Hi guys! Am venit cu primul capitol!!!
Sper sa va placa si sa cititi cu placere. Multumesc!!!
BY: Yuky
Edited by: AlLya
Sa iubesti si sa nu fii iubit...
Sa superi si sa fii dezamagit...
Trebuie sa risti, pentru ca riscul cel mai mare in viata este acela de a nu risca nimic.
Cine nu risca nimic, nu castiga nimic, nu vede nimic, nu are nimic, este un nimic.
Nu poate invata, simti, schimba, creste, nu poate trai nici iubi.
De asta depinde viitorul meu, de aceste vorbe ciudate dar adevarate...aceasta este viata mea...
Numele meu este Ako, am 15 ani si sunt in primul meu an de liceu. Sunt o fata cu o viata nebuna, nu ma plictisesc niciodata.
Am multi prieteni dar nu ma pot baza pe nici unul dintre ei, sau poate ca nu le-am cerut sa faca nimic pentru mine si de asta am aceasta parerea despre ei. Nici nu stiu cum de am ajuns sa avem o relatie atat de stransa. Pot spune ca sunt destul de populara. Inca de cand m-am nascut am fost tinuta in puf. Familia mea a avut grija de mine, niciodata nu m-am ranit sau sa am vreo problema de sanatate. Mereu mi sa dat ce am cerut, dar mereu chiar si acum a trebuit sa cer daca vreau ceva.
Primii prieteni mi i-am facut la gradinita. Toti eram niste copii foarte frumosi care provin din famili cu situatii financiare foarte bune. In prima mea zi de gradinita, a trebuit sa neprezentam in fata clasei ca sa ne cunoastem mai bine si sa legam prietenii puternice de lunga durata . Ora a trecut repede si a venit pauza, toti au iesit afara sa se joace doar ca nimeni nu m-a chemat si pe mine, probabil eram doar “fata timida” pentru ei.
Stateam in pragul usii uitandu-ma cum ceilalti copii se jucau si deodata cineva ma prins de mana. Era o fata, foarte frumoasa. M-a tras dupa ea nespunand nimic. Am inchis ochii si am mers dupa ea in continuare. Mai bine spus tarata. Am deschis ochii cand m-am lovi de spatele ei. Mi-a dat drumul de la mana si m-a inpins in fata ei strigand "Hey!". Si in acel moment am vazut 6 baieti si 2 fete care se uitau la mine ca la o straina, de fapt eram o straina. Am strans pumnii si am icnit..."B...b...buna!" Atunci toti au facut un cerc in jurul meu si s-au prezentat, din nou. Timpul a trecut asa de repede. Eram asa de absorbita de ei, incat abia am auzit clopotelul. Am mers impreuna in clasa. Tot timpul m-am gandit la cat erau de fromosi si pareau si buni la suflet.
In a doua perioada a trebuit sa ne gasim un partener si sa il desenam. Nu m-am miscat, imi era frica sa nu fiu respinsa asa ca nu am intrebat pe nimeni daca vrea sa lucreze cu mine. Toti aveau partener numai eu nu avem. Mi-am lasat capul in jos, imi venea sa plang, dar nu vream ca nimeni sa observe asta. Si atunci am simtit o mana pe spate, era unul dintre baietii pe care mi a prezentat fata aceea...numele ei era...aaaa...Yumiko.. Dar nu am putut sa imi amintesc numele lui. S-a asezat in fata mea fara sa spuna nimic, nici macar un cuvant. A inceput sa ma deseneze. Am inceput sa ma uit dupa un creion pe care as putea sa il folosesc ca sa il desenez, dar nu am putut sa gasesc nici unul. Am inceput sa ma uit pe sub masa...si atunci, i-am auzit voce "Aici!" M-am ridicat si m-am uitat la el, avea mana intinsa catre mine si in mana lui se afla un creion. Ce dragut din parte lui sa ma lase sa ii folosesc creionul , avand in vedere ca in general baieti de varsta noastra nu le placea sa imprumute lucruri. Cand s-au terminat orele ma uitam la ce am desenat. Profesoara a spus ca trebuie sa dam foaia persoanei pe care am desenat-o. Nu vream sa ii dau foaia, era oribil, dar i-am dat-o si el mi-a dat-o pe a lui. Amandoi eram la fel de rai la desen. Am inceput amandoi sa radem., iar prieteni lui au venit sa isi ia ramas bun. Parinti au venit sa ne ia. Mi-am luat ramas bun de la ei si am plecat acasa. A fost o zi minunata, iar maine si poimaine si de acum incolo toate zilele mele vor fi minunate pentru ca am cunoscut 9 persoane minunate. Si asa incepe povestea noastra, de la gradinita si pana acum, primul an de liceu am fost nedespartiti, dar este asta o prietenie adevarata?