primele aparenţele, voi fi mereu eu însămi. Plictisită, mi-am ridicat privirea şi am urcat treptele din faţa uşii de la intrare. Apoi cineva mă prinse de mână şi mă trase deoparte.Gest tipic unor filme de groază cu buget prost. Din păcate, viaţa mea nu primea bani pentru a fi regizată.Naruto stătea în faţa mea, impasibil, cu braţele încrucişate. Părea la fel de încântat ca şi mine la gândul unei conversaţii.

- Trebuie să vorbim.

De parcă nu îmi era clar ce voia să facă.

- Nu am nimic de discutat cu tine, am replicat glacial.

Am dat să mă întorc, însă el fu mai rapid. Îmi prinse braţul cu o mişcare sigură, ameninţătoare. Şi strânse. Mi-am înghiţit un icnet de durere.

- Ce naiba mai vrei acum ? am mârâit, ridicându-mi privirea. Faţa lui se afla atât de aproape de a mea încât am avut impulsul de a mă trage înapoi câţiva centimetri; sau, mai bine, câţiva metri.

- Am vrut să vorbesc cu tine. Te-am căutat.. după înmormântare.

Omise faptul că trecuseră câteva săptămâni de atunci. De ce mă cauta din nou , tocmai acum?
Îmi simţeam inima bătând sacadat. Am răsuflat adânc şi am încercat să-mi impun masca aceea rece, expresia indiferentă. Nu că am reuşit eu vreodată să fiu impenetrabilă la durere.

- Şi mie nu îmi pasă, am continuat. Vreau doar să mă laşi naibii în pace şi, eventual, să găseşti pe cineva cu care să ţi-o tragi.

Cuvintele îmi ieşiră înainte să aplic principiul “ gândire raţională”, dar am realizat asta prea târziu; nu mai conta. Mă strânse şi mai tare de braţ , adăugând şi plăcerea unei furii de moment.Ştiam şi eu cum arăta atingerea mâniei pe piele.

- Mie îmi pasă, răspunse el, făcând abstracţie de ultima parte. E ceva important.

Aş fi vrut să adaug şi “ pentru tine, nu pentru mine..”, dar spusesem deja îndeajuns. Şi când te gândeşti că ziua păruse a se termina fără evenimente de genul acesta..

- Ce a patit Hinata dupa plecare mea...

Am mârâit în surdină ; de ce toată lumea se interesa în privinţa aceasta?

-… tu ai persoana cea mai apropiata ei

Am îngheţat, surprinsă. Conversaţia nu mergea pe cursul pe care îl prevăzusem.

- De ce m-ar fi interesat pe mine chestia aia? am ridicat eu din umeri. Naruto, eu cred că tu nu înţelegi. Ce om întreg la cap s-ar fi gândit la aşa ceva după ce şi-a văzut cea mai bună prietenă moartă?

Strânsoarea slăbi şi, în cele din urmă, el îmi dădu drumul. Avea un zâmbet vag întipărit pe faţă, ca şi când ar fi fost mulţumit de răspunsul meu. Se dădu câţiva paşi înapoi, privindu-mi expresia derutată.

- Oricum, de ce te-ai chinuit să mă întrebi aşa ceva?
Curiozitatea întotdeauna înfrânge orice, indiferent dacă eşti sau nu conştient de consecintele pe care le vei suporta.Zâmbetul de pe faţa lui nu păli – însă, de data aceasta, puteam vedea şi o urmă de neputinţă schiţată pe chip. Neputinţă şi mânie cauzată de ea.

- Nu cred că te interesează, îmi spuse el, încet. Vocea sa nu mai era un praf fin de gheaţă, ci mai degrabă, un gheţar în toată regula.

Mi-a întors spatele şi s-a îndepărtat, fără să se mai uite în urma lui. Am răsuflat uşurată , bucurându-mă că nu sesizase minciuna.Senzaţia de destindere nu persistă decât câteva secunde. Speram că îmi jucasem bine rolul – la urma urmei, nu trebuia să fiu o străină în propria-mi piele pentru totdeauna. Dacă am izbutit să câştig prin minciună, atunci fiecare întrebare pe care mi-am pus-o în legătură cu Naruto avea un răspuns.Iar eu ştiam răspunsurile.Imediat ce am ajuns într-un loc ferit de privirile celorlalţi, am început să caut prin buzunarele ghiozdanului. Cu mâinile tremurânde, am ridicat un plic mic , ce lăsa să se vadă conţinutul lui. Praful alb zăcea împrăştiat prin colţuri. Am scuturat din cap , privind în gol. Ce legătură avea Naruto cu asta şi de ce m-a luat pe mine la întrebări? Sau nu are nici o legatura, poate nici el nu stii adevarul despre Hinata ?

Oricum,acum nu îmi mai păsa.De ce dracu’ să-mi pese mie de părerea lui?

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Subiect: Re: Identitati ascunse Vin 20 Sept 2013, 13:34

Heiii. Mersi de anunt. kiss

A fost un capitol interesant, care mi-a ridicat alte semne de intrebare, si care m-a facut si mai curioasa decat eram. dap !

Abia astept continuarea. Spor la tastat si sa nu uiti sa ma anunti la next. Ok? puppy eyes

Pana atunci te pupppp. kiss

Ja ne.

Find a dream and don't stop fight until it's become true..

Subiect: Re: Identitati ascunse Vin 20 Sept 2013, 16:56

Mno... eu încă nu m-am împăcat cu ideea că Hinata e cea decedată... E aşa ciudat totul...

Mulţumesc de anunţ, am uitat să menţionaz :blushes: .
Nu ştiu ce să spun... oare ce se va întâmpla cu Naruto?? Iar Sasuke... Sas'ke va apărea şi el pe acolo? :laugh:
Tare vreau să văd şi povestea băiatului ăstuia, că drama Sakurei este cam greu de dus... poate el are o viaţă mai fericită... cine ştie?
Sper să aibă un final mai fericit, să se iei pe toţi prin surprindere cu fiecare capitol. Mereu mi-am dorit asta, dar din păcate, nu peste tot am văzut...
Ce să mai spun? Numai am nimic de spus. Vorbele-s de prisos. Hinata s-a dus, motivul încă nu îl ştim. Naruto nu i-a fost alături, nici asta nu ştim de ce. Însă, cea mai mare întrebare: cum va trece Sakura peste?...
Probabil Sasuke-i va fi doctoria... sau otrava.

Prea multe întrebări, prea puţine răspunsuri...
Renunţ să mă mai întreb, şi aştept continuarea, e mai bine decât să îmi fac eu tot felul de scenarii care probabil nici nu sunt pe proape cu ce se va întâmpla...

Anunţă-mă, desigur :kiss:

Let me be

what I wanna be!

Luptă pentru ceea ce ai! (+16)

I need a doctor

Subiect: Re: Identitati ascunse Vin 20 Sept 2013, 22:26

Heeiiiii..
Mersi mult de tot de mesaj, si imi pare sincer rau ca am intarziat atat de mult cu comm-ul, dar acum ca a inceput scoala nu mai am atat de mult timp liber... Cred ca sti si tu cum e... phuu

Deci... Ficul tau mi se pare frumos si interesant, ca sa nu mai spun misterios...
Sunt foarte curioasa sa vad de ce a murit Hinata...

Si ce este cu plicul acela pe care l-a scos Sakura din ghiozdam?!
Ca sa nu mai spun de prezenta lui Naruto... parca era plecat... hmm..realy?

Sper sa aduci repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine te rog puppy eyes

Spor la scris!!

BaiBai kiss

Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 06 Oct 2013, 11:20

Iti multumesc de anunt , un capitol minunat
un suspans mare Si totusi ce este cu plicul acela alb?
te pwp spor la idei in continoare

Down, in the deep. I found my peace.

Dana · Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 06 Oct 2013, 12:24

Capitolul 3 " Las trecutul in urma"

Din perspectiva Sakura

Când pierzi pe cineva, durerea nu ţi se pare reală la început; te simţi pur şi simplu amorţit, confuz. Însă după ce realizezi cu adevărat ce se petrece, durerea te face să-ţi pierzi răsuflarea. Iar dacă nu ar fi fost senzaţiile care-mi spulberau trupul, nu aş fi crezut că aceasta e realitatea. Aş fi pus pariu că mă aflam în plin coşmar.Aerul rece al seri ma izbii cu puteri, orele treceau si eu iara-si ma hoolbamla plicul ce al am in mana .

-Pur si simpu nu pot.

Ma credeam puternica dar pedeasupra eram o lasa, unde era curajul cand aveai nevoie de el ?Nu imi dau seama daca au trecut minute, ore decand stau in debara, in momentul acesta nimic nu mai cont.

***

Mi-am facut loc incruntata printre zecile de elevi.I-am impins brutal cu coatele ca sa ajung pana la dulapul meu incarcat cu carti.Aveam nevoie de caietul de matematica si trebuia sa-l iau rapid,inainte sa ma observe cineva.

-Trebuie sa vorbim.

Devine pur si simplu enervat, sa aud aceasi replica de doua ori in aceasi zi "deja vu".Nu il bag in seama cautand prin dulap cartea si caietul de matematica daca , iara-si intarziuam la ora profesorul va crede ca o fac intentionat.

-Am mai purtat conversatia asta odata si am ajuns la concluzia ca ar trebuie sa las trecutul in urma si acum sa ma bazez pe ce imi rezerva viitoarul, spusesem dintr-o suflare .

Nu-l puteam privi in ochii, stii ca daca o faceam totul se spulbarea si in doua secunde cedam .Sa auzit un oftat puternic in doar doua secunde mia inchis dulapul ajungand la la distanta la care nu as dori sa ma aflu.

-De ce te minti te tine insuti ?Stiu ca te doare sa ma vezi aici , tie frica sa ma privesti.
-Nu imi ste frica de tine.
-Atunci de ce tremuri din toate incheieturile cand ma apropie de tine.

Avea dreptate , tremuram ca o gasca plouata.Nu imi puteam da seama de ce o faceam dar, un singur lucru era sigur. El stie ceva ce eu nu stiu? sau poate incearca sa ma bage in ceata ca daca , da ii reuseste la perfectiune.
Fusesem sigură- fusesem aproape sigură- iată confirmarea de care aveam nevoie. Dar oare îşi dădea seama de suspiciunile ce le aveam în legătură cu el?Ştia că însăşi el imi daduse intr-un fel raspundul la toate suspiciunile mele . Am oftat şi am încercat să-mi menţin tonul vocii ferm.Aveam nevoia ciudată de a mă păstra calmă, întreagă, înainte să aflu tot adevărul.Dacă îl voi afla- condiţia esenţială.

-Te-am cautat de ceva timp....Pentru ca trebuie sa lamurim ceva . a raspuns scurt si oarecum glaciar.
-Spune .
-Am o singura intrebare , care ma tot macina.
-Ce te-a retinut atat de mult incat sa nu imi spui?

Naruto ma privea consternat cateva clipe apoi se uita cu o precautie furioasa in jur.Am ghicit sau puate stiuam pe cine cauta asa de precaut de cand venise aici .

-.Sasuke a mai aparut?
-Nu incerca sa schimbi subiectul Naruto, deja eram nervoasa .

A spus ca are o intrebare pe care il macina acum tot ce vad este ca nu mai are curajul care la avut la inceput de a ma infrunta.Poate ca nu sunt o persoana desteapta dar imi dau seama ca incearca sa ocoleasca subiectul care lam deschis acum cateva minute. Acum ma mai si intreaba de Sasuke . Este un nesimtit ca si Naruto , amandoiu au plecat cand Hinata avea nevoia de noi dar, iata unde sa ajuns la nepasarea lor.Iar Sasuke ii mai era si var pedeasupra .

În secunda în care am rostit cuvintele, ochii lui Naruto se ridicară, uitându-se la mine cu sclipiri pline de o resemnare ameninţătoare. După expresia lui reflectivă, am realizat că el chiar văzuse ceva, văzuse mai mult decât ar fi fost nevoie.Am rămas cu privirea fixată asupra lui, aşteptând.

-Hai sa plecam de aici , sugereaza Naruto rece , la fel incantat ca si mine ca aveam discutia asta zadernica

Am răsuflat uşurată, meditând cu o bucurie sumbră la faptul că nu suspecta nimic.Sau cel puţin aşa mi se părea mie.L-am urmat într-o tăcere depreciativă, fără să mă uit în urmă.Priveam în jos, evitând să mă gândesc la cum vor decurge lucrurile, ce sens vor lua deciziile mele.Ştiam cum să rănesc direct, fără ocolişuri, sentimentele unei persoane.Poate că atu-ul acesta mă va ajuta într-un fel complicat, distrugând puţinul ce a mai rămas, rătăcind prin emoţiile lui.

Dar dacă va scoate la iveală numai minciuni, eu nu îmi voi da seama…Se opri brusc şi se întoarse spre mine, iar eu aproape m-am ciocnit de el.Stângace, m-am dat înapoi cu doi paşi, îndeajuns încât să-I privesc faţa.
Reuşeam să citesc doar două lucruri pe chipul lui.Mă rog, să citesc două emoţii: o ură deconcentrată şi o oarecare furie slabă amestecată cu amărăciune.Clar, dacă aş fi fost eu în locul Hinatei mi-aş fi dat şi eu cu sutele de opinii.Totul devenea din ce in ce mai ciudat, deşi simţeam într-un loc rătăcit din străfundurile mele că Naruto nu era total vinovat de ce s-a întâmplat.
Însă trebuia să fiu sută la sută sigură.Pentru mine, pentru toţi.

-Ai fost la inmormantare? nici nu ma privea cand ma intrebase
-Nu ...

Ce mai faceti? Acum e cu scoala ? Este scut si stiu asta dar cum ca a inceput scoala va dati seama cat timp liber mai am .
Acest capitol nu e cine stie ce dar sper sa va placa , am incercat sa fac putin dialog dar..
pana data viitoare va urez o Lectura placut ! spor la scoala ta pwp dulce pe toti

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 06 Oct 2013, 13:10

Helăău :)
Şcoala merge îngrozitor, dar, who cares?

Ai dreptate: capitolul este scurt :d dar, drăguţ :-?
Încă nu îmi pot face o idee concisă despre fic, şi aştept să văd ce se mai întâmplă pe parcurs. De obicei, nu prea îmi plac începuturile. Deabea mai încolo începe să mă captiveze mult mai mult.
Totuşi, îţi dai seama că îmi doresc să văd cum ia amploare ideea ta care o vei aplica la acest fic :)
Anunţă-mă. Evident, vreau asta ;))

Let me be

what I wanna be!

Luptă pentru ceea ce ai! (+16)

I need a doctor

Subiect: Re: Identitati ascunse Dum 06 Oct 2013, 17:51

Mersi de anunt, darling! kiss

A fost un capitol extrem de frumos. Cum reusesti tu ca, cu fiecaree capitol pe care il citesc sa fiu tot mai in ceata, nu stiu... Insa o faci, lucru ce oarecum ma bucura, astfel senzatia de realizare va fi mai mare atunci cand voi afla adevarul in privinta Hinatei. dap !