Capitolul 1
 
 
 
 
Sakura P.O.V

 

Lumea asta este un loc foarte mare si iti da impresia ca sunt multi oameni care pur si simplu sunt grijulii. Insa in momentul in care te uiti in jurul tau si vezi numai tampiti carora le place sa scuipe si sa mestece cu gura deschisa in public iti vine sa te muti dracului pe o alta planeta. Ma gandesc cum barbatii au inceput sa-si bata nevestele si copiii cu atata brutalitate de parca nevestele sunt menite sa lupte si sa indure pentru viata lor. Femeile niciodata nu au participat in vreun razboi si nici nu o vor face. Ele trebuie protejate si iubite insa, din pacate, si eu sunt una dintre multele femei ce inca nu si-a gasit barbatul perfect. Totusi, nici nu am planuit vreodata sa pornesc o relatie cu vreun barbat. Poate nici eu nu am fost interesata dar din cauza faptului ca eu lucrez ca politista in „Departamentul de politie Los Angeles” nici nu cred ca am timp de asa ceva. Sunt prea ocupata cu orice caz cat de marunt sau cat de grav posibil. Sunt putin baietoasa, recunosc, dar faptul ca lucrez numai pe langa barbati poate asta e si motivul pentru care nu sunt eu prea feminina. Mama mea a ramas singura dupa ce tatal meu a murit acum un an intr-un accident de masina. A vrut sa evite o masina care venea din sens opus iar soferul acelei masini era baut. Tata s-a izbit puternic cu masina in copac si airbagurile nu au pornit la timp. Nu mi-a placut ca nu s-a facut prea mare dreptate. S-a ales decat cu permisul luat pe o lunga perioada de timp si cu o amenda, nici aia prea mare. Mi-am propus sa lucrez in politie deoarece vreau sa se faca dreptate in toate si sa imi iau intr-o buna zi revansa in fata aluia care mi-a omorat tatal. Planuiesc sa redeschid cazul si sa fac ceva in legatura cu asta deoarece acel barbat nu a trebuit sa scape doar cu atat.

-Nici o sansa.

-Cum adica nicio sansa?, ii zic nemultumita de raspunsul pe care mi l-a dat colegul meu mai experimentat decat mine in domeniul asta.

-Cazul este inchis. Nu are cum sa fie iarasi deschis, mai ales, isi accentua acesta tonul catre mine apoi spune. Mai ales ca a trecut un an, totusi...

-Eu nu ma dau batuta pana nu il gasesc pe acel barbat.

Sai se uita la mine pentru putin timp, gandindu-se la o urmatoare replica pe care mi-o adreseaza chiar acum:

-Macar stim cum arata? Cum il cheama?

-Stiu doar ca il chema Uchiha Sasuke, insa la fata nu l-am vazut niciodata. Eram prea tulburata in perioada aceea ca sa ma mai uit si la stiri.

-Hai mai bine sa cautam in baza de date, imi recomanda acesta ridicandu-se de pe scaunul pe care statea destul de comod apoi indreptandu-se spre calculatorul care era la cativa pasi de noi.

Tasteaza cu grija uitandu-se cand la tastatura, cand la monitor, „Uchiha Sasuke”. Imediat dupa ce a apasat enter ma ridic si eu repezita de pe scaun si ma apropii de el aruncandu-mi si eu o privire in monitor, sprijinandu-ma cu mana de masa. Sai se uita atent la toate datele despre acest om si vorbeste cu gura intredeschisa ca si cum ar fi vorbit cu el insusi, chinuindu-ma si eu sa inteleg ce bolboroseste.

-Hmm. Ochi negrii, par negru dat pe fata si ridicat in spate... slab, inalt (1.85m)...

-Unde locuieste?, intreb eu intrerupandu-i descrierea.

-Acum ajungeam acolo.

Sai dadea pagina mai jos unde scria „Domiciliu” insa acolo scria „Neidentificat”. Raman uimita de-a dreptul. Cum de putea sa nu scrie nimic acolo? Si de ce tocmai la el? Ce e asa neobisnuit in legatura cu acest barbat?


Sasuke P.O.V


Eu acum ma aflu in fata casei mele si imi spal masina cu furtunul. Afara era o caldura de nemaipomenit. Dupa ce termin de spalat masina, ma intorc in garaj si opresc apa care continua sa curga. Ma uit in jur cautand o carpa pentru a ma apuca sa sterg masina. In caz ca nu am precizat era un BMW x9 care l-am furat de curand dintr-o parcare. Ratatul isi lasase cheile in contact. A trecut ceva vreme de atunci insa politia nu m-a cautat. Gasesc intr-un final o carpa si ies din garaj indreptandu-ma catre masina. Impachetez intr-un fel carpa si incep sa o dau peste masina, stergand-o de urmele de apa. Dupa cateva minute arunc o privire pe fereastra din casa si strig in gura mare:

-Naruto!

Acesta se juca fifa 2013 pe Play Station in sufragerie. Era pasionat de acest joc. Indata ce-mi auzise vocea imi raspunse.

-Ce s-a intamplat?

-Imi dai si mie un suc din frigider, traiti-ar familia, ca mor de cald?

-Imediat, spune acesta punand jocul pe pauza si ridicandu-se de pe canapea se indreapta spre bucatarie unde deschide frigiderul si ia o doza de Coca Cola. Deschide geamul si mi-o paseaza dupa care eu ii multumesc si acesta se intoarce la jocul lui. Deschid doza si o ridic, turnand lichidul in gura ca un setila ce eram. Deodata aud o voce de fata ce venea din afara curtii.

-Hey Sasuke!

Las doza cu suc de la gura si ma uit in directia din care venea vocea, orbit insa de razele soarelui care ma fac sa stramb putin din ochi.

-Oh, buna Hinata!

-Ai primit mesajul meu?

-Mesaj? Ma uit imediat, si indata incep sa ma caut prin buzunare, din buzunarul stang iesind la iveala telefonul meu. Il iau si caut in mesaje primite. Era chiar un mesaj care nu l-am vazut. Il deschid si citesc mesajul cu voce tare. „Bun venit in cartier!”... Pai mersi!, ii zic Hinatei pe un ton prietenos facand-o sa zambeasca. Pot sa te intreb ceva?

-Desigur!

Inghit in sec pregatindu-mi intrebarea.

-De unde stiai numarul meu de telefon?

-Naruto mi l-a zis, raspunde aceasta cu un glas nevinovat continuand sa zambeasca.

-Bine. Eu acum am niste treaba, in regula?

-In regula. Nicio problema, oricum trebuia sa plec la magazin.

-Bafta!

-Pa, Sasuke-kun, imi zice Hinata si isi continua drumul lasandu-ma sa sterg masina in continuare.

Dupa ce trec 10 minute termin de sters masina si intru in casa in sufragerie. Naruto m-a observat si ma intreaba:

-Gata? Putem merge?

-Haide.

-Nu puteam sa jefuim banca fara o masina curata, asa-i?, imi spune el sarcastic.

Capitolul 2
 
 
 
Sasuke P.O.V


Trebuie sa recunosc ca nu sunt un cetatean asa bun. Am avut o copilarie grea. Am fost singur la parinti desi se presupunea ca mai aveam un frate. In fine, la inceput eram o familie armonioasa si fara certuri aprinse. Tata lucra ca electronist si mama ca ospatarita. Nu aveam prea mult timp de petrecut impreuna, mai ales ca eu mai aveam de invatat pentru scoala. Invatam destul de bine. Aveam in clasele gimnaziale media 9.60. Intr-o zi, tata a venit nervos de la munca si mama la fel. S-au certat in acea seara o gramada. Eu am venit de la etaj si le-am zis „Faceti si voi liniste ca incerc sa invat?”. Tata a venit la mine si m-a batut cu cureaua asa de tare, incat mi-a lasat cicatrici pe corp. In acea noapte am fugit de acasa si m-am dus oriunde vedeam cu ochii. Un grup de gangsteri m-au prins de mana in timp ce treceam accidental pe langa ei si m-au luat la bataie, luandu-mi banii din buzunar care ii aveam ca sa imi iau ceva de mancare si ceva de baut pana ma intorc acasa. Eram asa speriat incat l-am lovit pe unul dintre ei in burta cu piciorul si am inceput sa fug cat m-au tinut picioarele. In zadar, tot m-au prins. Au inceput sa ma bata si sa ma smuceasca de maini. Deodata tata aparuse in fata lor si a inceput sa se ia la bataie cu ei, cat timp eu stateam si plangeam intins pe jos. Nu mai puteam de durere. Am tinut ochii inchisi tot timpul cat a luptat tata cu ei. Cand o liniste se asternuse, imi deschid ochii si il vad pe tata intins la pamant insangerat si invinetit. Eram furios dar nu aveam ce sa fac. Eram doar un copil. Acei gangsteri l-au luat pe tata si l-au pus pe bancheta din spate a unei masini de-a lor si au plecat de la locul luptei, eu ramanand acolo singur plangand. M-am dus acasa cu gandul sa vorbesc cu mama, insa nu mai era acolo. M-am trezit singur acasa, singur in lumea asta nebuna... Am intrat la liceu si nu m-am tinut de carte, am picat bacul si acum uite-ma cum am ajuns, un huligan care isi cauta disperat rostul in viata asta amara. Voiam sa sparg banca. Aveam nevoie de bani ca sa iau arme si sa ma razbun pe gangsterii care l-au omorat pe tatal meu. Acum sigur era un clan mare... Mai ales ca in lumea moderna, au aparut armele. Nimeni nu se mai bate cu pumnii.

Pornesc deci cu Naruto in drum spre masina cu cateva „bagaje” pe care le punem in portbagaj. Imi pun ochelarii de soare si urc in masina, tragand aer in piept.

-Nu cred ca e o idee asa buna. E riscant, spune Naruto pe masura ce ma asezam mai comod in masina.
-De ce e riscant?
-Jefuim o banca frate. Nu ti-e frica?
-Poate putin, dar nu planuiesc sa dau inapoi.

Bag cheia in contact si pornesc motorul aruncand o ultima privire spre Naruto. Acesta imi raspunde reciproc tot cu o privire si amandoi dupa ne indreptam privirile in fata. Apas incet pedala de acceleratie si pornesc in drum spre Banca Los Angeles. Ajung acolo intr-o jumatate de ora. Naruto se da primul jos din masina cat timp eu imi puneam ochelarii de soare in torpedou. Ies si eu din masina pe urma si inchid portiera in spatele meu. Ma caut in spate la blugi de vreun pistol si scot unul pe care il incarc inainte de a intra in banca impreuna cu Naruto.


Sakura P.O.V


-Sai, iti multumesc ca ma ajuti cu toate astea.
-Cu multa placere Sakura. Imi pare rau ca nu am gasit mai multe date despre el.
-Nu e nimic. Maine se va updata programul cu baza de date si sigur il vom gasi atunci. Si am sa ma duc sa-i fac o vizita.
-De ce i-ai face o vizita?, ma intreaba el nedumerit.
-Deoarece am sa ma imbrac in haine normale si am de gand sa-l fac sa aiba incredere in mine, fara sa stie ca sunt o politista defapt.
-E un plan bun dar nu cred ca e o idee buna...
-De ce?
-E periculos.
-Nu-mi pasa. El e omul care l-a omorat pe tatal meu. Va merita tot ce e mai urat indata ce il voi prinde cu afacerile lui.

Deodata o alarma se aude in toata cladirea, destul de asurzitor, dupa care o voce care spune:

-Toti pe pozitii. Banca L.A. a fost jefuita !
-Poftim?, intreb eu revoltata de ce aud. Cum dracu sa fie jefuita.?
-Sakura, haide!, ma atentioneaza Sai facandu-mi semn cu mana sa-l urmez.

Ajungem in parcarea sediului si luam o masina iar pe bancheta din spate se urca cu noi Neji si Lee.

-Sa mergem!


Sasuke P.O.V


Am umplut un sac cu bani si cand am iesit din banca am alergat repezit cu Naruto spre masina noasrta si am aruncat sacul pe bancheta din spate. Am urcat la volan gata sa apas pe pedala de acceleratie si deodata din spatele meu se aud cateva sirene. Mi-am dat seama ca era politia asa ca am accelerat si am inceput sa gonesc cu 100 km/h printre masinile care, mai stateau si la semafor dar eu nu aveam timp de asa ceva. Planuiam sa merg pe autostrada unde drumul e mai drept si mai usor.

-Naruto! Trage in ei!, zic eu rastit catre el.

Naruto imi asculta comanda si se ridica de pe scaun cu un pistol si iese cu capul si cu mainile pe geamul de langa el, incepand sa traga in masinile de politie din spatele nostru. Deodata am simtit o tulburenta in stilul condusului meu. Volanul incepea sa jongleze, pierdeam controlul masinii iar masinile de politie din spatele nostru se apropiau din ce in ce mai mult de noi. Am auzit un sunet ca si cum s-ar fi spart un balon. Acela era sunetul roatei din spate, partea stanga, care s-a spart. Masina incepe sa deraieze si dintr-o data ies de pe sosea izbindu-ma cu masina de un stalp.