Iti ordon sa ma iubesti!

Si am adus ceva nou care sper sa va placa.
Presupun ca ati mai vazut idei de genul asta.
Gen: drama, romantic, actiune, psihologic, mister si ceva ceva +16.
As vrea sa mai mentionez ca nu voi mai descrie personajele din Naruto, poate doar expresiile fetelor, starile si asa mai departe. In rest personajele pe care le inventez, le voi descrie.

Chapter 1

O zi obisnuita….nimic special

Din perspectiva Sakurei

Trecutul e o încapere din prezent în care intram mai rar. N-avem decat sa deschidem o ușa, atat, și suntem în trecut, iar ușa asta se deschide singura foarte des. Oamenii desparțiți n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l tot pigulesc și-l tot vântură, în loc să-l lase sa-și doarmă somnul, fac un venin al prezentului. Și de venin nu duce nimeni lipsa.

Am incercat…am incercat din greu sa las trecutul in urma, dar….n-am putut. E greu sa nu ma gandesc la ceea ce s-a intamplat. Dupa moartea lui, toata viata mea s-a schimbat. Am inceput sa vad totul cu alti ochi. M-am schimbat. M-am maturizat. Cel putin asta cred.
- Sefa, cineva doreste sa te vada. Spune ca e in legatura cu unul din cazurile la care lucrezi.

Vocea blanda a secretarei mele ma facuse sa revin la realitate amintindu-mi ca eram la munca si ca nu trebuie sa las sentimentele sa se impleteasca cu serviciul. Sunt politista. E ceva ciudat pentru mine. Visele mele erau cu totul altele. Inainte de acel incident eram toata numai zambete. Visam sa devin un model renumit, sa calatoresc prin toata lumea. Dar cel mai mult visam sa fim impreuna pentru totdeauna. Crezusem ca o sa il am langa mine pe veci. Ca n-o sa ma paraseasca. Doar sperante desarte. Totul….nimic nu fusese adevarat. Am fost prea mica sa vad adevarata fata a vietii. Nu stiusem ce ma va astepta. Si cand a sosit momentul sa aflu….nu fusesem pregatita.
- Spunei sa intre.

In biroul meu apare un barbat inalt, bine facut, cu parul saten si ochii caprui. Aspectul sau ascundea foarte bine varsta inaintata pe care o avea. Era agitat, iar privirea ii trada spaima si frica ce nu ii dadeau pace.
- Ofitere, mie teama. Eu o sa fiu urmatorul. Sunt sigur.
Vocea lui tremura. Uneori ma amuza teama acestor oameni. E distractiv sa ii privesti zbatandu-se intre viata si moarte. Totusi, sunt politista, deci trebuie sa imi fac treaba.

Uneori ma intreb de ce am ales meseria asta. Dar cand ma gandesc la asta imi aduc aminte de trecutul ce ma bantuie zi de zi. Am jurat sa il gasesc pe neno*ocitul care l-a ucis si ca o sa il razbun. Toata viata mi-am dedicat-o rezolvarii crimelor si prinderii raufacatorilor. Am ajuns sa am cel mai ridicat rang aici. Seful din cate mi-a spus mai are putin si se retrage din politie, iar eu ma aflu printre cei patru candidati pentru sefie. Ma incanta gandul, desii e munca grea si in postul de sef.
- Linistitiva domnule Alfonso. Totul o sa fie bine.

Barbatul incepuse sa rada de parca ar fi un nebun de pe strada. Privirea lui devenise una dementa. Era afectat. Foarte afectat de ceea ce se intampla. Acesta era un om de afaceri. Nu era bogat. Avea o situatie financiara destul de buna. Dar avea o problema. Imprumutase niste bani de la un grup de tipi dubiosi. Cei doi prieteni ai lui Alfonso facusera la fel. Iar acum….acei barbati isi vroiau banii inapoi. Din cate aflasem cei trei nu le restituisera banii de trei luni, iar pedeapsa fusese pe masura. Colegii de munca ai lui Alfonso fusesera ucisi. Barbatul gasise in fata usii – la doua saptamani dupa crime – o scrisoare sau mai bine zis un bilet. Nu era scris de mana ci doar litere decupate din reviste. Fusese amenintat, iar acum imi implora ajutorul.
- In seara asta, eu si echipa mea vom pazi apartamentul unde locuiti cu familia dumneavoastra. Ii spun pe obisnuitul meu ton rece si impenetrabil.

Cu fiecare persoana cu care vorbeam, vocea mea era parca atat de rece si distanta. Balndetea si fericirea s-au dus de mult. Mi-ar fi greu sa zambesc din nou. Un zambet sincer….am uitat cum e. Presupun ca nici macar nu stiu sa mai zambesc cu adevarat. Culorile vii din viata mea disparusera, iar in locul lor ramase doar griul deprimant.
Am uitat multe lucruri esentiale de care aveam nevoie. De care sufletul meu avea nevoie. Poate intr-o zi totul se va schimba. Poate.

Dupa putin timp de meditare asupra a ceea ce avem de facut, o chem pe Amalia, secretara. Aceasta apare numai decat in birou.
- Anunta-i pe ofiterii din echipa mea ca in seara asta ii vom aresta pe ucigasii din cazul domnului Alfonso Martinez.

Blondina face intocmai cum ii spusesem si pleaca numaidecat din incapere. E tare amuzanta pustoaica. Are numai 19 ani. E o fire timida, dar stie sa se faca ascultata. De obicei, ii citesc usor pe oamenii ce imi apar in fata, dar pe ea…e chiar foarte usor.
- D…d…deci, o sa ma ajuti? Te rog, doamna ofiter.

Alfonso, mai agitat ca inainte astepta cuprins de frica sa fac ceva. Sa il scap de „pedeapsa” ucigasilor la care trebuia supus. Oftez in sinea mea. Urasc genul asta de oameni. Sunt atat de…dezgustatori. Atat de…falsi. Cand sunt bine si n-au nici macar o problema sunt stapani pe ei, se cred superiori, dar cand dau de greu, atunci le poti vedea adevarata fata. Cea de niste oameni lipsiti de ajutor, care cer indurare celor pe care ii trateaza urat.

Ma ridic de pe scaun, imi pun palaria si imi iau pistolul alaturi de cateva cartusuri cu gloante. Pasesc hotarata inspre usa, dar ma opresc in dreptul ei privind inapoi.
- Vi sau ce faci?

Satenul, sare ca ars de pe scaun venind inspre mine. E un mare impiedicat. Probabil bause cateva pahare, altfel nu-mi puteam explica duhoarea din aer.
„Mare-i gradina ta Doamne si multi scapa din ea.”

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Hei...am citit ficul tau azi noapte...si ce m-a atras cel mai mult a fost titlul...

Suna atat de genial..."Iti ordon sa ma iubesti!"

Chiar ca e super...

Inceputul nu imi pare asa de fascinant...dar cred ca o sa dezvolti ideea intr-un mod frumos si intresant...sper eu ca si diferit...cred ca stii ca sunt multe ficuri de acest gen, si sper sa il dezvolti diferit...asta e cheia sa fi cat mai originala! ;;)

Anunta-ma al next!!! Te pwp dulce si spor la scris in continuare!!! kiss

Heeeya! Am adus si capitolul 2. Nu e chiar atat de interesant. Deabea din urmatorul capitol o sa inceapa adevarata actiune. Sper sa va placa. Va pup, C'ya! kiss

Chapter 2

Capitolul 2

Un mic accident

Din perspectiva Sakurei

Seara venise destul de repede. Stelele deja aparusera pe cer scanteind. Iubesc cerul noaptea. Cand eram mica, mama imi spusese ca acele stele care stralucesc mai tare ca restul sunt persoanele dragi ce ne vegheaza. Mama si tata, persoanele dragi inimii mele, cei ce mi-au dat viata…s-au dus acum multa vreme. Am crescut multi ani singura. Pana aparuse EL. Cel caruia ma daruisem trup si suflet. Ma iubea…foarte mult, iar eu la fel. Faceam totul unul pentru altul. Fiecare zi cu el era una magica.
- Doamna ofiter, ucigasii au aparut. Ce facem? Ma intreaba hotarata Ino.
- Ii arestam. Acum! Le ordon celorlalti prin statia ce o purtam mereu cu mine.

Iesim din locurile unde stateam la panda atintind pistoalele asupra celor trei ucigasi. Acestia ridica mainile sus, iar la ordinul meu isi arunca armele jos.
- Naruto, Neji, Lee, ducetii la masini. Zise Hinata.
Zambesc satisfacuta de reusita noastra, apoi merg inspre sotia si copii victimei incercand sa ii linistesc. Biata femeie, cum a putut sa se casatoareasca cu un asemenea om. Adica, serios, daca nu ai, nu ai si gata. Muncesti si intr-un final castigi ceea ce vroiai.
- Doamna ofiter…va multumim pentru tot. Sunteti un inger – zise femeia privindu-ma atenta – cred ca sotul dumneavoastra e foarte mandtru de dumnevoastra.
- Ah….nu, nu. Nu sunt casatorita. Am pierdut acea persoana draga acum multa vreme.

Aceasta isi cere scuze zambindu-mi sadic. Ii parea rau pentru pierderea mea. I se citea in privire. Are un suflet bun. Stiu asta.
- Pai, sper ca acum totul e bine. Aveti grija doamna. Ii spun, dupa care ma intorc cu spatele indreptandu-ma inspre iesire.
Simteam cum corpul meu nu mai primea ordine de la creier, cum picioarele mele nu ma mai ascultau. Ma clatinam de parca as fi fost ametita. Probabil e din cauza oboselii. In ultima vreme am prea multe cazuri de rezolvat. Parca doar eu as exista in sectie, restul nu.
- Sakura!
Vocea Hinatei ce se auzi tare si clar de afara ma facu sa tresar. Se intamplase ceva. Incep sa alerg catre masina. Pe jos, statea Lee ranit la piciorul stang sangerand. Unul din faptasi scapase.
- Naruto fugise dupa el. Spuse Ino parca stiind ce urma sa intreb.
Fara alte cuvinte, o luasem la goana dupa cei doi in speranta de al prinde pe ucigas. Tipul chiar nu stie cu cine se pune. Nimeni nu mi-a scapat, iar daca el isi imagineaza ca n-o sa-l prind….ei…atunci ii urez bafta. Marind viteza ii zaresc pe cei doi alergand inca. Imi scot pistolul concentrandu-ma sa il nimeresc. Sincer e putin cam greu avand in vedere ca Naruto se misca si-n stanga si-n dreapta. Apas pe tragaci, iar glontul zboara la nivelul picioarelor lui Naruto. Stiti vorba aceea "mi-a trecut glontul pe langa ureche", ei in cazul lui Naruto, pe lamga picioare.
- Heeei! Ce na*ba faci? strigase el avand una din acele grimase tare amuzante.

Sincer, ma cam ia putin rasul. Adica, pe bune, blondul e chiar amuzant. Bun, bine, gata. Trag adanc o gura sa aer in piept si ma concentrez din nou, dar cu greu. Intr-un final il nimeresc pe tip in picior, iar acesta cade la pamant parca secerat. Cam asta e senzatia cand am pistolul in mana. Unii ma poreclisera „Diavolita”, deoarece orice tip de pistol sau gloante as avea, durerea e insuportabila.
- Fato, esti incredibila. Zise blondul punandu-i catusele tipului.
- Arigatou. Ii raspund zambind.

*

- Misiune indeplinita sefu`! Zise Naruto entuziasmat intrand in biroul lui Orochimaru.
- Din pacate Lee a fost ranit grav. Se pare ca o sa stea ceva vreme pe tusa. Zise Hinata cu parere de rau.
- Bun, pentru ca o sa aveti un nou camarad in echipa. Sakura, fiind lidera, maine dimineata la ora 7:30 va trebui sa mergi sa il iei de la aeroport.
Oftez in sinea mea. Fix eu. Perfect. Totusi ma roade curiozitatea sa aflu cine e tipul cel nou.
"Of, sa fi lidera de echipa….nu e usor."

Sakura:

Ino, Sakura si Hinata
Iti ordon sa ma iubesti! Naruto_girls__growing_up__colored_by_ioana24-d5fvlsx

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Dana

Buna seara !!
Am trecut si eu pe aici , sa fiu sincera titlul ma atras foarte mult
imi plac mult ficurile cu crime si politiste,
capitolul e foarte frumos Oare cine este noul coechipier?
pana cand vine nextulte pwp dulce si spor la idei in continoare

"I delved my passion deep within my soul.
I carved my heart in the shape of a flower.
To bloom and grow in the dark future that is today.
To keep my dreams alive once again, like in the past."

Hey ya! Am revenit!!!

Mi-a placut acest capitol, dar ce m-a deranjat a fost faptul ca nu m-ai anuntat la next!!

De ce?!

Daca nu treceam eu acum pe aici probabil ca nu as mai fi citit acest fic...pentru ca citesc foarte multe! Si nu le pot memora pe toate!!! ingrijorat

Anunta-ma la next!! Te pwp dulce si spor la scris!!! kiss

Heya! ♥Doar_eu♥ imi pare rau ca nu te-am anuntat. Ma simt atat de aiurea. Am o gramada de probleme pe cap incat uit de mine. Promit ca o sa te anunt mereu de acum inainte. >.<"

Chapter 3

Esti real sau visez? [Partea intai]

Din perspectiva Sakurei

Dimineata sosise destul de repede. Soarele, se ascunde timid dupa norii cenusii. Privesc pentru cateva clipe ceasul oftand. Era deja ora 7 fix. Lenesa ma dau jos din pat indreptandu-ma inspre baie. Privindu-mi chipul obosit in oglinda, analizez felul in care aratam. Ochii mei nu se schimbasera prea mult. Erau la fel de nepasatori si indurerati ca si acum 15 ani. Verdele viu precum iarba proaspata disparuse. Ramansese doar acel verde pal…aproape de gri.

Incep sa rad pentru cateva clipe. Ma simteam ca o nebuna. Brusc, ma opresc amintindu-mi ca trebuia sa ma grabesc sa ajung la aeroport. Ma spal pe chip rapid, apoi pe dinti si ies din baie. E sambata. Zi libera. Pentru mine. Imi iau o camasa rosie precum sangele simpla cu maneci trei sfert lasand primi doi nasturi desfacuti, o pereche de blugi mulati negri si o pereche de pantofi cu toc negri. Imi pieptan parul lung si il las liber. Ma dau si cu putin parfum, apoi imi iau geanta cu telefonul si ceva bani si ies din camera.
Strabat holul pustiu pana in bucatarie unde imi pregatesc micul dejun.

Privirea imi cade pe locul din fata mea. Locul unde statea el. Imi amintesc cum privirea lui ma urmarea in fiecare dimineata amuzat de copilariile mele. Imi amintesc cum dupa micul dejun spalam amandoi vasele, ne batamea cu apa. Era frumos. Ne distram de minune. Imi lipsesc acele momente. Oftez, iarasi – cred ca o sa devina un obicei – apoi scutur din cap si mananc rapid. De cum termin, pun vasele in chiuveta, apoi imi iau cheile de la masina si geanta si ies din casa incuind usa.

Incet, ma indrept inspre garaj. Ma urc in masina si dupa ce o scot de acolo pornesc inspre iesirea din oras. Acolo e aeroportul. Pe autostrada parca era pustiu. Poate mai vedeam doua-trei masini depasindu-ma. Peisajul ce mi se afisa in fata, exprima tristete si parca era lipsit de viata avand in vedere ca e deabea dimineta. Presimt ca o sa ploua azi. Presimtirile mele se adeveresc mereu. Iubesc ploaia. Imi place sa stau in ea, sa privesc cum micutii stropi de apa isi pierd viata prabusindu-se pe pamantul dur si rece. Sunetul lor cazand din cer pur si simplu ma linisteste. Ma face sa uit de toate problemele. Ma ajuta se evadez din lumea asta atat de rea si sa merg in lumea mea, lumea creata de mine. O lume perfecta, pentru ca acolo il am alaturi pe el. Stapanul inimii mele.

Din pacate gandurile mele se risipira cand telefonul incepu sa sune. Melodia ce o pusesem ca ton de apel, Keo – sa fiu cu tine, imi dadea mereu fiori ce imi strabateau tot corpul. Ma simteam ciudat, dar imi placea. Fara a mai sta pe ganduri raspund, iar vocea sefului mai sa imi sparga timpanul.
- Sakura-san, scuza-ma ca te deranjez, dar a intervenit ceva la sectie. Te rog, daca poti, la ora 4 sa te prezinti aici impreuna cu echipa ta si noul vostru coechipier.
- Da domnule. Contati pe mine. Ii voi anunta pe toti despre solicitarea noastra la sectie.
Acestea fiind zise, Orochimaru inchide. Bosorog antipatic. Chiar in ziua mea libera ma pune sa rezolv cine stie ce cazuri. Alung gandurile negative din mintea mea si imi continui drumul. Eram aproape de aeroport. Puteam sa observ cum un avion de culoarea cerului noaptea tocmai ateriza. Avion personal. Interesant. Ma intreb daca nu e chiar al noului meu coleg. Apas acceleratia si in cateva minute intru in parcarea aeroportului Mallborough. Dupa ce gasesc un loc de parcare, ies din masina si ma indrept inspre avionul ce tocmai aterizase. Bun, dar eu cum stiu care dintre acesti oameni e tipul cel nou?! Bosorog antipatic. Nici macar o poza nu mi-a dat, ca sa stiu pe cine sa caut.

Din perspectiva lui Sasuke

Dupa un drum lung din Londra, insfarsit ajunsesem. Orasul Mallborough. E destul de interesant. Cobor din avion privind putin in jurul meu. Va ploua. Aici ploua destul de des. Lasand deoparte peisajul caut cu privirea o anumita persoana. Mai exact Haruno Sakura. Din cate am inteles, vom fi colegi de echipa. Orochimaru imi spuse ca e tanara, de varsta mea si ca e foarte frumoasa. La incepu nu-l crezusem, dar cand imi trimisese o poza cu ea, parerea mea se schimbase radical. Era de o frumusete rara, cu trasaturi fine ale fetei, cu parul roz precum florile de cires primavara si ochii verzi ca doua smaralde. Era desul de inalta din cate se vedea in poza. Corpul ei era ca tras prin inel cu forme mari si bine definite. Sincer sa fiu, e o frumusete de femeie. Dupa expresia fetei imi puteam da seama ce fel de persoana era. O sa fie interesant.

Intr-un sfarsit, prin multimea de oameni zarisem o pata roz. Ea era. Imbracata provocator, statea cu spatele la mine, probabil cautandu-ma. Ma indrept inspre ea trecand cu greu printre oameni. Ii pun mana pe umar, iar ea se intoarce brusc inspre mine. Ramase socata. Ma intreb de ce. Pentru cateva clipe statuseram asa privindu-ne. Tensiunea punea stapanire pe amandoi. E mult mai frumoasa in realitate, totusi nu e genul meu. Adica, nah, nu vreau o iubita de pe acum, daca intelegeti ce vreau sa spun. Din frumosii ochi ai rozaliei incep sa curga lacrimile, apoi din ce in ce mai tare incepand sa planga de-abinelea.
- Esti bine? O intreb putin ingrijorat.
Niciodata nu mi-a placut sa vad o fata plangand. Ma intreb ce e cu ea. E foarte ciudat.
– D…Daisuke…

Those who are best suited to power, are those
who have never sought it.
⊙ • ⊙ • ⊙

Hey... Am trecut si ei pe la ficul tau si sincer cel mai.mult ma atras titlul...
Oricum vreau next si te rog anunta-ma si pe.mn te rog... Onegai

O FEMEIE lupta totdeauna pentru ce este al ei mai ales daca este vorba despre BARBATUL pe care il iubeste din INIMA, si nu uita ca o FEMEIE RANITA este de 10.000 mai PERICULOASA decat un BARBAT nervos.

ಐ ಓ ಔ ಕ ಖ ಗ ಘ ಙ ಝ ಞ ಲ ಶ ಹ ೀ ಾ ಿ ಧಿ ೈ ೋ ೌ ೬ ೂ ೄ

Ficurile mele:
https://sasu.forumgratuit.ro/t7411-adrenalina-sau-iubirea - Adrenalina sau iubirea
https://sasu.forumgratuit.ro/t6797-o-iubire-inainte-sau-dupa-razbunare?highlight=o+iubire+inainte+sau+dupa+razbunare - O iubire inainte sau dupa razbunare

Ok...asta e foarte ciudat...spunemi ca glumesti...cum sa planga in fata lui?! phuu

Ma simt jenata!! very sad

Cine mai e si Daisuke asta?!

Mersi de anunt...stai linistita...se mai intampla, dar nu-i nimic!

Stiu cum e...si eu sunt aeriana, de zici ca m-a nascut mama in avion!! lough

Deci...e deja foarte ciudata faza...dar cred ca o sa o faci tu sa nu mai fie asa de jenanta...Nu?! puppy eyes

Anunta-ma la next!! Te pwp duloce si spor la scris in continuare!!! kiss

Chiar ma asteptam ca Sasuke sa semene cu fostul Sakurei. Si inca ceva... Din Anglia pana in Londra ? E ciudat. Londra e capitala Angliei. Ai spus ca din toata tara el a venit in Londra. Da, dar nu "din...pana in" Poate din Franta in Londra. Din Dublin in Londra. Din Bucuresti in Londra.
Dar sa trecem peste acest detaliu neimportant. Imi place descrierea si asezarea in pagina. Cel mai mușt. Ce sa mai zic de caracterul Sakurei. Astept continuarea.
Anunta-ma *

Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin.\" (\"Viata pe un peron\", Octavian Paler)
Pasiunea este ruina judecatorului. - Delavrancea
Cinstea e bogatia saracului si nobletea bogatului; saracului ii da credit, bogatului simpatie...
Cand cineva va putea scrie cu un cub de gheatza pe soare inseamna ca te va iubi mai mult ca mine.

buna
am trecut si eu paici si imi place ficul
este interesant dar as vrea sa vad ce se mai intampla
deci te rog adu repede nextul si daca poti anuntama si pe mn
spor la scris si la idei
TE

Fără muzică , viata ar fi o greseala

https://www.youtube.com/watch?v=neDGK6kKsh0

Buna , din nou ,de ce nu mai anuntat ? Doamne o sa ne suparam rau . Titlul ma atras , este acelasi titlu ca al acelei telenovele de pe programul " Acasa " si se numeste " Iti ordon sa ma iubesti " . Nu zic ca l-ai furat , dar ma gandeam ca te uitti la telenovela . Daisuke o fi cel care a murit , eu asa m-am gandit . Astept next si sa ma anunti .

❤ [size=23]Iubirea este cea mai frumoasa muzica din partitura vietii. ❤[/size]

[size=24]Fara ea ai fi un etern afon in corul imens al omenirii.[/size]

———futaba&kou——————————————————

Hey!
Am trecut si eu pe aici
deci un fic grozav , ma atras titlul in primul rand
te pwp saper sa aduci nextul repede

heyyy
ma bucur ca ai venit cu un nou capitol
deci devine din ce in ce mai interesant
tineo tot asa
sper sa aduci repede nextul
spor la scris
TE kiss kiss kiss

Arianthe: Încalci regula 13:
Mesajele din zona fanficuri trebuie să aiba legătură cu conținutul creației căreia îi sunt adresate, chiar dacă au mai mult de 10 cuvinte. Comentariile de genul "Îmi place foarte mult și te rog frumos adu nextul." nu se iau în considerare, iar cei care postează asemenea mesaje vor fi avertizați. La 3 - 5 avertizări membrul în cauză va fi sancționat.
A doua avertizare.