Karii, daca ai sti cat ma bucur ca l-ai redeschis.
" Nu este chiar reusit " ? Capitolul a fost genial. Imi place cum scri, dar am mai zis asta.
Astept urmatorul capitol, poate nu-l aduci >.<

Edit:

Tiger a scris:

Intru si eu pe la ficul tau si, din cate vad, ai evoluat destul de bine  :) . Descrii foarte mult, ceea ce este bine si ai o idee care imi place. Pune urmatorul capitol mai repede si anunta-ma Magdalena :P Apropo, frumos nume :>

=))) Magdalena (D)

Intru si eu pe la ficul tau si, din cate vad, ai evoluat destul de bine  :) . Descrii foarte mult, ceea ce este bine si ai o idee care imi place. Pune urmatorul capitol mai repede si anunta-ma Magdalena :P Apropo, frumos nume :>

Ieşeau aburi din apa fierbinte. Îşi ridică un picior, spuma alunecând încet. Mirosul de crini era înţepător, învăluind fiecare colţişor al băii roşii. Atinse cu mana una din plăcuţele de gresie aburită, lăsându-şi amprenta pe ea. Îngândurată, oftă şi lasă capul în jos privind spuma ce plutea pe apă. Lacrimile îi curgeau pe obrajii roşiatici de la căldura mult prea ridicată. Loveşte cu pumnul. „Blesteme!”. Plângea sonor cu sughiţurile şi suspinele care răsunau ca în surdină. Un ciocânit discret se auzi, apoi o voce calmă, dar totuşi puţin tremurândă. Se opri, ca apoi să se calmeze. A strigat, apoi Hinata intră. Fata brunetă zâmbi, luând un burete pentru a o spăla pe spate pe tânăra din cadă.
- Nu trebuie să te ascunzi. Spune calm şi răspicat, puţin deranjată de faptul că Sakura se ascundea. 
Sakura nu spune nimic, se ridicase din cadă. Îşi luase un prosop, stergându-şi picioarele. Hinata surâse, apoi privi corpul tinerei, mult prea slab. Ea, deşi era un fotomodel, mai avea de lucrat pentru a atinge perfecţiunea unui trup de model. Ieşi pe uşă fără a mai scoate un cuvânt. Rozalia aruncă pe marginea chiuvetei prosopul, puţin supărăta. Nu dorea ca cineva să ştie că este vulnerabilă. Se putea descurca singură, n-are nevoie de nimeni. Acum trei ani, toţi oamenii apropiaţi au abandonat-o. Atunci a fost momentul în care mintea fetei o luase pe cărări greşite. Gândurile că singurătatea o va mânca de vie, o transformase într-un monstru, care, avea nevoie de afecţiunea şi atenţia cuiva. Amintirile o ardeau pe dinăuntru, era marcată pe viaţă, iar oricât de mult ar încerca să ascundă aceste dureri infernale, Hinata ştia, o cunoaşte destul de bine.           
La cină, se discuta despre petrecerea de vineri seară, ziua lui Naruto. Sasuke zâmbea, privind-o discret pe rozalia din dreapta lui. Aceasta, absentă ca întotdeuna, privea mâncare din farfurie. Numele articolului din ziarul de ieri, nu-i ieşea din minte. Când credea că-şi poate relua viaţa, totul se distruse. Nu-şi putea explica. Cei trei au fost plecaţi ieri, până la ora 22. Nu i-au spus nimic despre ştire şi nici nu aveau de gând. Ea personal ştia că fosta ei casă a fost vândută unui cuplu de homosexuali, dar se pare ca acel devorator i-a ucis cu brutalitate şi cruzime. Aceeaşi metoda, corpuri tranşate, aruncate peste tot, iar pielea lipsea.
- Sakura, nu te-ai atins de mâncare. Spune Sasuke uitându-se în ochii verzi, fiind puţin prea aproape de faţa fetei. Puţin speriată de brunet, fata îl privea şi ea, cu gura întredeschisă. Bărbatul avea nişte ochi întunecoşi, chiar siniştri şi îţi dădea o stare de nelinişte, dar totuşi, Sakura îi credea pătrunzători şi frumoşi. Fata se trase la o distanţă rezonabilă de brunet. Bărbatul râse de reacţia ei, Sakura roşind, obraji arzându-i de jenată ce era.  Îi zâmbi la rândul ei.
Televizorul se auzi din living-ul imens, ştirea era chiar crima de la fosta casa a familiei Haruno. Hinata îl privi pe blond, el repezindu-se spre camera alăturată. Sakura ridică capul, privind în gol şi ascultând cu atenţie. Mânia îi întuneca mintea fetei ce păşea pe urmele blondului. El nu scoase niciun cuvânt, era încordat, neştiind ce reacţia ar putea avea Sakura. Înghiţi în sec, aruncând telecomanda pe canapea. Ambele mâini îi acopereau faţa, neliniştea citindu-se prin mişcări. Sakura, urcase scările, păşind apăsat, auzind scârţâitul lemnului. Blondul ciocănea în uşa, apropape să o dărâme, iar datorită acestui lucru începea să simtă o mică usturime la mâna dreaptă. Dorea să-i deschidă, curioasă să audă scuzele ce le putea născoci nenorocitul acesta. Faţa albă era acoperită de umbra sinistră a bretonului său. Cheia se răsuci, în secunda următoare, blondul năvăli în cameră. S-a aşezat pe pat lângă ea. Îi atinse pentru o secunda mâna rece, de parcă sângele nu i-ar circula. Ridică capul, fixându-l, ochii ei căpătând o culoare închisă. Înghiţi în sec, gata să explodeze dacă nu avea de gând să zică ceva.

-Când aveaţi de când să-mi spuneţi? Reuşind într-un fel sau altul să se calmeze, dar veninul din cuvintele aruncate asupra lui Naruto, era usturător.
-Am încercat să te protejăm, Sakura. Resemnat de greşeala făcută.
-Aiureli! Ţipă.
Naruto nu zise nimic, dar era vizibil nervos. Îşi drese vocea răguşită şi încercă să o convingă pe Sakura că totul a fost spre binele ei. Fire încăpăţânată, era o adevărată luptă să o înfrunţi.
-Au trecut trei ani, Sakura! Treci peste asta! Îi spuse calm, răspicat încercând să nu ţipe.
Mâna lui atinse obrazul ce devenise fierbinte şi roşu. Era surprins, oarecum. Fata era extrem de nervoasă, sângele îi fierbea, dinţii îi erau încleştaţi şi privirea îi era încruntată.
- Pleacă, Naruto! Acum! Îl împinse pe holul lung al etajului, fata izbucnind în plâns.
Voia o îmbraţişare încurajatoarea, să-i alunge durerea provocată de vorbele rostite de cel pe care Sakura îl consideră un frate. Avea un deja vu. Se simţea singură şi devenea speriată. Răsufla greu, de parcă ceva o împiedică să resprire. Nu concepea că tocmai el, Naruto, a putut rosti acele cuvinte dureroase. Nu-i înţelege suferinţa pe care o simte în fiecare zi. Niciodată el şi Hinata nu vor înţelege asta. Nu e singură, dar se simte singură. Deşi, Hinata împreună cu Naruto încercau să o fac să se simtă mult mai bine, ei nu-i puteau înlocui familia. Iar acum cei doi i-au ascuns această ştire, erau agitaţi, dar nu voiau în ruptul capului ca Sakura să sufere din nou. Ştiau că atunci când va afla că ucigaşul e pe urmele ei, ea va fi speriată şi distrusă. Jetul de apă ieşea din robinetul căzii. Sunetul apei răsuna liniştitor în baie. Înlătură hainele care îi acopereau trupul mic şi firav.

Vineri seară. Invitaţii veneau şi veneau cu zecile. Naruto este destul de cunoscut şi asta înseamnă că şi petrecerea va fi pe măsură. Sakura se plimba prin mulţime, zgomotul enervat o trezise din somn. Era buimacă şi ciufulită. Privea persoanele care o înconjoară şi îşi dădu seama că nu cunoaşte pe nimeni. Îl zări pe Sasuke undeva la barul din living, împreună cu o domnişoară blondă cu un corp bine sculptat. Fata îi zâmbea suav, iar brunetul din faţa ei făcând acelaşi lucru. I-a privit puţin sub semnul întrebări. Era curioasă într-un fel sau altul să ştie ce relaţie au cei doi. La un moment dat nu mai suporta zgomotul muzicii, iar Sakura se refugiase în grădina din spatele casei, unde era mult mai linişte. Ocupase un loc pe leagă. Zâmbi şi ridică capul admirând roiul de stele lucitoare care stau ca nişte statui, pâlpâind pe cerul negru.
-Sunt frumoase, nu-i aşa? Afirmase clătinând capul. Obişnuiam şi eu să le privesc, împreună cu tatăl meu. Se aşezase lângă ea.
Îl priveşte. Brunetul se legăna privind înspre cer. Pielea lui albă fără vreun defect, era luminată de lună, iar părul negrecios îi era ciufulit ca întotdeauna. Întoarse privirea spre ea cu ochii blânzi, zâmbea. Din nou, Sakura se înroşi, încă fixându-l cu privirea.
-Verdele ochilor tăi este... frumos. 
În secunda următoare, era cu mâna pe obrazul fetei. Ochii lui ageri îi analizau faţa albă, însă cu obrajii rozalii. Fata nu-şi putea controla propriul corp. Parfumul lui bărbatesc, dulce-amărui, îi plăcea la nebunie, să-l îndepărteze, nu voia. Mirosul de alcool din respiraţia bărbatului, îi înţepa nările, iar răsuflarea lui caldă năvălea asupra buzelor ei cărnoase. Pregătită de următoarea acţiune, fata închise ochii, aşteptând. Acesta o lăsase cu ochii în soare, râzând de reacţia fetei.
-Te aşteptai să te sărut? Spune amuzat.
Îl privea uimită şi înghiţi în sec. Pământul îi fugise de sub picioare şi cerul îi căzuse în cap. Tipul acesta era uneori prea arogant. Cu un fizic perfect, nici nu e de mirare. Femeile propabil îşi fac programare pentru o şedinţă, doar pentru a-l admira şi pentru a respira acelaşi aer cu el. Inchise ochii, scuturând capul, dezamăgită. I-a căzut prea uşor în joc. S-a ridicat din leagă, mergând agale spre uşă, hanoracul negru alunecând de pe corpul său. Totul a fost doar rodul imaginaţiei sale. Sasuke nu s-ar apropria de ea, nu avea gândurile acestea. Sakura dorea să îmbunătăţească relaţia cu Naruto. Reacţia ei a fost una greşită, a fost răutăcioasă. Îl căuta cu privirea, dar nu-l zărise. Zgomotul era mult prea enervat şi nu se putea concentra, iar persoanele se izbeau mereu de ea. A urcat scările, trântind uşa camerei. Surpriză. Două persoane erau în patul ei. Apasă întrerupătorul, lumina făcând magie. Cei doi se panicaseră, iar fata era chiar blonda cu care discuta Sasuke. Confuză de prezenţa lor aici, nici nu scoase vreo vorba, iar aceştia au alergat spre uşă. A oftat exasperată. În acest moment îşi doarea ca petrecerea asta stupidă să se termine. Simţea cum picioarele o trădează, apoi s-a trântit în patul său moale. Nu mai conta sunetului muzicii şi nici întâmplarea de mai devreme.