Moon Song ( +16 )

Pericol - Iubire. Furie - Pasiune. Durere – Placere

Lumina atrage intunericul. Ea cade intr-un abis intunecat, fiind tarata in lumea lui.

El- periculos si seducator, ascunzand insa un secret intunecat.

Ea- Timida, plapanda , de o frumusete rara.

Opusele se atrag…

Insa un adevar crunt ii desparte.

Prolog

Intunericul abisal cadea asupra universului. Perdele de intuneric acopereau orice strat de lumina, intunericul obscur acoperint tot. Vantul puternic facea ca frunzele copaciilor sa se unduiasca usor, creeand astfel umbre fantomatice pe pamant. Dintr-o miscare, vantul, tasniind cu putere facu ca ferestrele lacuite ale unei case sa se desparta brusc, o adiere rece facand perdele de safir sa se miste fantomatic. O mana fragila, prinse cu tandrete draperiile, dandu-le deoparte pe cand rasucii usor incuietoarea geamului, inchizandu-l in cele din urma. Fruntea ei rece, se lipii de geamul din sticla, ochii ei de smarald incercand sa desluseasca vreo miscare prin intunericul abisal.

Aceeasta, in cele din urma ofta, pe cand isi dezlipii fruntea de geam, departandu-se de aceesta.

Cu pasi usori si timizi, tandara se indrepta inapoi inspre biroul de mahon, pe care se afla o lampa. Se aseza alene pe scaunul lacuit, indreptandu-si atentia asupra caietului din scoarta de cires. Mainile ei fragile, prinsera coperta groasa, deschizand usor caietul. Privirea I se intoarse asupra stiloului ei negru, pe care il apucase lent, indreptandu-l asupra foi. Aceeasta deschise capacul urmand ca apoi cerneala umeda sa faca cunostinta cu suprafata de hartie netezita.

Draga Jurnalule,

A trecut atat de mult timp de cand nu ti-am mai scris. De cand am fost prada propriei dureri, si a propriei suferinte. Mama si tata, doua finte semnificative din viata mea s-au stins. In drum spre Saarbrucken…in drum spre mine, ei si-au dat ultima suflare.

Si acum, de la un an, de la aceea intamplare, cunostiinta ma mustreaza.

Am ramas singura draga jurnalule, nici macar proprile mele rude nu au vrut sa auda de mine, nu au vrut sa ma ajute. Singura persoana care mi-a fost odata alaturi este varul meu. Stefan, cu parul lui blond si ochii sai albastri asemenea mari, Stefan cu ale lui vorbe maguitoare, care imi faceau inima sa mai uite de durerea care ma pricinuia de un an incoace.

El era ca un al doilea tata, o a doua familie. Era tot ceea ce am nevoie, tot ceea ce ma ajuta sa nu ma desprind de realitate. El, ma tinea cu picioarele pe pamant, el ma facea sa fiu vie.

Insa, un lucru mi-a fost straniu inca de la inceput… Nu imi amintesc ca parintii mei sa imi fii spus vreodata de el, nu imi amintesc nici un detaliu din copilaria mea, legata de numele sau. Nici macar o intamplare. Este un var de primul grad, de care nimeni nu mi-a spus.

Inca imi aduc aminte in instant, in procesul meu de custodie, unde plangea neincetat. Nimeni nu ma dorea. Nimeni nu vroia sa ma aiba pe cap ca povara. Apoi, cand judecatoarea vroia sa ma dea la orfelinat, dat fiind varsta mea copilareasca, a aparut el.

Cu parul blond, asemenea spicului de grau, cu ochelari negri Ray-Ban pe ochii, si cu mersul degajat, intra in sala de judecata, inaintand alene pe coridorul lung.

‘’-O sa am eu grija de ea. ‘’

Aceestea au fost cuvintele care mi-au dat speranta. Mi-am ridicat ochii inlacrimati din pamant, inaltandu-I inspre chipul sau. Puteam citii seriozitatea de pe chipul sau, buzele sale subtiri fiind stranse intr-o linie fina, pe cand prin aceea lentil groasa, ochii sai erau asemenea unei furtuni de frunze. Judecatoarea nu ii permisese. Spunea ca nu indeplineste cerintele necesare. Apoi, mana lui cuprinse dintr-o miscare ochelari, ochii sai aprinsii, priviindo fix pe aceeasta.

‘’-Este verisoara mea, trebuie sa am grija de ea. Te rog, da-mi custodia ei. ‘’

Expresia judecatoarei se schimba radical. Privirea ei, era fixate inspre ei, ochii ei pierzandu-se intre ai sai. Fara sa mai astepte vreun alt comentariu, aceeasta ma declara sub custodia lui Stefan. In acel moment ramasesem perplexata. Nici cea mai mica urma de speranta nu exista in mine, pana la raspsunsul controversat al judecatoarei.

Stefan, se intoarse inspre mine, care stadeam in tribuna; de una singura. Cu miscari agile, ajunsese in dreptul meu. Inaltimea sa era impunatoare urmand ca apoi dintr-o miscare, sa isi dea geaca din piele jos, punandumi-o pe umeri. Era rece. Cu miscari alerte, aceesta ma scoase din sala de judecata, indreptandu-ne spre masina sa…un Lamborghini de culoare neagra. M-am urcat in masina acestuia, el suindu-se pe scaunul soferului. Se intoarse spre mine, fixandu-ma cu privirea sa aprinsa.

‘’-Ai incredere.’’

Aceestea au fost singurele lucruri pe care mi le-a spus, urmand ca apoi sa ma trezesc aici. Fara el, fara nimeni. Credeam, ca ma lasase la voia sortie, insa nu a fost asa. Toate lucrurile mele din vechea casa erau aici, totul era exact pe gustul meu. Insa nimeni nu era alaturi de mine. El disparuse. Atat de brusc cum l-am cunoscut, atat de brusc a si disparut. Am ramas singura, insa aveam tot ce imi doream din punct de vedere material. Niciodata nu imi lipsise ceva. Insa…cineva ma ingrjea. Stateam la o vila luxoasa, imposibil de intretinut pentru mine, insa mereu facturile si tot ceea ce tinea de casa erau achitate. Aveam si proprii mei servitori, care imi faceau toate poftele, insa niciodata nu a existat o legatura intre noi. Doar aceea de servitor-stapan. La inceput le puneam intrebari, insa ei se prefaceau ca nu ma aud. Doar atunci cand aveam nevoie de ceva, cerinta imi era indeplinita imediat.

Insa de azi, draga jurnalule esti noul meu prieten. Te-am gasit pe pat, zacand, infasurat asemenea unui cadou. M-am gandit ca Stefan are grija de mine, ca el ma intretine, insa suspiciunile mele nu au pic de sens. De c ear fii plecat atunci? De ce prefera sa ma ingrijeasca din umbra? Intrebarile ma macina, insa raspunsul lor este pierd…ele fiind fara sens, si fara logica.

Sakura.

Sakura Haruno isi inchise jurnalul, punandu-l alaturi pe masuta de mahon. Tanara se lasa usor pe spate, in curand capul ei facand contact cu perna moale din satin. Era tratata asemenea unei printese, care are tot ce isi doreste. Insa lumea ei era goala. Nu avea nici un prieten, nici un confident, era pustiita. Incet, in mintea ei se derulau amintrile dureroase, care o macinau neincetat. Imaginea parintilor ei morti, imaginea familiei care o renegase, si imaginea lui Stefan.

Insa totul se va schimba. De maine, tanara avea sa intre la liceu, avea sa se schimbe…sa se schimbe pentru ea,

Pleoapele i se inchideau incet, ea lasandu-se prada somnului nuptial, care o cuprinse in toata splendoare lui.

Din ziua urmatoare totul avea sa se schimbe.

Hey , hey !

Am aterizat si eu pe la ficul tau .

Chiar daca este primul capitol si nu prea am inteles , mi se pare interesant . Abia astept sa vad cum se va descurca sakura la liceu , pe cine va cunoaste pe acolo si ce intorsatura o sa ia povestea , deci cum sunt atat de curioasa sper ca ma vei anunta atunci cand o sa postezi urmatorul capitol . ;;)

Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

Hei...
Am ajuns si eu pe la ficul tau si pot spune ca m-a captivat...
Mi se pare interesant si pare diferit...
Ceea ce m-a atras mai mult, trebuie sa recunosc ca a fost descrierea ficului, care m-a facut curioasa...
Sunt foarte curioasa sa vad cum va merge ea la liceu si cum se va integra, avand in vedere faptul ca a trait singura intr-o casa...
Sper sa aduci repejor next-ul si sa ma anunti si pe mine!
Spor la scris!

Buna!!

Ficul tau este unul extrem de frumos , dar nici nu ma asteptam la altceva de la sccumpa mea Aly Shine
Eu de asemenea am cateva nelamuriri fata de fic majoritatea sin cauza lui Stefanu
Dar ma voi lamuri cap urmator pe care sper pentru binele tau (D)

sa il bagi cat mai repede altfel te bat , glumeam hai cu next-ul repede si daca poti anutama!
ANUNTAMA!!!!!

Heya! :* Am trecut pe aici in speranta ca voi gasi un fic tare, care sa ma captiveze si sa ma determine sa.mi doresc next.ul cu o ardoare care ma surprinde si nu am fost deloc dezamagita. Imi place stilul tau de a a scrie, este atractiv, fluid, dar totusi complex. Mai ai de lucrat, desigur, dar te descurci foarte bine. Am observat atat cateva greseli gramaticale, cat si repetitii, se rezolva cu un edit. :) Sper sa pui nextul cat mai repede ca abia astept continuarea. Sa ma anunti! O vara fericita! Kiss.

In primul rand, as dorii sa va multumesc tuturor.

Nu ma asteptam ca noul meu fic, sa prinda atat de mult pubilc, in asa putin timp.

Am observat ca unii dintre voi inca isi mai amintesc de mine, ceea ce nu poate decat sa ma incante.

Drept multumire pentru aprecieri, si pentru sfaturi, v-am postat un nou capitol, care sper sa va placa.

Ma scuzati daca nu o sa fie perfect, insa sunt in perioada examenelor...si din cand in cand, in cate o pauza, de la studiu, imi fac timp sa postez.

Oricum va multumesc din inima, pentru toate comentarile si criticile pe care mi le-ati oferit.

Sunteti minunati

Acum...un nou capitol

Capitolul 1

Pentru ca lumina sa straluceasca atat de intens, intunericul trebuie sa fie prezent.

Razele palide se strecurau prin ascunzisurile draperiei, cateva fractiuni de lumina prelingandu-se pe podeaua din lemn de cires. Aceestea se invarteau intr-un dans saltaret, creeand un joc solar plin de frumusete si admiratie.
Stand asezata pe salteaua moale din puf, Sakura Haruno privea acel joc cu nostalgie. Ochii ei verzi, precum smaraldul, erau plini de tristete si amaraciune, pe cand degetele ei fine strangeau cu usurinta salteaua moale si catifelata. Cu pasi grei, aceeasta se ridica din sezut, indreptandu-se alene spre sifonierul ei din lemn de cires. Tanara deschise larg usile, facandu-se astfel vazut colectia ei de imbracaminte. Cu dificultate, aceeasta isi roti privire in compartiment, cautand ceva anume. Atentia, ii fu captata de o rochie roz pal, simpla insa cu o incarcatura morala deosebita. Cu grija, trase umerasul afara, analizand cu atentie rochia. Avea o dimensiune medie, fiind lunga pana la genunchi, pe cand bretelele erau subtiri si atent conturate. In ciuda aprentei simplitati, rochia era croita cu o eleganta aparte, punand in evidenta punctele forte, ale tinerei. Sakura scoase un suspin inabusit, urmand ca apoi sa cada secerta in genunchi. Bratele ei fragile, strangeau materiarul catifelat la pieptul ei cu toata puterea, pe cand lacrimile isi faceau aparitia lent, prelingandu-se pe podea. Degetele ei, cautau disperate aceea eticheta, care nu apucase sa fie smulsa. Brusc, cartonul tare, fu gasit de catre tanara, ochii ei adanci, citiind cu atentie randurile.

‘’Scumpa mea Sakura,
Stiu cat de mult ti-o doreai, stiu cat de mult tanjeai dupa ea, asa ca in ciuda tuturor noi ti-o oferim cadou.
La multi ani scumpa mea.
Mama si tata… ‘’

Un zambet trist i se asternu pe chip, printre lacrimile care nu incetau sa apara. Rudele ei fusesera contra ei. Orice lucru isi dorea, acestia aveau grija ca ea sa nu il primeasca. Mereu s-a simtit renegata, mereu s-a simtit singura. Ele, ii furasera tot. Prietenii, familia, viata. Singurul lucru pe care nu l-au putut obtine era renegarea de catre parintii ei.
Ei, ii dadusera in dar aceeasta rochie, care odata fusese smulsa cu ardoare din mainile ei. Singurii care ii dadeau mereu speranta erau mama si tata. Singuri care ii doreau binele, care doreau ca ea sa fie in siguranta. Insa, soarta nu era de partea ei. Parintii ii fusesera furati, in cel mai crunt mod de catre moarte. Intr-un timp, tanara se gandea ca ‘’moartea’’ era reprezentata de familia ei plina de ura. Cel mai mic pic de fericire si de siguranta, ii fusesera zdrobit intr-un mod brutal. Un val de siguranta, se asternu in sufletul ei, cand Stefan o luase sub aripa sa protectoare. Atunci, a crezut ca totul a luat sfarsit. In ciuda faptului ca era orfana de mama si de tata, il avea pe el alturi, care sa o ajute. Insa dezamagirea aparu din nou, atunci cand el a disparut. Atunci, totul s-a cumulat in sufletul ei, ajungand la apogeu. Insa in ciuda acestor lucruri, a reusit sa invete sa fie tare. Sa suporte tot, chiar daca sufletul ei inca plangea.

Sakura se ridica de pe parchetul dur, strangand cu putere in brate materialul. Viata trebuie sa isi urmeze cursul firesc…trebuie sa continuie. Tanara, aseza cu delicatete rochia pe pat. Un zambet trist , dar innocent ii aparu pe chip, la studierea materiarului catifelat. Se intoarse cu spatele la pat, urmand ca apoi sa porneasca domol inspre baie. Degetele ei subtiri si fragile, apasara clanta aurie, deschizand usa incet. Aceeasta, se oprii in dreptul cabinei de dus, urmand ca apoi, rochia de noapte, sa ii cada usor de pe trup, ajungand pe gresia rece. Aceeasta, pornii robinetul, urmand ca apoi sa intre in cabina. Stropii fierbinti , o curtau de orice sentiment, o faceau sa se simta renascuta. Pentru cateva momente, nimeni si nimic nu mai exista pe aceest pamant.
Insa, apoi , totul ii strafulgera minte asemenea unui fulger. Moarte parintilor, renegarea de catre familie, plecarea lui Stefan. Toate erau o povara mult prea mare pentru ea. Un tremur necontrolat o cuprinse, facand lacrimile sa ii apara. Era singura. Singura pe aceest pamant, singura peste tot si oriunde. Nimeni nu o iubea, nimeni nu tinea la ea cu adevarat, nici macar persoanele care erau puse sa o slujeasca. Era doar o umbra pe aceest pamant. Durerea se cumuli in ea, crescand peste masura. Singura , singura mereu. Nemaiputand suporta, genunchi ii cedara sub impactul emotional care o traznise asemenea unui fulger. Genunchi ei goi facura cunostinta cu suprafata tare e dusului, in timp ce un plans incontrolabil o cuprinse. Nu avea ce sa se faca…Cu toate ca stia, ca undeva din umbra, cineva are grija de ea; aceest lucru nu era indeajuns, nu era ce ea isi dorea.

***

Cu dificultate, peria , ii descurca parul matasos si uscat. Mainile ei fragile, descurcau rand pe rand, suvitele incurcate de la umiditate. Lasa peria pe masa, urmand ca apoi sa se indrepte inspre pat. Se apleca incet asupra acestuia, apucand cu grija materiarul catifelat Dintr-o miscare scurta, corpul ei gol , era imbracat cu rochia catifelata, un fior strabatandu-i intreg corpul. Se intoarse cu fata spre oglinda, avand imediat un impact puternic. In ciuda simplitatii, rochia ii ofera un aer decent si elegant, conturand frumusetea exterioara a fetei. Aceasta, ramase frapata, la vederea imagini ei reflexata in oglinda. Cu un zambet inocent, aceeasta apuca geanta subtire, asezando pe umar, urmand ca apoi sa isi paraseasca camera.
Cobora alene pe treptele din marmura, intalnindu-se cu zeci de servitori, care o salutau , in semn de respect; insa ea nu ii saluta inapoi, nu avea de ce.

Isi parasii casa, simtind cum briza rece ii taia fata, mutandu-I suvitele catifelate de pe chip. Isi inchise pleoapele, simtiind gustul libertati, si al eliberari de vechile sentimente. Azi, totul se va schimba, in mintea ei, totul va devenii frumos si placut, in lumea ei sadica, plina de durere. Plina de siguranta, si de incredere, Sakura isi deschise pleoapele. Insa avu in soc. Privirea ei se incrucisa cu doi ochii adanci si misteriosi precum insasi noaptea, care insa sclipeau. Aceeasta isi marii ochii, observand o silueta, stand pe strada alaturata, tintuind-o cu privirea. Clipii, dar cand isi deschise ochii din nou, EL disparuse. Mintea ei avusese un scurt soc, insa reusii sa ii retina cateva detalii. Parul asemenea penei corbului, ochii negri si adanci precum insasi noaptea, imbracamintea neagra si sumara, si acel zambet…un zambet de pradator, dintii lui albi stralucind lumina razelor de soare, asemenea pielii lui incredibil de palide. O intrebare ii macina mintea tinerei, o intrebare fara raspuns.

Cine era el?

Hey , hey ! happy

In primul rand asvrea sa-ti multumesc ca m-ai anuntat .

Capitolul a fost interesant , dar trist . Vad ca l-a intanlit pe Sasuke , dar sunt nerabdatoare sa vad cum va ajunge sa-l cunoasca , deci sper sa postezi next-ul repejor si sper ca ma vei anunta atunci cand o vei face .

Pana data viitoare spor la scris si la multe idei ! hi!

Ooooo.... ce dragut..
Apare si el.... ;;)

Dar cine este acest tanar care i-a creat Saukurei putina mai multa curiozitate ?! well? awesome right?

Iti multumesc ca m-ai anuntat! in love

Astept sa pui next-ul si sper sa ma anunti si pe mine! puppy eyes

Spor la scris! kiss

Era Sasuke Uchiha asa-i ? Normal ca asa-i !
Mrs de anunt il asteptam dar astept mai mult cap
Nu am prea mult timp caci in scurt timp plec la premiere si am zis sa iti las mesajul ca dupa ma apuca o lene si nu il mai dau .
Anuntama la next papa

Dana

Cine este el? scz
ca nu am comentat pana acum dar eu am scoala pana pe 12 iulie si am mult de invatat
capitolele sunt geniale ,putin cam triste si lipsite de actiune dar asa e la inceput
astept sa vad cum vor decurge lucrurile
te pwp si spor la idei

Capitolul 2

Intr-o secunda viata se poate schimba radical

Inca impietrita in fata casei , Sakura Haruno priviea in gol acel loc de unde silueta lui o analizase complet. Acei ochii plini de intunerci si mister, care pur si simplu pareau ca ii devorau cea mai mica particica din corp, parul lui de abanos, care era asezat revoltator, si acel zambet; un zambet de pradator, pericolul vibrand din el.

Tanara, inghitii in sec, pe cand strangea cu putere de breteaua gentii din piele. Rasufla greu, pe cand incepu sa paseasca apsat pe pamant. In mintea ei, gandurile zburau nestingherite, mii de imagini si sentimente imbinandu-se inauntrul ei. Nu intelegea de ce destinul se joaca cu ea. Nu mai dorea suferinte, nu mai dorea durere; dorea ca totul sa se resolve, si ea sa fie fericita.

Mintea si corpul lucrau diferit; astfel incat tanara , fara sa isi dea seama, ajunsese in dreptul noului ei liceu. Sfioasa, aceeasta isi ridica capul din pamant, analizand cladirea masiva. Vopseaua albastra stralucea in bataia razelor de soare, gemurile blindate cu termopan alb fiind deosebit de curate. Facandu-si curaj, Sakura intra prin poarta impunatoare ajungand in curte. Intr-o fractiune de secunda, toate privirile din curte fura atintite asupra ei. Aceeasta, incerca sa nu le dea importanta zecilor perechi de ochii, care o analizau curiosi. Degetele ei fine, strangeau cu putere de breteaua gentii, urmand ca apoi sa paseasca sfios inpre intrare. Cu fiecare pas, simtea o tensiune mai mare pe umerii ei, sentimentul exuberant de tensiune, crescand in aceeasta cu rapiditate.

Sakura inainta pe coridorul lung si pustiit. Era singura eleva, care isi petrecea recreatia pe holuri, cautand biroul directoarei.

Pasii ei goi, rasunau pe gresia rece, pe cand ochii ei de smarald analizau cu atentie fiecare usa, cautand inscriptia ‘’Directoarei’’ . Dand coltul, tanara auzii niste voci ridicate, vibrand pe coridorul gol. Picioarele ii incremenisera, pe cand urechile ei, incerau sa descifereze sursa zgomotelor. Luandu-se dupa intensitate, picoarele ei se indreptau agile spre o usa din mahon de stejar, culoarea fiind alba. Isi ridica privirea, ciocnindu-se de inscriptia aurita.

-Domnisoara Uchiha !

Tipatul strident si exuberant, facu ca parul sa ii se ridice Sakurei in tot corpul. Corpul ei. Capata un tremut involuntar, pupilele dilatandui-se.

-Nu cred ca este momentul sa va pierdeti timpul facandu-mi o prelegere despre comportamentul fratelui meu. Sunt sora lui mai mica, nu am nici un fel de putere asupra lui. In plus, sunt si alte persoane care au mai multa nevoie de dumneavoastra decat sa va pierdeti timpul cu mine si familia mea.

In urmatoarea secunda, usa din fata Sakurei se deschise brusc. Dinantea ei, o fata cu parul blond asemenea spicului de grau, cu ochii de culoarea maritime o analizau atent. Buzele ii erau trandafiri, stranse intr-o linie subtire, care usor se arcuia intr-un zambet. Pielea ii era incredibil de alba, trupul ei fiind imbracat cu o rochie florala, peste care asortase o geaca din blug. Privirea acesteia ii masura atent expresia faciala.

-Doamna directoare, privitii, am avut dreptate. Va las sa va ocupati de aceasta tanara.

-Domnisoara!

Insa inainte sa mai apuca sa ii spuna altceva, silueta ei se evapora din fata Sakurei. Tanara ramase inmarmurita. Nu simtii nici un contact al corpului fetei, cu al sau. Respiratia ii era scadanta, pieptul ei ridicandu-se in sus, coborand apoi in jos, intr-un ritm constant. Sakura isi atinti privirea inspre directoare, analizando cu atentie. Parul il avea blond, fiind prins intr-o coada de cal, silueta ei fiind subtire, insa cu forme impunatoare. Aceeasta isi duse o mana lacuita cu oja neagra la frunte, incepand sa si-o maseze des, cealalta fiind sprijinita de masa.

-Domnisoara Sakura, te rog ia un loc.

Tonul directoarei capatase o nuanta calma fata de inainte, unde ajunsese la un ton exuberant. Sakura ramase inmarmurita. De unde ii stia numele? Directori, se ghidau deobicei dupa numele de familie, nu dupa cel personal, uzual intre relatii de aceelasi grad. Supunandu-se, Sakura se aseza pe scaunul din piele, asezat in fata biroului directoarei. Mana directoarei, apuca rapid un pahar alb, din sticla, ducandu-l la gura, de unde buzele ei incpeau sa soarba lichidul racoritor. Sakura putea observa cum trasaturile fetei directoarei se calmau incet, aceestea capatand o nuanta normal. Directoarea puse paharul pe masa, indreptandu-si privirea spre chipul tinerei.

-Ma bucur ca Stefan are grija de asa o frumusete.

Pomenirea numelui varului ei, o facu pe tanara sa tresara. Directoarea capata un zambet dulce pe buze, in timp ce ocolii incet biroul, tocurile ei loviindu-se de podeaua din lemn. Ajunsese in dreptul Sakurei, mana ei lunga si fina, incepand sa o mangaie pe cretetul capului. Sakura isi ridica privirea incet spre directoare, aceeasta fiind plina de curiozitate. De unde il cunostea pe varul ei? Directoarea, parca ii citise gandurile, asezandu-se usor pe scaunul apropiat, luandu-i mainile tinerei intre ale ei.

-Stefan imi este un bun elev, dar mai ales . un bun prieten. Ma rugat ca aici sa am grija de tine. Nu crede ca te-a lasat singura. Crede-ma Sakura, Stefan este mereu cu tine, iar tu nu iti dai seama.

O noua speranta se nascu un sufletul ei. Poate, ca era adevarat. Poate, ca Stefan nu o abandonase, asa cum crezuse ea. Poate, ca avea sa il revada curand.

O lacrima i se adunase in coltul ochiului, urmand ca apoi sa evadeze, prelingadui-se usor pe obraz. Avea sa aiba in sfarsit pe cineva. Stefan va revenii, sa aiba grija de ea, nu o va lasa singura.

Directoarea afisa un zambet nostalgic, in timp ce degetele ei fine, adunau lacrimile care ii cadeau usor pe chip tinerei. Degetele fine ale acesteia, scoasera ii cuprinsera barbia, ridicandu-i chipul pentru a il privii.

-Nu mai plange Sakura. Ar trebuii sa fii fericita. Asteapta un semn de la el. Insa fereste-te. Fereste-te de familia Uchiha. Alisia si Sasuke, sunt copii intunericului. Vor incerca sa ajunga la tine. Sa nu ai incredere in tot ce iti da speranta . Nu le cade in plasa. Si , fereste-te de ochii negrii si intunecati, aceia vor duce la distrugerea ta. Acum , ia asta. Apoi du-te acasa.

Directoarea ii puse in palma o hartie aranjata frumos. Sakura privii curiozitate hartia, urmand ca apoi degetele ei fine sa o deschida incet. Era programul ei. Isi ridica privirea spre directoare, care déjà ii pusese geanta pe umar. Dand aprobator din cap, o condu-se pe tanara pana la usa. Mana ei subtire cuprinse clanta, urmand ca apoi, sa o deschida incet. Sakura parasii incaperea, intorcandu-se inca o data inspre directoare. Buzele ei, mimau cuvantul ‘’incredere’’ . Tanara zambii, urmand ca apoi sa se indrepte spre iesire. Increderea incepea sa ii revina. Stefan nu avea cum sa o lase balta.

Pasea incet pe coridorul lung, cu un zambet pe buze. Nu era singura. Il avea pe el, care va venii curand sa ii linisteasca sufletul tulburat.

Parasii incinta scolii , mergand alene inspre casa. Se simtea in siguranta, se simtea fericita. Euforia si increderea incepeau sa prinda radacini adanci in sufletul ei, zambetul inca persistand pe chipul ei trandafiriu.

In scurt timp, tanara ajunse acasa. Deschisese usa larg, pasiind in incaperea luxoasa. Privea servitorii munciind de zor, insa nu le acorda atentie, ca de obicei. Tanara urca in pasii fugari scarile, o stare profunda de eforie virbrand in ea. Sakura apasa pe clanta aurie, intrand in camera ei. Isi arunca geanta pe podea, urmand ca apoi sa se indrepte spre pat. O urma de surprindere I se ivii pe chip, cand observa un biliet alb, asezat elegant pe pat. Tanara se apleca deasupra lui, degetele ei subtiri prinzand bucata de carton.

Nu mai e mult, scumpa mea . In curand ne vom vedea. Abia astept, dulcea noastra intalnire.

S.

Am adus si aceest capitol. Nici nu stiti cat ma bucur ca va place ficul meu. Sunt foarte incantata si foarte fericita.

Capitolul acesta are actiunea grabita, va rog sa ma scuzati, insa am vrut sa prind in esenta tot ceea ce aveam in cap, asa ca va rog sa ma scuzati.

Va iubesc pe toti, si multumesc pentru aprecierile si criticile frumoase.

Va iubesc .

Aaaaaa.... Ce dulce... rusinos

Deci ai adus next-ul...
Si pentru asta iti multumesc! :love:A fost frumos!
Daca Sakura trebuie sa se fereasca de Sasuke, sa se fereasca, dar daca el are de gand sa ii faca ceva... A pai te asigur ca nu o sa vada ziua de maine!! biciuitor

Si Sakura... Stai linistita ca are Stefan grija de tine! dap !

Pai nu prea stiu ce asi mai putea spune..
Poate doar mersi ca m-ai anuntat, si sper sa o vei face in continuare! puppy eyes

Astept next-ul si spor la scris! kiss

Dana

Multumesc de mesaj ,ai adus nextul

Si eu te iubesc

Ce frumos capitol ,dar si trist si infricosator pe deasupra,imi place
astept cu nerabdare nextul, vreau sa vad cu se intalnesc si se iubesc
pwp vine vine nextul

Buna , buna ! happy

In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru ca m-ai anuntat .
Capitolul a fost frumos , dar si foparte interesant . Deci Sasuke i-a lasat un bilet , hmmm.... sunt curioasa sa vad ce va face , deci pune repede next-ul ( sper ca ma vei anunta ;;)

) .

Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

Sall !
Ca de obicei ajung ultima .
Sa se fereasca de el ? Nu am mai intalnit de 2 ani un asemenea fic .
Sa sti ai cam grabit actiunea
Azi te iert dar sa nu se mai intample ca altfel te bat
Inteles????
Astept next-ul si sa ma anunti .

Buna! ~~Dau edit.~~
Am trecut si eu pe aici si imi place foarte mult ficul tau! Este foarte misterios si interesant! Mai ai de lucrat,am observat niste greseli, dar care se pot rezolva cu un edit. :) Anunta-ma, te rog, cand pui nextul! Spor la scris si la idei! Te pwp! :*

Edit cu mare intarziere -.-
Edit:
Oh S, S, S.
Mortii lui de S, Aly te bat :)):
Moon Song, ce imi place numele. De acum stau si eu seara sa vad ce imi canta luna, vreun Justin Biber-Baby, Baby.
Sau inventeaza o melodie pentru Aly.
Imi place cum ai inceput desi trebuie sa recunosc faptul ca maream ochii sa imi iasa din orbite doar ca sa termin o data. Nu vreau sa stiu cate capitole mai am de citit.
Ureaza-mi Bafta, Aly.
Si vezi ce faci cu greselile alea, mortii tai kiss

!
Urmand ca apoi eu sa trec la citit in continuare :)): !

Capitolul 3

Intrebari fara raspuns…

Lumina difuza care se strecura printre draperiile de satin, invaluiau trupul Sakurei intr-o aura calda. Ochii ei precum a doua smaralde, reciteau cu disperare acel scris caligrafic, mii de intrebari impanzindui-se in minte. Fiercare litera era atent lustruita, fata trecandu-si buricele degetelor peste hartia alba. Parca putea simtii traseul parcurs de stiloul cu cernela, manuit cu iscusire de catre o mana priceputa. Cine ii trimisese mesajul, si in ce scop? Unghile ei lacuite bateau cu ingrijorare in suprafata de mahon, in timp ce deghetele ei invarteau nestingherite biletul. Cine era ‘’S’’? Oare putea fi…

Insa, tanara nu apucase sa isi raspunda la intrebare. Un cicocanit energic se auzii in usa camerei ei, facand-o sa tresara. Lasa biletul pe pat, cu fata in jos, pe cand se indrepta usor spre usa de mahon. Apasa pe clanta aurita, deschizand larg usa, urmand ca dinaintea ei sa se infatiseze o femeie de varsta medie. Parul il avea de un blond spalacit, ochii sai fiind precum a doua perle negre si stralucitoare. Judecand dupa uniforma ei , colorata in alb si negru, era o serivitoare.

-Domnisoara masa este servita.

Sakura aproba incet din cap, pe cand servitoare afisa un zambet pal, pasiind repede spre baza scarilor. Privirea plina de curiozitate a Sakurei o analiza cu atentie, urmand ca apoi sa ii piarda incet silueta din vedere. Tanara reintra in camera, indreptandu-se spre toaleta de machiaj. Pe ea, se afla asezata o coada neagra, pe care fata o ridicase incet. Degetele ei agile, strangeau parul ravasit intr-o coada de cal, lasand-o sa se miste liber.

Isi daduse cu grija rochia de roz pal jos, agatando usor pe umeras. Un zambet nostalgic i se forma pe chip, pe cand punea cu usurinta rochia inapoi in dulap.

‘’Off, mama, de mai vedea acum…’’

Sakura ofta greu, la amintirea mamei ei. Era o femeie eleganta, de o frumusete rara. Parul ei rozaliu, era lung si matasos, cazandu-I alene pe spate, silueta ei fiind una fragila. Pielea ii era alba, asemenea spumei laptelui, ochii ii avea de un verde electrizant, ce emanau bunatate si caldura. A murit prea tanara, la doar 34 de ani. Mama ei era o femeie ce iubea viata. Datorita frumusetii ei ireprosabile, era o femeie curtata, pe care toti barbatii o admirau, si o sorbeau din priviri. Insa ea nu avea ochii decat pentru tatal ei. Un om solid, parul sau fiind de un saten inchis. Yahito Haruno, era un barbat electrizant. Prezenta lui iti dadea o stare de siguranta ce persista, si un zambet pe chip…el te facea sa zambesti in orice situatie. Sakura, isi aducea aminte cu nostalgie de vremurile apuse, cand ei erau alaturi de ea, si toti trei infaptuiau o familie fericita. De ce a fost nevoie de ei in Ceruri? De ce Dumnezeu nu putea sa ii lase alaturi de ea, aici pe Pamant?

Cu dificulatate , dupa o perioada indelungata, Sakura se indrepta spre living. Casa in care traia era moderna, ea avand tot ce isi putea dorii si chiar mai mult. Avea servitori care sa ii satisfaca cerintele, cu toate ca ea nu le cerea niciodata ceva, ei mereu stiau ce sa ii ofere.

Tanara pasii in livingul spatios, oservand dinaintea ei asezata o masa din sticla. Cu pasii grei, Sakura ajunsese in dreptul ei. Isi pusese mainile fragile pe spatarul scaunului, tragand cu putere de el, scotandu-I picoarele de sub masa. Se aseza usor pe suprafata moale, asteptand ca cina sa fie servita. Era obisnuita sa se serveasca singura atunci cand dorea cate ceva, insa se pare ca Stefan, de oriunde ar fii acum, nu avea sa accepte acest lucru.

O usa alba din laterala se deschise, pe cand un majordomo iesii grabit de acoloi. Uniforma lui era formata dintr-un sacou negru, si niste paltaloni cu tiv negrii. Sakura il privea fascinate, in timp ce se misca cu rapiditate inspre ea. Se apleca deasupra mesei ei, punandu-I in fata ochiilor o farfurie plina de legume. Tanara casca ochii mari avand un soc. De unde stiau ei, ca ea era vegetariana?

Aceeasta apuca furculita aflata in lateral, incepand sa deguste legumele asezate intr-o ordine clara din farfurie. Tanara lua linistita legumele din farfurie mancandu-le rand pe rand, fara sa scoata in cuvant. Livingul ramase gol, ea fiind intr-o pustietate clara. Linistea apasatoare se potrivea cu starea ei sufleteasca.

In umbra ce se distingea prin geamul de sticla ii atrase brusc atentia. Pentru un moment avuse intentia sa tipe, insa nu. Sakura se ridica rapid de la masa, lasand mancarea din farfurie neterminata. Se indrepta fugar spre geam, lipiindu-si fruntea fierbinte de suprafata rece. Isi mijii ochii. Incercand sa distinga vreo urma, vreo miscare; insa intunericul obscur era des si apasator, aceest lucru impiedicando sa vada ceva. Respiratia ii era scadanta , pe cand incerca sa se lamureasca pe ea, de tocmai ce se intamplase. Era sigura, ca nu era o fantasma, sau vreo inchipuire de-a ei. Ceva, sau cineva fusese acolo. Avea din nou senzatia ca era urmarita. Cineva ii analiza miscarile din umbra, infricosando cu fiecare gest straniu ce I se intampla. Mai intai fantasma baiatului cu privirea plina de ura, apoi mesajul straniu, acum asta. Ce se intampla in jurul ei?

-Dominsoara?

Sakura isi intoarse privirea inspre usa. Servitoarea care venise sa o anunte de cina era acolo. Privirea ei o analiza simplu, in timp ce tanara statea cu fruntea lipita de geam. Atunci Sakura isi dadu seama ca arata banal. Isi indepartase chipul de geam, o nuanta rosiatica prinzandu-i culoare in obraji.

-Mmm…Mi s-a parut ca am vazut ceva si…

-Se mai intampla. Probabil ati vazut vrun animal din padurea apropiata. Deobicei lupii dau tarcoale pe aici, si nu numai. Paznici ii alunga mereu, deci sunteti in siguranta.

-De ce nu as fii in siguranta? N-au cum sa intre aici.

Serivitoarea isi arcuii buzele intr-un zambet fortat. Se vedea ca afirmatia pe care Sakura o daduse ii provoca discomfort. Pieptul ei urca si cobora incet, pe cand in incapere se coborase o liniste apasatoare.

-Aveti dreptate. Am afirmat o prostie. Va rog sa ma scuzati. Acum ma voi retrage.

Evitand parca raspunsul, servitoare isi facu rapid disparitia din bucatarie, lasand intrebarea Sakurei deoparte. Tanara, inghitii in sec, neintelegand raspunsul fortat al slujnicei, parca negandu-I afirmatile, ca si cum cineva ar putea intra aici sa ii faca rau.

Oftand greu, Sakura parasii bucataria. Pasii ei domoli urcau pe scarile din marmura, sprijinindu-se de balustrada din artar. O neliniste ii curpinse brusc sufletul, precum si alte zeci de intrebari. Cine ar dorii sa ii faca rau? Se indrepta cu pasii mici si grei spre camera ei. Usa alba nu mai parea asa de primitoare, parca temandu-se sa intre in incapere. Se oprii in fata usii, resimtind deodata o briza ce isi facea loc printre crapaturi. Pupilele i se dilatara. Ea nu lasase geamul deschis. Cineva fusese acolo, sau inca mai era.

Resufla greu, incercand sa isi gaseasca curajul. Transpiratia incepuse sa se contureze pe chipul ei, mici picuri scurgandu-se usor.

-Aveti vreo problema?

Tanara tresarii la auzul vocii familiare. Servitoare statea langa ea fixando intre ochi. Probabil cu starea ei de panica, si concentrarea pe care o avuse, nu realizase cand se apropiase de ea…si totusi. Sakura ii arunca un zambet fortat, incercand sa para increzatoare. Insa nu ii reusea. In sufletul ei increderea era zdrobita in fiecare secunda de spaima si groaza. Groaza de a afla un secret , care probabil o va terifiia.

-Nu multumesc. Sunt bine.

Cu dificultate tanara isi gasii acele cuvinte. Acele cuvinte care ii intepau inima. Luandu-si inima in piept, apasa hotarata pe clanta, intrand in incapere. Usa se inchise rasunator in urma ei, din cauza curentului in care camera era inundata. Draperiile falfaiau frenetic, dand o nuanta apocaliptica intunericului sumbru, fiind asemenea unor fantasme. Degetele ei apasara pe intrerupator, imediat camera fiind inundata intr-o lumina primitoare. Nu mai avea de ce sa ii fie frica. Sakura se indrepta hotarata spre geam, apucand hotarata de toarta, inchizando cu putere. Cu toate ca avusese o experienta traumatizanta cu moartea parintilor ei, nu putea lasa un simplu vant sa o inspaimante. Trase draperile, peste geam, intorcandu-se apoi cu spatele la ele. Pe pat, observa asezat un plic.

Cu o strangere de inima, tanara inainta usor. Se apleca deasupra acestuia, apucand plicul. Degetele ei fine, rupsera cu pricepere o parte din el, scotand din inauntrul sau o scrisoare.

Scumpa mea Sakura,

Nici nu stii cat regret ca te-am lasat de izbeliste. Probabil ca acum ma urasti pentru acest lucru. Sincer, si eu ma urasc. La cate probleme ai avut de suportat ti-am mai lasat si eu una pe suflet. Sunt sigur ca tu crezi ca te-am abandonat. Ei bine, nu e asa. Am facuto pentru binele nostru.

Nici nu stii cat imi lipsesti. Cu toate ca nu am stat impreuna, am prins o legatura stransa fata de tine.

O sa revin, doar ai incredere.

Stefan Salvatore.

Dana

prima
mersi de anunt
capinolul a fost genial , de ce ne lasi mereu cu gandul la ficul tau, eu sincera sa fiu ma tot gandesc zilnic cum o sa se intalneasca si o sa fie fata in fata sa se privesca in ochi cei doi , adica sasu si saku
tot stau intr-un suspans mare
astep next-ul si sper sa vina repede , spor la idei
i love fic

Hei...

Am ajuns intr-un final,iti multumesc de mesaj si pentru inceput pot spune ca ma bucur foarte mult ca ai adus next-ul asa repede! in love

Sincer stii ce-i aia descriere, adica mie una imi place felul tau de a povesti, de a "vorbi"
Capitolul a fost interesant, dar nu pot intelege de ce e totul asa misterios...
Atat pentru mine cat si pentru biata Sakura, care sufera in singuratate, in timp ce Stefan cine stie pe unde e si ce face, si ii trimite bilete...
Mai bine i-ar face si el o vizita ca nu cred ca s-ar supara biata fata! waiting

Ce mai pot spune este ca astept sa pui next-ul si sper ca nu te super daca te rog sa ma anunti in continuare! puppy eyes

Spor la scri! kiss

Hey !

In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru anunt !

Ca de obicei capitolul a fost frumos , chiar imi place felul tau de a descrie .
Sunt foarte curioasa sa vad momentul in care se vor intanli cei doi , deci hai cu next-ul !
Pana data viitoare te-am pupacit dulce ! kiss

P.S sper ca ma vei anunta atunci cand vei posta urmatorul capitol .

Buna!Multumesc pentru mesaj!
Mi-a placut foarte mult capitolul invaluit in mister!
Ma bucur ca Stefan nu a abandonat-o pe Sakura!
Acum nu am chef de scris, dar o sa dau edit!
Anunta-ma in continuare la next!
Te kiss

!

Mersi de anunt il asteptam nerabdatoare . I-a trimis Stefan un bilet Sakure ? Cred ca a facuto sa ii dea curaj sau doar sa ii dea incredere . Sti ce ? Ficul tau ma captivat , scrisul tau e de nedescris , nu il ador , ci il iubesc .Astept next-ul si sa ma anunti .

Nu cred O.o Ștefan? Acel Ștefan?
Atunci dak e un Ștefan trebuie să fie și un Damon nu? (ahhh Damon...scumpul, drăguțul și sexosul de el) =)))) Oficial ficul e printre preferatele mele. Ador felul în care descrii sentimentele, stilul pare diferit însă e acealași folosindu-l de fiecare dată din colțuri diferite.
Frumos, n-am ce reproșa :X Spor la scris și tastat aștept next :>

Sincer, pe tot parcursul ficului m-am gândit la Stefan Salvatore din Jurnalele Vampirilor. rolling on the floor

Îmi place foarte mult ficul tău, ador stilul tău de a scrie: mă atrage iremediabil. Îmi pare bine că aduci next-urile așa de repede, dar îmi cer scuze că nu pot ține pasul cu tine. Sper să mă ierți că n-am mai trecut pe aici de atât de mult timp. Aștept next-ul. Sper să mă anunți în continuare! Kiss.